GHETARUL DE LA
SCARISOARA
Localizare si cai de acces. Ghetarul de la Scarisoara reprezinta
elementul cel mai important si cel mai bine cunoscut al sistemului carstic
Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului
carstic cu acelasi nume si in care se includ, de asemenea,
pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in
Ghetar se deschide la o altitudine de 1 165 m, pe Creasta Parjolii, care
domina versantul stang al Vaii Garda Seaca (afluent al
Ariesului Mare), inaltandu-se pana la 400 m deasupra
firului apei. Drumul spre
pestera porneste din comuna Garda, situata pe valea
Ariesului Mare la 32 km amonte de Campeni, pe DN 75, si
deservita de mijloace I.T.A. dinspre Campeni si Beius -
Arieseni. In sezonul de vara exista, in plus, o cursa care
asigura zilnic legatura dintre Campeni si catunul
Ghetar. Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Garda
Seaca, pe care se ajunge, dupa aproximativ 1 km, la gura Vaii
Ordancusa. De aici exista doua variante. Prima o constituie
poteca de picior marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in
serpentine stranse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi
urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea
sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final,
dupa un traseu de 8 km, la cabana turistica Scarisoara. Cea
de-a doua varianta este reprezentata de drumul forestier in curs de
asfaltare de pe frumoasa vale a Ordancusei care, dupa 18 km, ajungand
la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic
Ursoaia-Scarisoara, astazi scos practic din uz in prima sa parte
dar din care continua sa fie exploatati ultimii 5 km, pana
la cooperativa din catunul Ghetar. De aici, pe vreme uscata, se
poate ajunge cu masina pana la Cabana Scarisoara,
situata la o departare de aproximativ 600 m, si tot de aici se
ajunge si la pestera, pe traseul marcat cu punct rosu care
porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos
aproximativ 400 m. De pe Valea
Ordancusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu
dunga albastra, care razbate tot la Cabana Scarisoara.
Ea paraseste valea la 5,5 km amonte de gura acesteia, in locul
numit "Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept
geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana
la cabana. Lungimea acestui traseu, practicabil numai vara, este de 2,5
km. In sfarsit, amatorilor de lungi
drumetii montane le stau la indemana alte doua itinerare: unul
dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10
km, care traverseaza Valea Garda Seaca, si altul dinspre
Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20 km, care trece
pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa,
pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce
vine de la Ursoaia. Cabana
Scarisoara dispune de 27 locuri in camere cu paturi si de 50
locuri in priciuri, precum si de bufet, in imprejurimi exista
terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si
seaca deseori in cursul verii. In viitorul apropiat, Ghetarul de la
Scarisoara urmeaza sa fie supus unei amenajari
complexe, incluzand modernizarea drumului de acces, construirea unei baze
turistice moderne, introducerea in pestera a iluminatului electric
si construirea unei cai de circulatie pietonala in subteran.
Date istorice. Se cunosc documente potrivit carora coborarea in
Ghetarul de la Scarisoara era inlesnita inca de pe la
mijlocul secolului XIX prin scari de lemn montate la intrare. Cam in
aceeasi perioada, mai exact in 1863, apar primele informatii
stiintifice, pe care le datoram lui A. Schmidl. In al treilea
deceniu al secolului nostru, pestera face obiectul unor cercetari
detaliate intreprinse de Emil Racovita, care ii va consacra singurul
sau studiu monografic referitor la o cavitate subterana, publicat in
1927, si care va releva cu aceasta ocazie interesul
stiintific deosebit al pesterii. Ca urmare, in 1948, o
expeditie de mare anvergura pentru acele vremuri, la care iau parte
M. Pop, M. Serban, R. Givulescu si D. Coman, se incheie cu explorarea
in premiera a zonelor profunde ale pesterii si cu prima cartare
completa a acesteia, in intervalul 1963- 1968, Ghetarul de la
Scarisoara se transforma in teatrul celor mai complexe
cercetari intreprinse pana atunci in pesterile Romaniei, cercetari
organizate de Sectia din Cluj a Institutului de speologie "E.
Racovita" si soldate cu descifrarea proceselor fizice si
climatice care concura la formarea si conservarea ghetii de
caverna, in sfarsit, in anul 1965, T. Rusu, Gh. Racovita
si V. Craciun realizeaza ridicarea topografica de precizie
a intregii cavitati, reconstituind apoi pe aceasta baza
geneza ei in contextul sistemului carstic din care face parte.
Descriere. Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se
face prin intermediul unui impresionant aven, a carei gura, cu un
diametru de pana la 60 m, se deschide in inima padurii care
imbraca Creasta Parjolii. O poteca ingusta sapata in
stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti
inlesnesc coborarea celor 48 m cat masoara adancimea avenului. Pe
fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de
zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in
adancuri. Aici se afla - sub forma unui impresionant portal masurand
24 m in inaltime si 17 m in latime - si intrarea
propriu-zisa in pestera.
Topografia Ghetarului de
la Scarisoara este relativ simpla, deoarece pestera
reprezinta in fapt un cavernament unic, cu o dezvoltare totala de 700
m. Aproximativ in mijlocul acestui cavernament se afla un imens bloc de
gheata, al carui volum se ridica la 75 000 mc si care
dainuie in pestera de peste 4 000 de ani. Fata
superioara a blocului, constituind o surprinzatoare
suprafata orizontala ce insumeaza 3 000 mp, formeaza
planseul primei incaperi subterane, denumita Sala Mare. In
latura opusa intrarii, acest planseu se frange intr-un tobogan
abrupt de gheata, care da acces intr-o a doua sala,
denumita extrem de sugestiv Biserica, intr-adevar, aici apar primele
formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane
masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de
lumina reflectate de zapada din fundul avenului, aidoma unor
gigantice lumanari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din
interiorul pesterii, restul cavernamentului functionand pana in
prezent ca rezervatie stiintifica, cu doua sectoare
distincte, in latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia
Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical
de gheata, inalt de 15 m. In latura din stanga se afla
Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din
gheata, dar de data aceasta inclinat, lung de 20 m si prelungit
cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de
calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si
nenumarati bolovani se amesteca cu limbi prelungi de gheata.
Este Galeria Maxim Pop, care ne reaminteste prin numele ei de
initiatorul expeditiei din 1948, cand aceste locuri au fost
calcate pentru prima oara de picior omenesc. In amandoua rezervatiile, la o anumita
distanta de blocul de gheata din centrul pesterii,
reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta
permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime
in cursul verii dar se refac in forme mai mult sau mai putin
asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de
coloane inghetate, faciesul pesterii devine cu totul altul, locul
ghetii fiind luat de concretiuni calcitice, de o mare diversitate
si frumusete. Aceste concretiuni abunda mai ales in Galeria
Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara
in panta accentuata pana la adancimea maxima de 105 m a
pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de
cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara -
pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua
cavitati a existat candva, inainte de inceputul formarii
blocului de gheata, o comunicare naturala, a carei astupare
prin daramaturi concretionate a reprezentat o conditie
obligatorie pentru declansarea depunerilor de gheata
subterana. Nasterea
uriasiudui bloc de gheata si mentinerea lui in
conditiile unui climat exterior care este departe de a putea fi socotit
drept "glaciar" sunt rezultatul unor mecanisme in aparenta foarte
simple, dar in realitate extrem de complexe. Considerata in ansamblul
sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in
partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o
capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul
iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai
scazuta si, de aceea, o densitate mai mare decat atmosfera
subterana, in cursul verii, cand raportul temperaturilor si
densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor
de la exterior nu mai poate patrunde in adancul pesterii, in acest
fel, aerul rece s-a acumulat an de an sub pamant, ducand in cele din
urma la constituirea unui microclimat glaciar, in care formatiunile
de gheata s-au putut dezvolta pana la dimensiunile lor de
astazi. Elementele
intime ale acestui proces general - elemente care privesc pe de o parte
legatura dintre morfodinamica ghetii de caverna si
conditiile fizice ale atmosferei subterane iar pe de alta parte
dependenta acestor conditii de fluctuatiile climatice de la
exterior - formeaza un sistem complicat de interrelatii greu de
descifrat. Ne marginim de aceea sa semnalam doar faptul ca
blocul de gheata are o structura stratificata,
vizibila in lungul marii faleze care flancheaza Rezervatia
Mica. Cum aceasta structura conserva toate
modificarile de ordin climatic contemporane existentei ghetii in
pestera, ea constituie o informatie paleoclimatica cu totul
inedita si confera Ghetarului de la Scarisoara o
valoare stiintifica de exceptie.
Conditii de vizitare. Sectorul turistic al pesterii, cuprinzand in
momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este dotat cu
amenajari (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala
Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa
folosirea unei imbracaminti calduroase, deoarece
temperatura maxima din Sala Mare este de numai -0,5°C. Ghetarul de la
Scarisoara este prima pestera din tara noastra
declarata monument al naturii, bucurandu-se de acest statut inca din
aniul 1938. Ca urmare, accesul in pestera nu este permis decat sub
conducerea ghizilor oficiali, in limitele programului zilnic de vizitare (intre
orele 9 si 17). Tariful biletelor de intrare este de 2-5 lei,
diferentiat pe categoria de turisti (grupuri organizate sau
turisti individuali).
Deoarece
toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de
topire partiala, care afecteaza valoarea estetica a
cadrului subteran, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se
faca in ultimele luni de iarna, cand aceste formatiuni ajung la
dezvoltarea lor maxima si confera pesterii o frumusete
intr-adevar neobisnuita.
Bibliografie. R. Jeannel si E. Racovita (1929), M.
Serban, I. Viehmann si D. Coman (1961), L Viehmann, Gh.
Racovita si M. Serban (1968), M. Bleahu .si S. Bordea
(1967, 1974), M. Bleahu si col. (1976), L. Valenas si col.
(1977).
