GHETARUL DE SUB
ZGURASTI
Localizare si cai de acces. Este situat cu foarte putin in aval de Poarta lui
Ioanel dar cu 100 m mai sus fata de aceasta, aproximativ la
jumatatea versantului abrupt al Vaii Ordancusei. Cand, urmand
poteca marcata ,cu cruce rosie care urca din Valea Garda
Seaca spre Cabana Scarisoara, se ajunge in creasta Dealului
Mununa, pe dreapta se deschide o pitoreasca perspectiva asupra
stancariilor care albesc in peretii inalti ai Cheilor
Ordancusei. Panta acum domolita a dealului este presarata
cu casutele razlete ale catunului Zgurasti,
rasfirate in lungul unei vai largi care se frange in versantul
Ordancusei, exact deasupra pesterii. Parasind deci marcajul
principalei cai turistice de acces spre Ghetarul de la Scarisoara
in dreptul acestei "hoance" si urmand firul ei, se ajunge fara
prea multe dificultati la intrarea in pestera.
Date istorice. Cu toate ca localnicii au avut fara
indoiala de mult timp cunostinta de existenta
pesterii, prima ei semnalare in literatura speologica nu apare decat
in 1929, cand R. Jeannel si E. Racovita publica descrierea
si crochiul cavitatii. Explorarea mai detaliata si
topografierea ei completa, in 1976, sunt rodul activitatii
Cercului "Z" al speologilor amatori din Oradea.
Descriere. Denumirea de "ghetar" data acestei
pesteri este departe de a avea aceeasi semnificatie ca in cazul
Ghetarului de la Scarisoara, deoarece aici nu este vorba decat
de un aven larg deschis la suprafata, pe fundul caruia
zapada dainuie mai mult timp decit la exterior. Dimensiunile acestui
aven sunt impresionante: gura sa circulara masoara 35-40 m iar
pe panta de grohotis care se prelinge pe latura sudica o carare
coboara pana la 30 m adancime. Aici, in peretele opus, se deschid
doua arcade de piatra, prin care grohotisul se prelungeste
pana la 50 m adancime. Arcada din stanga, ceva mai modesta, are cam
10 m latime si 3 m inaltime, dar cea din dreapta este
cu adevarat maiestuoasa, avand bolta ridicata la 30 m si o
largime la baza de peste 20 m. Aceste doua arcade converg intr-o
sala care nu se abate cu nimic de la nota de grandios a intregului aven,
masurand 65 m lungime, 40 m latime si 35 m
inaltime. Podeaua
marii salii formeaza fundul argilos al unui lac intins, in care
apele nu se aduna decat in perioadele ploioase, dar in asemenea
imprejurari nivelul lor poate ajunge uneori pana la 25 m
inaltime. De cealalta parte a lacului se
desfasoara o lunga contrapanta de grohotis, in
varful careia apar gurile mai multor galerii greu accesibile si
lipsite de interes turistic. Ramane demn de semnalat doar faptul ca
una dintre ele, a carei intrare se afla in latura din dreapta a
avenului, razibate la zi in versantul Ordancusei, constituind o a
doua deschidere a cavitatii subterane. Este interesant de stiut,
de asemenea, ca apa care se aduna in cuveta de pe planseul
salii ajunge aici prin gura galeriilor din stanga, ceea ce inseamna
ca pestera functioneaza ca un preaplin pentru un sistem
hidrologic aflat la un nivel inferior, cel mai probabil tributar
resurgentei de la Poarta lui Ioanel, intreaga retea subterana a
Ghetarului de sub Zgurasti totaliza in 1976 o lungime de 775 m.
Conditii de vizitare. Coborarea pana in sala din fundul - avenului se
poate face in cel mai obisnuit echipament de munte si fara
surse proprii de lumina.
Bibliografie. R. Jeannel si E. Racovita (1929), M. Bleahu
si col. (1976), L. Valenas si col. (1977)
