1. Aspect general.

Marginiti la rasarit de adanca vale a Prahovei, care-i desparte de culmea minora a Garbovei; la apus si miazanoapte limitati de depresiunea larga a Branului si a Tarii Barsei, peste ale carei vai si dealuri trecem in zona masivului Piatra Craiului, Bucegii se invecineaza la Nord-Est cu Postavarul, de care-L despart vaile Rasnoavei si Ghimbavului, iar spre sud se prelungesc dincolo de Sinaia si spre Moroeni-Pietrosita, printr'o serie de munti lipsiti de importanta, ca: Paduchiosul, Dichiul, etc.

Masivul Bucegi alcatueste un bloc alpin unitar, de forma aproape paralelipipedica, uniform ca structura geologica (conglomerat calcaros in proportie de 90%), dar foarte diferit ca aspecte si posibilitati de ascensiune.

Ca infatisare generala, Bucegii seamana foarte mult cu o tablie inalta, limitata din trei parti de abrupturi impresionante, desi diferite prin continutul lor alpin, spre deosebire de toti ceilalti masivi care se prezinta fie sub aspectul unor creste inalte si izolate, (Piatra Craiului), fie ca un lant neintrerupt de inaltimi majore (Muntii Fagarasului), fie sub infatisarea haotica a unor ingramadiri desordonate de piscuri si vai colosale, ca Retezatul sau, in fine, ca niste proeminente conice cum sunt: Paringul, Papusa sau Leaota.

Blocul aproape regulat al Bucegilor nu este impodobit nici de fantezia lacurilor alpine, nici de acele vaste caldari glaciare, de tip clasic si in numar mare care populeaza Fagarasii sau Retezatul, cu exceptia vailor din jurul Omului dintre care doar v. Gaura si v. Malaesti mai pastreaza liniile unor caldari cu trecut geologic.

O examinare mai atenta a inaltimilor ce incununeaza acest vast patrulater alpin de circa 20 km. lungime, 15 km. latime si 300 km.p. suprafata, ne va conduce la constatari interesante printre care si aceea ca Bucegii nu pot fi asezati in linia intaia a marilor noastre unitati alpine, sub raportul masivitatii.

Observam, mai intai, ca altitudinea de 2500 m., care da unui munte caracterul alpin, nu se gaseste decat in doua puncte foarte apropiate: Omul (2513 m.) si Bucsoiul (2508 m.)[1], in timp ce - in muntii Fagarasului, de pilda - numarul piscurilor mai mari de 2500 m. este de cel putin sase, raspandite pe toata lungimea masivului.

Mergand mai jos pe scara valorilor, vom mai constata in Bucegi, numai vreo zece puncte mai inalte de 2400 m., fata de cel putin 30 asemenea piscuri in muntii Fagarasului; deasemenea nu vom identifica decat circa 20 varfuri care depasesc modesta altitudine de 2200 m., fata de cel putin 150 asemenea puncte in Fagaras.

2. Alcatuire.

Principalele cursuri de apa sau marile vai seci care brazdeaza acest voluminos masiv, ii delimiteaza unitatile alpine componente, printre care culmea propriu zisa a Bucegilor, cuprinsa intre v. Prahovei si v. Ialomitei, este cea mai importanta sub toate raporturile (M. Haret).

La capatul nordic al masivului se gaseste marele nod alpin vf. Omul, unde pe o platforma de cateva sute de metri patrati, la o altitudine de 2513 m., se intalnesc toate culmile din care este alcatuit blocul Bucegilor (Bucegii propriu zisi, Strunga Tiganesti - Bucsoiul si Morarul), venind din diferite directii si dand punctului "Omul' infatisarea aparenta a unei meduze.

3. Culmea Bucegilor.

Pleaca dela Omul spre Sud, cuprinsa intre v. Ialomitei, v. Prahovei si v. Cerbului; pe circa 14 km. lungime, culmea aceasta constitue adevarata cetate alpina a Bucegilor, atat prin infatisare cat si prin bogatia exceptionala si diversitatea elementelor de tehnica alpina.

Privit din Busteni, Poiana Tapului sau de pe Garbova, abruptul prahovean al Bucegilor se infatiseaza ca un zid vertical, cu roca nuda si sparta de o serie de'vai, cazand dela inaltimi de 2.000-2.400 m. pana in fundul vaii Prahovei, la hotarul statiunilor Poiana Tapului si Busteni, pe care le depaseste cu circa 1500 m. diferenta de nivel.

Nimic nu tradeaza, insa, ca dincolo de linia neregulata a abruptului (atat de impropriu confundata cu "creasta' inexistenta a Bucegilor), se intinde un platou bogat in pasuni, o adevarata stepa de altitudine, cu depresiuni si mameloane ce dau tinutului o nedesmintita vocatie de a deveni "paradisul skiorilor'; acest platou monoton se inclina usor, largindu-se, catre Sud si catre Ialomita si urca, ingustandu-se treptat, spre nodul alpin al masivului: vf. Omul.

Partile componente ale culmii Bucegilor propriu zisi (dela care a primit denumirea generica de "Bucegi' intregul complex) se insira pe doua fronturi ce se sprijina unul pe altul, prezentand o serie de munti catre v. Prahovei si o alta spre V. Ialomitei.

Din prima serie, enumeram urmatorii componenti, incepand din dreptul Sinaiei pana in v. Cerbului:

a)     Varful cu Dor, cunoscut prin duioasa lui legenda, se intinde intre v. Izvorul Dorului si v. Sgarburei-v. Stanei pe versantul prahovean, fiind limitat pe platou de cursul superior al v. Izvorul Dorului pana la V. Scandurarilor (Valea Dorului); inaltimea maxima: 2006 m., elemente turistice: Cascada Vanturisului (60 rn.), Coltii lui Barbes, Lacurile si Cheile Izvorului precum si Casa de adapost O.N.T. Vf. cu Dor (1920 m.).

b)     Furnica, cuprinsa intre v. Sgarburei-v. Stanei si v. Pelesului, pe versantul prahovean, este limitata pe platou tot de v. Izvorul Dorului pana in v. Calugarului; inaltimea maxima: 2.101 m.  Elemente turistice: Stancile "La Cetate', langa Curmatura Vf. cu Dor, Valea lui Carp, paradisul skiorilor de mare clasa, cabana. O. N. T. cota 1.400, hotelul O..N. T. (impropriu numit "Vf. cu Dor') si Stanca Sf-ta Ana (1.250 m.), vestit loc de excursii "grele' pe vremea inaintasilor nostri.

c)      Piatra Arsa (cunoscuta in aceleasi vremuri sub numele de "Pietrele Arse' din cauza carierelor de piatra de var) se intinde intre v. Pelesului si v. Babei pe versantul prahovean si intre v. Calugarului, Izvorul Dorului si Vale. Jepilor, pe platou; inaltimea maxima: 2.041 m., cu un varf secundar: Calugarul, 2.020 m. Elemente turistice: Poiana Vacariei - cu marea stana-model, la 1.300 m. si promontoriul de pe stancile Clopotelul, Pestera lui Bogdan din v. Piatra Arsa, Braul Pietrei Arse la "Varsanufie' (1.650 m.) si Cabana militara ,,Piatra Arsa', asezata in mijlocul platoului (2.000 m. alt.).

d)     Jepii mari, mai marunti decat Jepii mici, se intind intre v. Babei si v. Urlatoarea mare pe versantul prahovean si intre Vale. Jepilor si Izvorul Dorului, pe platou; inaltimea maxima: 2.075 m. Elemente turistice: Braul Jepilor in continuarea Braului Pietrei Arse, si Cantonul Jepi, asezat chiar pe marginea abruptului.

e)     Jepii mici, mai inalti decat Jepii mari (numele lor vine dela statura mai marunta a coniferelor "pini taritori" jepi sau jnepeni), se intind intre v. Urlatoarea mare si V. Jepilor, pe versantul prahovean si pana la ultimele fire ale Izvorului Dorului, pe platou; inaltimea maxima: 2148 m. Elemente turistice: Claia mare (1.863 m.) si Claia mica sau Claita (1.850 m.), doi colti perfect detasati de masiv, Cascadele Urlatoarei si a Caraimanului, Braul Jepilor sau Braul lui Raducu, v. Seaca dintre Clai, prima vale de abrupt din Bucegi si cea mai usoara, Casa Caraiman, asezata la marginea abruptului, deasupra cascadei Caraiman, la 2032 m. altitudine.

f)      Caraimanul se intinde intre v. Jepilor si v. Alba, pe versantul prahovean, fiind delimitat pe platou de cursul superior al vaii Jepilor; inaltimea maxima: 2.384 m.; Elemente turistice: Crucea de pe Caraiman (2.290 m.), Brana mare a Caraimanului, Braul Portitei cu Portita Caraimanului, Valea Seaca a Caraimanului, cu trecutul ei glorios in istoria alpinismului romanesc, Coltul Picaturei (1.905 m.) cu faimoasa lui creasta, Valea Alba cu "Albisoarele' ei si inca multe din minunile de piatra, atat de cunoscute, ale Bucegilor.

g)     Costila, sau "Costilele', cum ii ziceau cei batrani, este ultimul component al culmii Bucegilor propriu zisi, pe latura rasariteana, din spre Prahova; se intinde intre V. Alba si v. Cerbului, pe versantul prahovean, fiind delimitata pe platou de firele de origine ale Vaii Albe, dupa care se confunda cu muntele Babele, pana in Curmatura Sugarilor; inaltimea maxima: 2.497 m. Elemente turistice: Poiana Costilei (1300 m-), Brana mare a Costilei, Coltul Galbenelelor (2.244 m.), cu coama lui atat de caracteristica, Hornul Coamei numit la inceputul alpinismului romanesc "Verticala Galbenelelor', Coltul Malinului (2.205 m.) cu cei trei dinti ai lui, Peretele Galbenelelor devenit in scurta vreme scoala alpinistilor de mare clasa, precum si seria neintrerupta de vai si creste de abrupt atat de cunoscute in istoria alpinismului, ca: v. Costilei, v. Galbenelelor, v. Malinului, v. Urzicii, sau Creasta Costila. - v. Alba, Creasta Costila - Galbenele, etc.

Caminul Alpin din Busteni si Refugiul alpin dela Tancul Ascutit, se gasesc pe teritoriul muntelui Costila.

A doua serie de munti care intra in compunerea culmii Bucegilor propriu zisi, de asta data cu fata spre v. Ialomitei, contine urmatoarele unitati:

a)     Obarsia, cuprinsa intre Obarsia Ialomitei si v. Sugarilor si despartita de Costila prin Curmatura Sugarilor, iar de Omul, prin Curmatura Vaii Cerbului; inaltimea maxima: 2.481 m.; elemente turistice: Cascada Obarsiei pe cursul superior al Ialomitei si Braul Obarsiei, pe unde trece drumul spre Omul.

b)     Babele, intre v. Sugarilor si v. Cocorei, pe versantul ialomitean si izvoarele vaii Jepilor pe platou; corespunde Costilei si Caraimanului; inaltimea maxima: 2.292 m.; Elemente turistice: Babele, ciuperci de piatra rezultate de pe urma actiunii ploilor si vanturilor (2.20$ m.), Sfinxul, (2.260 m) si Casa de adapost Babele, pe al carei teritoriu se afla stancile cu acelasi nume.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

c)      Cocora, intre v. Cocorei si v Laptici, pe versantul ialomitean si cursul superior al Izvorului Dorului pe platou; corespunde Jepilor mici si mari; inaltimea maxima: 2.169 m., cu un varf secundar de 2.017 m elemente turistice: Poiana Crucii (1.615 m) rezervatie naturala in cuprinsul careia se afla Casa Pestera (T. C. R.), Padurea Cocora, deasemenea rezervatie naturala, Schitul Nou Pestera si Cheile Cocorei, pe valea cu acelasi nume.

d)     Laptici, intre v. Laptici si v. Blana, pe versantul ialomitean si v. Izvorul Dorului, pe platou; corespunde muntelui Piatra Arsa; inaltimea maxima: 1.931 m. (Pietrosul), cu un varf secundar de 1.882 m. (Laptici); nimic, deosebit de semnalat din punct de vedere turistic, in afara marelui drum dintre Sinaia si Pestera.

e)     Blana. (1.883), Nucetul (1.864 m.), Oboarele (1.712 m.), Dichiul (1.698 m.), Vinturisul (1.930 m.) si Paduchiosul (1.414 m.), alcatuesc o serie de munti marunti, lipsiti de clemente turistice deosebite, in afara de Casa de adapost a Batalionului Vanatorilor de munte Sinaia, de pe muntele Vanturisul.

Intre acesti ultimi componenti de pe versantul ialomitean si corespondentii lor prahoveni (Piatra Arsa, Furnica si Vf. cu Dor) se interpune lunga si sinuoasa vale Izvorul Dorului, cu nume atat de poetic.

4. Culmea Strunga

Porneste dela Omul spre S.V., fiind un reflex minor si apusean al versantului prahovean, prin abruptul ei de calcar stralucitor care se inalta deasupra depresiunii Branului cu acelasi aspect de cetate, dar cu zidurile mult mai putin inalte decat cele de pe versantul prahovean.

Culmea Strunga masoara circa opt km. intre Omul si Pasul Strunga, unde aria turistica a Bucegilor ia sfarsit, desi geografic ei continua atat spre sud cat si spre apus, pe inca 7-8 km. prin doua serii de munti marunti, pana in Zanoaga sau Pietrele Albe.

Despartita de Bucegii propriu zisi prin valea superioara a Ialomitei, culmea Strunga prezinta si ea doua randuri de inaltimi: unul, aliniat cu fata spre Ialomita, iar celalalt, cu fata spre depresiunea Branului (Moeciul-de-sus).

Cu fata spre Ialomita enumeram:

a)     Doamnele, intre Obarsia Ialomitei si v. Doamnelor, constituind cu spatele ei abrupt, unul din peretii caldarii glaciare Gaura, o superba ramasita a fostilor ghetari; inaltimea maxima: 2483 m. elemente turistice: Mecetul Turcesc (2.290 m) si Cascada Doamnelor.

b)     Batrana, intre v. Doamnelor si v. Batranei; inaltimea maxima: 2.238 m. Elemente turistice: Horoaba, celebra prin trecutul ei turistic si prin particularitatile ei naturale, Turnul Seciului, Pestera Ialomitei, cunoscuta grota sapata de ape, Cheile Ursilor si Cheile Pesterii, pe cursul superior al Ialomitei, casele de adapost Decebal si Bucegi din jurul Schitului vechi, precum si cabanele Horoaba si Coltii, asezate in gura Horoabei.

c)      Padina Strungii, intre v. Batranei si v. Coltilor; inaltimea maxima: 1.972 m. si Coteanu, intre v. Coltilor si v. Vacariei, sunt doi munti lipsiti de elemente turistice, in afara de Cabana Padina de pe cursul mijlociu al Ialomitei.

d)     Tatarul, intre v. Vacariei si v. Tatarului; inaltimea maxima: 1.566 m.j elemente turistice: Cheile Tatarului, pe cursul mijlociu al Ialomitei, Pestera Ursului si Pestera Tatarului, pe valea Tatarului.

e)     Plaiul Mircii, intre V. Tatarului si v. Bolboci, cu anexa lui: Piciorul Deleanului; inaltimea maxima: 1.872 m.; elemente turistice: Cabana Plaiul Mircii, la iesirea din Cheile Tatarului mari.

f)      Lucacila (1.703 m.), Lespezile si Cetatea Zanoagei (1.786 m.), sunt ultimii componenti ce apartin culmii Strunga, cu fata spre v. Ialomitei, la sud de Bolboci; Elemente turistice: Cabana O.N.T. Bolboci, Statiunea forestiera Bolboci, Cheile Zanoagei, precum si rezervatiile naturale de pe muntele Zanoaga, la Podul cu flori, deasupra Cheilor Zanoagei.

Cu fata spre depresiunea Branului, se aliniaza o serie de munti, cu infatisarea impozanta ca:

a)     Gutanul, cuprins intre v. Gaura si V. Gutanului si sprijinit cu spatele pe muntele Doamnele; inaltimea maxima: 2.240 m., elemente turistice: abruptul Gutanului, dinspre valea Gaura, la "Fruntea Catunasului', "Moara Dracului', Coltii Tapului, loc de trecere de pe un versant pe celalalt al culmii Strunga.

b)     Strugile Mari, intre v. Gutanului si v. Grohotisului, sprijinindu-se cu spatele pe muntii Batrana si Padina Strungii; inaltimea maxima: 2.164 m.; Elemente turistice: Coltii Strungii, abruptul Strungilor de un alb stralucitor si bogat in colti, hornuri si pereti, Pasul Strunga (1.909 m.), loc cu trecut bogat in istoria raporturilor dintre romanii de pe cele doua versante ale Carpatilor.

c)      Strungile Mici intre v. Gutanului si V. Grohotis si Dudele Mari (1854 m.), Dudele Mici, Pietrele Albe si Sintilie, reprezinta ultimele ramificatii ale culmii Strunga, dirijate spre apus chiar din varful Strungilor mici si iesind din limitele turistice ale masivului Bucegi.

5. Culmea Tiganesti

Porneste dela Omul catre apus si apoi catre Nord, pe o lungime de circa 10 km., pana in hotarul comunelor Sohodol si Poarta-Bran. Culmea Tiganesti se prezinta ca o spinare voluminoasa si inalta, compusa din cateva unitati alpine asezate fie cu fata catre Nord, fie catre apus, fie, in-sfarsit, catre sud si anume:

a)     Padina Crucii se desprinde catre Nord din spinarea inalta a Tiganestilor, care pleaca din vf. Omul si culmineaza cu vf. La Scara (2.421 m.); ea este cuprinsa intre vaile Malaesti si Tiganesti si ajunge cu ramificatiile ei pana aproape de Uzina Electrica Rasnov, in v. Ghimbavului; inaltimea maxima: 2.417 m. elemente turistice: Hornurile Malaestilor situate in peretele din fundul vaii cu acelasi nume si Cabana ONT. Malaesti (1.578 m.).

b)     Tiganesti, muntele care a dat numele lui intregului complet, isi schimba brusc directia spre Nord, imediat dupa vf. La Scara, prelungindu-se prin muntele Velicanul intre v. Tiganestilor si depresiunea Branului, pana in hotarul Sohodolului; inaltimea maxima: 2.421 m.;.Elemente turistice: Coltii la Scara, formatiune calcara situata langa varful cu acelasi nume.

c)      Clincea se desprinde din spinarea Tiganestilor la cota 2.220 m. si se indreapta spre N.V. Intre vf. Sohodolului si v. Urlatoarea Clincii; inaltimea maxima: 2.220 m., elemente turistice: Coltii Clincii si stancile La Biserica.

d)     Ciobotea este un munte extrem de salbatic si foarte putin umblat, formand abruptul nord-vestic al Bucegilor, deasupra Branului; face corp comun cu spinarea Tiganestilor, intre v. Urlatoarea Clincii si izvoarele vaii Poarta; inaltimea maxima: 2.197 m. - vf. Lancia; Elemente turistice: Urlatoarea Clincii, mare cascada pe valea cu acelasi nume, Coltii Ciobotei, Braul Ciobotei "La Polite' si Casa de vanatoare Polite (1.623 m)

e)     Gaura este ultimul component al culmii Tiganesti asezat cu fata spre sud si facand, ca si Ciobotea, corp comun cu spinarea inalta a Tiganestilor la Podul Spintecaturii, intre izvoarele vailor Poarta si Gaura; inaltimea maxima: 2.275m; elemente turistice: abruptul Gaurii "La Galbinari', circul glaciar al Gaurii, situat imediat sub Omul, Cheile Gaurii la "Moara Dracului' si Catunul mic.

6. Culmea Bucsoiului.

Este un triunghiu cu laturile de circa patru km. cuprins intre v. Malaestilor si v. Morarului; pornind din acelasi mare nod alpin al Omului, ea prezinta spre Nord un abrupt destul de impresionant, desi lipsit de elemente "tari', incununat de o spinare inalta care se prelungeste catre N.E, oprindu-se brusc in adancurile vaii Ghimbavului.

In acelasi timp o alta ramura se indreapta spre Est, prelungindu-se dincolo de Pichetul Rosu cu inaltimile domoale ale Dihamului, care apartine asadar Bucsoiului si nu Morarului, cum se sustine fara temei.

Aceste doua ramuri care se desfac propriu zis din vf, Bucsoiu (2.508 m.) sunt:

a)     Bucsoiul mare, denumit si "creasta nordica', cuprins intre v. Malaestilor si v. Bucsoiului, contine cele mai interesante elemente ale intregii culmi; inaltimea maxima: 2.508 m.; elemente turistice: Braul Caprelor, prag ingust situat la 2.000 m. altitudine, pe peretele nordic; circul glaciar ale Malaestilor, abruptul nordic dinspre v. Malaesti si "creasta nordica', inalta si ascutita.

b)     Bucsoiul mic sau "creasta estica', cuprins intre v. Bucsoiului si v. Morarului, prelungit dincolo de Pichetul Rosu, cu Dihamul si inaltimile invecinate, pana in valea Rasnoavei, unde incepe teritoriul turistic al Postavarului; inaltimea maxima: 2.508 m.; Elemente turistice: Coltii Bucsoiului, v. Bucsoiului, cu firele ei de abrupt de pe partea dreapta, Portita Bucsoiului, Braul mare al Bucsoiului.

7. Culmea Morarului.

Se desprinde din vf. Omul spre rasarit si masoara numai patru km. lungime, intre v. Morarului si v. Cerbului, unde se invecineaza cu Bucegii propriu zisi, incheind astfel ciclul celor cinci culmi care compun impreuna masivul Bucegi; inaltimea maxima: 2.367 m. Elemente turistice "Acele Morarului' (2.280 m.), cunoscute in trecut sub numele de "Coltii Babei', Portita Morarului, Brana mare a Morarului, Poiana cu Urzici si Poiana Morarului, precum si vaile de abrupt Rapa Zapezii si v. Adanca.

Din faptul ca este atat de redus ca suprafata, s'a tras concluzia gresita ca Morarul ar putea sa faca parte din culmea Bucegilor propriu zisi, care s'ar intinde astfel pana in v. Morarului. Aceasta parere este insa, geografic si turistic, tot atat de gresita ca si aceea a lui M. Haret care sustinea ca Strunga, Omul si Morarul fac un singur corp, fara sa tina seama de asezarea lor si, mai ales, de faptul ca vf. Omul este "un nod' care nu poate fi integrat nici unei culm; din cele cinci care se desprind din el.

8. Omul - (2.513 m.)[2]

Este punctul cu care culmineaza masivul Bucegi in totalitatea lui si de unde pornesc cele cinci mari unitati care compun masivul, raspandite in diferite directii. O platforma ingusta adaposteste in centrul ei un mare bloc monolitic de circa zece m. inaltime, la adapostul caruia s'a construit Casa Omul, cea mai veche si cea mai inalta cabana din muntii nostri; in comparatie cu alte piscuri din Carpati, Omul se situeaza cu doi m. deasupra celui mai inalt varf din masivul Retezatului (vf. Peleaga-2511 m.), cu 16 m. sub nivelul varfului Mandra din Paring si numai cu 31 m. mai jos de piscurile Negoiului si Moldoveanului, care conteaza drept cele mai inalte din tara noastra.

Cinci vai largi, dintre care cateva reproduc in linii timide marile caldari glaciare din Fagaras sau Retezat, se deschid la picioarele acestui pisc solitar (v. Gaurii Obarsia Ialomitei, v. Cerbului, v. Morarului, v. Malaestilor), dandu-i un deosebit aspect de maretie si izolare.

Orizontul este nesfarsit, dela satele din jurul Brasovului, pitulate chiar la poalele masivului, peste intinsa Tara a Barsei si peste creasta prelunga a Pietrei Craiului, pana catre Fagaras, spre apus, catre Ciucas si Penteleu, spre rasarit sau catre campia Dunarii, spre sud.

Noaptea, cerul instelat devine o feerie de lumini; sunt luminile regiunilor petrolifere dinspre sud si cele ale satelor din jurul Brasovului, care se ingana cu palpairile timide ale focurilor ciobanesti de pe platoul sau vaile bogate in pasuni.

Peisagiul de iarna este deadreptul senzational; te simti mic in fata imensitatii albului nepatat al nesfarsitei panze de zapada care oboseste puterea de apreciere a ochiului obisnuit cu limite precis determinate.

Iar linia de ruptura a platoului sau a crestelor, apare ca o enorma streasina, de sub care se avanta in spatiul fara margini, masive cornise de zapada si ghiata.

9. Vaile.

Voluminosul bloc al Bucegilor este brazdat de o retea foarte deasa de vai dintre care insa nu toate au apa, in special cele de pe versantul prahovean; in general, vaile din Bucegi apartin celor trei principale cursuri de apa care, prin ramurile lor infipte adanc in trupul masivului, determina insasi aspectul lui geografic: Prahova, Ialomita si Barsa.

a) Bazinul Prahovei are ca axa v. Prahovei, care izvoraste de sub inaltul pas al Predealului (1.033 m.) prin cele trei izvoare ale Joitei, Teascului si Rasnoavei, ultima venind si cu apele vaii Iadului si Leucei, cunoscute de skiorii ce urca dela Predeal la Diham.

Curgand la inceput intre Clabucetul Azugii si Clabucetul Baiului, Prahova primeste primul sau afluent mai mare in dreptul localitatii Azuga, iar pe al doilea abia la Busteni.

Valea Azugii vine pe stanga din muntele Gavana (masivul Garbovei), din preajma lacului Rosu; dupa ce face o serie de mari cotituri pentru a ocoli ramificatiile Pietrei Mari si ale Clabucetului si dupa ce a trecut prin frumoasele "Chei ale Azugii', ea se varsa in Prahova, pe o intinsa plaje de prundis si nisip care se numea odinioara "Lunca intre Prahove' si unde se ridica azi Azuga.

Valea Cerbului vine pe dreapta Prahovei si este primul din seria celor noua mari afluenti de pe teritoriul de interes turistic al Bucegilor si anume: v. Cerbului, v. Alba, v. Jepilor, v. Urlatorilor, v. Babei, v. Piatra Arsa, v. Pelesului, v. Sgarburei si v. Izvorul Dorului.

V. Cerbului isi are originea in simulacrul de caldare glaciara de sub Omul, adunand apele - cate sunt - de pe ambele versante ale Morarului, cat si de pe versantul abrupt al Costilei, prin cei doi afluenti ai ei: v. Morarului si v. Costilei; daca v. Morarului isi are originea intr'o caldare destul de spatioasa, dar tot atat de elementara, asezata sub Omul, aducand cu ea putinele ape ale unor vai anonime de pe versantul Bucsoiului (v. Sipotului si v. Porcului) sau ale altora cu rezonante alpine din Morarul (v. Zapezii, v. Adanca, v. Poienii si v. Bujorilor), in schimb v. Costilei este o adevarata vale de abrupt care - acolo unde este mai frecvent vizibila, adica pe cursul inferior - se infatiseaza ca una din cele mai banale vai subalpine, mlastinoasa si plina de vegetatie.

In afara de v. Morarului, afluentii de pe stanga vaii Cerbului se rezuma la cele patru "sistoace' seci care se pravalesc din Morarul, urmate de v. Comorilor si v. Baiului, cunoscuta celor care urca dela Gura Dihamului spre cabanele de ski de pe Diham; pe dreapta, afluentii vaii Cerbului sunt mai numerosi si cu nume mai sonore ca: v. Priponului, v. Caprelor, v. Urzicii, v. Tapului, v. Seaca (din Costila), v. Verde si V. Malinului (cu v. Scorusilor, v. Hornului si v. Coltilor), dupa. care urmeaza v. Costilei (cu v. Galbenelelor) si v. Galmei.

De remarcat ca pe portiunea dintre v. Tapului si Poiana Costilei-(mai exact Poiana Vaii Cerbului), apele ei se ascund sub albie printr'un fenomen specific vailor calcaroase si reapar mult mai abundente pentru a face cateva mici cascade precum si un cot pronuntat la Gura Dihamului, dupa care se varsa in Prahova in punctul cunoscut odinioara sub numele "La Busteni', de unde s'a tras si denumirea localitatii Busteni.

Valea Alba isi are originea pe platoul Bucegilor, intre Costila si Caraiman, unde primeste denumirea caracteristica de "Iadul Vaii Albe'; dupa ce strabate o regiune pur alpina, careia ii serveste drept cale de acces, ea se varsa in Prahova, langa gara Busteni, aducand un debit apreciabil de apa pe care o colecteaza insa numai din zona impadurita, unde sunt de semnalat cateva mari saritori impracticabile.

Abruptul din dreapta Vaii Albe (Caraiman) prezinta cele sapte "albisoare' si cele trei "valcele' care determina configuratia nordica a crestei si varfului Picatura; pe aceeasi parte, Valea Alba mai primeste Valea Seaca din Caraiman, cu seria ei de fire de abrupt raspandite in peretele de sub Crucea Caraiman, iar pe latura din stanga avem de semnalat numai o adanca scobitura in abruptul Costilei, denumita "Blidul Uriasilor'.

Valea Jepilor - al treilea afluent al Prahovei pe dreapta - izvoraste tot de pe platoul Bucegilor, intre Babele si Podul Caraimanului si are apa pe tot parcursul ei; dupa ce desparte Caraimanul de Jepii mici, facand marea cascada "Vanturisul Caraimanului', ea se varsa in Prahova, langa Fabrica de Hartie Busteni, fara sa primeasca pe lungul ei parcurs decat afluenti foarte neinsemnati, printre care semnalam Valcelul Spumos.

Valea Urlatorilor este rezultata din unirea celor doua "Urlatori' (mare si mica) din Jepi cu firele salbaticei vai a Comorilor, din jurul Claii mari; ea se varsa in Prahova la Nord de gara Poiana Tapului, dupa ce s'a mai unit si cu V. Seaca dintre Clai.

De mentionat "Cascada Urlatoarei', situata pe cursul Urlatoarei mici, in padure, la baza abruptului.

Valea Babei - al cincilea afluent al Prahovei - pe dreapta si Valea Pietrei Arse - al saselea afluent - au un curs lipsit de orice element alpin, strabatand regiuni impadurite si salbatice.

Valea Pelesului - al saptelea afluent al Prahovei - este o vale cu trecut istoric, cu rezonante romantice si cu un mare debit de apa; ea izvoraste de sub buza platoului, intre Furnica si Piatra Arsa si, dupa un parcurs aproape rectiliniu, se varsa in Prahova, mai sus de gara Sinaia.

De remarcat, pe dreapta, o serie de afluenti ai Pelesului, cu trecut in istoria turismului ca: Valea cu Genune, Valea Pelesului (sau "V. cu sapte izvoare') si Valea Sf-ta Ana, prelunga si complicata, care se desface in doua fire deasupra Cotei 14.00 si anume: V. lui Carp (coboriri de ski) si V. cu brazi.

Valea Sgarburei - al optulea afluent al Prahovei pe dreapta - are un curs lipsit de interes turistic.

Valea Izvorul Dorului este al noualea si ultimul afluent al Prahovei din cuprinsul zonei de interes turistic a Bucegilor; cursul ei este extrem de interesant atat pe platou, unde curge in directia N-S si serveste drept limita intre seria de munti prahoveni si cealalta - a muntilor ialomiteni - ce alcatuesc culmea Bucegilor, cat si in zona de abrupt unde face marea cascada a ,,Vanturisului' si o serie de lacuri, aducand Prahovei un foarte mare debit de apa.

Valea Izvorul Dorului - in portiunea ei inferioara dintre lacuri si confluenta - serveste drept limita naturala a zonei turistice a Bucegilor, purtand si numele de "Valea Vanturisului'.

b. Bazinul Ialomitei este mai redus ca intindere si importanta, avand ca axa v. Ialomitei care izvoraste de sub centura Omului, in punctul Mecetul Turcesc (2.290 m.) sau "Biserica' (in limba turca "mecet' = biserica); la izvoare, numele vaii este Obarsia Ialomitei, denumire de natura pastoreasca pe care o pastreaza pana la confluenta cu v. Sugarilor (pe stanga) si v. Doamnelor (pe dreapta), primii mari afluenti ai Ialomitei.

Pe acest scurt parcurs, Obarsia Ialomitei face o cascada de aproape 100 m. inaltime si primeste, pe ambele laturi, o serie de torente de mare inclinatie rare dau versantelor Obarsiei si Doamnelor infatisarea de mici abrupturi; in punctul de confluenta cu v. Sugarilor, Ialomita se gaseste cu 550 m. mai jos decat nivelul izvoarelor sale, diferenta pe care o parcurge pe o distanta de numai patru km.

De aci inainte, pana la iesirea din perimetrul de interes turistic al Bucegilor, Ialomita primeste pe ambele laturi o serie neintrerupta de izvoare locale si de afluenti al caror debit abundent ridica volumul apelor ei la 30.000 m.c. pe zi, in punctul Bolboci, adica pe o distanta de numai zece km. (M. Haret).

Valea Cocorei este - dupa v. Sugarilor si V. Doamnelor - unul din acesti afluenti, venind pe stanga de sub piciorul Babelor si de sub Cocora, de unde colecteaza nenumarate izvoare; de mentionat, pe parcursul ei, Cascada Cocorei si Cheile Cocorei, ascunse intr'o regiune salbatica si impadurita.

Intre confluentele vailor Doamnele si Cocora, Ialomita trece prin Cheile Ursilor (1,5 km.), primele din seria celor sapte "chei' prin care apele acestei vai trebue sa treaca spre a iesi din munti catre campie si pe care localnicii le numesc "ganguri'.

Spectacolul se repeta cu aceeasi vigoare mai jos de v. Cocorei, in Cheile Pesterii (500 m.), unde avem de remarcat Pestera Ialomitei cu celebrul ei "Schit'.

Scapata din stransoarea acestor doua "chei', Ialomita isi largeste valea si primeste pe dreapta Valea Batranei, cu celebrul "gang al Horoabei' (4 km.), cu "Turnul Seciului' si cu nenumaratele cascade de pe parcurs.

Mai jos de gura larga a Horoabei, apele Ialomitei se domolesc in mijlocul unei intinderi orizontale, terenul devine mlastinos, iar izvoare abundente mustesc.

Dupa ce a primit pe stanga v. Laptici cu izvoarele tot atat de numeroase si raspandite ca si ale Cocorei, iar pe dreapta V. Coltilor, Ialomita intra in Cheile Tatarului mici si apoi in Cheile Tatarului mari, mai putin inguste si salbatice decat cele anterioare, avand pe dreapta "Coltii Tatarului', iar pe stanga "Coltii Blana' din muntii cu aceleasi nume.

In cuprinsul cheilor, Ialomita primeste pe stanga v. Blana care este un afluent foarte bogat.

Scapata si din Cheile Tatarului, Ialomita primeste pe dreapta v. Tatarului, un afluent foarte importam atat prin debitul lui de apa cat si prin cele doua grote de pe parcurs: Pestera Ursului si Pestera Tatarului, cu al caror studiu s'a ocupat M. Haret; pe aceeasi parte urmeaza v. Mircii si v. Bolboci sau "Bulboace' deasemenea abundente, iar pe partea stanga, V. Nucetului.

Pe o lungime de trei km., Ialomita si-a largit din nou albia, pentru a intra apoi intr'o noua serie de chei gemene: Cheile Zanoagei; este insa interesant sa ne oprim putin in punctul Bolboci si sa staruim asupra unor cercetari ale lui M. Haret din care rezulta o mare diferenta intre debitul de apa al Ialomitei in acest punct si relativ redusele cantitati de apa aduse de afluentii ei superiori.

Explicatia o gasim in numeroasele si abundentele "izvoare' locale pe care le intalnim intre Cheile Pesterii si Cheile Zanoagei si printre care M. Haret a identificat nu mai putin de opt izvoare localizate astfel: doua la iesirea din Cheile Pesterii, unul la gura Horoabei, allul in dreptul vaii Laptici, doua in Cheile Tatarului si ultimele doua la iesirea din aceste chei; aceste izvoare se afla exclusiv pe dreapta Ialomitei si ronstituesc un fenomen specific muntilor de formatiune calcaroasa, asa cum intalnim si in Piatra Craiului la iesirea din Cheile Prapastiilor, in punctul "Fantanile Domnilor' sau la "Galgoaie', spre Dambovicioara.

Dupa ce face un mare ocol in jurul "Cetatii Zanoaga', Ialomita intra in Cheile Zanoagei mici, unde face un mic lac; dupa cateva intorsaturi, ea intra in Cheile mari ale Zanoagei (doi km.), primind pe parcursul dintre cele doua chei, v. Lucacilei pe dreapta si v. Oboarelor unita cu v. Dichiului pe stanga; pe aceasta parte apare o noua serie de izvoare extrem de abundente (subterane de data aceasta) care, tot dupa calculele lui M. Haret, maresc debitul Ialomitei pana la 70.000 m.c. pe zi.

Punctul principal de colectare a acestor viguroase vine de apa este Scropoasa, cativa km. mai jos de Cheile Zanoagei, unde s'a construit de altfel un mare lac de baraj care alimenteaza Uzina Hidroelectrice Dobresti, situata mai jos, catre Moroeni.

Desi regiunea de interes turistic si alpin a Bucegilor se poate considera sfarsita odata cu Scropoasa, notam totusi ca, mai departe, Ialomita strabate o ultima serie de "chei' si anume: Gangul Orzei, lung de 2,5 km. si strajuit de pereti inalti de 100-300 m., dupa care reuseste sa razbata in regiunea de dealuri din jurul localitatii Pietrosita.

c) Bazinul Barsei are foarte slabe legaturi cu Bucegii pe care ii atinge numai prin cateva vai de interes alpin ce inconjoara de ambele parti capatul nordic al masivului si anume prin afluentii vaii Turcului si ai vaii Ghimbavului; in timp ce v. Turcului atinge Bucegii pe trei cai diferite si anume prin v. Poarta, v. Simonului si v. Moeciului, firele de origine ale vaii Ghimbavului nu ajung in Bucegi decat dintr'o singura directie, prin vaile alpine ale Malaestilor, Tiganestilor si Bucsoiului.

Valea Poarta isi ramifica izvoarele pe tot intinsul abruptului Clincii si Ciobotei, brazdand versantul nord-vestic al culmii Tiganesti pana aproape de creasta cu adancile fire ale Urlatoarei Clincii, Steioarei, Ciobotei, Portitei si Clincii, vai de abrupt foarte salbatice si putin cunoscute; ea se varsa in v. Turcului putin mai jos de Castelul Bran, dupa ce a strabatut satul Poarta-Bran si a primit pe dreapta v. Portitei.

Valea Simonului porneste de sub centura Omului purtand numele de Valea Gaurai fiind cunoscuta prin caracterele alpine ale acesteia si anume: circul glaciar al Gaurii, singurul circ de forma clasica din Bucegi, abruptul cu zeci de colti si valcele de pe ambele laturi ale Gaurii (muntele Gutanul pe stanga si muntele Gaura, pe dreapta) si, in fine, cascadele dela Moara Dracului.

Din punctul unde paraseste zona de abrupt (Stana din Gaura), valea primeste numele de v. Catunului unindu-se cu vaile Dumbravei, Catunului mic si Gutanului, pe stanga, si cu v. Galbinarilor, pe dreapta; mai jos de confluenta v. Gutanului, ea capata numele de v. Simonului, denumire pe care o pastreaza pana la varsarea in v. Turcului, dupa ce strabate interminabilul sat Simon apartinand comunitatii Branului si dupa ce a primit din dreapta v. Predelusului si V. Tisei, iar din stanga v. lui Lamba, pe unde trece drumul spre Strunga, pe Plaiul lui Lom.

Valea Moeciului nu atinge decat periferia Bucegilor prin firul ei de origine numit v. Bangaleasa care vine chiar de sub pasul Strunga, culegand torentele ce dau abruptului apusean al Strungei aspectul lui atat de caracteristic; v. Bangaleasa, unita cu v. Moecelului, da nastere vaii Moeciului care se varsa in v. Turcului putin mai sus de gura Simonului, dupa ce a strabatut pitorestile sate Moeciul de sus si Moeciul de jos, precum si micile chei ale "Cheitei'.

Valea Ghimbavului atinge latura nordica a Bucegilor, catre Rasnov, prin v. Bucsoiului unita cu v. Glajariei pana la confluenta cu v. Malaestilor, al carei circ superior este una din podoabele Bucegilor; unita cu v. Tiganestilor si v. Velicanului, pe stanga, si cu v. Provitei, pe dreapta, v. Glajeriei da nastere vaii Ghimbavului, denumire sub care o intalnim pe tot parcursul dintre uzina electrica si localitatea Rasnov.

Prezentarea bazinului Barsei se incheie cu cateva vai ce brazdeaza versantul nordic al Bucegilor pe distanta dintre Uzina Electrica si Bran si anume: v. Sohodolului si cele trei Panicere, peste care trece drumul de legatura dintre Busteni-Diham-Bran; toate aceste vai sunt afluentii Turcului care, la randul lui, este unul din principalii componenti ai bazinului Barsei ce afecteaza in principal Piatra Craiului.