Pestera lui adam

PESTERA LUI ADAM

Sinonimii. Avenul cu Aburi, Pestera Calda de la Herculane.

Localizare si cai de acces. Pestera este sapata in versantul drept al Vaii Cerna, sub Varful Ciorici al Culmei Mehadiei, la 295 m altitudine (135 m deasupra Cernei), pe o vale seaca afluenta. Face parte dintre pesterile influentate de apele termominerale din zona, aflandu-se pe aceeasi linie de fractura cu Pestera de la Despicatura, Pestera Hotilor si Pestera cu Aburi (vezi nota Parcul national Domogled-Valea Cernei si fig. 67).

Pornind din piata cu statuia lui Hercule (ridicata in 1847) urcam scarile de langa biserica romano-catolica si dam in Aleea Liliacului. Aici prindem marcajul triunghi albastru care ne duce pe serpentinele unei poteci, prin padure de fag, pana la chioscul de pe Varful Ciorici. Coborand putin pe sub el ajungem la Pestera cu Aburi (14 m lungime), unde printr-o despicatura in stanca ies cu zgomot infundat aburi foarte calzi (52°). De aici, daca continuam sa coboram printre doua cleanturi o panta foarte inclinata si plina de grohotis (nu exista poteca si nici marcaj), dam de Pestera lui Adam. De la statuia lui Hercule pana la Pestera (Grota) cu Aburii se fac l-1,1/2 ora iar de aici la Pestera lui Adam 1/4-1/2 ora.

Dupa vizitarea pesterii, daca nu dorim sa ne intoarcem pe la Grota cu Aburi, escaladam un varf de cleant si continuam sa mergem in acelasi sens de-a dreptul spre Cerna, pe panta abrupta cu arboret si pe alocuri cu grohotis. Dupa 3/4-1 ora de coboras dificil pe poteca fara marcaj, care se pierde adesea, dam de scarile de la intrarea Pesterii Hotilor. Coborand apoi treptele si poteca pana la drum (str. Uzinei), trecem pe sub hotelul Roman si ne indreptam spre oras pe malul Cernei. De la Pestera Hotilor pana la statuia lui Hercule sunt circa 600 m.

Date istorice. Intrarea este cunoscuta unor locuitori din Baile Herculane datorita aburilor densi pe care pestera ii emana intermitent in anotimpul rece. Prima mentiune apare in lucrarea lui M. Pascu (1967) care o figureaza pe o harta hidrogeologica si face referiri la ea in text. Pestera a intrat in atentia cercetatorilor de la Institutul de speologie "Emil Racovita" din 1970, cand N. Adam, care lucra pe atunci la administratia bailor, le-a adus la cunostinta ca a identificat exact locul in care se afla intrarea. I. Povara, G. Diaconu si C. Goran au inceput sa faca de indata cercetari de speologie fizica si sa ridice planul topografic, iar V. Decu, A. Negrea si St. Negrea, cercetari de biospeologie. Cam in aceeasi perioada pestera a fost vizitata de speoamatorul Ilie Pompiliu din Lugoj care a publicat unele observatii facute in pestera.

Descriere. Pestera incepe printr-un aven de 11 m ; este fosila, dezvoltata pe un sistem de fracturi si fete de strat si masoara 212 m (27 m denivelare maxima).

Cand nu ies aburi densi si calzi cu miros iute de guano, prin deschiderea circulara cu diametrul de peste 2 m se distinge foarte bine fundul avenului. Coborand verticala usor surplombata la inceput ajungem intr-o salita in podeaua careia se deschid trei puturi si o galerie scunda si puternic descendenta. Aceasta galerie ne conduce in Sala cu Piele de Leopard. Din capatul salii, intrand la dreapta printr-o gaura stramta si tarandu-ne printr-o baltoaca cu apa de condensare calda de pana la 43°, patrundem in galeria cu Aburi care dupa cateva zeci de metri da in Sala Terminala. Aburii fierbinti pana la 45°, pulsand intermitent, impiedica adesea inaintarea pana in sala, mai ales ca pe alocuri tavanul e lasat, fortandu-ne la un taras printr-o mocirla gelatinoasa.

Din Sala cu Piele de Leopard, executand un taras la stanga printr-o alta gaura stramta aflata in fata celeilalte, ajungem in Galeria cu Guano apoi, dupa o gatuitura, in Sala cu Guano, care se termina in fund de sac. In drumul spre iesirea din pestera aburii transforma cea mai mare parte a Galeriei si Salii cu Guano intr-o punga cu aer cald, care, in capatul vestic, are 29° iarna si 31° vara. De altfel, aici umezeala este foarte mare, uneori maxima, iar curentii de aer practic nu ajung, in aceste conditii, care amintesc pe cele ale pesterilor din zona tropicala, mai multe specii de lilieci (indeosebi rinolofi) formeaza colonii masive prin aprilie-mai, iar dupa ce si-au crescut puii pleaca prin octombrie-noiembrie. Intrind vara in aceasta parte a pesterii starnim o agitatie si o forfota de nedescris, riscand sa fim loviti usor cu aripile peste fata. Podeaua este acoperita cu un depozit de guano gros de peste 3 m. Peretii si tavanul sunt putin concretionati (slabe scurgeri parietale, odontolite, stalactite), prezentand mai degraba hieroglife si ,,piele de leopard".

Aceasta pestera incalzita de aburii fierbinti veniti, din adancuri ridica interesante probleme legate nu numai de originea ei ci si de formarea unor concretiuni nemaiintalnite in alte pesteri, precum si de studierea faunei in conditii climatice de "pestera tropicala". Este vorba de crusta gelatinoasa, galbuie, care acopera complet peretii si planseul Galeriei cu Aburi si de niste stalactite, de asemenea gelatinoase, lungi de 4-8 cm si groase de pana la 1 cm, care penduleaza la suflarea aburului incins, in ce priveste fauna, un interes deosebit il prezinta aceea care traieste in guano, dand nota caracteristica pesterii. Aici exista putine specii (printre care un acarian, probabil relict tropical) care au putut rezista la conditiile cu totul particulare, dar care se dezvolta in numar impresionant. Ca si in pesterile cu punga de aer cald si cu mult guano din regiunile tropicale, fauna troglobionta este cantonata mai ales in zona dinspre intrare, unde conditiile de viata seamana cu cele din pesterile obisnuite (specii de crustacei terestri si paianjeni, unele noi, descrise de aici).   

Conditii de vizitare. Pestera nu este amenajata, nedegradata si rareori vizitata. Se recomanda turistilor obisnuiti cu coborarea pe scari speologice sub conducerea unui speolog. Echipamentul necesar : casca de protectie, salopeta subtire, bocanci sau cizme de cauciuc, lanterna etansa, o scara speologica de 10 m, o coarda de asigurare, carabiniere. Durata vizitarii intregului sistem : 1¹/₂-2 ore. Atentie la guanoul lunecos si la scorpionii din baza avenului (pe sub pietre).

Bibliografie. I. Povara, G. Diaconu si C. Goran (1972), V. Decu, A. Negrea si St. Negrea (1974), M. Bleahu, V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, I. Povara si I. Viehmann (1976), L. Botosaneanu si St. Negrea (1976), St. Negrea si A. Negrea (1977).