Pestera sfodea

PESTERA SFODEA

Localizare si cai de acces. Pestera Sfodea e situata in Podisul Mehedinti, in versantul stang al vaii Topolnita, la o altitudine de 435 m si 15 m deasupra vaii. Accesul auto in zona este facilitat de soseaua asfaltata Tg-Jiu - Baia de Arama- Ponoarele-Balta-Drobeta-Turnu Severin, aproape in intregime asfaltata si care atinge cateva interesante obiective peisagistice ale podisului, printre care amintim Podul de la Ponoarele si Pestera Podului, Lacul Zaton, Pestera Mare de la Balta etc. La pestera se poate ajunge fie prin drumul Oiresu - Balta, din care o poteca traverseaza Dealul Cusacu, peste un camp de doline si iese la Sfodea fie coborand paraul Baltii, pana la satul Sfodea. La nord de satul Sfodea se afla deschiderea, de dimensiuni moderate, a pesterii, sapata in masivul Boldul Izvorului.

Date istorice. Pestera a fost explorata in 1962 de V. Decu si M. Bleahu si deschisa in 1967. Explorari facute in 1980 de speologii amatori au adaugat noi galerii.

Descriere. Este o pestera activa, cu portiuni subfosile, monoetajata, cu o lungime cartata de 700 m. Ea se dezvolta pe un sistem de diaclaze orientate est-vest si nord-est-sud-vest, inguste si inalte. Dupa intrarea joasa se coboara intr-o galerie cu inaltimii de l-3 m, cu planseul acoperit cu pietris si nisip si cu mici ochiuri de apa. In perioadele ploioase prin acest sector curge apa. Dupa 150 m patrundem intr-o mica sala, cu peretii impodobiti de curgeri stalagmitice, cu morfologia complicata prin prezenta a doi pilieri de calcar, inalti de 3 m.

In anul 1974 a aparut Legea sistematizarii localitatilor urbane si rurale, care prevedea sistematizarea oraselor si satelor, a judetelor si in general a intreg teritoriului Romaniei. Prin sistematizare trebuia sa se asigure restrangerea perimetrelor construibile ale localitatilor la strictul necesar si folosirea optima a pamantului.

Termenul de organizare spatiala geografica a ap[rut mult mai tarziu abia cand s-a inteles ca exista o interdependenta intre organizare economica, sociala si cea spatiala.

Amenajarea teritoriului in forma ei cea mai simpla reprezinta ansamblul actiunilor de pregatire a unui teritoriu prin executarea unor lucrari de echipare, asanare, nivelare, plantare, defrisare, desalinizare, terasare a unor zone, cu scopul de a se utiliza eficient resursele din zona corespunzator unor functii si destinatii precis stabilite pe baza unor studii stiintifice.

Amenajarea geografica a teritoriului implica realizarea unor modifica semnificative in corelatie cu sistemele naturale, forma de relief, marimea zonei.

Prin aceste amenajari stabilite se doreste crearea unor spatii cu o mai mare eterogenitate decat in cazul initial. Efectele scontate ar fi:

diferentierea regiunilor sau a spatiilor;

divizarea productiei si a investitiilor in spatiul amenajat;

r divizarea costurilor de mediu;

restrangerea ca spatiu a activitatilor economice;

solutionarea unor probleme sociale.

Aceste amenajari ar trebui in opinia specialistilor, sa conduca in final la urmatoarele efecte pozitive:

economice, prin exploatarea unor resurse locale cu un minim de investitii;

In continuare, galeria este dezvoltata pe diaclaza, morfologia fiind insa influentata de regimul vados, de curgere, in care s-a format; cavitatea. Putem vedea frumoase lingurite, clopote de eroziune si marmite, in pereti este marcat un nivel de curgere. Podeaua, desi acoperita in cea mai mare parte cu aluviuni fine ramase de la viituri, prezinta din loc in loc stalagmite si cruste calcitice cu microgururi. Acestea, impreuna cu curgerile parietale, formeaza podoabele calcitice ale pesterii.

Catre capat, galeria devine permanent activa si de departe putem auzi zgomotul unei cascade de 3 m inaltime, prezenta in portiunea terminala. Galeria se ingusteaza tot mai mult si se termina cu un lac de sifon impenetrabil.

Pestera Sfodei este opera unui mic parau care se pierde putin mai la nord, intr-un ponor aflat in Valea Baltii, parau ce reapare in firul Topolnitei cam 80 m in amonte de deschiderea pesterii.

Conditii de vizitare. Este necesar echipamentul speologic obisnuit (casca, salopeta, lampa si cizme inalte). Vizitarea dureaza 1½ ora si nu se recomanda perioadele ploioase sau cand exista posibilitatea producerii de averse.

Bibliografie. A. Docou, V. Decou si M. Bleahu (1967), M. Bleahu si col. (1976).