Muntii coziei - prezentare geografica

MUNTII COZIEI - PREZENTARE GEOGRAFICA

Muntii Coziei, aflati la rasarit de defileul cu acelasi nume al Oltului, fac parte integranta din grupa importanta a muntilor Fagarasului (in sensul larg al notiunii), reprezentind in cadrul acesteia subdiviziunea sud-vestica. Muntii Coziei sint despartiti de muntii Capatinii de adinca vale a Oltului. In prezenta calauza descrierea turistica a muntilor Coziei insoteste descrierea muntilor Capatinii numai din considerente de ordin turistic. Valea Oltului, localitatile balneo-climaterice Calimanesti-Caciulata, ca si filiala O.N.T. Rimnicu Vilcea isi intind sfera lor de influenta atit asupra muntilor Capatinii, cit si a muntilor Coziei. Drumetii cei mai numerosi urca in Cozia venind de la Pausa sau de la manastirea Cozia, si sint foarte rari aceea care leaga traseele din acesti munti de creasta Fagarasului sau de muntii Frunti.

Muntii Fagarasului sint caracterizati prin prezenta a doua compartimente distincte: culmea inalta si prelunga, cu cele mai inalte virfuri ale Romaniei, la nord, si o culme mai scunda, intretaiata de apele Topologului, Argesului, Vilsanului si Doamnei, la sud. Aceasta culme sudica fragmentata de apele amintite mai sus inglobeaza muntii Cozia, Frunti, Ghitu, Iezer-Papusa, asezate in aceasta ordine de la vest la est.

Dupa o propunere mai recenta[1], muntii Coziei ar ingloba atit muntele propriu-zis, cit si muntii din est: Frunti si Ghitu, pina la apa Vilsanului.

Muntii Coziei, sint cei mai interesanti din punct de vedere turistic dintre muntii insiruiti la sudul culmii Fagarasului. Denumirea a fost preluata de la numele virfului cel mai inalt: virful Cozia (l 664 m). Locuitorii din preajma mai numesc acest virf Ciuha Mare, sau Ciuha Neamtului Se pare ca numele de Cozia ar proveni fie din limba turca cozi = nuca, explicat prin faptul ca turcii, care urcau pe Valea Oltului dupa pradaciuni, observau la poalele muntilor Coziei livezi intinse cu nuci - nucetele, fie din limba slavona cozi = capre (negre, sau domestice), datorita abundentei acestor animale in zona Coziei[2].

Cealalta denumire - Ciuha Mare - este mai pastorala. In general ciuha reprezinta denumirea unui virf proeminent, o terminatie accidentata a muntelui. In 1916, cind dupa lupte indirjite nemtii au reusit sa strapunga trecatoarea de la Ciineni, au instalat pe vf. Cozia o baterie de tunuri, amenintind astfel orasul R. Vilcea. De aici ar rezulta si explicatia toponimica a celei de a 3-a denumiri a virfului Cozia, de Ciuha Neamtului.

Muntii Coziei se intind pe stinga Oltului incepind de la gura piriului Baiasul si pina la contactul cu Subcarpatii. Culmea principala, foarte ingusta in zona centrala, este orientata de la vest la est. Ca si culmea principala a muntilor Capatinii, culmea principala a Coziei se ridica din dreptul "cirligelor' Oltului tot asa de impetuos, pantele muntilor fiind abrupte sau foarte inclinate. Ea leaga virfurile Turneanu (l 083 m), Rotunda, Cozia, Babolea (l 603 m), "La Leurde', apoi saua Gresiilor (830 m), de unde ea se fixeaza spre nord in directia crestei inalte a muntilor Fagarasului.

Apele care au ferastruit roca tare formata din gnaisuri de injectie au creat vai strimte, aproape impracticabile, defilee foarte frumoase, insa greu circulabile. Valea Oltului este gituita puternic in ,,defileul Cozia', format intre clestii muntilor Naratu-Foarfeca la vest si Cozia la est. Privita din apropiere, culmea Coziei se prezinta ca un munte extrem de interesant, cu pante foarte inclinate, cu zone stincoase care razbat prin desisurile padurilor dese ce-i imbraca flancurile Versantele nordice si nord-vestice sint abrupte, depasind adeseori 50°, in timp ce versantul sudic in zona alpina este prapastios pina la circa 1 300 m, cota de la care pantele se domolesc in lungul unor culmi domoale. Abruptul sudic cuprinde jgheaburi seci sau cu cascade Cel mai interesant "accident' al abruptului il formeaza "creasta Foarfecii', o formatie puternica de stinci, terminata cu ace si muchii ascutite. Energia maxima a reliefului este mai evidenta in arcul geometric cuprins intre vaile Pausa-Armasarul si Lotrisor, in care potecile turistice se strecoara cu greutate prin "puncte-cheie', contribuind la incintarea drumetilor.

Suprafata muntilor Coziei considerata in cadrul limitelor turistice (vezi mai departe despre limite) este de aproape 100 km². Din punct de vedere turistic vom limita aria drumetiei la extremitatea vestica a Coziei, cea mai inalta si interesanta din vecinatatea Oltului. Portiunea de munti spre care ne indreptam atentia este cuprinsa intre Olt la vest, Tara Lovistei la nord (depresiunea Titesti-Brezoi), linia piraielor Gresiile si Dingesti la est si depresiunea Jiblea-Berislavesti la sud.

Hotarul nordic este format de cursul piriului Baiasu, incepind de la confluenta sa cu Oltul si pina in satul Baiasu. De aici limita turistica este continuata spre sud-est si sud de piriul Rosiei si de piriul Gresiilor, apoi demarcatia trece prin saua Gresiilor (830 m). In continuare, limita se prelungeste spre sud de piriul Dingestilor pina la gura acestuia. Din acest loc limita sudica e preluata de piriul Coisca pina la varsarea sa in Olt, la nord de Jiblea Veche. Hotarul apusean este format de adinca vale a Oltului, pina la gura piriului Baiasu.

Masivul Cozia se invecineaza la nord cu creasta inalta a muntilor Fagarasului, iar la est cu inaltimile impadurite ale masivului Frunti. La sud, zona muntoasa ia stirsit si locul sau este preluat de Dealul Negru, ridicat la marginea depresiunii Jiblea-Berislavesti. Turistii care sosesc in Valea Oltului, coborind Dealul Negru, pe soseaua nationala Pitesti-Rimnicu Vilcea, observa lesne cetatea de stinci a Coziei, din care stinca imensa a Bulzului se distinge "rezemata' de virful Coziei, intocmai unui deget.

Oltul face demarcatia muntilor Coziei, intre Jiblea Veche si Gura Lotrului, fata de muntii Capatinii, iar mai departe in sus pe riu, pina la gura piriului Baiasu, fata de muntii Lotrului.

In muntii Coziei paienjenisul crestelor ascutite sau domoale, sinuoase sau rectilinii "graviteaza' in jurul piscului central, dominant, al vf. Cozia (l 664 m). De acolo se ramifica 3 culmi principale, care, la rindul lor, se despletesc in alte subdiviziuni descrescinde ca inaltime.

Spre vest se evidentiaza creasta care leaga vf. Cozia de vf. Rotunda (l 605 m), Claia cu Brazi, Boldanul, muntele Purcarel (646 m), Podisor (385 m).

In virful Rotunda se formeaza o alta creasta spre sud, peste vf. Marii (l 300 m), vf. Scortaru (l 020 m), muntele Troita, dealul Pausa, in lungul careia sint trasate si poteci turistice marcate. Din virful Cozia se desprinde spre sud - sud-est o culme inalta spre Ciuha Mica, vf. Durducul (l 550 m), dealurile Ursoaia si Salatruc. In zona alpina turistii vor remarca prezenta cabanei Cozia (l 570 m), o statie meteorologica si poteca turistica marcata spre manastirea Stinisoara. Din Ciuha Mica se desprinde spre sud creasta muntelui Foarfeca, extrem de accidentata si salbatica.

Spre est - nord-est putem urmari a treia mare ramificatie care porneste din virful Cozia peste muntele Babolea, muntele Mocirlele (l 603 m), vf. Omul (l 568 m). Aici creasta se imparte in 3 ramuri, coborind toate in bazinul piriului Baiasu. Cea mai circulata din ele este cea aflata la nord-est spre stina Perisani si muntele Surul.

Din muntele Mocirlele, important nod orografic, porneste spre est o muchie tot mai scunda, facind legatura cu zona rasariteana a Coziei. Astfel, din muntele Mocirlele (l 603 m) culmea trece peste muntele "La Leurde', virful dealului ,,Cu Coacaze', saua Gresiilor. De aici, spre est, peste muntele Tocei, incepe zona estica, inca nedezvoltata din punct de vedere turistic, a Coziei, dominata de vf. Cheantu (l 072 m). Din acest virf aflat pe o culme dirijata nord-sud se poate urmari legatura de creasta a muntilor Coziei cu creasta principala a muntilor Fagarasului. Creasta de legatura foarte lunga (circa 35 km), paralela cu Topologul, aflat imediat la est, trece peste vf. Pietrosul (l 357 m), Miglele (l 298 m), Clabucet, Zanoaga (l 552 m), Bulgarul (l 710 m), Fata Sfintului Ilie (l 948 m), Titescu, Ciortea (Capul Bilei 2 426 m).

In muntii Coziei, Oltul si Topologul capteaza in intregime toate apele curgatoare. Topologul culege insa numai o serie de piriiase scurte (cca. l-2 km lungime fiecare), care curg pe versantele estice ale muntilor Cheantu si Sulele, pe cind Oltul le culege pe toate celelalte, fie direct (Lotrisorul, Armasarul, Turnul, Pausa etc.). fie prin intermediul piriului Baiasu (Piatra Arsa, Oii, Calugaresii, Gresiilor) la nord sau prin piriul Coisca (Patestilor, Piriul Mare, Turburoasa) la sud. In general, piraiele sint repezi, cu cascade si praguri, transportind bogate aluviuni pe care le depun la varsare, creind conuri de dejectie (valea Patesti, valea Turburoasa).

In dreptul manastirii Cozia, pe versantul rasaritean al Vaii Oltului, se afla izvoarele Bivolari, ale caror ape termale, aflate in apropiere, au fost folosite inca de pe vremea romanilor. In prezent ele sint captate pentru statiunile balneare Calimanesti - Caciulata. Din punct de vedere geologic, Cozia este clasificata ca un munte cristalin, in care predomina gnaisul "de Cozia'. In afara de aceasta roca se mai intilnesc micasisturi cu biotit (mica neagra). Sub vf. Cozia si in preajma vf. Omul apar "insule' de conglomerate Altitudinea relativ mica (l 664 m) n-a permis glaciatiei sa lase urme adinci pe teritoriul muntilor Coziei

Clima Coziei este asemanatoare celei din muntii Capatinii, cu nuante ceva mai aspre datorita distantei mai mari fata de bazinul Marii Adriatice. Iernile nu sint tot asa de reci ca in muntii Fagarasului, pe culmile carora se opresc de cele mai multe ori vinturile din sectorul nordic si precipitatiile cele mai bogate

O raspindire foarte interesanta o are in Cozia flora. Urcind pe versantele nordice, vom observa o etajare normala de la fag la molid, in schimb pe fetele sudice, datorita influentelor meridionale, situatia este cu totul alta. Stejarisul urca pina aproape la 1 300 m altitudine, una din cele mai inalte limite din tara noastra atinsa de acest arbore. Sub 1 000 m, uneori chiar pina la 400 m, pe unele vai sudice mai putin expuse la soare, fagul ia locul stejarului! Coniferele se intilnesc abia spre virfurile inalte, mai ales pe fetele nordice. Se poate constata lesne ca muntii Coziei sint bine impaduriti si ca in afara de golurile din jurul stincariilor si de poieni mici, destul de rare, posibilitatile de a privi peisajul inconjurator sint reduse. Pasunile au o mica raspindire si deci si stinele sint mai putine la numar.

Pe coltii Foarfecii, pe muntele Bulzu si pe muntele Durduc, acolo unde peretii si vegetatia deosebit de bogata formeaza desisuri de nepatruns, creste frumoasa floare-de-colti (albumita), simbolul iubitorilor drumetiei la munte.

Fauna muntilor Coziei este asemanatoare celei din muntii invecinati.

Pastoritul este mai putin prezent in acesti munti, pe de o parte datorita lipsei de pasuni, pe de alta parte datorita posibilitatilor oferite de conditiile naturale ale zonelor invecinate, favorabile pasunatului. Micile catune din depresiunile Brezoi-Titesti, Jiblea-Berislavesti dispun in apropierea lor de locuri de pasune destul de intinse pe dealurile care valuresc regiunea. Din acest motiv, ciobanii urca cu oile pe culmile Coziei tirziu spre iulie, si dupa prima jumatate a lunii august coboara din nou la ses. Turistii vor gasi in general stinele parasite chiar si dupa 15 august. Sint insa ani cind pasunatul se prelungeste si mai tirziu. Dintre cele mai importante stine ce intereseaza pe turistii care urca in masiv amintim pe cele din Mocirlele si Rotunda

Pe versantii sudici ai muntilor Coziei se afla doua manastiri vestite, monumente de arhitectura si de istorie, des vizitate de turistii veniti la odihna in statiunile Calimanesti si Caciulata Minastirea Turnu se adaposteste intr-o poiana din preajma caii ferate, iar manastirea Stinisoara se ascunde la poalele semetilor colti ai Foarfecii, la capatul unei poteci care ne conduce prin locuri fermecatoare.

LOCALITATI SI DRUMURI DE ACCES

Muntii Coziei ca si cei ai Capatinii se afla in imediata vecinatate a Vaii Oltului si deci a caii ferate si a soselei nationale; turistii pot incepe traseele de acces din localitatile Calimanesti sau Caciulata (de pe soseaua nationala), sau din Jiblea Veche, Calimanesti-Bai (halta), gara Turnu, gara Lotru, gara Cornetu etc. La capitolul "Localitati si drumuri de acces" in muntii Capatinii se gasesc indicatii atit pentru Rimnicu Vilcea, cit si pentru Calimanesti-Caciulata si manastirea Cozia. In vederea trecerii Oltului pe malul sting, de unde incep traseele nr. 23, 24, 26, spre muntii Coziei, exista mai multe puncte unde turistii pot folosi barcile localnicilor: la 200 m nord de manastirea Cozia (spre Bivolari), in dreptul izvorului nr. 1 Caciulata (spre halta de la gura piriului Pausa); la Calimanesti, trecerea se face cu bacul, sau pe pod. Mai departe, spre nord de manastirea Cozia, traversarea Oltului se mai poate face abia la gara Lotru.

Manastirea Turnu (375 m alt), in apropiere de gara Turnu si de Olt, este punctul de plecare pe traseul turistic nr. 23, care ne va conduce pe marcaje cu banda rosie pina la cabana Cozia. Distanta de la gara la manastire se parcurge in aproximativ 10 minute.

Panta (300 m alt.), un mic sat pe malul sting al Oltului, se rasfira chiar la gura vaii cu acelasi nume, vale pe care se desfasoara o sosea forestiera pina la I. F. Dealul Calimanul. Pausa constituie capatul traseului nr. 26. La Pausa putem sosi urmarind soseaua pina la Caciulata, iar de aci cu barca peste Olt, sau pe calea ferata pina la halta Calimanesti-Caciulata, sau la P.O. (punct de oprire C.F.R.) km 313. Distanta de la halta Calimanesti-Caciulata la gura piriului Pausii este de cca. 1,3 km.

Baiasu (455 m alt.) este punctul terminus al traseului nr. 27, care coboara de la cabana Cozia peste vf. Omul in depresiunea Titestilor. In acest sat se poate ajunge din Valea Oltului pornind de la manastirea Cornetu (soseaua nationala nr. 7, km 218), sau de la statia C.F.R. Cornetu; mai intii traversam Oltul pe noul pod, arcuit atit peste soseaua nationala si calea ferata, cit si peste riu; de la gura piriului Baiasu urcam pe soseaua forestiera cale de cea 9 km pina in localitatea Baiasu

Varateca (325 m alt.), catun situat in nord-vestul muntilor Coziei, chiar linga Olt, este capatul inferior al traseului nr. 25. Casele catunului sint insirate la iesirea din munte a piriului Varateca. Ca sa ajungem aici, fie ca venim cu trenul, fie pe sosea, vom porni din gara Lotru spre sud, pe linga calea ferata, distanta de 1 km pina in dreptul unei biserici (Varateca), situata pe malul Oltului. Incepind de aici intilnim casele catunului si poteca traseului sus-amintit.

CABANA COZIA. PUNCTE DE ADAPOST, POTECI. MARCAJE

In muntii Coziei a fost construita recent (1966), in apropiere de virful cel mai inalt, o cabana turistica, de la care se pot parcurge toate traseele turistice importante, sau catre care converg traseele de acces.

Situata la aproximativ 1 570 m altitudine, intr-o pitoreasca poiana, chiar in saua dintre vf. Cozia si Ciuha Mica, cabana ofera adapost pentru 30 de turisti. Cabana are regim de functionare de restaurant si de bufet in timpul verii. Izvoarele cu apa se afla unul la 5 minute de coborire, pe fata sudica a seii, iar celalalt la 5 minute pe o poteca in directia nord-est, prin padure.

Manastirile Turnu si Stinisoara, vechi lacase ale calugarilor, se afla in calea traseelor nr. 23-26; ele pot fi folosite ca loc de popas, sau chiar pentru adapost in caz de vreme rea, cunoscuta fiind ospitalitatea celor care le ingrijesc.

Stinele Rotunda si Mocirlele, aflate pe traseele nr, 25 si respectiv 27, pot sa ofere o gazduire modesta turistilor surprinsi de vreme nefavorabila pe parcurs.

Potecile din muntii Cozia sint mai putin conturate fata de cele din muntii Capatinii, datorita circulatiei pastorale mai putin intense. In schimb, citeva din itinerarele prezentate (24,25, pe prima portiune, 26) sint foarte solicitate, iar potecile sint largi si usor de urmarit. Cabana Cozia, si in parte manastirea Stinisoara, constituie locul de intretaiere al traseelor principale, care pot fi parcurse dupa descrierea respectiva, sau pot fi combinate dupa alegere de catre turisti.

Ca si in cazul traseelor din muntii Capatinii, traseele din muntii Coziei (nr. 23-27) sint cuprinse in tabelul nr. 1 (pag. 26), urmind ca turistul sa determine caracterul traseului (de la usor, la alpin) cu ajutorul gradului de dificultate la efort si gradului de dificultate la orientare.

In Cozia s-au marcat, de curind, citeva poteci, dupa sistemul obisnuit in Carpati, insa fara table explicative si sageti indrumatoare. Pe alocuri marcajul nu este bine aplicat, sau lipseste. Toate indicatiile privind aceste marcaje, care constituie de fapt un inceput de indrumare turistica in acesti munti, sint date in text la descrierea traseelor respective (23, 24, 25, 26).