Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Hidrologie


Qdidactic » didactica & scoala » geografie » hidrologie
Originea apelor minerale - tipuri de ape minerale - apele minerale carbogazoase, sarate, sulfuroase si sulfatate



Originea apelor minerale - tipuri de ape minerale - apele minerale carbogazoase, sarate, sulfuroase si sulfatate




De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai doua teorii au fost acceptate: originea vadoasa sau meteoritica si originea magmatica sau juvenila.

Conform conceptului originii vadoase, apa minerala ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate in sol si dirijate in circuit subteran de reteaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitatiei, sunt obligate sa patrunda adesea in scoarta terestra la adancimi mari. Pe tot parcursul lor, apele minerale spala rocile strabatute, achizitionand, prin dizolvare, saruri minerale si gaze libere aflate in zonele adanci ale apei (de exemplu CO2).

Desi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform careia apa minerala ar proveni din zonele foarte adanci ale scoartei terestre si din cele ale mantalei superioare, isi pierde treptat sustinatorii. Ar fi vorba de apa provenita prin deshidratarea magmei sau o apa de sinteza chimica pe baza gazelor care insotesc magma. Sustinatorii acestui concept pleaca de la considerentul ca magmele contin mai multa apa decat rocile cristalizate din care provin.

Intre cele doua concepte s-a gasit o solutie mediatoare, conform careia majoritatea apelor minerale au origine vadoasa si ca se pot incorpora in unele zone adanci ale scoartei terestre cantitati de elemente de origine juvenila.



TIPURI DE APE MINERALE :


Apele minerale din Romania prezinta o mare varietate hidrochimica. Se desprind trei tipuri predominante de ape minerale: sarate, sulfuroase-sulfate si carbogazoase, in cadrul lor aparand, in functie de natura rocilor levigate local, unele caractere hidrochimice secundare (fier, arsen, potasiu, calciu, magneziu, clor, etc.)





Apele minerale carbogazoase


Intreaga suita de zacaminte hidrominerale din bazinele Oasului, Ciucului, Baraoltului si Barsei – cum ar fi cele de la Negresti-Certeze, Bixad, Sancraieni, Biborteni - sunt acumulate in depozite sedimentare recente. O parte din restul zacamintelor cunoscute, cum ar fi cele de la Poiana Negrii, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Covasna, Malnas, Poian si Vilcele au ape acumulate in formatiuni stancoase ale flisului carpatic, iar o alta parte cum ar fi cele de la Borsec si Bilbor au ape acumulate in calcare cristaline carstificate.

Zacamintele cu ape minerale carbogazoase aflate in Campia de Vest, sunt cantonate in formatiuni sedimentare relativ recente care au umplut, la finele Pliocenului si in Cuaternar, extremitatea estica a depresiunii Panonice, extinsa pe teritoriul Romaniei.

Exploatarea zacamintelor enumerate se face in acord cu modul de acumulare, cu adancimea la care se gasesc si cu tipul de manifestari la zi ale apelor minerale carbogazoase. Lucrarile de captare sunt adaptate pentru adancimile mici ale surselor

(clopote de captare, drenuri, puturi si galerii de coasta) sau pentru adincimi mai mari

(lucrari adecvate de foraj). Cand zacamantul este asociat  rocilor stancoase si se manifesta la zi prin izvoare, exploatarea lui se face prin captarea la suprafata a surselor (Borsec, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Caciulata) sau prin executarea unor puturi putin adanci, de cativa metri (Sarul Dornei, Covasna si Boholt).


Apele minerale imbuteliate in Romania pot fi denumite si ape gazoase deoarece contin importante cantitati de gaze, reprezentate in speciale de dioxid de carbon. Caracterul lor cabogazos il obtin prin incorporarea dioxidului de carbon intalnit in calea lor de circulatie subterana. Interceptia CO2 poate avea loc la adancimi diferite, dar intotdeauna in lungul accidentelor tectonice care ii inlesnesc miscarea ascensionala si difuzia laterala pana la distante de zeci de kilometri. Caracterul chimic al apelor de circulatie este determinat de natura si compozitia rocilor levigate de acestea, atat in miscarea lor descendenta cat si in cea ascensionala. In acest mod iau nastere apele minerale cu compozitii chimice specifice si uneori complexe, ca: acid-carbonice (arsenicale, ferugioase), cloruro-sodice, bicarbonatate calcice, etc.

In cazul unor ape minerale, dioxidul de carbon se gaseste in proportie de 70% din mineralizatia lui totala. Cateva exemple sunt elocvente: Poiana Cosna (76%), Zizin (75%), Poiana Vinului (62%). Apele minerale cu continut de CO2 sensibil egal cu suma ionilor (anioni si cationi) – cum este cazul apelor minerale carbogazoase de la Borsec (59%), Sancraieni (54.6 %), Biborteni (43%), Boholt (44%) – au cea mai mare stabilitate chimica, au calitati primare bune pentru imbuteliere, suporta transportul la distante mari si CO2 este retinut de apa o perioada foarte indelungata. In general, concentratia de dioxid de carbon a apelor minerale carbogazoase din Romania este cuprinsa intre: 1100 mg/l – cele de Casin si Covasna – si putin peste 3000 mg/l – cele de la Borsec, Buzias, Valcele si Bodoc. Restul apelor minerale au concentratii in CO2 situate intre limitele mentionate.


Apele minerale sarate (clorosodice, iodurate, bromurate) au o concentratie puternica si cunosc cea mai mare raspandire pe teritoriul tarii. Unele dintre ele sunt legate genetic de zacamintele de hidrocarburi din exteriorul sau interiorul arcului carpatic, in timp ce altele provin din spalarea masivelor de sare sau a sarurilor reziduale de apele subterane sau superficiale.


Apele minerale sulfuroase si sulfatate au si ele o raspandire relativ mare, fiind asociate genetic formatiunilor gipsifere din Miocenul Carpatilor Orientali, conglomeratelor din flisul carpatic, conglomeratelor de varsta eocena din Depresiunea Getica si sulfurilor din rocile metamorfozate ale Carpatilor Orientali sau celor din zacamintele de carbuni.


Apele minerale bicarbonatate


Ionul HCO3- :se afla in proportie ridicata in urmatoarele ape: Sapanta (6.0 g/l), Bixad (5.6 g/l), Malnas (5.4 g/l), Sangeorz-Bai si Slanic-Moldova (4.0 g/l).

Ionul bicarbonic :nu depaseste o concentratie de 1 g/l, cu exceptia apelor de la Poiana Cosnei si Cosnita.

Ionul fier: variaza intre limite foarte largi intre 1.5-1.7 mg/l in apele de la Borsec si Slanic-Moldova si 22-24 mg/l in cele de la Poian si Valcele, majoritatea apelor avand un continut cuprins intre 7 si 14 mg/l. Pentru imbuteliere, fierul sub forma bivalenta prezinta dificultatea ca poate precipita in sticle, daunand calitatii comerciale ale acestor ape. Pentru inlaturarea acestui neajuns sunt prevazute instalatii de deferizare a apei minerale din zacamant, inainte de a fi imbuteliata.

Ionul litiu: este relativ frecvent, cea mai importanta apa litinifera fiind Perla Casinului (6.6 mg/l), dupa care urmeaza celealte, avand continuturi cuprinse intre 0.8 si 0.1 mg/l.

Anionul iod : este absent in majoritatea apelor, mai ales in cele destinate consumului alimentar. In cantitati mici este prezent in urmatoarele ape minerale: Malnas (3.4 mg/l), Bodoc (1.3 mg/l), Valcele si Perla Casinului (0.8 mg/l), Stanceni si Slanic-Moldova (0.6 mg/l), Tinca (0.37 mg/l) si Sarul Dornei (0.1 mg/l).

Apele magneziene :sunt numeroase, cea mai mare proportie avand-o apa de la Valcele (320.2 mg/l), urmata de apele de la Stoiceni (107 mg/l), Sangeorz-Bai (110 mg/l), Borsec si Poian (107 mg/l), Covasna (68 mg/l), Boholt (67.7 mg/l), Varghis (58.3 mg/l), Biborteni (56.9 mg/l), Bodoc (49.5 mg/l), Casin (48.5 mg/l), Bixad (46.8 mg/l) si Sancraieni (41.0 mg/l).


Apele plate:

Exista un curent de gandire printre specialistii hidrogeologi si hidrochimisti prin care se afirma ca este gresit sa se considere drept ape minerale numai acelea care depasesc un anumit grad de mineralizare si care, neconditionat trebuie sa fie si carbogazoase. Este drept ca apele carbogazoase sunt mai cautate, adaugand la calitatile lor intrinseci si pe acelea de a fi comerciale. Totusi, in consum isi fac loc si apele plate, unele dintre avand calitati terapeutice.

Apele minerale de consum alimentar - avand totodata si proprietati terapeutice- au o mineralizatie totala sub 6.0 g/l si se grupeaza in doua categorii. Din prima categorie fac parte ape minerale cu mineralizatie care nu difera cu mai mult de 5 g/l: Borsec ( 5.6 g/l ), Boholt ( 4.79 g/l ), Sarul Dornei ( 4.78 g/l ), Poiana Vinului ( 4.71 g/l ), Covasna ( 4.4 g/ ). Din categoria a doua, cu ape slab mineralizate si putin diferite una fata de alta, fac parte : Poiana Cosnei ( 3.4 g/l ), Buziasi (3.6 g/l), Sancraieni ( 3.0 g/l ).




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

Hidrologie



Alpinism
Astronomie
Demografie
Ecologie
Geodezie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie

Documente online pe aceeasi tema


Originea apelor minerale - tipuri de ape minerale - apele minerale carbogazoase, sarate, sulfuroase si sulfatate



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.