Organizarea spatiului urban si rural

Organizarea spatiului urban si rural

A. Elementele spatiului urban

Principalele elemente ale spatiului urban sunt: localizarea, precum si caracteristicile localizarii (,,sit"-ul), evolutia istorica, populatia, infrastructura urbana, circulatia interioara si transporturile.

B. Structura interna a spatiului urban: zonele funtionale

Teritoriul intern al oraselor nu este omogen.

El are o serie de unitati teritoriale si functionale numite zone urbane functionale. Principalele categorii de zone urbane sunt: zona rezidentiala, industriala, de transport, comerciala, de agrement, culturala, administrativa.

Spatiul urban are anumite caracteristici si in functie de aspectul retelei de strazi (morfologie urbana), de pozitia fata de centru (centrul propriu-zis, celelalte cartiere ale orasului, periferia urbana si apoi zona periurbana), marimea demografica si extinderea orasului in teritoriu.

C. Organizarea spatiului urban

Principalele probleme puse in fata amenajarii urbane sunt: asigurarea unui fond de locuinte satisfacator, realizarea unui sistem eficient de transporturi publice, construirea unor parcaje (frecvent si subterane), reducerea efectelor poluarii, evitarea supraincarcarii traficului auto etc; alte doua probleme sunt de o reala importanta: aprovizionarea cu apa a oraselor si evacuarea deseurilor menajere.

D. Exemple regionale de fizionomii urbane

■          Orasele din Europa de Vest si Europa Centrala pastreaza foarte mult, in centrul lor, fizionomia oraselor initiale medievale (Fig. 1). Cartierele noi, zonele de transport si industri­ale se afla situate spre periferie, alternand cu spatii de agrement.

■       Orasele din Europa de Est, care au suferit cateva decenii o "sistematizare de tip socialist", au, pe langa centrele istorice mai mult sau mai putin conservate (dar adesea transformate), cartiere "noi" omogene de locuinte realizate dupa un standard comun.

■       Orasele nord-americane au un anumit specific rezultat din vechimea lor redusa.

Dezvoltarea pe verticala a constructiilor este o caracteristica generala, chiar pentru orasele cu un spatiu amenajabil extins (Atlanta - Fig. 2, Phoenix).

■       Orasele latino-americane, indeosebi cele mari, au unele elemente urbane asemanatoare oraselor din nord, dar si anumite elemente urbane diferite: existenta unor spatii periurbane "marginalizate" (de tip favellas - Fig. 3).

■       Orasele din lumea araba au elemente traditionale (Rabat, Mecca, Cairo - Fig. 4), dar si aspecte moderne (Riadh, Al Kuwait).

■       Orasele din Asia de Sud au probleme de suprapopulare teritoriala. Exemplele cele mai evidente sunt Karachi, Calcutta. Sectoarele moderne (din Mumbay, Calcutta) sunt "asaltate" de cartiere semiurbane, dezvoltate haotic (Fig. 5).

■       Orasele japoneze imbina elemente traditionale (Kyoto, Nagoya) cu cea mai inalta dezvoltare a infrastructurii urbane (Tokyo, Osaka, Kobe) si vadesc o deosebita atentie pentru utilizarea rationala a spatiului construit (Fig. 6).

■       Orasele din China au o morfologie proprie si aspecte exterioare influentate de traditii dar si de "urbanizarea socialista" (in varianta chineza). In prezent in China se dezvolta o noua generatie de orase moderne.

■       Orasele din Africa Subsahariana se disting prin zona centrala asemanatoare oraselor europene si printr-o "invadare" a lor de cartiere marginase subechipate urban.

E. Organizarea spatiului rural

Spre deosebire de spatiul urban, organizarea spatiului rural are o pronuntata componenta empirica si spontana. Foarte rar, acest spatiu este organizat pe baza unui plan regional sau national. El se interfereaza cu sistemele urbane, dar are pe intinderi foarte mari (indeosebi in tarile subdezvoltate) o pregnanta rurala si agricola evidenta. Organizarea spatiului rural este influentata de diferite elemente socio-economice (tipul de proprietate, tipul de agricultura, religie, habitat).

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Dictionar

Cartier - ansamblu de constructii, drumuri si dotari care ocupa un teritoriu determinat din intravilanul orasului; are o anumita omogenitate si, frecvent, un anumit specific.

Centru - nucleul istoric originar al orasului, spre care converg axele de comunicatii; are, de obicei, o functie administrativa, comerciala si de decizie.

Infrastructura urbana - totalitatea elementelor de natura tehnica introduse de om pentru a asigura un cadru de desfasurare a activitatilor social-economice si urbane: strazi, constructii, canalizare, sisteme de transport si comunicatii.

Mediu urban - tip de mediu, foarte mult antropizat, format din anumiti factori (naturali si social-economici) care au elemente de specificitate: concentrare mare a populatiei, spatiu intens construit, o echipare tehnico - edilitara ridicata, activitati economice neagricole, o functie precisa in teritoriul inconjurator si anumite caracteristici proprii ale elementelor de mediu.

Morfologie urbana - aspect exterior al orasului care se refera la forma si structura sa.

Sit - aspectul si configuratia terenului (a locului) pe care este asezat un oras.

Aplicatii:

1. Comparati fizionomiile urbane (Fig. 1-6) si precizati modalitatile specifice de organizare a spatiului urban in fiecare caz.

2. Identificati influenta caracteristicilor umane ale colectivitatilor asupra acestor fizionomii urbane, utilizand imaginile alaturate (Fig. 1 - 6).

3. Explicati raportul dintre functiile si fizionomiile urbane, utilizand exemplele de orase redate in fotografii.

Fig. 1 - Londra (Regatul Unit) - centrul istoric

Fig. 2 - La Paz (Bolivia) - capitala situata la cea mai mare altitudine

Fig. 3 - Cairo (egipt) - imbinare de elemente traditional si constructii moderne

Fig. 4 - Calcutta 8India) - cartiere moderne asaltate de "parcurile de locuit"

Fig. 6 - Imagine din Tokio

Planul orasului este reprezentarea elementelor esentiale ale acestuia, reduse la scara, selectionate si redate prin semne conventionale. Planul oricarui oras cuprinde urmatoarele elemente: reteaua de strazi, principalele intersectii, zonele construite, zonele de spatii verzi, elementele de infrastructura, pietele, principalele constructii, zonele industriale, denumirea cartierelor etc. (Fig. 2).

Planul orasului este foarte relevant pentru definirea caracteristicilor sale interne. Identificarea zonei centrale permite aprecierea felului in care a aratat orasul initial, intinderea acestuia si dimensiunile lui demografice. Forma limitei exterioare arata foarte clar raportul perimetrului construit cu restrictiile impuse de relief. Forma retelei de strazi arata legaturile cu regiunile exterioare si cu alte orase precum si modul de evolutie a orasului in teritoriu. Pe baza acestor aspecte, se pot stabili si elemente calitative interioare: zonele functionale, modul de repartitie teritoriala a acestora, legaturile orasului cu teritoriul inconjurator.

Anumite orase, care ajung la o inalta dezvoltare urbana, isi construiesc, treptat, in partea centrala anumite zone specializate cu activitati predominante de afaceri. De exemplu, in SUA acestea se numesc Central Business District (C.B.D.) (Fig. 1).

Elementul cel mai usor de sesizat in urma studierii planului unui oras (la o scara corespunzatoare) este forma retelei de strazi principale. Aceasta forma, la care se adauga conturul asezarii, creeaza un anumit aspect al orasului care se numeste morfostructura. Principalele tipuri morfostructurale ale oraselor sunt:

■       Rectangulara, cu un pronuntat caracter geometric, in care strazile sunt perpendiculare, creandu-se suprafete interioare geometrizate; aceasta morfostructura a aparut datorita initiativei locuitorilor de a da un aspect sistematizat propriei localitati; forme de acest fel au orasele New York, San Francisco,Torino, Alexandria, Chicago, Buenos Aires, Montreal, Atlanta etc. Desigur, in cazul acestor exemple, nu este vorba ca intregul oras sa aiba acest aspect rectangular, ci parti mai insemnate din el sau anumite cartiere.

■       Radiar-concentrica, aspect ce deriva din cresterea teritoriala realizata de-a lungul timpului pe directie radiara si in anumite etape care s-au concretizat in cresteri concentrice, succesive; exemplul cel mai clar este al orasului Paris, dar aceasta structura se regaseste la numeroase alte orase cu nuclee istorice (Bruxelles, Bucuresti - Fig. 4, Moscova).

■       Polinucleara, aspect ce este rezultatul cresterii simultane a orasului (sau a unor orase alaturate) in anumite puncte care ulterior, prin dezvoltare ajung sa formeze un singur perimetru urban; aceste forme polinucleare pot proveni si din aglutinarea unor localitati mai mici situate la periferia unui centru mai mare. Un exemplu foarte clar in acest sens este dat de orasul Budapesta, cu doua nuclee distincte pe cele doua maluri ale Dunarii (Buda, in vest si Pesta, in est).

■       Liniara (alungita), cand un anumit element al sif-ului impune o forma de acest fel. Este cazul oraselor dezvoltate in lungul unor fluvii, estuare, pe tarmul marii, unde forma retelei de strazi este influentata de anumite elemente naturale; desi forma actuala a orasului Shanghai are un caracter complex, initial acesta s-a dezvoltat in lungul zonei de varsare al fluviului Chang Jiang in mare; bulevardele principale sunt si astazi paralele cu fluviul.

■       Semicirculara, in care se imbina un element natural, care favorizeaza o dezvoltare liniara, cu evolutia teritoriala a orasului, realizata radiar si concentric. Exemple interesante sunt cele ale oraselor Bordeaux, Amsterdam, Anvers, Chicago (Fig. 1), Braila.

Exista si forme mai complexe care nu pot fi incadrate strict intr-o anumita tipologie. Privirea atenta a planului unor astfel de orase ne poate conduce la identificarea unor elemente care sa explice aceasta forma prin anumite aspecte mai putin vizibile.

Dictionar

Planul orasului - reprezentarea pe o suprafata plana, la o scara de proportie mare sau foarte mare, a principalelor elemente ce caracterizeaza un oras (reteaua de strazi, principalele zone, cladirile mai importante).

C.B.D. - Central Bussiness District, partea centrala a metropolelor mondiale, care se caracterizeaza printr-o concentrare deosebita a activitatilor de afaceri cu influenta internationala; fizionomia urbana se evidentiaza printr-o importanta dezvoltare verticala.

Fig. 1 - Chicago - morfostructura semicirculara

Aplicatii:

1. Urmariti planul orasului Paris (Fig. 2) si identificati principalele elemente reprezentate.

2. Explicati repartitia principalelor zone functionale ale orasului Bucuresti, utilizand figura alaturata (Fig. 4).

Fig.2. Planul orasului Paris.