Pestera podului

PESTERA PODULUI

Sinonimii: Pestera de la Ponoare, Pestera de la Podul Natural, Pestera de la Cracu Muntelui. Pestera de la Podu de Piatra.

Localizare si cai de acces. Este un obiectiv speologic bine cunoscut, mai ales datorita invecinarii sale cu faimosul Pod Natural cu care este inrudita. Pestera Podului se afla in dealul Cracu Muntelui, la o altitudine de 265 m, in centrul comunei Ponoarele. Soseaua asfaltata ce porneste din Baia de Arama face serpentine largi ocolind depresiunea Ponoarele si urca apoi pe langa centrul civic al comunei, in apropiere se afla ramificatii inspre Padurea de Liliac, unde in fiecare inceput de mai are loc mare nedeie olteneasca "Sarbatoarea liliacului".

Soseaua se angajeaza apoi chiar peste arcada de piatra a Podului Natural - monument al naturii -, punct in care se afla o placa indicatoare si un mic popas turistic. Se poate parca masina in acest loc. O poteca ne conduce, dupa cativa zeci de metri, in portalul pesterii.

Date istorice. Prima descriere stiintifica, desi sumara, a fast facuta de C. N. Ionescu in 1913. In 1928, P. A. Chappuis si A. Winkler exploreaza intreaga pestera, iar rezultatele sunt publicate in 1951. Cercetari de morfologie asupra acestui cornolex carstic sunt facute in 1940 de catre T. Vintilescu, in timp ce hidrologia complexa a sistemului este abordata in 1963 si 1967 de M. Bleahu si V. Decou, care pun in evidenta relatia dintre Lacul Zaton, estavela din pestera si ponorul Gaura Iepurelui.

Descriere. Este o pestera complexa, polietajata, cu doua deschideri. In intrarea de la Podul Natural este o arcada larga de 15 m si inalta de 3 m, deschizand accesul intr-o galerie descendenta pe primii 30 m, apoi suborizontala. Lungimea totala este 734 m.

Galeria are dimensiuni mari, de 10-12 m latime si 5-8 m inaltime. Podeaua este acoperita cu argila moale si material elastic fin. Aceasta galerie constituie, de fapt, Galeria Principala si este subfosila. In perioadele ploioase, mai ales primavara, ea se transforma intr-un mare lac ce nu poate fi strabatut decat cu barca pneumatica.         

Din aceasta galerie se ramifica in stanga, dupa 130 m. Galeria Fosila, in care se urca mai intai o panta abrupta. Tot din galeria principala se desprinde, pe dreapta, un diverticul cu nivele de eroziune, infundat dupa 50 m.

In zona mijlocie, podeaua este intrerupta de existenta unui put cu gura in forma de palnie, care ocupa aproape intreaga deschidere. Este asa-numita estavela din Pestera Podului, adica un put prin care apa de infiltratie din pestera se scurge in perioadele normale, dar prin care apa poate sa si iasa, circuland in sens invers, atunci cand nivelul acviferului carstic se ridica, obligand palnia sa functioneze ca preaplin de evacuare a surplusului de debit. Acest sorb, adanc de 6 m, face legatura cu etajul activ, inca neexplorat, al pesterii. Dupa 50 m, galeria incepe sa urce o panta cu bolovani si iese printr-un frumos portal de forma eliptica la Lacul Zaton.

Galeria Fosila prezinta de asemenea spatii mari. Ea este bogat concretionata cu domuri stalagmitice stalagmite, stalactite, draperii foarte lungi si stalactite fistulare. Desi nici aceasta pestera nu a fost crutata de unii turisti si se poate vedea cum unele stalagmite au fost taiate cu ferastraul (!), ea este spectaculoasa, mai ales in Sala Finala, care ne impresioneaza prin dimensiunile sale. Continuarea acestei galerii a fost blocata de prabusiri, peste care s-a asternut o platosa de calcit groasa, ce coboara in trepte. Pentru a vedea si mai ales pentru a fotografia peisajul subteran al Galeriei Fosile, sunt necesare surse puternice de lumina. Numai astfel vom putea zari si filigranul broderiilor calcitice. "ploile" de stalactite fistulare si grafismul ciudat al pieilor de leopard", ce completeaza inventarul de forme subterane ale acestei cavitati.

Pestera Podului este opera apelor Zatoraului care se drenau candva prin galeriile, ca si pe sub arcada Podului Natural, detasat acum de restul pesterii in urma unor prabusiri.

Conditii de vizitare, in anotimpul uscat se poate vizita in orice tinuta. Se recomanda folosirea cizmelor deoarece in pestera este multa argila moale, mai ales in zona sorbului. De asemenea din cauza spatiilor mari si a culorilor inchise, se recomanda, mai ales pentru Galeria Principala, lampi cu carbid.

Cand pestera este inundata ea poate fi strabatuta cu barca, ceea ce da vizitarii un plus de dificultate dar si de farmec.

Bibliografie. C. N. Ionescu (1913), P A Chappuis si R. Jeannel (1951), A. Negrea (1962) M Bleahu si V. Decou (1963), A. Decou, V. Decou si M. Bleahu (1967), M. Bleahu si col. (1976).