Pestera zeicului

PESTERA ZEICULUI

Localizare si cai de acces. Pana la confluenta Scocului Mare cu Valea Scorotei conditiile de acces si de cazare sunt cele mentionate si la Pestera cu Corali. La confluenta se intalneste un punct de popas unde se poate campa. Tot aici este ultimul loc unde se mai poate face si aprovizionarea cu apa de baut si pentru lampile cu carbid.

De la confluenta mergem pe o poteca lata, pe firul Vaii Scorotei, care se strecoara printre versantii abrupti si impaduriti. Dupa cca 15 minute de mers (500 m), trecem printr-un scurt pasaj de canioane. Urmeaza apoi o largire in versantul stang, mai precis un cot spre stanga (pe dreapta cum urcam) in care porneste atacand destul de pieptis o poteca abia vizibila in primii metri, dar care dupa 20-30 m devine foarte clara. Urcam in serpentine drept in sus circa 80 m, apoi poteca porneste pe curba de nivel, spre nord, traversand pe deasupra unor prispe de calcar. Din acest loc abia, intrarea pesterii devine vizibila. Durata normala a parcursului de la firul Scorotei pana la pestera 40 min.

Date istorice. Pestera Zeicului era cunoscuta in prima ei portiune, de localnici, ca loc de adapost pentru turme. Se spune ca ea a slujit si ca ascunzatoare pentru haiducii lui Zeicu, fapt intarit prin descoperirea in pestera de catre brigadierul silvic din Campu lui Neag a unor flinte ruginite.

O echipa a Cercului speologic ,,Focul Viu", escaladand un horn, descopera o sala superioara continuata cu un put adanc. Tot atunci se realizeaza de catre I. Povara planul cavitatii, modificat ulterior in 1980, in prima parte a pesterii a fost realizat un scurt film documentar.

Descriere. Pestera Zeicului este o cavitate mixta, caci dezvoltarea sa pe orizontala este sensibil apropiata de cea pe verticala. Acest lucru ridica interesante probleme privind geneza sa. Totodata, ea triaza pe turistii obisnuiti, de cei dotati cu echipament si tehnica necesare coborarii si urcarii verticalelor.

Din portalul cu dimensiunea 6x8 m se coboara o panta de grohotis intr-o sala spatioasa, cu podeaua acoperita cu argila si bolovani si tavanul sfredelit de hornuri scurte si clopote de coroziune. Se mai poate vedea in sala trunchiul gros, cioplit candva ca scoc pentru adunarea apei, acum complet putrezit.

In capatul acestei sali, lungi de 50 m, nu mai bate lumina zilei. Aprinzandu-ne lampile, zarim in tavan deschiderea promitatoare a unui horn, a carui escaladare, desi de numai 10 m, presupune multa inde-manare, caci din cauza mondmilchului prizele sunt foarte alunecoase. (Atentie ! Loc periculos). Escaladarea se poate face mai usor pe partea stanga.

Odata iesiti din horn, ajungem intr-o sala foarte inalta (15 m), cu podeaua acoperita de bolovani si curgeri stalagmitice si peretii impodobiti cu uriase cascade impietrite de mondmilch de culoarea sman-tanii. In capatul nordic al salii, o firida aflata in partea stanga adaposteste cateva formatiuni frumoase. Pe podeaua de calcit sunt cimentate resturi ale ursilor de caverna (de aici a fost recoltat un exemplar urias de craniu de Ursus spelaeus), a caror prezenta in aceasta sala ne face sa ne gandim la rapiditatea proceselor speogenetice care au modificat atat de radical cavitatea de la disparitia ursilor, in urma cu 10 milenii, pana in timpurile de azi.

In capatul salii se afla deschiderea de 2X3 m a unui put adanc de 40 m (Atentie ! Loc periculos). Pentru coborare putem ancora coarda de un pilier gros ce se afla la 3 m distanta. La desfasurarea ei in put vom avea grija sa nu declansam desprinderi ale crustei de calcit din palnia putului.

Dupa o coborare de 12 m vom intalni o mica proeminenta a peretelui pe care merita sa ne oprim pentru a privi in jur : ne aflam in bolta unei sali largi de 20X15 m. Sub noi se afla un hau de aproape 40 m. Privind in dreapta, vedem platforme de calcar, imbracate in concretiuni ; in partea stanga, de tavan atarna un grup de stalactite elegante, de forma perfect conica, impodobite cu coratite si cristalictite. Cea mai lunga are probabil peste 5 m si se numara printre cele mai mari stalactite din tara noastra. Din acest punct, cu un obiectiv grandangular ea poate fi fotografiata.

Ne continuam coborarea, parasind contactul cu peretele Dupa inca 25 m aterizam pe varful unui urias dom stalagmitic, inalt de 8 m, de pe care putem cobori usor, fara a mai folosi coarda. Fundul salii este orizontal si acoperit cu argila. Cateva frumoase formatiuni - stalactite, cristatite si gururi - ne retin atentia. Totusi, ceea ce merita cel mai mult admirat si daca puterea blitului o permite, si fotografiat, este verticala de coborare si tavanul salii pe care zarim stalactite si formatiuni discoidale uriase.

Pestera Zeicului s-a format prin conexiunea unui gol vertical, in genul avenelor, care sunt frecvente in aceasta zona, cu o pestera de versant, asemanatoare Pesterii cu Corali sau Dalma cu Brazi, intr-o prima faza ,au existat, independent, o galerie sub-orizontala corespunzatoare salii de la intrare si doua cavitati cu dezvoltare verticala - un horn si un put - spre capatul acesteia. Prin prabusire s-a nascut apoi sala superioara si s-a deschis accesul spre sala inferioara.

Conditii de vizitare. Pentru vizitarea intregii pesteri sunt necesare : o coarda de 60 m, o alta de 20 m, blocatoare si coboratoare, 2-3 pitoane eventual 50 m scara speologica; casti cu lampi frontale rezerva de carbid, imbracaminte calduroasa Vizitarea pentru un grup de 4 persoane antrenate poate dura intre 4 si 8 ore.