Muntii capatinii - prezentare geografica

MUNTII CAPATINII - PREZENTARE GEOGRAFICA

Daca privim harta Romaniei, observam, in Carpatii Meridionali, intre vaile adinci ale Oltului, Jiului si Streiului, o grupa de munti destul de extinsa ca suprafata, Paringul. In cadrul acestui spatiu muntos, inalt si foarte compartimentat, se distinge, in partea de sud-est, o culme bine individualizata, prelungita, lipsita de sei adinci, cunoscuta sub denumirea de culmea (muntii) Capatinii. Aceasta culme, orientata de la vest la est, constituie una din cele 5 diviziuni ale muntilor cuprinsi intre Olt, Jiu si Strei, si anume: Paring (cel mai inalt), Surean, Cibin si Lotru.

Inaltimea maxima se afla in virful Nedeia (2 130 m), situat in zona de vest a culmii principale. Virfurile Capatina-Balota (2 113 m) si Ursu (2 124 m) marcheaza, cu acoperisurile lor golase, zona centrala inalta a culmii principale si se observa mai usor mai ales dinafara acestor munti. Intr-adevar, atit din valea Lotrului, cit si de pe virful Cozia, sau de pe magura Slatioarei (o inaltime caracteristica din preajma localitatii Hurezu), apar, ca cele mai inalte, virfurile Ursu si Capatina-Balota. De la ultimul, avind forme de capatina bombata, si-a luat numele intregul masiv. Situatia este asemanatoare celei din masivul Retezat, unde virful Retezat (2 484 m), foarte caracteristic si mai ales vizibil din Tara Hategului, a dat numele sau muntilor din jur, desi inaltimea sa este mai mica cu 25 m fata de Peleaga.

Muntii Capatinii se afla in prelungirea crestei principale a masivului Paring, mentinindu-si inaltimea, caracterul alpin si subalpin pe aproape toata intinderea culmilor acestora. In afara de punctul de separatie din afunda curmatura a Oltetului (1 640 m) si de curmatura Muntisorul (l 160 m), linia culmii lor, care masoara cea 65 km, prezinta un profil destul de putin accidentat. Latimea medie, masurata pe directia nord-sud, este de cea 22 km, culmea principala fiind insa asezata asimetric in raport cu aceasta dimensiune. Rezulta ca versantii nordici sint mult mai scurti (4-9 km) si mai povirniti, iar cei sudici mai prelungi (13-15 km) si domoli, caracteristici de care turistii trebuie sa tina seama. Suprafata muntilor Capatinii este de cca 900 km², ea situindu-i printre unitatile alpine si subalpine de intindere medie, cum sint muntii Tarcu, Vilcan, Ceahlau, lezer-Papusa etc.

Muntii Capatinii, desi nu depasesc cu mult limita celor 2 000 m care sa-i consacre ca munti inalti (pentru Romania), prezinta totusi intinse pasuni alpine si subalpine, iar catre periferiile lor se inchid cu zone accidentate, de mare interes turistic: culoarul Oltului, blocul Naratu-Foarfeca, creasta Piatra-Buila-Vinturarita, care se continua cu lantul de carsturi al cheilor Costestilor, Bistritei si Oltetului, iar in zona nord-vestica, ca o compensatie a echilibrului geoturistic, cu creasta calcaroasa a Tirnovului Mare, marginita la nord de ulucul stincos al Latoritei. Turistii se pot orienta relativ usor pe creasta principala, a carei directie est-vest este aproape invariabila, ea ramificind mai cu seama culmi pe directia nord-sud, cu exceptia extremelor de est, de sud-est si de nord-vest.

Limitele muntilor Capatinii sint formate, in mare parte, de ape curgatoare, cunoscute turistilor prin neasemuita lor frumusete: Oltul, Lotrul, Latorita etc.

Oltul, unul din riurile mari ale Romaniei, formeaza limita de est, incepind de la gura Lotrului (Golotreni) si continuindu-se prin defileul Coziei pina la iesirea lui din munti, in apropiere de Gura Vaii (piriul Muiereasca). Pe aceasta portiune, muntii Capatinii se invecineaza la est cu Cozia, respectiv cu muntii Fagarasului; la sud ei se termina in depresiunea subcarpatica olteneasca (Hurezu-Polovragi), dincolo de care se asterne platforma deluroasa a Oltetului. Limita sudica a muntilor Capatinii poate fi considerata ca trecind pe linga localitatile Gura Vaii Muiereasca, Pietreni, Vaideeni, Polovragi, ea fiind intretaiata de numeroase vai, care la iesirea din munte formeaza in multe cazuri chei strimte. In lungul acestei limite este trasata soseaua nationala (D.N. 67), care traverseaza de la est la vest zona dopresionara legind Rimnieu Vilcea de Bunesti, Tomsani, Hurezu, Polovragi; spre vest soseaua continua pe la poalele muntilor Paringului pina la Tirgu Jiu.

De la Polovragi limita muntilor Capatinii este preluata spre nord de Oltet pina la izvoarele sale, iar mai departe dincolo de curmatura Oltetului (l 640 m), pe versantul nordic, de piriul Curmaturii. Pe toata lungimea limitei vestice muntii Capatinii se invecineaza cu muntii Paringului (in sensul restrins al notiunii).

De la Petrimanu (gura piriului Curmaturii), hotarul turistic si geografic de nord al muntilor pe care ii prezentam se stabileste pe Latorita pina la varsarea sa, iar de aici pe Lotru pina la Golotreni. La nord de Latorita se intinde zona turistica a micului masiv al Latoritei, iar la nord de Lotru, muntii Lotrului, o alta diviziune a masivului Paringului (in sensul larg muntii dintre Olt, Jiu si Strei).

Lotrul in apropiere de varsarea sa, curge prin depresiunea Brezoi-Titosti (Tara Lovistei), depresiune care se intinde si la nordul muntilor Coziei.

Din punct de vedere orografic, muntii Capatinii prezinta o culme (creasta) principala inalta, golasa, orientata pe directia est-vest, din care se ramifica, atit spre nord, cit si spre sud, numeroase muchii si culmi, denumite de catre localnici "plaiuri'.

Culmea principala se ridica initial din dreptul "Cirligului Mare' al Oltului in virful Foarfeca (831 m) si apoi in virful Naratu (1510 m). Dupa o inflexiune cu concavitatea axata pe directia nord, culmea isi reia directia vestica, atingind virfurile: Plaiul lui Stan (l 491 m), Folca (l 641, m), Smeuratul (l 938 m), Valeanu (l 840 m), Ursu (2 124 m), Capatina-Balota (2 113 m), Beleoaia (2 100 m), Nedeia (2 130 m), Negovanu (2 064 m) si Boul (l 960 m), coborind apoi in curmatura Oltetului (l 640 m), la limita vestica a acestor munti. In continuare, spre vest, se ridica pantele repezi ale muntilor Pristosul, Micaia (2 179 m) etc., anuntind altitudinile tot mai mari ale Paringului.

Dintre crestele nordice, cea mai importanta este cea care se desprinde din virful Negovanu spre nord-est, aproape paralel cu Latorita, legind plaiurile alpine cu stincile golase ale Tirnovului. Alte ramificatii nordice remarcabile sint muchia Grosetu, desprinsa din virful Ursu si Plaiul lui Stan. Pe versantul sudic iese in relief creasta calcaroasa accidentata Vinturarita-Buila, desprinsa din virful Govorii si trecind peste "plaiurile' Lespezilor si Scinteii. Aceasta frumoasa creasta, de un alb imaculat, se inrudeste ca aspect si dezvoltare cu Oslea, straja de piatra la izvoarele Jiului Romanesc.

Rezulta deci ca, pe masura ce parcurgem culmea principala spre vest, inaltimile virfurilor sint tot mai mari. Creasta Vinturarita-Buila are, impreuna cu creasta Negovanu-Tirnovul Mare, o pozitie simetrica fata de culmea principala. De pe virfurile inalte ale Builei (l 869 m) si Pietrei Tirnovului (l 880 m) se desfasoara o priveliste larga, favorizata mai ales de amplasarea excentrica, degajata fata de linia crestei principale. In sudul muntilor, zona carstica continua din marginea Builei peste muntele Arnota si Magura Alba, reaparind tocmai la Piatra Polovragilor si piscul Sohodolului in coltul vestic, fragmentata de apele curgatoare ale Costestilor, Bistritei si Oltetului.

Apele curgatoare din muntii Capatinii sint, fara exceptie, tributare Oltului, fie direct, fie prin intermediul a doi afluenti: Lotrul la nord (lungimea totala 80 km) si Oltetul la sud (lungimea totala 175 km).

Oltul primeste din muntii Capatinii o serie de piraie si riuri din sectorul estic si sudic al acestora, dintre care amintim: Lotrisorul-Cirligea, Caciulata, Muiereasca, Govora, Bistrita si Luncavatul, fiecare din ele avind mai multi afluenti. Oltetul isi culege apele din partea de sud-vest a muntilor Capatinii; afluentii sai mai insemnati sint: Tariia si Cerna. Pe versantul nordic, Latorita si Lotrul capteaza toate piraiele scurte pina in Valea Oltului.

Piraiele nordice mai importante sint: Repedea, Malaii, Piriul Satului, Piriul lui Stan.

O mare parte din apele curgatoare care strabat muntii Capatinii formeaza cascade, repezisuri si strabat chei, de cele mai multe ori foarte atragatoare pentru turisti. Un caracter aparte il prezinta si cascadele care bareaza toti afluentii de origina ale piriului Lotrisorul-Cirligea, punind in mare dificultate pe drumetii care incearca sa urmareasca un itinerar in aceasta zona.

Vom mai consemna prezenta unor lacuri de baraj: pe valea Latoritei Ia Prejbeni, pe valea Luncavatului (l. Ursu), precum si pe alte vai unde inca se mai plutareste[1].

Valea Oltului, si in special defileul pe care-l strabate de-a latul Carpatilor, este cunoscuta ca una din cele mai frumoase rute turistice (sosea si cale ferata) din tara noastra. Riul izvoraste din muntii Hasmasul Mare parcurgind cei peste 670 km pina la Dunare prin defileuri si depresiuni, munti si cimpii. Este singurul riu din Romania care reuseste sa traverseze Carpatii de pe un versant pe celalalt; venind din Transilvania pina in sudul tarii, el se strecoara prin defileurile Turnu Rosu-Ciineni si Cozia. Pe tot parcursul lui, Oltul a daltuit una din cele mai frumoase trecatori din Carpati, prin care soseaua si calea ferata construite aici dau posibilitatea sutelor de mii de calatori si turisti sa-i admire frumusetea, inca de la Turnu Rosu. Oltul patrunde intre muntii inalti, taindu-si calea prin defileul care isi desface intrucitva chingile in aval de Ciineni. Dupa un scurt ragaz in care apele siroiesc molcom dintr-un mal intr-altul, riul isi aduna din nou energiile la poalele semetelor creste invesmintate cu paduri, ale Coziei si Naratului, pregatit sa strabata ultimul defileu in calea sa snre Dunare. In apropiere de gura Lotrului. Oltul descrie un mare "cirlig'; ocolind muntele Podisorul, acest "cirlig' nu prezinta insa aspectul salbatic al celorlalte "cirlige' din aval. Strins intre pantele abrupte ale muntilor Foarfeca si Armasaru-Cordoaia, el este silit sa se strecoare pe linga stinci puternice, sa se zbata din nou cu furie dintr-un mal in celalalt. Apa "fierbe' pe alocuri din cauza pragurilor stincoase, pentru ca apoi sa devina linistita, prevestitoare de noi viitori. Abia sub zidurile manastirii Cozia, Oltul isi largeste din nou albia si scapa treptat din strinsoarea muntilor.

Strapungerea puternicii creste a Carpatilor Meridionali de catre Olt a fost subiectul unor ipoteze elaborate de specialisti, ipoteze care intereseaza si pe turistii care strabat aceste locuri incintatoare. Una din explicatii arata ca Oltul s-a format prin captarea apelor din nord de catre apele de pe versantul sudic al Carpatilor. Acest fenomen s-a petrecut in zona situata imediat la nord de gura Lotrului (Podisor). Piriul Baiasului (la nord de Cozia), care se indrepta initial spre nord, a fost captat de riul din sud, datorita miscarilor orogenetice care au nivelat depresiunile Brezoi si Titesti.

O alta ipoteza spune ca formarea cursului actual al Oltului ar fi fost favorizata de ridicarea podisului Transilvaniei si lasarea platformei Munteniei si Olteniei, iar apoi valea noua a fost adincita si consolidata (Calinesti-Golotreni).

Specialistii mai sustin ca strapungerea Carpatilor de catre Olt ar fi avut loc inca inainte de ridicarea muntilor; riul a existat ca atare si a reusit sa-si mentina valea cea veche. Turistii pot urmari traseul pitoresc al acestei vai dtit de indragite, de la care se rasfira o serie de poteci spre muntii din preajma, cunoscind cite ceva, in plus despre modul de formare a acestei treceri, atit de spectaculoase, in care s-a angajat Oltul.

Fenomene asemanatoare primului caz (captare) au mai avut loc pe teritoriul muntilor Capatinii cu riurile Oltet si Tariia in depresiunea Polovragi. cu piriul Iezerul etc.

Regiunea carstica din extremitatile nord-vestice, sudice si sud-estice ale Capatinii dezvaluie turistilor, pe linga cheile inguste, adinci, taiate de ape in carnea alba a muntilor, si citeva pesteri frumoase, inca prea putin cunoscute de catre turisti. Pot fi amintite astfel: pestera Polovragi (mai accesibila), pestera din muntele Stogu, apoi cea din Stogsoarele, ca si o serie de pesteri mai mari sau mai mici in peretii Builei, in cheile Bistritei, Pietrenilor, Tirnovului etc.

Din punct de vedere geologic, muntii Capatinii pot fi impartiti, dupa formatiile care predomina in fiecare din acestea, in 3 sectoare distincte. In sectorul vestic (piriul Oltet-piriul Hurezu) si cel mai inalt se intalnesc granite, gnaisuri, calcare (mai ales la limitele sudice si nordice), serpentine in sectorul mijlociu (piriul Hurezu-Piriul lui Stan) predomina sisturile cristaline, iar in zona estica apar mai evidente calcare jurasice, marne senoniene si conglomerate.

In zona cea mai inalta a muntilor Capatinii, din jurul virfurilor Negovanu, Nedeia, Capatina si Ursu, se pastreaza urme slabe ale activitatii glaciologice din trecutul geologic nu prea indepartat. Astfel, o zanoaga se poate observa pe latura estica a virfului Ursu, iar alta linga virful Turcinul Negovanului (Zanoaga Turcinului).

Clima blinda a Olteniei se rasfringe simtitor asupra muntilor Capatinii. Vintul dominant bate din sud-vest si aduce mase de aer cald si umed din bazinul Adriaticii, in timp ce vintul din sectorul nordic este retinut de crestele inalte ale Lotrului si Fagarasului. Totusi, iarna cad mari cantitati de zapada care se acumuleaza in partile inalte ale muntilor. Avalansele sint destul de frecvente in zonele alpina si subalpina, acolo unde pantele repezi creeaza conditii favorabile, cum ar fi versantele nordice in majoritatea lor, ca si unele versante expuse spre sud pe muntii Smeuratul, Ursu, Capatina-Balota, Beleoaia, Nedeia, Turcinul Negovanului, Tirnovul Buila-Vinturarita etc. Desi altitudinea abia depaseste 2 000 m pe unele virfuri, vara mai pot fi intalnite petice de zapada pe fetele nordice, pe firul rapelor sau in mici zanoage. De semnalat ca in aceasta zona a Carpatilor primavara bate "Vintul Mare', un curent de aer puternic, ce stirneste deseori furtuna.

Flora muntilor Capatinii este asemanatoare celei din Paring, Vilcan etc. Coniferele sint prezente ca un briu subtire abia la limita superioara a padurii, chiar si pe versantele nordice. Uneori foioasele se gasesc la limita superioara a vegetatiei lemnoase de la care se intinde golul de munte. In valea mijlocie si inferioara a Lotrului predomina foioasele, din care mai des intilnite sint fagul, carpenul, paltinul, mesteacanul. Zona pastorala este bine dezvoltata in acesti munti. Aproape toate virfurile, platourile de altitudine, plaiurile permit pasunatul, determinind ca pe picioarele de munte, fie nordice, fie sudice, sa-si faca loc stinele, ceea ce este foarte important pentru turisti. In afara de prezenta acestor adaposturi mai intilnim reteaua de poteci ciobanesti, care leaga intre ele aceste asezari. Pe suprafete mari se intind tufe de smirdar, afine, coacaze, iar in taieturile de padure zmeura si murele atit de apreciate de turisti.

Peretii calcarosi ai Builci, Vinturaritei, Tirnovului sau cei ai cheilor Bistritei, Cheii si Oltetului adapostesc minunata si gingasa floare-de-colti, monument al naturii.

Fauna din muntii Capatinii se aseamana cu cea din restul Carpatilor. Ursul se simte in largul sau infruptindu-se din belsug cu fructe de padure sau dind tircoale stinelor. Retrasa aici (Naratu-Foarfeca, Buila-Vinturarita) datorita climei blinde si locurilor linistite, vipera poate fi intilnita des prajindu-se la soare in zilele lungi de vara (se impune o atentie deosebita turistilor care parcurg trasee in acesti munti).

Apele muntilor Capatinii, bogate in peste, dau posibilitatea turistilor sa-si completeze pasiunea drumetiei cu cea a pescuitului sportiv. Sprintenul si atit de gustosul pastrav se zbenguie in apele limpezi ale lacurilor Prejbeni-Latorita (94 ha), Galbenu, Voinesita (0,5 ha), sau in undele repezi ale Lotrului, Malaii sau Latoritei, ca si spre izvoarele Oltetului. In albia mijlocie si spre varsarea acestor riuri si piraie pot fi des intilniti scobarul, cleanul, mreana. In zona defileului Coziei, in riul Olt, care intra pe teritoriul Coziei la manastirea Cornetu, marginind Capatina de la gura Lotrului, se poate pescui uneori, in afara de speciile enumerate mai sus, si stiuca, somnul sau crapul.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Bazinele bogate in peste ale muntilor Coziei si Capatinii apartin filialelor de vanatoare si pescuit sportiv teritoriale. Astfel, Lotrul mijlociu si inferior apartine Filialei de vinatoare si pescuit sportiv Rimnicu Vilcea, piraiele Cerna, Luncavatul, Romanilor si Bistrita, de pe versantul sudic al Capjitinii, apartin Ocolului silvic Rimnicu Vilcea, iar piriul Lotrisorul-Cirligea, de Ocolul silvic Jiblea.

Oamenii au populat inca din timpuri stravechi muntii Capatinii. Ocupatia principala perpetuata cu dezinvoltura inca de la daci este pastoritul, determinat de intinsele suprafete ale pasunilor alpine. Aproape pe fiecare munte sau chiar versant se afla cite o stina sau macar un bordei. Oile, si mai putin vitele mari, sint aici in elementul lor de la sfirsitul primaverii si pina la inceputul lunii septembrie, popularea muntilor fiind astfel de natura temporara.

Pentru locuitorii din Polovragi, Vaideeni, Romani, Bistrita, Barbatesti etc., ocupatia de baza a fost si este cresterea oilor. Mai toate stinele, chiar si cele de dincolo de Latorita si Lotru sint gospodarite de ei. Dintre stinele mai importante pot fi citate cele din curmatura Oltetului, Tirnovul Mic, Dirjala, Piscu-Lung, Zanoaga, Smeuratul, curmatura Builei etc. Interesant este faptul ca oile urca la munte la inceputul verii (15-25 iunie) si parasesc muntele in jurul datei de 8 septembrie, cind are loc sarbatoarea impartirii produselor.

Padurile ocupa suprafete intinse in muntii Capatinii. Oamenii lucreaza in sectorul silvic, fie la exploatare (I.F.-uri), fie la intretinerea patrimoniului (cantoane silvice, pepiniere, plantatii etc.). Aceste ocupatii au un caracter permanent si bine organizat, cu o retea de cabane si sosele ce pot fi folosite de turisti in orice anotimp.

Dintre ocupatiile sezoniere, vinatul si pescuitul sportiv atrag destui amatori, atit pe vai, cit si pe coastele impadurite. In ultima vreme, mai ales in zona estica a Capatinii, au fost construite pentru acesti pasionati mici adaposturi din birne.

Mineritul, o ocupatie importanta, si-a facut aparitia inca in trecutul indepartat (cind se extragea aur, argint, mica pe Valea lui Stan). Astazi intilnim mai multe puncte in care oamenii sfredelesc muntii, scotind la iveala mineralele de care are trebuinta industria, calcare la Pietreni, gresii linga Rimnicu Vilcea, sisturi cristaline la "Cirligele' Oltului, grafit pe valea Oltetului (Catalin-Ribai) etc.

La poalele muntilor Capatinii si-a facut loc si industria prelucratoare. Mai intii s-a dezvoltat industria care prelucra masa lemnoasa extrasa din intinsele paduri ale muntelui, la Brezoi, Riminicu Vilcea, si care ia amploare din ce in ce mai mare. Apare apoi industria materialelor de constructie la Calimanesti, industria alimentara la Rimnicu Vilcea si Riureni, iar in apropiere industria chimica isi face simtita prezenta prin Uzinele sodice Govora. La Babeni se afla o zona extractiva petrolifera, care confera acestei parti a tarii un pronuntat caracter economic. Pentru viitor, mai ales pentru zona orasului Rimnicu Vilcea se prevede o dezvoltare industriala tot mai mare.

Oltul si Lotrul reprezinta potentiale energetice importante pentru tara noastra. Constructia hidrocentralei de pe Lotru (putere instalata: 510 megawati in prima faza), precum si a salbei de hidrocentrale din aval sau de pe Latorita, vor sluji si intereselor turismului prin amenajarile rutiere ce se vor face, ca si prin constructia unor complexe turistice la inaltimea monumentalei lucrari hidroenergetice.

Agricultura este, in general, mai putin raspindita in preajma muntilor, in schimb pomicultura a preocupat totdeauna pe locuitori; suprafete intinse pe poalele sudice si chiar pe vaile mai importante ale Capatinii fiind ocupate de pruni si meri. La poalele sudice ale muntilor Capatinii turistii au posibilitatea sa viziteze o serie de monumente arhitectonice, manastiri, care constituie totodata si pagini din istoria patriei noastre.

In cadrul acestei lucrari va fi semnalata prezenta manastirilor, pozitia pe care acestea o au fata de traseele turistice, scurte informatii si cadrul geografic. Pe traseele ce le vom strabate vom intilni manastirile: Polovragi, Hurezu, Bistrita, Arnota, Cozia.

LOCALITATI Sl DRUMURI DE ACCES 

Muntii Capatinii se afla in preajma Oltului si deci in preajma arterelor importante de comunicatie feroviara si rutiera care insotesc aceasta vale. Cele mai lesnicioase drumuri de acces pornesc din rasarit (Valea Oltului) si din sud (depresiunea Hurezu). Ca sa ajungem pe Valea Oltului vom veni fie pe calea ferata Piatra Olt - Sibiu, fie pe soseaua nationala nr. 7 Bucuresti - Rimnicu Vilcea - Sibiu, de la care incep potecile turistice spre munti. Pentru potecile departate de Valea Oltului vom folosi soselele locale sau drumul national nr. 67: Rimnicu Vilcea - Tg. Jiu, recent modernizat.

Din latura nordica muntii Capatinii pot fi asor atacati pe valea Lotrului, pornind de la soseaua regionala Golotreni - Brezoi - Voineasa. Paralel cu aceasta sosea se afla si o cale ferata ingusta, pe care turistii o pot folosi spre locurile de acces (Malaia, Gura Latoritei etc.). Versantii zonei apusene a muntilor Capatinii pot fi urcati numai urmarind traseul crestei principale din muntii Paringului sau pe valea Latoritei.

Rimnicu Vilcea (230 m alt.), mentionat in hrisoave ca oras inca pe vremea lui Mircea cel Batrin (1389), este astazi o asezare urbana importanta la poalele muntilor Coziei si Capatinii. Orasul se afla pe malul Oltului, la gura piriului Olanesti. Are un aspect pitoresc si o clima sanatoasa, in 1960 avea 23880 locuitori. Fiind situat la mica distanta de statiunile Olanesti (20 km), Govora (18 km), Calimanesti-Caciulata (18-20 km) si avind bune legaturi de autobuze, Rimnicu Vilcea este orasul prin care trec numerosi oameni ai muncii spre locurile de odihna si tratament. Turistii folosesc la rindul lor liniile de autobuze, de la autogara orasului spre punctele de acces ale traseelor alese. Autogara de calatori Rimnicu Vilcea se afla in apropierea garii feroviare.

Legaturile directe pe calea ferata spre: Bucuresti (293 km), Craiova (131 km), Sibiu (99 km), ca si cele rutiere: Bucuresti (174 km), Craiova (122 km), Tg. Jiu (114 km), Sibiu (100 km) usureaza accesul turistilor spre poalele muntilor.

Olanesti-Bai (450 m alt.), 4700 locuitori, este un orasel cu traditii vechi de statiune balneoclimaterica permanenta. In apropierea lui se afla cea 30 de izvoare cu ape minerale clorurosodice, calcaroase, magneziene, sulfuroase, folosite cu succes in tratamentul bolilor de stomac, rinichi, nutritie, reumatism. Orasul serveste ca punct de plecare pe traseul nr. 12, spre cantonul silvic Valea Cheii. Pe valea Olanesti, de-a lungul careia se desfasoara traseul, s-a construit o sosea forestiera care inlesneste patrunderea turistilor pina dincolo de I. F. Minzu.

Pietreni (580 m alt.), un sat la poalele Builei, asezat acolo unde apa Costestilor iese din strinsoarea muntilor, serveste ca punct de plecare pe traseele nr. 14, 16 si 18. La Pietreni se poate ajunge pe soseaua nationala nr. 67, pornind din Rimnicu Vilcea si trecind apoi prin Govora-Bai, Bunesti pina la "ramificatia Costesti' (km 38). De la aceasta ramificatie se desprinde spre nord un drum secundar, lung de cca 7 km, spre satul amintit. "Deasupra' Pietrenilor se afla o mare cariera de piatra de var; mai departe, ascunsa de padure, vom identifica chiar de la departare zidurile albe ale manastirii Arnota. Incepind din Pietreni, turistii pot folosi soseaua forestiera care, dupa ce strabate cheile Costestilor, urca in continuare pe aceasta vale cea 11 km (traseul nr. 18), pina dincolo de cabana I. F. Piriul lui Ignat.

Bistrita (540 m alt.), pe valea cu acelasi nume, se afla in apropierea frumoaselor chei, socotite printre cele mai inguste din tara noastra. Din dreptul manastirii Bistrita incepe traseul nr. 19, care urca pe valea Bistritei prin chei, apoi pe culmea muntelui Zanoaga, pina in curmatura Rodeanu din creasta principala. La Bistrita, ca si la Pietreni, se poate ajunge pe soseaua secundara, aflata la nord de "ramificatia Costesti', a drumului national nr. 67. In plus, la Bistrita mai putem ajunge si pe linia ferata ingusta, pe care se transporta piatra de var de la cariera Arnota la Uzinele sodice Govora.

Manastirea Hurezu (cea 550 m alt.), situata pe valea Romanilor (Hurezu), in imediata apropiere a comunei Romanii de Jos, este punctul de plecare in traseul nr. 20, care ne va conduce pina la cantonul pastoral Piatra Rosie. De-a lungul vaii Romanilor urca o sosea forestiera pina la cabana I. F. Ludeasa. Aceasta sosea lasa ramificatia pe v. Lunga si v. Bistricioarei. La manastirea Hurezu se poate ajunge pe soseaua nationala nr. 67, care la km 40 se ramifica spre nord cu o sosea secundara (6 km).

La km 44 pe DN 67 se afla orasul Hurezu (550 m), centru administrativ, aflat la rascrucea mai multor drumuri din aceasta frumoasa depresiune. La sud-vest de oras se ridica culmea prelunga si impadurita a Slatioarei, interesanta si accesibila.

Ursani (cea 600 m alt.), un mic sat cu livezi bogate, serveste ca punct de acces pe traseul nr. 22 A, ducind la cantonul pastoral Piatra Rosie. Din orasul Hurezu se poate ajunge in Ursarii fie direct (cea 6 km), fie prin Vaideeni (oca 9 km). Pe valea Ursanilor s-a construit de curind o sosea forestiera, pina catre izvoarele sale.

Vaideeni (550 m alt.), comuna mare la poalele muntilor, se afla la inceputul unei mari artere pastorale (traseul nr. 22), care trece prin apropiere de vf. Romanu si cantonul pastoral Piatra Rosie si face legatura cu potecile ciobanesti din creasta, chiar sub vf. Ursu. La Vaideeni se ajunge din orasul Hurezu, pe o sosea secundara lunga de cea 7 km sau cu trenul forestier.

Polovragi (570 m alt.) locul unor mari iarmaroace la 20 iulie, este o comuna vestita, asezata in valea Oltetului; ca si comunele Bistrita si Pietreni, Polovragii sint strajuiti la nord de despicatura prin care se strecoara din muntii stincosi apele iuti ale Oltetului Chiar aici se afla limita de separatie a drumurilor ce apartin muntilor Capatinii (est) de cele ale Paringului (vest). Din Polovragi incep traseele nr. 1 si nr. 6 care conduc pe turisti in zona alpina a muntilor La marginea de nord a comunei linga cheile Oltetului se afla manastirea Polovragi. Din dreptul sau incepe vestita sosea forestiera care strabate cheile si se infunda pe valea Oltetului abia in zona alpina (19 km). Ca sa ajungem in Polovragi ne abatem din DN 67 de la "ramificatia Polovragi' (km 63), pe o sosea secundara, cale de 2 km.

Ciungei (600 m alt.) este o localitate intramontana pe valea Latoritei, asezata la "furcitura' ei cu Rudareasa, care in ultimul an a devenit un centru muncitoresc. De la Ciunget pornesc traseele 2, 4, 5, 21 spre inima muntilor Capatinii, dar si alte trasee spre muntii Paringului, toate fiind inca nemarcate.

Ca sa ajungem in Ciunget vom parasi soseaua nationala nr. 7 la km 206 (Gura Lotrului) si vom urmari soseaua Brezoi - Voineasa pina la Gura Latoritei (km 32). Din acest punct se ramifica pe valea Latoritei o sosea forestiera spre Ciunget (km 8) si mai departe pe aceeasi vale principala, pina catre cantonul sdlvic Petrimanu. Pe distanta Gura Lotrului - Gura Latoritei - Voineasa circula autobuze D.G.T.A. Daca coborim din tren la gara Lotru si dorim sa patrundem pe valea Lotrului, fie ca vom astepta autobuzul de Voineasa, care intoarce chiar la gara, fie ca vom parcurge pe jos cea 2 km, traversind Oltul si indreptindu-ne pe DN 7, spre sud, pina la ramificatia Gura Lotrului (post de control).

Malaia (470 m alt.), sat pe valea Lotrului, la km 25 pe soseaua Gura Lotrului - Voineasa, este punctul de plecare in ascensiune la stina Smeuratul si creasta Capatinii (traseul nr. 7).

Valea lui Stan (340 m alt.), un catun apartinind administrativ de Brezoi, se afla la km 9 pe soseaua Gura Lotrului - Voineasa. El este locul de plecare in traseele de culme 8, 13 si 17.

Brezoi (335 m alt.) este o comuna mare, asezata in valea Lotrului, la km 5 al soselei Gura Lotrului - Voineasa. Dupa cum arata numele, ea a imprumutat denumirea sa intregii depresiuni a Brezoiu-lui de la debuseul Lotrului in Olt, sora geamana cu depresiunea Titestilor. Localitatea serveste ca punct de plecare atit pentru cei care urca pe salbaticul munte Naratu (traseul nr. 11), cit si pentru cei care calatoresc cu trenuletul forestier spre valea superioara a Lotrului, in directia Capatinii, Paringului sau muntilor Lotrului, in aval de centrul comunei se intinde intreprinderea forestiera Brezoi, cu fabrica de cherestea, care prelucreaza masa lemnoasa adusa aici fie pe sosea, fie (din ce in ce mai rar) pe apele Lotrului.

Calimanesti-Caciulata (280-300 m alt.), vestitele localitati de cura si odihna din Valea Oltului, sint, la rindul lor, puncte de plecare spre muntii Caipatinii si Coziei. Imediat la nord de Sanatoriul de silicoza Caciulata incepe pe plaiul Priboieni poteca traseului nr. 13 (care insa nu este accesibil turistilor incepatori si de pregatire medie decit pina la Fruntea lui Dat). In afara de aceasta excursie sau de plimbarile pe pitoreasca vale a Oltului spre manastirea Cozia, gura Lotrisorului - Cirligelor si la teribilele "cirlige' din Calimanesti-Caciulata, putem traversa peste deal la manastirea Frasinet, in valea Muiereasca. Orasul Calimanesti-Caciulata are 6 800 locuitori si poate primi permanent la odihna si tratament numerosi oameni ai muncii. Izvoarele minerale din jurul localitatii contin ape clorurosodice, sulfuroase si iodurate, folosite mai ales la tratarea bolilor de rinichi, ale aparatului digestiv etc.

Manastirea Cozia (315 m alt.), aflata la 3 km nord de Calimanesti, atrage numerosi excursionisti, atit pentru frumusetea arhitecturii sale, pentru peisajul unic, incintator, al defileului Oltului, la iesirea caruia este plasata, cit mai ales pentru importanta sa istorica. Este o ctitorie de seama a voievodului Mircea cel Batrin din anii 1380-1386. Intre Calimanesti si manastirea Cozia, ca si pina la gura vaii Lotrisorului - Cirligei circula autobuze.

PUNCTE DE ADAPOST. POTECI TURISTICE

Pina in prezent muntii Capatinii sint lipsiti de cabanele si marcajele turistice obisnuite altor munti din tara noastra. Cu toate acestea circulatia turistica pe culmea principala si in unele sectoare marginase este intensa; tot mai multi drumeti sint dornici de noi orizonturi, de noi peisaje si vin in muntii Capatinii. Poteci bune, asezari omenesti, cabane de tot felul, in afara de cele turistice, exista insa si ele pot fi folosite de catre turisti, mai ales ca locuitorii sint foarte primitori, in proiectele de viitor ale O.N.T. se prevad amenajari turistice corespunzatoare, care sa aduca la nivelul cerintelor actuale patrimoniul turistic al Capatinii, cu nimic mai prejos decit cel al vecinilor sai. Filiala O.N.T. din Rimnicu Vilcea, in raza de activitate in care intra acest teritoriu de munte, va avea un cuvint important de spus pentru ,,destelenirea' turistica a frumusetilor naturii, din aceasta parte a Carpatilor.

Campingul de linga manastirea Cozia (km 196, DN 7) este situat chiar pe malul Oltului. Cazarea este asigurata in corturi si casute numai in timpul sezonului cald. Acest camping poate fi folosit de turisti ca adapost, fie pentru intrarea in muntii Capatinii, fie in cei ai Coziei, sau chiar pentru vizitarea minunatei vai a Oltului. Capacitatea de cazare: 50 locuri (in casute).

Campingul Lotrisor - plasat la gura piriului Lotrisorul-Cirligea - are aceeasi capacitate de cazare ca si cel de la Cozia.

Complexul turistic Hurezu, din preajma monumentelor arhitectonice din zona sud-centrala a muntilor Capatinii, va avea o capacitate de cea 200 locuri si este in curs de constructie. Cantonul pastoral Piatra Rosie (l 625 m) este singura cabana importanta din muntii Capatinii, care, desi nu este rezervata turistilor, poate oferi totusi o buna gazduire grupurilor mici (3-5 persoane), pentru timp limitat. Cabana are o bucatarie in care se pot pregati, bineinteles cu ingaduinta celor in drept, alimentele aduse de turisti.

Cantonul silvic Petrimanu (l 140 m), situat in imediata apropiere a confluentei piriului Curmaturii cu Latorita, beneficiaza de vecinatatea unui magazin alimentar pentru muncitorii forestieri, precum si de o cabana noua pe malul sting.

Cantonul silvic Valea Cheii (830 m), asezat la confluenta piriului Comarnice cu piriul Cheia, poate servi ca adapost pentru grupuri mici de turisti, constituind baza de plecare atit pentru traseele din Buila-Vinturarita, Stogu-Stogsoarele, cit si pentru creasta principala (zona estica).

Cantonul silvic Ursu (cea 1 650 m), situat pe panta de vest a muntelui Romanu, este mai putin important pentru turisti, fiind asezat in preajma cantonului pastoral Piatra Rosie.

Refugiul Lespezi (l 640 m), plasat pe versantul estic al muntelui cu acelasi nume, cu o capacitate de cea 12 locuri, serveste ca un bun adapost pentru turistii care parcurg traseul nr. 18.

Refugiul de vinatoare Netedu (cea 1 450 m), asezat pe Muntele lui Ignat, ramificatie sudica a muntelui Netedu, se afla in apropierea traseului nr. 18.

Refugiul Curmatura Builei (refugiul Popii, 1540 m) este plasat, dupa cum arata si numele, in zona despartitoare intre Piatra si muntele Buila. Capacitate: cca 8 locuri. Poate fi folosit pentru turistii care se intereseaza de frumusetile crestei calcaroase a Builei. Stinele, numeroase si uneori bine construite, sint asezate in zona pasunilor alpine si subalpine, in locuri vizibile de pe culme, ceva mai sus de limita superioara a padurii. Ele ofera adapost micilor grupuri de drumeti.

Dintre asezarile ciobanesti, cele mai importante pentru turisti, sint urmatoarele stine: Curmatura Oltetului, Groapa, Gropita, Tirnovul Mic, Rodeanu, Zanoaga, Smeuratul, Dirjala. O alta posibilitate de adapost o constituie si cabanele muncitoresti ale intreprinderii forestiere, pe linga care functioneaza uneori si mici magazine. Aceste cabane sint plasate pe vaile importante, la capatul sau in lungul soselelor forestiere.

Dintre cabanele I.F.-ului amintim pe cele de la Cujba, Strimtori si Urliesul pe valea Oltetului; Stinisori pe valea Tariia; Petrimanu si Prejbeni pe valea Latoritei; Funicelul pe valea Repedea; Bolea pe valea Piesa; Ludeasa pe valea Romanilor; "intre Riuri' pe valea Bistritei; Gura Piriului lui Ignat pe valea Costestilor; Fintinele si Minzu pe valea Olanesti s.a.

Magazine alimentare, numite de localnici S.A.M.-uri, pot fi intilnite la Cujba si Strinsori pe Oltet, Prejbeni si Petrimanu pe Latorita, Gura Curmaturii pe valea Costestilor, Curmatura Lunga (pe Magura Putului, traseul nr. 20). In timpul iernii putem gasi adapost numai la cantoanele pastorale sau silvice, ca si la unele cabane ale I.F.-ului. Nu putem incheia problema adapostului fara sa aratam ca muntii Capatinii se preteaza pentru turismul cu cortul. In acest caz rezolvarea cazarii pentru noapte se reduce la stabilirea locului de tabara, care este mai dificila, mai ales la prima excursie in acesti munti.  Ca indicatie generala este de retinut ca cele mai bune locuri de tabara sint cele din preajma stinelor.

Potecile din muntii Capatinii sint nemarcate. Traseele descrise in aceasta calauza folosesc, in cea mai mare parte, soselele forestiere, potecile pastorale si numai pe alocuri poteci secundare, sau portiuni de munte fara poteca. In cele 22 de trasee descrise sint cuprinse cele mai frumoase si interesante zone turistice din muntii Capatinii grupate in 4 mari capitole:

I     Trasee in sectorul vestic si nordic: l, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

II    Trasee pe culmea principala: 8, 9, 10.

III   Trasee in sectorul estic: 11, 12, 13.

IV   Trasee in sectorul sudic: 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22.

Tinind seama de diferenta de nivel, lungimea si durata parcursului, traseele au fost notate cu cifre de la 1 la 4, cifrele mai mari aratind un grad mai mare de dificultate (tabelul 1).

O clasificare identica a fost necesara si pentru efortul de orientare in teren. Astfel traseele cu grad mic de efort au fost notate in tabel, cu cifra 1. Cele care necesita orientari foarte atente pretentioase au fost notate cu cifra 4. Prin insumarea celor doua cifre, ale gradului de efort si ale dificultatii de orientare, rezulta numere de la 2 la 8, care caracterizeaza in general traseul respectiv. Astfel, traseele cu cifra caracteristica cuprinsa intre 2 si 4 sint accesibile turistilor incepatori, traseele cu cifra caracteristica 5 sau 6, celor cu pregatire medie, iar ce!e cu cifra caracteristica 7 sau 8 revin turistilor buni cunoscatori ai muntilor, rezistenti si bine echipati.

Pentru o intelegere practica a tabelului si a utilitatii lui vom urmari doua exemple: unul pentru

un traseu obisnuit, iar altul pontru un traseu greu accesibil turistilor incepatori.

Exemplul A: Traseul nr. 7, Malaia - stina Smeuratul, este cotat la orientare cu cifra 1 (orientare usoara) si la efort cu cifra 2 (orientare de grad mediu). Insumind cifrele orientarii cu cea a efortului: 1 + 2 = 3, rezulta caracteristica generala a traseului: accesibil turistilor incepatori (cifra rezultata fiind cuprinsa intre 2 si 4).

Exemplul B: Traseul nr. 4, Ciunget - valea Repedea - curmatura Vataselul - Piatra Tirnovu-lui - stina Groapa, este cotat la orientare cu cifra 3 (orientare grea) si la efort cu cifra 3 (4) (efort indelungat) Preferam in ultimul caz cifra 3 pe vreme favorabila ascensiunii. Insumind cifrele orientarii cu cea a efortului 3+3 = 6, rezulta caracteristica generala a traseului: accesibil turistilor cu pregatire medie (cifra cuprinsa intre 5 si 6). Daca preferam cifra 4 pentru gradul de efort (vreme nefavorabila), atunci suma devenea 3+4=7 si deci caracteristica generala ingloba traseul ca accesibil numai turistilor avansati.

Deoarece orientarea dupa repere pe teren se face bine numai pe vreme clara, lipsita de ceata, este necesar ca, pe linga schita de harta, turistii sa aiba asupra lor o busola, o rigla mica si eventual un altimetru, care vor usura considerabil miscarea si orientarea pe traseu in directiile corecte.

Aceeasi clasificare la care se refera tabelul 1 a fost facuta si pentru traseele turistice din muntii Coziei.

Tabel cu traseele turistice din muntii Capatinii si Coziei

1. Traseu usor.

2. Traseu mediu.

3. Traseu greu.

4. Traseu alpin (usor).