Pluviodenudarea si relieful creat

Pluviodenudarea si relieful creat

Probleme:

Definitie si conditii de producere, intelegerea mecanismului de actiune directe a apei din precipitatii asupra materialelor de la suprafata reliefului.

Formele de manifestare a pluviodenudarii - izbire, spalare in suprafata, siroire, torentialitate (caracteristici, mod de producere, consecinte, masuri de prevenire si combatere a efectelor lor).

Consecintele producerii pluviodenudarii.

1. Definitie si conditii care favorizeaza actiunea:

Pluviodenudarea este actiunea directa pe care o exercita apa provenita din ploi si topirea zapezii asupra elementelor de la suprafata solului sau a rocilor cu care intra in contact. Acest agent realizeaza dislocarea si deplasarea materialelor in lungul versantului pe distante variabile, dar care in timp, prin insumare conduc la modificari importante ale pantei, alcatuirii solului si la generarea unui anumit grad de degradare a terenurilor.

Fiind prima forma de actiune a apei din precipitatii, ea are un caracter general fiind o prezenta mai mult sau mai putin activa in orice regiune de pe Pamant. In unele locuri (regiunile calde si umede, cele temperate) se inregistreaza intr-un numar mare de zile, pe cand in altele (regiunile desertice, subpolare etc.) manifestarea se reduce la cateva minute cand se produc ploi care survin la intervale lungi de timp (uneori chiar ani).

Actiunea acestui agent se concretizeaza in mai multe directii - izbirea si deplasarea individuala a particulelor; spalarea in suprafata a versantului, iar dupa multi geomorfologi si o fragmentare lineara cand apa din precipitatii, se concentreaza temporar pe anumite aliniamente. Toate acestea insa solicita realizarea unor conditii care implica caracteristicile terenului, precipitatiilor dar si factorii ce pot avea rol dinamic stimulativ sau restrictiv.

Precipitatiile factor stimulativ si agent dinamic.

Apa care provine din diferite ploi sau din topirea zapezii participa la actiunea de pluviodenudare sub doua forme.

Prima implica procesul de saturare a orizontului de sol sau a rocii prin ocuparea golurilor cu apa slabind coeziunea particulelor si prin aceasta rezistenta la miscarea pe panta, de unde rolul stimulativ pentru pluviodenudare. Situatia este frecventa la ploile cu intensitate mica, dar de durata si la topirea lenta a zapezii cand se acumuleaza apa in sol pe adancime mai mare.

A doua forma de actiune implica procesul mecanic de smulgere si deplasare a particulelor de materiale in lungul versantului. Realizarea lui se face la ploile bogate si cu intensitate ridicata cunoscute sub numele de ploi torentiale. In acest tip se include atat aversele (ploi bogate ce cad intr-un interval de cateva minute) dar si ploile ce se produc in timp de mai multe ore si care asigura o cantitate mare de apa. Ploile torentiale asigura izbirea (bombardarea), iar prin cantitatea mare de apa, dislocarea si deplasarea lor. Prin specificul dinamic aceste ploi pot inregistra maximum manifestarii la inceput, catre mijlocul aversei sau la final, insa efectele vor fi diferite.

In prima situatie pluviodenudarea va fi activa in doua cazuri. Una implica un sol saturat cu apa in prealabil fie din alte ploi, fie din topirea zapezii. Ca urmare, caderea brusca a ploii va produce o rapida antrenare pe panta a materialelor din sol. Cealalta este specifica regiunilor unde perioadele secetoase sunt lungi incat solul este secatuit de apa si golurile, nu prea mari, sunt umplute cu aer. Picaturile de apa mari si dense nu pot patrunde in sol datorita rezistentei aerului dintre particulele minerale si ca urmare, ele se vor uni formand o panza de apa care se va deplasa pe panta antrenand si unele elemente de la suprafata solului.

Aversele cu maximum de manifestare la mijloc sau catre sfarsit, au efectele cele mai importante indiferent de starea de umiditate a solului. Pe unul umezit actiunea incepe mai repede si volumul de materiale dislocat este mai insemnat. Pe un sol uscat si cu goluri si crapaturi largi o buna parte din apa cazuta la inceput patrunde in el si il umezeste slabind rezistenta granulelor pentru ca in momentul de paroxism al ploii acestea sa fie smulse si deplasate pe panta.

Dar ploile torentiale cad pe suprafetele reduse si ca urmare, efectele lor desi sunt foarte insemnate se concentreaza pe areale limitate. Ca urmare, nu trebuiesc omise ploile de durata, intrucat se produc pe un spatiu larg si asigura o puternica umezire a solului si realizarea unei panze de apa care imbraca versantii antrenand spre baza acestora elementele slab coezive.

Caracteristicile fizice si de alcatuire ale suprafetei supuse pluviodenudarii. Se includ mai multe elemente distincte.

Gradul de inclinare in functie de care se realizeaza si diferentierea modului de actiune. Astfel pe suprafetele orizontale picaturile mari ale aversei izbesc si proiecteaza la distante mici particulele minerale, pe cele slab inclinate se realizeaza panze de ape, iar pe cele cu cadere mare se produc concentrarii pe fagase lineare in lungul pantei.

Forma suprafetei versantului care genereaza o distributie deosebita a apei rezultata din precipitatii dar si imprimarea unei anumite viteze in deplasarea ei. In general, efectele scurgerii apei sunt mai mari plecand de la partea superioara catre baza pantei (creste cantitatea de apa) pe suprafetele drepte si convexe (aici se adauga si cresterea valorii pantei) si accentuate la partea superioara a versantilor concavi (panta mare) si din ce in ce mai slaba spre baza lor (panta din ce in ce mai mica); pe pantele complexe in care se asociaza segmente drepte, concave, convexe pluviodenudarea se diversifica impunand portiuni in care sunt dislocate si deplasate materialele si portiuni cu panta mica, concava in care are loc acumularea acestora.

Lungimea versantilor are un rol restrictiv in conditiile alcatuirii lor din roci permeabile sau depozite groase, (apa se infiltreaza si pluviodenudarea slabeste) si stimulativ pe pantele formate din roci impermeabile, depozite subtiri si saturate in apa. Efectele se amplifica cu cat lungimea creste. Astfel la o dublare a acesteia spalarea produsa se mareste de trei ori)

Expozitia versantilor diferentiaza actiunea pluviodenudarii in doua sensuri. Este mare pe suprafetele ce au grad de saturare in apa deosebit, apoi pe expunerile de N, NE, NV unde evaporarea este mai redusa si minime pe cele opuse. De asemenea apa din averse se distribuie neuniform in raport cu directia de deplasare a frontului ploii (maximum pe pantele expuse).

Alcatuirea litologica a versantilor poate avea rol stimulativ (pe rocile sedimentare si depozitele argiloase cu un grad redus de permeabilitate) sau restrictiv (pe rocile dure, rezistente, permeabile, pe depozitele groase nisipoase).

Solurile care acopera rocile sau se afla la partea superioara a depozitelor de pe versanti in conditiile unei texturi argiloase, lutoase sau a unei structuri glomerurale sunt usor de atacat de pluviodenudare in raport cu cele cu textura nisipoasa sau structura bolovanoasa, prismatica. Mai mult diferentele care se produc de la un orizont la altul face ca in timp pluviodenudarea sa cunoasca intensitate deosebita pe masura trecerii de la suprafata catre baza.

Imbinarea celor sase caracteristici ale suprafetei de versant care intra in contact direct cu apa din precipitatii conduce la o diversificare a situatiilor de manifestare a pluviodenudarii.

Vegetatia - ecran de protejare a suprafetelor de versant. Cu exceptia regiunilor desertice si polare in rest suprafetele care alcatuiesc relieful sunt acoperite de vegetatie in proportie variabila atat spatial cat si in timp. Ea va reprezenta un strat interpus intre roca, sol si apa provenita din precipitatii ceea ce face ca interventia agentului - apa - sa se faca mai domol. Vegetatia realizeaza o tripla actiune, retine o parte din apa pe frunze, ramuri si trunchiul arborilor care revine in atmosfera ca vapori, slabeste si posibilitatea concentrarii apei ce ajunge pe sol sub forma de panze sau suvoaie care sa exercite eroziune si mareste coeziunea dintre granulele solului prin sistemul de radacini.

Gradul de protectie a solului fata de pluviodenudare depinde de tipul de vegetatie care acopera terenul. Este redus pe suprafetele cu pajisti discontinui in raport cu cele unde exista pajisti compacte, fanete dense. Sub padure eroziunea este slaba, protectia mai mare sau mai mica depinzand de densitatea arborilor si de durata prezentei sistemului foliaceu (in padurile de conifere apa ajunge greu la suprafata solului in raport cu cele de foioase indeosebi la finele toamnei si inceputul primaverii).

O buna parte din vegetatia spontana a fost indepartata prin destelenire sau defrisare si inlocuita cu diverse culturi. In timpul anului (primavara sau toamna), cand aratura este proaspata, aceste suprafete sunt supuse direct atacului apei din ploi, iar cand plantele sunt bine dezvoltate protectia este deosebita sub culturi de graminee sau leguminoase (trifoi, lucerna) si mai slaba sub cele prasitoare (porumb).

Activitatile umane extrem de diversificate pot deveni factor de stimulare sau de limitare a pluviodenudarii. In prima grupa se includ toate actiunile care conduc la un contact direct intre apa din precipitatii si materialele de la suprafata pantei (despaduriri, arderea vegetatiei, aratura in lungul pantei, sectionarea versantilor etc.) pe cand in grupa opusa pot fi incadrate toate lucrarile care incetinesc sau opresc realizarea acestor situatii (impaduriri, menajarea suprafetelor cu paduri, pajisti, un mod de folosire a terenurilor adecvat marimii pantelor, lucrari de stabilizare rapida a sectoarelor de versant sectionate etc.).

2. Tipurile de producere dupa modul de manifestare si rezultate a denudarii.

Impactul picaturilor de ploaie mari si a boabelor de grindina Unii geomorfologi o numesc pluviodenudare, pe cand altii largesc sfera acestei notiuni incluzand si alte procese precum spalarea in suprafata, siroirea etc.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

- Realizarea procesului impune cateva conditii.

ploi torentiale cu picaturi de apa cu diametre de 3-7 mm, boabe de grindina; actiunea creste cand deplasarea particulelor de apa capata viteze mai ridicate datorate rafalelor de vant;

suprafata rocii, depozitului sau solului trebuie sa fie neacoperita de vegetatie, prezenta acesteia conducand la atenuarea impactului;

elementele componente ale rocii, depozitului, solului sa prezinte o coeziune redusa;

- Desfasurarea procesului presupune impactul picaturilor de apa, a grindinei cu elementele de la suprafata terenului. In functie de puterea de izbire data de marimea si viteza picaturilor de apa particulele minerale sunt dislocate si deplasate in sus si lateral fata de locul izbirii. In mod obisnuit ele sunt ridicate cativa decimetri si deplasate pana la un metru de locul provenientei.

Actiunea pare neinsemnata dar prin cumularea efectelor individuale are importanta morfologica locala ea punand in miscare particule de pana la cativa milimetri in diametru.

Spalarea in suprafata (areolara, ablatie, eroziune laminara)

Este procesul realizat de panzele de apa care se organizeaza pe portiuni din versant in conditiile:

producerii unor ploi torentiale bogate cu maximum de manifestare la mijlocul sau in finalul acesteia;

topirea rapida a zapezii ce genereaza apa care imbiba orizontul de sol dezghetat dar si da nastere la o panza care se scurge pe versant;

versantul sa aiba o panta care sa permita scurgerea apei dar nu concentrarea ei pe diferite fagase; in general intre 3⁰ si 15⁰.

materialele de la partea superioara a depozitului, solului, rocii sa fie slab coezive si sa se inregistreze un anumit grad de saturare cu apa.

lipsa vegetatiei care retine apa impiedicand scurgerea ei.

- Desfasurarea procesului implica intr-o faza preliminara, umectarea depozitului apoi constituirea panzei de apa care se amplifica spre momentul de varf al ploii. Viteza apei conditionata de valoarea pantei si de cantitatea rezultata din precipitatie genereaza forta care produce smulgerea de particule din sol sau din roca si antrenarea lor in lungul pantei. La precipitatii foarte bogate panza devine mai groasa, iar micile denivelari ale suprafetei versantului determina crearea pe de-o parte a unei scurgeri valurite, iar pe de alta parte dezvoltarea de microturbioane care smulg din sol cantitati de materiale pe care apa le transporta pe panta. Spre finalul ploii odata cu micsorarea cantitatii de apa, panza devine tot mai subtire transformandu-se treptat in suvite de apa care se strecoara printre materialele mai mari ce-au fost abandonate.

Versantii nu au o forma simpla, ci se compun din suprafete drepte, convexe, concave cu inclinari si lungimi deosebite. Ca urmare, modul de manifestare al panzei va fi diferit de la un sector la altul, in unele precumpanind eroziunea, iar in altele depunerea materialelor dislocate (fig. 19).

- Masuri de prevenire si combatere. Efectele sunt diferite nu numai spatial ci si in timp si ele depind de modul in care conditiile generatoare ale procesului se imbina. Eroziunea se manifesta intens pe solurile sau depozitele lipsite de vegetatie si duce in timp la indepartarea orizonturilor acestora ajungand pana la roca de sub ele (roca in loc). Cum spalarea pe versant se face diferit de la un loc la altul se ajunge in final ca suprafata acestuia sa se constituie dintr-o insumare de petece ce reprezinta orizonturi ale solurilor mai mult sau mai putin erodate. O parte din acestea se acumuleaza la baza versantilor la contactul cu podurile teraselor sau la marginea luncilor aici rezultand glacisuri coluviale. Multe dintre materialele spalate ajung in albiile paraielor si raurilor constituind cea mai mare parte din masa aluviunilor in suspensie carate de catre apa lor.

Siroirea Reprezinta procesul de concentrare a apei din precipitatii pe trasee lineare care constituie aliniamente joase in lungul versantilor. Scurgerea apei pe acestea se face cu o viteza mare impusa de masa de apa si de panta de unde o forta a suvoiului care se consuma prin erodarea materialelor de pe patul curgerii si transportarea lor. Procesul incepe lent, se accentueaza pe masura cresterii volumului de apa, sfarseste la scurt timp dupa ce ploaia a incetat si este reluat la alte ploi similare. De aici caracterul discontinuu in timp datorita manifestarii ploilor torentiale.

Realizarea siroirii este conditionata si de: lipsa unei vegetatii dense, existenta unor denivelari, pante mai mari de 10⁰, prezenta in alcatuirea versantului a unor soluri, depozite sau roci usor de dislocat de catre suvoaiele de apa, un mod de utilizare a terenurilor propice scurgerii concentrate (desfasurarea in lungul pantei a potecilor, drumurilor de caruta, a araturii, a culturilor prasitoare etc.).

Prin modul de desfasurare si rezultate, siroirea constituie procesul care face trecerea de la spalarea in suprafata la scurgerile torentiale si fluviatile. Cu primul proces are comun dependenta de ploile torentiale, locul de manifestare (suprafata versantilor) si depozitele slab coezive de pe acestea. Fata de celelalte elementele comune sunt- realizarea scurgerii pe fagase in lungul pantei, eroziunea, transportul apei si al materialelor dislocate, crearea unor forme de relief negative si alungite. Ceea ce le deosebesc sunt amploarea si specificul formelor de relief rezultate.

Siroirea creeaza trei tipuri de forme de relief care reflecta in buna masura si stadiile de evolutie ale procesului pe versant.

- Sentuletele sau rigolele sunt forme primare, cu dimensiunile cele mai mici si cu un grad de instabilitate accentuat. Ele apar pe majoritatea sectoarelor de versant unde se realizeaza trecerea rapida de la o panta mica la una accentuata (prag) cu conditia lipsei vegetatiei. Frecvent se produc in lungul potecilor, drumurilor de caruta, scocurilor (santurilor) rezultate prin tararea trunchiurilor copacilor etc. La ploile torentiale rezulta in urma eroziunii sentulete cu lungimi de mai multi metri, latime si adancime sub 0,5 m care taie solul sau depozitul de versant, mai rar roca. Sunt paralele sau convergente in functie de fizionomia versantului. Existenta lor este efemera intrucat pot fi umplute spre sfarsitul ploii de catre materialele care ajung aici din partea superioara a versantului sau ulterior in intervale uscate prin naruirea peretilor ori prin nivelare antropica (mai ales prin araturi).

Efectul crearii rigolelor la prima vedere pare minor si local, insa ele contribuie la micsoraea stabilitatii versantului pregatind prin reluare degradari de amploare. In regiunile semidesertice si desertice unde ploile sunt rare, dar au caracter torential, astfel de forme sunt frecvente avand un loc insemnat in evolutia versantilor (fig. 19).

- Ravenele (ravinele) sunt forme evoluate ale siroirii, procesul repetandu-se de mai multe ori; ca urmare eroziunea a creat forme negative alungite (de la mai multi zeci de metri la sute de metri), late de 0,5-1,5 m, cu adancimi de 1-1,5 m, dezvoltate pe toata grosimea depozitului de versant; sunt permanente si se asociaza la obarsia torentilor, paraielor sau pe unii versanti. Cand desimea lor este mare incat spatiile dintre ele se reduc la creste, versantii capata o infatisare salbatica, gradul de degradare al terenurilor fiind maxim. De aici si termenul preluat in geomorfologie din topica populara de ''pamanturi rele''. In S.U.A. ele se numesc ''badlands'' avand aceeasi semnificatie. Evolutia ravenei se face diferit in sectoarele sale. Obarsia care apare sub forma unui perete abrupt sufera o retragere activa la fiecare ploaie datorata atat eroziunii suvoiului de apa ce vine din partea superioara a versantului, cat si naruirii materialelor (este o forma de manifestare a eroziunii regresive). In loessuri si depozite loessoide se adauga sufoziuni, iar in depozitele argiloase curgeri de noroi. Peretii laterali sufera o spalare in suprafata si numai cand au o latime de peste un metru pe ei se pot dezvolta sentulete de siroire. Talvegul ravenei este un sector activ la fiecare ploaie prin el se scurg apa si materialele dislocate, dar in lungul sau, din loc in loc raman bolovani si volume desprinse de pe pereti ce n-au putut fi transportate; apar si praguri pe capetele stratelor de roci dure. Materialele transportate de apa sunt frecvent imprastiate pe versant la capatul inferior al ravenei. Numai cand in fata acestuia se afla o lunca sau o suprafata orizontala atunci se poate ajunge si la dezvoltarea unor forme de acumulare embrionare.

Pe suprafetele aproape verticale ale malurilor inalte alcatuite din loess sau depozite loessoide, siroirea se imbina cu sufoziunea, iar formele rezultate au o infatisare aparte, rezultata din doua sau chiar trei componente - ravena propriu-zisa, pe panta abrupta (are mult material in lungul ei rezultat din naruiri si siroire), hruba de sufoziune sparta spre ravena la partea superioara a versantului; se adauga la baza ravenei materialul cazut si transportat, iar uneori dincolo de hrube unul sau mai multe puturi de sufoziune (indica directia de inaintare a ravenei).

- Ogasul constituie forma cea mai dezvoltata creata prin siroire, cea care premerge torentului. Are dimensiuni foarte mari- lungimi de sute metri (chiar peste 1 km), latimi de mai multi metri si adancimi care desi variaza depasesc frecvent cativa metri; sectioneaza nu numai depozitul de versant ci si o parte mica din stratele de sub acestea. Dinamica in diferitele sectoare ale sale este mult mai activa decat la ravene. Obarsia inainteaza catre partea superioara a versantului, aici individualizandu-se multiple sentulete sau chiar ravene secundare; peretii se transforma in maluri pe care spalarea in suprafata, siroirea si naruirile sunt frecvente; in talveg se dezvolta praguri pe capetele de roci mai dure, dar si acumulari bogate de provenienta laterala. De obicei, gura ogasului ajunge la baza versantului unde materialele aduse de suvoaiele de apa se acumuleaza sub forma de conuri.

Dezvoltarea acestor forme de manifestare a siroirii, conduce la fragmentarea versantilor, distrugerea solurilor si a diverselor culturi, constructii etc. Masurile care se impun pot avea caracter preventiv sau ameliorativ.

In prima grupa se includ acele actiuni care au menirea de a mentine stabilitatea versantilor si impiedicare redeclansarii repetate a procesului. Intre acestea importante sunt mentinerea unei vegetatii bogate care sa nu favorizeze concentrarea apei din ploi, evitarea culturilor prasitoare pe pante care depasesc 10⁰, impiedicarea dezvoltarii de retele de poteci si drumuri in lungul versantului, etc.

In cea de a doua situatie lucrarile de combatere sunt mai reduse la ravene in raport cu ogasele, ele fiind deosebite si in functie de sectoarele acestora. Obarsiile unde abunda santurile si sentuletele vor fi fixate prin cleionaje si plantatii de arbusti, in lungul ogasului vor fi realizate baraje de tipuri diferite (din lemn, piatra, beton etc.), ele vor permite scurgerea inceata a apei, stocarea materialelor si prin aceasta micsorarea pantei pe sectoare. Paralel pe versant, in jurul ravenelor se va aplica un mod de utilizare a terenurilor corespunzator ce va asigura stabilitatea pantelor si impiedicarea concentrarii apei spre ogase.

Torentialitatea Este actiunea directa cea mai complexa a apelor rezultate din ploi si topirea zapezii. Este o siroire de proportii (ca debit, durata) ce cuprinde spatii largi si creeaza o forma de relief - organismul torential sau torentul - care prin multe caracteristici dinamice prefigureaza organismele fluviatile (paraiele, raurile etc.).

- Conditiile care favorizeaza actiunea sunt: versanti cu panta mai mare de 10⁰ pe care sa se poata organiza o scurgere lineara rapida; lipsa sau o slaba dezvoltare a vegetatiei ierboase sau arboricole; precipitatii bogate care frecvent au caracter de ploi torentiale; roci si depozite usor de sectionat; activitati antropice care stimuleaza procesele torentiale (despaduriri, sectionarea versantului in lung, crearea de jgheaburi prin tararea arborilor, drumuri etc.).

- Elementele din compunerea unui torent sunt: - bazinul de receptie, canalul de scurgere si conul de dejectie (agestrul); ele se inlantuie in aceasta ordine plecand de la partea superioara a versantului catre baza (fig. 19).

Bazinul de receptie in majoritatea situatiilor ocupa cea mai mare parte din organismul torential, desfasurandu-se pe o suprafata extinsa a versantului. Este alcatuit dintr-un numar variabil de ravene si ogase care se inramureaza, dar cele mai importante se aduna intr-un punct aflat la partea inferioara a bazinului. Apa din precipitatiile cazute pe suprafata bazinului se dirijeaza pe sentulete, ravene, ogase pe care le adancesc dar si le extind; ca urmare limitele bazinului nu raman fixe, ci se dezvolta pe versant incorporand spatii noi, pe masura inaintarii obarsiilor ravenelor.

Canalul de scurgere este sectorul central al torentului. Are forma lineara intinzandu-se de la partea inferioara a bazinului de receptie si pana la baza versantului. Este rezultatul eroziunii efectuate de suvoiul de apa incarcat cu materiale care s-au adunat de pe toate ravenele din bazinul de receptie. La ploile torentiale dispune de multa energie care se transpune intr-o forta de atac puternica care sapa in lungul canalului. Datorita faptului ca sunt erodate roci ce opun rezistenta diferita, profilul bazei canalului este neregulat cu multe praguri pe roci dure si scobituri in roci moi. Malurile au pante mari si sunt supuse eroziunii in suprafata si surparii, materialele cazand pe fundul canalului de unde sunt preluate de suvoiul de apa. Uneori pe maluri se dezvolta sentulete si ravene secundare scurte.

Conul de dejectie (agestrul) reprezinta partea finala (inferioara) a torentului constituind o forma de relief pozitiva (un semicon) rezultata prin acumularea pe o suprafata cvasiorizontala a materialelor carate de suvoiul de apa. Este cu atat mai mare cu cat torentul este mai extins, suprafata pe care se acumuleaza este larga si nu este spalata de apele raurilor, rocile si depozitele erodate de torent sunt friabile si usor de dislocat, evolutia torentului este indelungata. Conul constituie o suma de panze de materiale suprapuse, fiecare apartine unei ploi importante; la aversele bogate, puterea de eroziune si capacitatea de transport a suvoiului de apa sunt ridicate, ceea ce face ca materialele ce ajung in sectorul de acumulare sa aiba dimensiuni mari; ele sunt precedate si urmate de materiale cu marimi reduse care corespund unor debite mai mici specifice inceputului si sfarsitului viiturii. La ploile ce dau o cantitate mica de apa, panzele sunt formate din elemente fine. Depunerea materialelor, indiferent de ploaie, implica o anumita sortare, elementele grosiere fiind primele acumulate (la varful conului) pe cand cele mai fine ultimele (spre marginea conului), aceasta intrucat viteza apei scade odata cu micsorarea pantei ceea ce face ca si puterea de transport sa se reduca spre marginile conului. Toate acestea fac ca structura conurilor de dejectie sa fie foarte heterogena, in sectiune sa apara succesiunea de panze de unde si ideea de ''structura incrucisata''. Daca torentii debuseaza in albiile minore ale raurilor, conurile nu se formeaza sau au dimensiuni modeste, intrucat o buna parte din materiale sunt preluate de apa acestora.

Daca raul are apa putina si viteza mica, iar torentul aduce o cantitate insemnata de materiale atunci conul se dezvolta, iar albia raului fie ca este obturata, fie ca este impinsa spre versantul opus.

Uneori, torentii se dezvolta pe fruntiile unor terase sau a unor trepte structurale, platouri etc. La acestia frecvent se vor dezvolta fie un canal de scurgere alungit (un ogas puternic) si un con de dejectie, fie un bazin de receptie pe suprafata slab inclinata (podul terasei, suprafata structurala) si un con de dejectie la baza (huniile de pe terasele Dunarii din Mehedinti). Organisme torentiale complexe rezulta si pe versantii acoperiti de depozite loessoide groase, intrucat torentialitatii i se adauga sufoziunea. Ca urmare, in bazinul de receptie alaturi de ravene se dezvolta puturi, hrube si tunele sufozionale, canalul de scurgere include si parti din tunele sufozionale prabusite (ex. versantii Podisului Moldovei dinspre Prut si Siret). Situatii similare apar si pe versantii regiunilor alcatuite din blocuri de sare acoperite de depozite luto-argilo-nisipoase groase (Subcarpatii de Curbura in bazinele vailor Ramnic, Slanicul de Buzau; la Praid, Ocna Dej etc.)

- Formarea si evolutia torentilor. Realizarea organismelor torentiale implica actiuni multiple care se desfasoara in timp indelungat. Ele se coreleaza si se inscriu intr-un lant evolutiv a carui amploare se reflecta in forma de relief rezultata. Schematic in cadrul acestuia se pot separa:

faza de ravene. Se caracterizeaza prin individualizarea pe versanti a ravenelor de siroire care la inceput apar disparate, dar catre finalul acestei faze incep sa se grupeze; materialele transportate sunt imprastiate pe versant; procesele active sunt: - eroziunea care la obarsia ravenelor provoaca inaintarea acestora in susul versantilor, iar pe canalele ravenelor, adancirea lor; transportul apei si materialelor dislocate; la aceste procese se asociaza surparile, spalarea in suprafata (pe suprafetele dintre rigole), tasarea, sufoziunea, alunecari superficiale (pe malurile si obarsia ravenelor) etc.; uneori adancirea ravenelor constituie un factor care accentueaza instabilitatea versantilor provocand declansarea unor alunecari cu dimensiuni mari.

faza de torent propriu-zis. Incepe din momentul in care s-au realizat cele trei componente, ceea ce presupune, ca anterior sa se produca unirea ravenelor (dau bazinul de receptie), adancirea ravenei colectoare (devine canal de scurgere) si alungirea acesteia pana la baza versantului unde rezulta conul de dejectie.

Odata format torentul isi continua propria evolutie care implica dependenta proceselor din cele trei sectoare individualizate. Eroziunea sub cele doua forme (de obarsie si lineara) constituie procesul dominant in bazinul de receptie, incat acesta se va extinde, iar fragmentarea versantului se va accentua. In canalul de scurgere pe prim plan se situeaza transportul apei incarcate cu materiale (aduse din bazin sau din surparea malurilor), iar ca procese secundare, eroziunea laterala asupra malurilor, spalarea acestora, unele acumulari ale materialelor catre finalul viiturilor, cand forta suvoiului de apa scade treptat). Conul de dejectie creste in dimensiuni prin suprapunerea panzelor de pietris, bolovanis, nisip carate de apa. Dar, evolutia conduce spre un moment cand directia ascendenta exprimata de cresterea in dimensiuni si in intensitatea proceselor se modifica trecandu-se extrem de lent la atenuarea lor.

faza stingerii torentului. Inceputul este marcat de realizarea pe o buna parte a traiectului inferior al canalului de scurgere a unei pante foarte mici care nu va mai putea asigura decat transportul apei cu o mica incarcatura de materiale cu dimensiuni reduse. Elementele grosiere se vor depune treptat in lungul acestuia incepand din partea de jos catre cea superioara a canalului accentuand si mai mult scaderea inclinarii lui (un proces de acumulare regresiva). Ele vor fi acoperite de vegetatie care se fixeaza tot mai bine extinzandu-se dinspre conul de dejectie. Dar diminuarea pantei se va face si pe multimea ravenelor din bazinul de receptie unde dezvoltarea vegetatiei pe spatiile dintre acestea va cauza scaderea cantitatii de apa ce ajunge in ele si deci a scurgerii torentiale. Dupa foarte mult timp procesele specifice torentului se vor atenua, iar acesta va fi in intregime acoperit de vegetatie.

Un astfel de scenariu este posibil, dar este greu de realizat intrucat intervin si alti factori intre care interventia omului ce poate fie sa grabeasca stingerea, fie sa intensifice actiunea lor.

Consecinte. Importanta cunoasterii torentialitatii.

Torentii ca si celelalte forme ale siroirii produc degradarea solurilor, fragmentarea terenurilor si multe alte neajunsuri (distrugerea soselelor, caselor, acoperirea culturilor cu materiale etc.) pentru activitatile umane. In acelasi timp actiunea lor se inscrie ca o forma extrem de agresiva in sistemul modelarii subaeriene a reliefului creat de tectonica in unele regiuni naturale (temperate, subtropicale, semiaride etc.) unde conditiile climatice favorizeaza ploi in averse.

Prin modul de desfasurare si caracteristicile proceselor sale, torentii constituie o veriga importanta intre actiunile care realizeaza nivelarea versantilor, dar si intre procesele legate de actiunea directa, dar intermitenta a apelor din precipitatii si cea a apelor curgatoare. De aici necesitatea pe de-o parte a cunoasterii torentilor, atat ca mecanism cat si ca rezultanta (forma de relief), iar pe de alta parte a stabilirii legaturilor cu celelalte procese specifice altor agenti. Prima directie conduce spre evidentierea unor aspecte de natura teoretica si practica, intre care:

-ierahizarea factorilor potentiali propice realizari ei dar si a celor care fac posibila manifestarea si intensificarea proceselor (ploile torentiale si actiunile multiple ale societatii umane).

-urmarirea proceselor (eroziune de obarsie, eroziune lineara; transport, acumulari) care se produc in diferite compartimente ale lor, modul de asociere intre ele sau cu altele de alta natura deosebita (gravitationale, spalare in suprafata etc.);

-evidentierea rolului pe care il are locul unde se termina canalul de scurgere (nivelul de baza) in dinamica proceselor din cuprinsul torentului in diferitele faze ale evolutiei sale;

-stabilirea de corelatii intre marimea pantei canalului de scurgere si a ravenelor din bazinul de receptie si dinamica proceselor;

-legaturi intre marimea si structurarea materialelor din conul de dejectie, tipul si debitul ploilor, caracteristicile modului de utilizare a terenurilor, stadiul de evolutie a torentului;

-specificul regional al actiunii torentiale si raportul cu celelalte procese in dinamica versantilor.

Pentru activitatile umane studierea torentilor prezinta insemnatate, din doua puncte de vedere diametral opuse. Mai intai torentialitatea conduce la efecte negative intre care degradarea terenurilor prin fragmentare, crearea unei stari de instabilitate pentru rocile si depozitele versantului; inundatii care pot rezulta atat din suvoiul de apa concentrat, cat si in urma bararii albiei raului in care debuseaza; distrugerea constructiilor aflate in calea apei si a materialelor transportate - ex. sosele, case etc. In al doilea rand sunt si unele aspecte pozitive (nisipul, pietrisul si chiar bolovanii din conul de dejectie pot fi folosite ca materiale de constructie; conurile extinse si cu inaltime mare care domina luncile inundabile ale raurilor pot fi folosite pentru unele constructii si etc.)

Oricat de mare ar fi, torentul ramane suficient de mic pentru a putea fi observat, analizat si urmarit in timp sub raport dinamic, morfologic si prin prisma consecintelor activitatii proceselor (eroziune, transport, acumulare) ce au loc. De aici si expresia ''torentul constituie un mic laborator geomorfologic''.

Studierea proceselor si evolutiilor in contextul corelarii cu diversi factori care ii influenteaza, permite stabilirea de extrapolari la actiuni ale altor agenti modelatori intre care deosebit de importante sunt cele referitoare la rauri.

Legaturile dintre torenti si rauri sunt multiple fiind impuse de elemente comune sau apropiate. Astfel - agentul care actioneaza este apa; aceasta provine dominant din precipitatii si se concentreaza pe un fagas colector cu dimensiuni variabile; apa incarcata cu materiale realizeaza procese de eroziune, atat in patul pe care se scurge, cat si la obarsie; apa efectueaza transportul materialelor pe care le depune selectiv pe parcurs sau in final in functie de dimensiuni si puterea de transport impusa de debite si viteza; exista faze care reflecta evolutia lor etc.

Deosebirile dintre cele doua moduri de manifestare a apei sunt numeroase. Raurile care au dimensiuni foarte mari in comparatie cu torentii actioneaza permanent avand o alimentare care implica si sursa subterana. Procesele de eroziune, transport si acumulare sunt mult diversificate la rauri, determinand varietatea formelor de relief create. Evolutia reliefului prin actiunea raurilor se face in intervale de timp de ordinul milioanelor de ani, pe cand cea impusa de torenti se rezuma la perioade scurte (zeci, sute de ani).

Analiza torentilor raspunde la numeroase probleme de dinamica fluviatila intre care - rolul nivelului de baza pentru procesele care se produc mai sus de el; specificul eroziunii la obarsie si in canalele de scurgere; realizarea transportului prin saltare, rostogolire, suspensie; semnificatia si modul de dobandire a unui profil morfodinamic, modul de imbinare a proceselor torentiale cu prabusirile, alunecarile, siroirea etc.

Masuri de prevenire si combatere a activitatii torentiale.

Desi se manifesta intermitent, la ploile bogate sau cand zapada se topeste brusc, actiunea torentilor este insotita de multe neajunsuri pentru om, dar cel mai semnificativ este degradarea terenurilor, a solului si distrugerea constructiilor. Sunt si situatii in care se ajunge la pierderi omenesti. De aceea studiul dinamicii torentiale implica si cunoasterea masurilor care prin aplicare conduc la micsorarea riscului producerii sau la atenuarea efectelor atunci cand s-au produs.

- Masurile preventive implica intretinerea echilibrului intre factorii ce confera caracteristica morfodinamica a versantului (panta, forma, lungime, expunere, depozit de acoperire, roca, tipul de vegetatie si gradul de dezvoltare a ei etc.) si ploile torentiale. Orice actiune care conduce la ruperea echilibrului constituie stimulentul pentru dezvoltarea siroirii si torentialitatii. Ele pot fi naturale (o furtuna sau un incendiu care distrug o parte din padurea care acopera versantul) sau antropice (defrisarea padurii, destelenirea urmata de araturi in lungul pantei; crearea de canale oblice sau in lungul pantei, sectionarea versantilor etc.). De aceea actiunile preventive au in vedere evitarea acestor situatii prin adoptarea unor modalitati adecvate de folosire a terenurilor.

- Actiunile care slabesc treptat procesele care se produc in diferitele sectoare ale torentului sunt cele mai insemnate. In bazinul de receptie se actioneaza asupra ogaselor si ravenelor (impadurire, fixarea malurilor abrupte de la obarsie si a ravenelor prin cleionaje). In lungul canalului de scurgere se realizeaza o suita de baraje din lemn, piatra si chiar beton bine fixate in patul vaii si in maluri ce au o inaltime mai mare decat marimea suvoiului de apa si materialelor rezultate la viituri; in baraje vor exista goluri mici prin care apa se scurge dar care nu permit strecurarea materialelor; acesta se vor acumula in spatele fiecarui baraj micsorand local panta patului ceea ce conduce la slabirea vitezei de apa si a fortei de eroziune; in timp se creeaza pante echilibrate pe depozite groase in care apa se infiltreaza si pe care vegetatia se dezvolta repede.

- Pentru folosirea suprafetei conului de dejectie (pentru culturi, constructii), mai ales cand are dimensiuni mari, se vor crea canale betonate care asigura scurgerea rapida a apei; dimensionarea acestora se va face in raport direct de debitul maxim de apa pe care torentul il poate da.

La torentii cu dimensiuni mari la care procesele legate de scurgerea apei se imbina cu altele (alunecari, surpari etc.) amenajarea bazinului torential se va realiza complex la masurile amintite adaugandu-se altele care conduc la stabilizarea completa a pantelor.

Verificari

Care sunt conditiile care favorizeaza spalarea in suprafata?

Precizati diferentele dintre formele de relief rezultate in urma siroiri.

Descrieti stadiile de evolutie ale torentilor si partile componente ale unui torent.

Prezentati modalitatile in care omul poate stimula sau atenua efectele pluviodenudarii folosindu-va de situatii concrete din orizontul local.

Consultati dictionarele de specialitate pentru notiunile - ablatie, degradarea terenurilor, activitati antropice.