Pestera popovat

PESTERA POPOVAT

Sinonimii. Pestera Megiureca.

Localizare si cai de acces. Pestera Popovat este sapata in Dealul Navesu Mare (661 m), deci in raza satului Iabalcea (com Carasova). Intrarea se afla in versantul drept al Cheilor Carasului, la 421 m altitudine, cu 45 m mai sus de albia raului Caras.

De la Cantonul Comarnic, situat pe Drumul Stegului (vezi nota Cheile Carasului si fig. 37), se trece prin fata intrarii Pesterii Comarnic si se mai merge pe sosea circa 500 m in directia Aninei. Ajungand la intersectia cu terasamentul astazi distrus si napadit de vegetatie al fostei linii ferate inguste se inainteaza pe el circa un kilometru, se trece printr-un tunel si se mai merge inca vreo 1,5 km, pana in dreptul intrarii artificiale prevazuta cu usa metalica.

Date istorice. Pestera Popovat a fost descoperita prin anul 1890, in timpul construirii unei linii ferate inguste. Cu acel prilej, dinamitandu-se, a aparut in versant sectiunea unei galerii de pestera care a fost zidita imediat. Ulterior intrarea in galerie a fost redeschisa si i s-a pus o poarta metalica. Din cauza braconierilor de pestera, in decursul anilor s-au schimbat mai multe porti. Intrarea naturala a pesterii, colmatata de multa vreme, se afla sub fosta linie ferata ; ea dadea acces in Sala Inferioara. Planul pesterii si primele cercetari au fost intreprinse de E. Balogh in anii 1936-1939, in paralel cu Pestera Comarnic din apropiere. Cercetari mai recente (1961-1965), in care s-a pus accentul pe studiul biospeologic, au fost facute de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, iar dupa aceea de V. Senou.

Descriere. Pestera Popovat, sapata, ca si Pestera Comarnic, de paraul Ponicova, totalizeaza 1 121 m (15 m denivelare). Si ea este remarcabila din mai multe puncte de vedere, dar mai ales pentru splendorile unice ale Salii Finale.

Intrarea este neatragatoare, ca si galeria de acces ingusta si scurta prin care se patrunde in Sala cu Prabusiri continuata de galeria Drumul lui Adam, adica in etajul superior, fosil, al pesterii. Sala are inaltimi de pana la 20 m, este puternic descendenta spre vest si contine o ingramadire haotica de stan-carie si concretiuni prabusite din tavan, peste care s-au inaltat stalagmite si o crusta de calcit. Peretii salii, ca si ai galeriei amintite, sunt impodobiti cu scurgeri parietale proeminente, unele impresionante prin marimea lor. Drumetul amator ocazional de pesteri trebuie sa se multumeasca cu atat. Restul pesterii, adica etajul inferior, subfosil, este dificil si periculos in timpul viiturilor, deci recomandabili numai speologilor amatori. El este alcatuit din sali mari, legate intre ele de galerii inguste si cotite, parcurs temporar de un parau subteran care formeaza cinci sifoane in locurile unde tavanul se lasa foarte jos.

Din Sala cu Prabusiri se poate patrunde printr-o galerie larga si scunda in Sala Inferioara. Aceasta sala are plafonul orizontal si destul de lasat (2-4 m) iar podeaua acoperita cu nisip si mal ; prin cotloane se observa crusta stalagmitica cu oase de lilieci si de rozatoare incluse in ea ; un con de grohotis marcheaza locul fostei intrari naturale folosita candva de uriasul urs de caverna. Situata la cota cea mai inferioara a pesterii, la viituri intreaga sala este ocupata de un lac.

Tot din Sala cu Prabusiri, mergand taras prin galeria extrem de ingusta si de joasa dintre sifoanele 1 si 2, se patrunde in Sala cu Oase. Aceasta sala, frumos impodobita cu concretiuni, adaposteste numeroase oase de lilieci si de rozatoare si chiar colti de urs de caverna. Mai departe, se inainteaza printr-un sistem de galerii extrem de intortocheate si inguste, prin care trebuie sa ne taram aproape tot timpul. La intersectia unor diaclaze galeriile se largesc si se inalta formand sali : Sala Mica, Tripla Sala si Sala cu Argila. Aceste galerii scunde si cu multe sifoane nu prea incanta ochiul ; aici predomina urmele apei care a erodat si corodat : hieroglife, lapiezuri, inele, polite de silex, iar pe podea s-au ingramadit mormane de nisip, pietris si mal.

Ultima galerie, inalta de pana la 15 m, conduce in cea mai vasta incapere a pesterii, in Sala Finala, lunga de 80 m, lata intre 10 si 20 m si cu inaltimi pana la 20 m. Din extremitatea sa dreapta se poate cobori prin trei puturi, adinei de 7-12 m, in Galeria Emilian Cristea, lunga de 110 m ; ea are tavanul, peretii si o buna parte din podea maiestrit concretionate ; un firav paraias o strabate, parcurge Sala Finala si se pierde in Sala cu Argila. Sala Finala e impresionanta prin dimensiuni, dar cu podeaua in buna parte colmatata cu argila groasa si lipicioasa. Aici admiratia noastra trebuie impartita intre delicatele gururi din calcit alb, scurgerile monumentale de-a lungul peretilor, stalactitele uriase, stalagmitele-lumanari si coloanele de mari proportii si zestrea neintrecuta a sirului de mici sali care o continua ,pe cea mare; aici isi etaleaza frumusetea, inca intacte, mici stalactite cu ramificatii excentrice, stalactite umflate, cu tuberculi sau in forma de macaroane, dintre care unele sudate cu stalagmite, apoi mici helictite, stalagmite lumanari, bazinase (gururi) captusite cu cristale si alte minuni de piatra alba alcatuind o veritabila colectie de muzeu. Avem de-a face, indiscutabil, cu unele dintre cele mai impodobite sali a lumii subterane din tara. Sa nadajduim ca zestrea lor de frumusete va fi pastrata nu numai gratie obstacolelor naturale din belsug distribuite pe parcurs pana aici, ci si gratie dragostei de natura si constiintei vizitatorilor.

Fauna marunta merita atentie prin cateva specii cavernicole care traiesc si in Pestera Comarnic. Dintre lilieci - numai putini rinolofi care nu formeaza colonii. Ramasitele din Sala cu Oase arata ca pestera era populata de vreo 8 specii, dintre care unele foarte rare in Romania (Myotis bedesteini si Eptesicus nilssoni). Sapaturile din etajul fosil au dat la iveala numeroase resturi de urs de pestera si ale unui rozator fosil (Cricetulus migratorius), precum si fragmente de os utilizate ca unelte de stramosii nostri, pentru care pestera a reprezentat un adapost bun.

Conditii de vizitare. Pestera Popovat are statut de rezervatie speologica din 1963 si este inchisa cu poarta metalica. Ghidul Pesterii Comarnic are voie sa introduca vizitatori numai cu aprobarea C.M.N. si numai in etajul superior (durata 1/2 ora). Trebuie multa atentie pentru ca in Sala cu Prabusiri exista formatiuni vechi, alterate, care se pot rupe si cadea. Temperatura variaza in jur de 8-9°.

Pentru vizitarea etajului inferior este nevoie de casca, cizme de cauciuc si salopeta, iar pentru puturile din Sala Finala (recomandate numai speologilor amatori), de o casca speologica si de o coarda de asigurare ; timpul necesar : 2-3 ore plus l-2 ore pentru coborarea si vizitarea Galeriei Emilian Cristea. Atragem atentia ca galeriile acestui etaj - in care se inainteaza mai mult tiris - devin o periculoasa capcana in cazul unui suvoi care poate obtura cele cinci sifoane la o viitura cat de mica, in decurs de cateva ore! Mai adaugam ca Marele Sifon (I) poate taia retragerea din interior chiar in timpul iernii, daca zapada din dolinele de la suprafata se topeste brusc. Pentru o ramanere mai indelungata de 3- 4 ore se impune folosirea unui telefon de campanie.

Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea '(1967), A. Negrea si St. Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), V. Sencu (1972), M. Bleahu/V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si I. Viehmann (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976).