Valea lotrului - pozitia geografica si limitele, relieful, hidrografia, vegetatia, solurile

VALEA LOTRULUI

POZITIA GEOGRAFICA SI LIMITELE

Valea Lotrului, situata in partea centrala a tarii, in interiorul grupei montane Parang din Carpatii Meridionali, se desfasoara intre 45s20’ si 45s30’ latitudinea nordica si intre 23s34’ si 24s18’ longitudine estica Desi vale de tip longitudinal, Valea Lotrului constituie, in mare parte, hotar intre trei masive muntoase: Muntii Lotrului, Muntii Capatanii si Muntii Parang. Limitele fata de regiunile invecinate sunt clare, marcate in general de abrupturi cu diferente de nivel apreciabile. Astfel in nord, Valea Lotrului este marginita de Muntii Lotrului, in sud de Muntii Capatanii ale caror culmi insotesc Lotrul pana la varsarea acestuia in Olt si Muntii Latoritei in jumatatea sud-vestica, cu versanti inclinati cu sectoare cu diferente de nivel de 400-600 m acoperite de padure. In vest-sud-vest la izvoarele Lotrului se desfasoara Muntii Parang cu altitudini mari si relief glaciar tipic.

 RELIEFUL

Relieful influenteaza foarte puternic repartitia si regimul caracteristicilor timpului si climei. Principalele particularitati ale acestuia, care alaturi de ceilalti factori au un rol determinant in formarea climei sunt: altitudinea locului, formele de relief, dispunerea lanturilor muntoase si orientarea pantelor.

Valea Lotrului se inscrie in relief ca un culoar longitudinal tectonic care desparte grupa Parang a Carpatilor Meridionali in doua siruri de masive montane si are o desfasurare diferita incepand de la vest de valea transversala a Oltului. Astfel de la vest de Olt pana la confluenta Lotrului cu Manaileasa si Voinesita pe cca. 35 km se prelungeste Depresiunea Lovistea, mai mult sub forma unei vai largite decat sub forma unei depresiuni. Aceasta depresiune intercarpatica de origine tectonica se intinde atat spre vest pe Valea Lotrului, cat si spre est sub forma unui culoar de inaltime corespunzator grabenului dintre Culmea Fagaras si Culmea Cozia. La vest de confluenta Lotrului cu Manaileasa si Voinesita se intinde culoarul Lotrului cu aspectul unei vai tipice de munte cu largiri si ingustari locale pana in zona de izvoare din Muntii Parang

Relieful Vaii Lotrului, format pe sedimente paleogen si miocene, coboara in trepte spre Valea Oltului printr-o serie de nivele si terase. Energia de relief a acestor trepte si densa lor fragmentare dau un caracter de depresiune colinara.

Muntii care strajuiesc culoarul Lotrului se caracterizeaza prin prezenta masiva a rocilor cristaline reprezentand cel mai extins bloc cristalin al Carpatilor Meridionali ce apartine din punct de vedere geologic seriei mezometamorfice (Autohtonul Danubian). Majoritatea culmilor prezinta un relief domol, cu varfuri largi, rotunjite, acoperite de pasuni si mai rar de jnepenisuri. Aparitia pe alocuri a calcarelor completeaza in mod placut maretia formelor de relief cu creste, hornuri, pinteni, chei, ca si interesante fenomene carstice. Altitudinile sunt mari, dominant peste 2.100 m, cu altitudinea maxima de 2.519 m in Muntii Parang.

Vaile sunt sapate adanc in crupa muntilor, astfel ca in tot tinutul Lotrului energia de relief este considerabila. Pe alocuri ele au format chei si defilee (Cheile Latoritei, Cataractele Lotrului) ce dau un farmec aparte peisajului.

Circurile glaciare de la izvoarele Lotrului si Latoritei, uriase cariere naturale daltuite de ghetari, in versantul nordic si respectiv estic al Parangului, impreuna cu vaile cu profil transversal in forma de U, stau marturie astazi proceselor de modelare glaciara ce s-au desfasurat in cuaternar.

Interesante forme de relief ne atrag atentia in apropierea varsarii Lotrului in Olt, acolo unde Lotrul si afluentii sai traverseaza pachete de straturi formate din conglomerate, gresii si marne. Astfel a rezultat un relief caracteristic de turnuri, piramide, chei si pereti aproape verticali.

In cuprinsul Vaii Lotrului in afara depresiunilor de origine tectonica (Brezoi-Titesti sau Lovistea-Lotru) se evidentiaza si depresiuni de eroziune (Malaia, Voineasa, Dobrunu, Balindru, Puru) ce se prezinta sub forma unor largiri locale.

Energia mare a reliefului a facut ca vaile si torentii care debuseaza in Lotru sa transporte importante cantitati de material erodat pe care l-au depus sub forma unor uriase conuri de dejectie. Ele sunt vizibile mai ales in aval de Malaia, la gura vailor Runcu, Teiului, Sasa, Suhaioasa sau Plestioara. Pe versantul stang al Lotrului, in apropierea barajului Bradisor, se distinge un puternic organism torential ce depune la poale un imens con de dejectie. Locul reprezinta un model natural pentru studiul eroziunii si formarea vailor in zona de munte. Pe malul drept al Lotrului, la Malaia, suprapunerea unor mari conuri de dejectie a dus la aparitia nor veritabile campii piemontane, pe care s-au instalat asezari omenesti, iar terenurile sunt cultivate de catre locuitori.

Terasele se individualizeaza mai bine la Voineasa, unde se disting 5 trepte in apropierea confluentei Lotrului cu Voinesita, purtand denumirea de poduri. Pe treptele acestor terase s-a inaltat statiunea Voineasa. De la Gura Latoritei, si mai cu seama la Malaia, terasele sunt de asemenea vizibile, mai ales pe malul drept si in meandrele pe care se realizeaza Lotrul.

Sub aspectul influentei reliefului asupra regimului climatic se constata ca numeroase procese si fenomene meteorologice depind de caracterul depresionar al Vaii Lotrului, de inaltimea, orientarea si inclinarea versantilor care o marginesc, de largimea si pozitia deschiderilor ei.

Astfel, zidurile muntoase ale muntilor ce o strajuiesc, un adevarat “paravan”, precum si caracterul de culoar ce favorizeaza o circulatie mai accentuata a aerului ce nu permite stagnarile si racirile accentuate, o feresc de ierni si vanturi aspre si veri prea calduroase (iernile sunt insa lungi si bogate in precipitatii, iar verile uneori scurte).

Foarte pregnant se diferentiaza regimul climei in functie de altitudinea reliefului. Astfel apar diferente de temperatura, precipitatii si presiune atmosferica intre culmile montane si fundul vaii, in sensul scaderii valorilor de temperatura si presiune atmosferica si cresterii valorilor de precipitatii o data cu cresterea inaltimii. Aproape fara exceptie, toate caracteristicile climei se modifica in functie de altitudinea reliefului.

Formele de relief si orientarea pantelor imprima modificari locale, uneori esentiale, regimului, timpului si climei. Forma de culoar a Vaii Lotrului determina canalizarea aerului, iar largirile in forma concava in anumite arealuri favorizeaza procesul de acumulare si retinere a aerului rece si dens, ceea ce are loc in general noaptea, fiind mai accentuat in anotimpul rece al anului pe timp senin si calm, in prezenta stratului de zapada. In asemenea conditii se creeaza stratificarea stabila a aerului cunoscuta sub denumirea de inversiune termica. Astfel pe vale, temperatura aerului este mai scazuta decat pe pante la inaltimi mari. Vara insa, pe fundul zonei depresionare, in zilele senine, solul si aerul se incalzesc excesiv datorita conditiilor de adapost. Rezulta deci ca pe fundul vaii, amplitudinea oscilatiilor diurne si anuale ale temperaturii suprafetei solului si aerului creste apreciabil in comparatie cu cele ale pantelor si formelor convexe de teren. Inversiunile termice sunt specifice mai ales in lungul Vaii Lotrului aval de Voineasa.

PROIECT: Pestera din valea fundata PROIECT: Vegetatia, fauna si solurile- test

Rol important in repartitia caldurii il au orientarea si inclinarea pantelor, deoarece in functie de acestea variaza unghiul de incidenta al razelor solare si deci cantitatea de caldura, orientarea generala a culmilor ce inconjoara Valea Lotrului este de la vest la est. Astfel, versantii sudici sunt mai insoriti fata de cei nordici, aceste diferentieri reflectandu-se si in perioadele de depunere si de topire a stratului de zapada (si insasi structura zapezii) si caracteristicilor regimului de alimentare si de scurgere al raurilor.

Rolul de adapost datorat culmilor inalte ale Carpatilor Meridionali ce inconjoara Valea Lotrului determina patrunderea maselor de aer nordice si vestice si mai rar estice. De asemenea deschiderile catre vest spre Valea Oltului determina canalizarea maselor de aer pe aceasta vale, avand directie nord-sud si sud-sud-vest.

 HIDROGRAFIA

Constituind o sursa permanenta de vapori, oglinzile de apa ale raurilor si lacurilor contribuie la umezirea si racorirea aerului in semestrul cald si la umezirea si incalzirea lui in semestrul rece in regiunile din vecinatatea acestora. De asemenea rugozitatea suprafetelor bazinelor de apa este foarte mica in comparatie cu cea a uscatului si de aceea vantul este de obicei mai intens.

Reteaua hidrografica

Toate raurile cu obarsie in muntii ce delimiteaza Valea Lotrului sunt tributare Oltului prin intermediul Lotrului. Lotrul este unul dintre raurile carpatice longitudinale clasice, exceptand zona de izvoare, care s-a adaptat la o falie transversala. Strajuit la muntii inalti, atat cursul principal, cat si afluentii au pante foarte mari. Altitudinea medie a bazinului de receptie atinge 1374 m, iar panta medie a reliefului 327 m/km, ceea ce face ca apele sale sa curga vijelios, dovedind existenta unei mari cantitati de energie hidraulica. Cursul Lotrului se formeaza in Muntii Parang, la altitudinea de 1830 m, prin unirea mai multor paraie mici nascute in circuri si lacuri glaciare si are o lungime de 76,6 km. Ca izvor al Lotrului se poate socoti Paraul Calcescu, in lungul caruia se insira mai multe lacuri glaciare.

In aval, Lotrul urmareste printr-o vale prapastioasa linia tectonica transversala care se continua spre nord pana la primirea din stanga a Izvorului Gropii de unde face o cotitura de 90s spre est. De aici, Lotrul devine o vale longitudinala intracarpatica tipica. Afluentii sai din stanga (de exemplu: Balindrul, Hoteag, Voinesita) sunt perpendiculari pe cursul Lotrului. Toate aceste cursuri se formeaza dinspre Muntii Lotrului.

Afluentii din dreapta se adapteaza unei tectonici complicate, pe liniile de contact intre granite, calcare jurasice, sisturi cristaline. In majoritate sunt cursuri longitudinale, paralele cu Lotrul, cum sunt Vidruta (curs opus), Manaileasa si Latorita.

Latorita se formeaza prin confluenta mai multor paraie care izvorasc din circurile glaciare ale Urdelor. Are pante mari (43 m/km) iar cursul sau vijelios se mentine pana la varsarea in Lotru.

Din stanga Lotru primeste pe Rudareasa, iar din dreapta, dinspre Muntii Capatanii pe Repedea si Malaia. Dintre afluentii sai pe partea stanga, Lotrul primeste in cursul sau inferior pe Pascoaia si Vasilatu.

Bazinul Lotrului se intinde pe o suprafata de 1024 km², fiind mai ingust spre varsare si mult mai larg in partea mijlocie. Debitul bogat al afluentilor Lotrului se explica prin insasi structura geologica a muntilor din care isi aduna apele, roci dure cristaline, dar cu numeroase fisuri superficiale constituind adevarate rezervoare de apa.

Debitul mediu multianual al Lotrului la Voineasa este de 6,55 m³/s, iar la Lacul Vidra de 4,12 m³/s. In perioada vanturilor de primavara, cand se topesc zapezile in muntii din bazinul superior al Lotrului, debitul sporeste la 46 m³/s.

Debitul anual al majoritatii paraielor din bazinul Lotrului superior este mult diminuat prin captarea apelor si diminuarea lor prin galerii spre lacul de acumulare Vidra.

Captarile sunt formate din micile baraje de beton, care includ si priza de apa, pe unde suvoaiele patrund in reteaua de conducte prin care sunt conduse spre galeriile colectoare, iar de aici in Lacul Vidra. Inapoia barajelor se formeaza pe alocuri mici lacuri de acumulare, in general sub 10 m lungime, astfel de captari intalnindu-se pe paraiele: Zanoguta, Petrimanu, Turcinu Mare, etc.

Apele din bazinul Lotrului sunt ape reci, bine oxigenate datorita numeroaselor cascade, limpezi. Datorita situarii in vecinatatea unor vechi roci magmatice aflate in fundamentul muntilor, apele Lotrului au o radioactivitate ridicata (4,0-6,6 µc/l).

Lacurile

Alaturi de apele curgatoare, oglinzile lacurilor de pe Valea Lotrului isi creeaza, ca urmare a caldurii specifice mari, conductibilitatii calorice ridicate si permanentei procesului de evaporare, un microclimat specific, sesizabil mai ales in timpul verii, prin temperaturi mai coborate si umezeli mai mari decat in imprejurimi.

In cuprinsul Vaii Lotrului intalnim ca tipuri genetice de lacuri: lacuri glaciare si lacuri de acumulare.

Lacurile glaciare sunt amplasate pe diferite trepte glaciare in marele circ Calcescu din Muntii Parang. Ele se prezinta insirate sub forma de salba pe 200 m - diferenta de nivel: Lacul Iezer, Lacul Calcescu, Lacul Pencu (Calcescu II), Lacul Vidal (Calcescu I), Lacul Pasari, etc.

Lacurile antropice au rezultat ca urmare a amenajarilor hidroenergetice a Raului Lotru, constituind importante obiective de interes economic si turistic. In bazinul Lotrului s-au construit 7 mari lacuri de acumulare, ca si numeroase lacuri mici la punctele de captare a paraielor. Pe Lotru se afla lacurile: Vidra, Balindru, Malaia, Bradisor; pe Latorita, lacurile: Galbenu si Petrimanu; iar pe Paraul Jidoaia, Lacul Jidoaia.

Lacul Vidra situat la altitudinea de 1.289 m cu o suprafata de 1.035 ha si o adancime maxima la baraj de 109 m are un volum de cca. 340.000.000 m³. Lacul si-a extins apele de la punctul Vidra pana aproape de varsarea Paraului Tunari in Lotru, pe o lungime de 9 km, in fosta depresiune intramontana Puru. In lac au fost introduse rand pe rand apele Latoritei, captate la Galbenu si Petrimanu, cele ale Voinesitei captate la Jidoaia, ale Balindrului, Hanesului si Stejei si ale Jietului.

Temperatura apei nu urca vara la suprafata peste 18sC (pH=7-7,3; O₂=9-12 mg/l; duritate=3-3,5 grade germane; CO₂=2 mg/l). Lacul ingheata in noiembrie-decembrie si se dezgheata in aprilie. Este inconjurat peste tot de padure de molid.

Lacul Balindru, situat la 10 km de Lacul Vidra la gura Paraului Balindru, a fost construit in anul 1979. Situat la altitudinea de 1.030 m, lacul are suprafata de numai 6 ha, realizand un volum de 550.000 m³, la o adancime a apei la baraj de 27 m. Apa este pompata electric prin galerie in Lacul Vidra.

Lacul Malaia, situat la altitudinea de 480 m, a fost construit in anul 1978. Are o suprafata de 46 ha si o adancime de 22 m, realizand un volum de 3.440 mii m³ apa. Este mai mult un lac-tampon, avand rolul de “linistire” a apelor sosite prin debusare din centrala de la Ciunget.

Lacul Jidoaia, construit in anul 1977, este situat la altitudinea de 1.180 m, cu o suprafata de numai 3,5 ha si o adancime maxima de 36 m. Are un volum de 480.000 m³ ce se pompeaza in Lacul Vidra.

Lacul Galbenu, situat pe Latorita la confluenta cu Paraul Galbenu, a fost construit in anul 1975. Situat la altitudinea de 1.304 m, are o suprafata de 17 ha, realizand un volum de apa de 2.810 mii m³, la adancimea de 49 m. Fiind situat mai sus decat Lacul Vidra, nu mai necesita pompare, printr-o galerie gravitationala apele se unesc cu cele pompate din Lacul Petrimanu, ajungand impreuna in Lacul Vidra.

Lacul Petrimanu, situat la numai 4 km mai jos de Lacul Galbenu, a fost construit la inceputul anului 1977. Lac de acumulare satelit menit sa imbogateasca apele Lacului Vidra, Petrimanu este situat la altitudinea de 1.130 m, mult sub cota Lacului Vidra (1.289 m). Este al doilea lac de acest gen pe Valea Latoritei, el captand si ultimele resurse ale acesteia si lasand-o aproape seaca pana la confluenta sa cu Lotru. Situat la 17 km de Hidrocentrala Ciunget, lacul are o suprafata de 17 ha si o adancime maxima a apei de 48 m. Este inconjurat de paduri de conifere.

 VEGETATIA

Vegetatia creeaza si ea particularitati importante ale regimului climatic, atat cea naturala, cat si cea cultivata. Din cauza dezvoltarii stadiale a plantelor suprafata subiacenta capata un caracter foarte schimbator in timp, ceea ce influenteaza direct regimul meteorologic al stratului de aer invecinat. Astfel se creeaza particularitati episodice ale microclimei.

In intreaga regiune a Vaii Lotrului invelisul vegetal este foarte divers datorita particularitatilor locale. Astfel, intre izvoarele Lotrului si punctul de varsare in Olt este o diferenta de nivel de cca. 1.900 m, ceea ce face ca in bazinul sau sa intalnim toate cele 4 etaje caracteristice ale vegetatiei din tara noastra: etajul nemoral (al padurilor de foioase), boreal (molidisuri), subalpin si alpin.

Etajul nemoral cuprinde in partea inferioara pe cursul inferior al afluentilor Lotrului paduri de gorun (Querqus petraea) insotit adesea de carpen (Carpinus betulus), jugastru (Acer campesta) si frasin (Fraxinus excelsior). Pana la altitudinea de 1.800 m elementul dominant al vegetatiei lemnoase este insa fagul (Fagus silvatica) ce formeaza paduri intinse (fagete), luminoase, cu o bogata vegetatie ierboasa. In afara fagetelor pure se intalnesc frecvent si fagete in care apare paltinul (Acer pseudoplatanus), frasinul si mesteacanul (Betula verucosa).

Cea mai mare raspandire o au arboretele formate din amestec de brad cu fag sau de fag, brad si molid, ce se intalnesc in etajul montan mijlociu.

Etajul boreal se instaleaza incepand cu altitudinea de 1300 m in sus. Molidisurile ocupa suprafete imense in bazinul superior al Lotrului, in timp ce bradul (Abies alba) se intalneste sporadic in palcuri mici in amestec cu fagul si mai rar cu molidul.

Un loc aparte intre arborete il ocupa padurile de larice (Larix decidua) prezente sub forma de palcuri si raristi in zonele stancoase.

Pe lunca Lotrului, in aval de Voineasa, apar frecvent arborete formate din arin alb (Alnus incana), tufarisuri de corn (Cornus mas), soc (Sambucus racemosa), maces (Rosa canina).

De la 1.800 m altitudine in sus in etajul subalpin se dezvolta jneapanul (Pinus montana), tufarisurile de smirna (Rhododendron kotschii) si numeroase graminee, in care apare uneori si taposica (Nardus stricta).

Vegetatia forestiera de pe versantii Vaii Lotrului imprima diferentieri meteorologice, atat fata de zonele despadurite din regiunea depresionara, cat si in cadrul acesteia. Clima padurii se deosebeste apreciabil de cea a campului si a orasului prin valori de temperatura mai coborate, cresteri ale umezelii absolute si relative a aerului, reduceri ale vitezei vantului, o mai mare mentinere a stratului de zapada si o alimentare mai constanta cu apa a raurilor.

Vegetatia ierboasa, inclusiv cea cultivata exercita asupra diferitelor elemente meteorologice influente complexe generatoare de topoclimate si microclimate specifice, dupa cum intinderea suprafetelor active omogene este mai mare sau mai mica.

 SOLURILE

Diversele tipuri de sol existente in arealul Vaii Lotrului au proprietati fizice diferite (culoare, porozitate, conductibilitate calorica, etc.), ceea ce duce la transformarea diferentiata a radiatiei solare in caldura, la deosebiri climatice usor sesizabile, chiar si fara aparate de masura.

In Valea Lotrului, de la vasare pana la gura Dobrunului domina in apropiere de firul vaii solurile brune din care apele au spalat substantele alcaline, ramanand sub forma de soluri brune acide (figura 5). Pe ele se instaleaza padurile de gorun, de fag si amestec, locuitorii incercand sa le cultive acolo unde Lotrul si-a format terase mai largi.

In regiunea montana mai inalta, cu climat mai umed si mai rece se intalnesc podzoluri humico-feriiluviale, soluri foarte acide de culoare inchisa sau neagra, adapostind adesea, alaturi de radacinile arborilor, fragmente de roca. Padurile de conifere gasesc aici mediul prielnic, chiar daca uneori relieful este foarte accidentat ca pe Valea Hoteagului sau in cataracte se opune instalarii arborilor.

Acolo unde exista calcare (Fratosteanu-Pietrile, Tarnovu) s-au format rendzinele de culoare neagra sau cenusiu-inchis cu o vegetatie calcifila.

La izvoarele Lotrului se intalneste un strat subtire de sol humico-silicotic de pajiste alpina cu specii de Carex si Festuca sau Primula minima.

CARACTERISTICILE CLIMEI

Datele privind evolutia parametrilor climatici in arealul Vaii Lotrului au fost inregistrate la statiile Obarsia Lotrului si Voineasa pe o perioada de 10 ani incepand din anul 1990. Urmarind si analizand mersul principalelor elemente climatice in acest interval de timp suntem in masura sa redam o imagine de ansamblu a caracteristicilor climatice din aceasta regiune naturala.Cele doua statii meteorologice unde au fost inregistrate datele sunt amplasate diferit, Obarsia Lotrului in arealul superior al Vaii Lotrului iar Voineasa in arealul sau mijlociu. Existenta unor statii meteorologice in arealul inferior al Vaii Lotrului ar fi deosebit de utila si semnificativa pentru studiul nostru, dar cum acestea nu au fost inca realizate ne limitam la cele doua statii prezentate anterior.Statia Obarsia Lotrului este situata langa cabana cu acelasi nume, la altitudinea de 1348 m fiind definita de coordonatele geografice de 45s26’ latitudine nordica si 23s38’ longitudine estica in cadrul judetului Valcea.Statia Voineasa se afla in comuna Voineasa la altitudinea de 573 m la intersectia paralelei de 45s35’ latitudine nordica cu meridianul de 23s58’ longitudine estica tot pe teritoriul judetului Valcea.

TEMPERATURA AERULUI

Cantitatea de energie calorica de care dispune atmosfera, ca de altfel orice alta materie, se defineste prin temperatura. Aceasta este caracteristica climatica cea mai importanta a regiunilor situate la latitudini medii. De ea depind numeroase procese fizice (inghetul si dezghetul, evaporarea si condensarea, contractarea si dilatarea materialelor, etc.), biologice si climatice cu repercusiuni directe intr-un numar foarte mare de activitati umane.

DISTRIBUTIA SPATIALA A TEMPERATURII MEDII ANUALE

Valea Lotrului se inscrie in cea mai mare parte in arealul izotermelor de 4-6sC cu cresteri ale temperaturii medii anuale spre culoarul Oltului (izoterma de 8sC) si scaderi ale acesteia pe culmile montane ce delimiteaza bazinul Lotrului (izoterma de 0-2sC).In general temperatura medie anuala are in Valea Lotrului o distributie normala (directa) caracterizata prin scaderea valorilor termice paralel cu cresterea altitudinii. Astfel temperatura medie anuala este de 3,1sC la statia Obarsia Lotrului si de 7,4sC la statia Voineasa.