Geografie
Studiu fundamental privind inaintarea in pozitia "tractiune in piolet"Studiu fundamental privind inaintarea in pozitia "tractiune in piolet" Exercitiul 1: "Inaintare primara" Loc: Pereti mici de gheata de aproximativ 70/75 , cu asigurare de sus, in mansa. Descriere: De la pozitia de baza aplecati bazinul, dezlipindu-l de perete pana cand ramaneti suspendat in pioleti. Efectuati 3 pasi mici, primul fiind plasat vertical pe centrul de greutate (pentru a nu se afla niciodata in dezechilibru), pana ajungeti cu fata la inaltimea capului pioletilor. De fiecare data cand un coltar e infipt, trebuie sa urcati pana cand piciorul e intins inainte de a-l infige pe celalalt. Astfel, bratele se inchid progresiv. Pentru a ridica un picior, bazinul trebuie plasat in prealabil vertical pe piciorul de sprijin.
Incheiati avansarea printr-o reintoarcere la pozitia de baza, cu bazinul la perete (fig.63, 64).
Greseli tipice: -E obositor sa ridicati membrele inferioare. Cauza: Bustul si bazinul nu sunt suficient de departate de perete in timpul deplasarii picioarelor (fig.65).
-E dificil, chiar imposibil sa infigeti pioletii fara sa obositi excesiv. Cauza: Bustul si umerii sunt prea lipiti de perete, astfel miscarea de lovire se restrange la pumn; pioletul nu descrie o rotatie suficient de ampla (fig.66).
-E nevoie de o lovitura din sale pentru a ridica picioarele.
-Pioletii sunt plasati prea aproape unul de celalalt (fig.47) sau prea departati (fig.46). Echilibrul nu e prea bun si simtiti mai multa oboseala si deci ramaneti atarnati in pioleti.
-Picioarele sunt prea apropiate unul de celalalt, (fig.68), echilibrul e amenintat si riscati sa va agatati un picior cu coltarul. Daca picioarele sunt prea departate, e dificil, chiar imposibil sa plasati bazinul deasupra piciorului de sprijin.
-Primul pas e intotdeauna prea lung si nu a fost efectuat in centru. Rezulta miscari prea grabite, o tractiune excesiva in pioleti si o inaintare mai putin cursiva. -Cand incercati sa scoateti un piolet din gheata, sa nu incercati sa-l scoateti si pe celalalt. Acest fapt risca sa sensibilizeze cele doua ancorari. Incercati tot timpul sa infigeti pioletul pe care il simtiti mai putin solid. Exercitiul 2: Inaintarea "primara" cu picioarele departate Loc: Pereti de gheata de aproximativ 75/80 , cu asigurare in mansa, care prezinta mici caneluri sau structuri care favorizeaza inaintarea cu picioarele departate.
Diferenta fata de exercitiul precedent este de a intelege importanta primului pas care trebuie efectuat orizontal spre centru si nu direct in sus. Daca picioarele nu sunt la aceeasi inaltime, piciorul care se deplaseaza primul este cel de mai sus. In diedre ca si in toate situatiile de escalada interioara, e posibil sa folositi deasemenea soldurile si spatele pentru a creea o opozitie la forta laterala a picioarelor. Sprijinul cotului pe gheata permite de asemenea mutarea greutatii de pe piciorul de pe aceeasi parte si ridicarea acestuia chiar in conditiile in care plasarea centrului de greutate e dificila. Greseli tipice: -Picioarele nu se apropie niciodata si inaintarea se face cu picioarele departate provocand dezechilibre si o tractiune excesiva in pioletul opus piciorului pe care dorim sa il ridicam (fig.75).
-E obositor si delicat sa deplasati piciorul in interior la inceputul miscarii. Corectare: Atarnati mai mult in pioleti, lasand bazinul in jos si plasati mai bine bazinul deasupra piciorului de sprijin. Exercitiul 3: Pozitia de baza echilibrata in "triunghi" si punerea de pitoane. Loc: Pereti mici de gheata de aproximativ 75/80 Descriere: Pozitia de baza, in triunghi, permite adoptarea unei pozitii echilibrate de repaus bazata pe 3 puncte de sprijin (o mana si doua picioare) si nu pe 4. Picioarele se aseaza la acelasi nivel, pioletul e infipt putin deasupra capului, de-a lungul unei axe imaginare care leaga capul, bazinul si centrul picioarelor (fig.76). Dupa ce ati infipt pioletul deasupra capului, pozitionati picioarele astfel incat sa formeze un triunghi; picioarele sunt usor departate, genunchii indoiti. Bazinul e impins bine spre perete, bustul si umerii departati de perete (fig.77).
Bratul de sus, pe care il putem numi "brat principal", trebuie sa fie in pozitia semi-intins, celalalt piolet mai jos, fara sa contribuie la mentinerea echilibrului.
Exercitiul de pitonare e un moment deosebit care nu e legat direct de inaintare, insa pozitia de baza echilibrata (in triunghi) e esentiala. (Se recomanda pitonarea cu ambele maini). Greseli tipice: -Picioarele nu sunt la aceeasi inaltime si corpul e dezaxat (fig.80). -Proiectarea bratului nu trece printr-o linie care leaga bazinul si centrul picioarelor (un triunghi isoscel sau un V invers), ci pe unul din cele doua picioare de sprijin, favorizand rotatia corpului (fig.81 si 82) si putand usor sa antreneze o pierdere de echilibru. -Bazinul nu e impins spre perete si cauzeaza o tractiune excesiva in pioleti. -Umerii si bustul sunt prea apropiati de gheata. -Pioletii sunt la acelasi nivel si echilibrul nu se afla pe 3 puncte. -Pitonul e infipt prea sus sau prea in lateral.
Exercitiul 4: Inaintare "primara" si pitonarea cap de coarda Loc: Lungime scurta de coarda cu o inclinatie de aproximativ 70/75 Descriere: Elevul se catara in "cap de coarda", totusi asigurat de sus in mansa. Scopul este de a se catara urmand tehnica de inaintare primara, adaptandu-se terenului si de a alege locul cel mai potrivit pentru pitonare adoptand pozitia de baza (in triunghi). Elevul, datorita acestui exercitiu, se obisnuieste sa faca toate operatiunile delicate cum ar fi pitonarea sau trecerea corzii in carabiniere cu o singura mana. Exercitiul permite efectuarea escaladei ca si cap de coarda, elevul aflandu-se in conditii maxime de siguranta. Apoi, se poate elimina asigurarea de sus, punandu-se in prealabil pitoane in locurile cheie ale lungimii, elevul ajutandu-se doar de asigurarile intermediare.
|