Pamantul - raportare in timp si spatiu
Planeta luata ca o unitate distincta are o anumita
forma si dimensiuni. Totodata ca rezultat al evolutiei
si-a dobandit din structurarea materiei mai multe invelisuri (solide,
lichide, gazoase etc.) care au o anumita desfasurare si
care definesc locul pe care-l are Terra in sistemul solar. Ele sunt studiate de
diverse stiinte intre care si Geografia al carui obiect de
studiu este mediul geografic global sau invelisul geografic. La randul lui
mediul geografic global este format din sase subinvelisuri aflate in
stransa interdependenta, baza lui fiind relieful terestru. Deci,
dintr-un inceput ies in evidenta doua laturi principale -
planeta ca forma distincta in Sistemul solar si relieful ce se
constituie intr-un subinvelis solid. In unele lucrari (tratate,
cursuri universitare) de Geomorfologie generala ele sunt abordate intr-o
sectiune distincta numita Geomorfologie planetara ce
cuprinde date astronomice, geologice, geofizice. In acest sens forma
generala a Pamantului este un rezultat al unei evolutii de
4,5 milioane de ani la fel ca si a celorlalte planete din Sistemul solar.
Ea este definita de masuratorile la nivelul modelului de tip
elipsoid, adica o sfera usor turtita care a rezultat prin
actiunea factorilor cosmici si terestri.
Factorii cosmici au avut o pondere insemnata in prima jumatate a
evolutiei Pamantului si se refera la concentrarea
datorita mai ales gravitatiei a unei parti din materia
cosmica din spatiul Sistemului solar si realizarea
protoplanetei, si apoi la bombardamentul cu asteroizi si
meteoriti care au determinat pe de-o parte acumulari insemnate de
materie, iar pe de alta parte au impus temperaturi ce au asigurat
transformarea materiei solide intr-o topitura generalizata. In
aceasta faza a evolutiei, care s-a realizat in primele trei
miliarde de ani, s-au infaptuit trei caracteristici majore - forma
Pamantului, o sfera turtita datorita miscarii
de rotatie, structurarea materiei
prin concentrarea treptata a elementelor grele in nucleu si a celor
usoare spre exterior insotita de detasarea geosferelor
interne (nucleu, manta, scoarta) separate de zone de discontinuitate
(Guttemberg-Wieckert si Mohorovičič) iar in final dezvoltarea
curentilor de conventie in partea superioara a mantalei
(astenosfera) care vor contribui esential la realizarea reliefului
major terestru.
Factorii endogeni se afirma in cea de a doua parte a
evolutiei (1,5 miliarde de ani) cand se trece de la o scoarta
subtire si labila la una din ce in ce mai groasa care la
exterior va capata o configuratie din ce in ce mai
complexa. Ea va constitui la inceput un relief primar cu largi
depresiuni tectonice si sisteme de munti nascuti atat prin
orogeneza cat mai ales si prin acumularea materiei bazaltice in lungul
fracturilor care strabateau scoarta (unele aveau caracter de
rift). Multiplicarea treptata a sistemelor de celule de convectie in
astenosfera a impus dezvoltarea marilor rifturi planetare si legat de
acestea aparitia si extinderea treptata a bazinelor oceanice
actuale. Muntii vechi au fost erodati complet rezultand
suprafete joase extinse rigide care vor constitui nucleele actualelor
continente. La marginile acestora se vor dezvolta depresiuni de tip orogen in
care sedimentele acumulate vor fi metamorfozate, cutate si apoi
inaltate sub efectul presiunilor rezultate din miscarea
placilor creandu-se astfel marile sisteme planetare de munti cu
dezvoltare latitudinala sau logitudinala. Realizarea acestora in
diferite faze a fost insotita de o actiune de denudare a lor cu
durate deosebite ceea ce a condus la o variatie insemnata in
caracteristicile reliefului.
Ca urmare, a acestui specific evolutiv s-au produs mai multe modificari
notabile in configuratia primara a formei Pamantului. Cea
mai insemnata este trecerea de la forma de ansamblu a
Pamantului, de sfera turtita, la una mult mai complexa
in care fata de un nivel general de referinta (nivelul
''0'' al marilor si oceanelor) exista intinse suprafete
continentale cu campii, podisuri, dealuri si munti ce urca
pana la 8848 m (Vf. Ciomulungma) dar si bazine (depresiuni) cu
adancimi de pana la 11 022 m (Groapa Marianelor) ocupate de apa.
Deci, o configuratie exterioara
a scoartei cu o mare complexitate, alcatuita din
suprafete cu infatisare si dimensiuni variabile care
definesc forme de relief diferite ca marime, geneza, evolutie
si varsta. Aceasta suprafata neregulata
defineste pe ansamblu aspectul exterior al reliefului Pamantului
constituind ''fata'' reliefosferei.
Si celelalte planete din sistemul solar au trecut prin etape de evolutie
asemanatoare (indeosebi in primele 3 miliarde de ani), dar la fiecare
s-au impus anumite particularitati determinate de gradul de
concentrare a materiei si de distanta fata de Soare. Pe
ansamblu si la acestea, la prima vedere, iese in evidenta forma
de sfera turtita, iar in amanunt o suprafata
solida cu o configuratie cu multe denivelari (sisteme de
munti si bazine depresionare). Spre deosebire de Terra unde prin dezvoltarea
hidrosferei, vietuitoarelor si a societatii umane modelarea
reliefului creat de agentii interni a fost urmata si mult
diversificata de agentii externi care au creat o multitudine de forme
cu dimensiuni variabile, pe celelalte planete situatiile sunt mult
deosebite. Aici se pastreaza si inca se dezvolta forme
de relief cu dimensiuni variabile rezultate in urma impactului scoartei cu
diferite corpuri cosmice (meteoriti, asteroizi, comete) care sunt atrase
de planete. Pe de alta parte ingrosarea scoartei a determinat
limitarea treptata a influentei factorilor tectonici (interni) care
nu mai impun (ca pe Terra) sisteme de munti de cutare sau vulcanici.
Dintre factorii externi ce pot genera forme de relief importanta au
furtunile generate de circulatia maselor de aer, masele de gheata
(din apa si mai ales carbonica) care sezonier pot suferi
variatii ca marime etc. Deci, spre deosebire de celelalte planete
subinvelisul terestru care cuprinde toate formele de relief, la origine a
fost similar celui intalnit la toate planetele, dar prin evolutia din
ultimul miliard de ani prin diversificarea conditiilor genetice s-a
distantat net ca structura si alcatuire. La Terra marile
forme si denivelari sunt rezultatul actiunii factorilor
tectonici, iar morfologia regionala si locala este
determinata de agenti externi. La celelalte planete precumpanesc
indiferent de marime formele impuse de impactul corpurilor mici din
Sistemul solar cu suprafata exterioara a scoartei lor.
