Apa potabila si canalizarea – cum sa o abordam

Apa potabila si canalizarea – cum sa o abordam

Apa este un element esential atat pentru sustinerea si dezvoltarea vietii cat si pentru dezvoltarea economica si sociala a societatii umane. Apa este o resursa naturala, regenerabila, dar limitata. La scara globului pamantesc, apa este repartizata in 5 mari categorii, de marimi inegale, si anume: oceanele si marile continand 97% din volumul total de apa, ghetarii localizati la cei doi poli 2%, apele continentale subterane, reprezentand mai putin de 0,6%, apele continentale de suprafata, cu 0,02% si apa atmosferica, in cantitate mai mica de 0,001%.

In mod natural apa este purificata in cadrul ciclului hidrologic.

Circuitul global al apei in natura:

Bilant atmosfera/continent:  

P = 90 mii km³ precipitatii cazute pe pamant,

I = 60 mii km³ apa evaporata din pamant,

Q = 30 mii km³ excedent de apa catre ocean.

Bilant atmosfera /ocean:

E = 400 mii km³ apa evaporata de pe suprafata oceanelor

P = 370 mii km³ apa cazuta in oceane sub forma de precipitatii

D = 30 mii km³ excedent de apa catre continent

Sub actiunea energiei solare care evapora un volum enorm de apa si a miscarilor atmosferice care antreneaza norii, apa circula intre diferitele compartimente (oceane, sol, atmosfera). Cea mai mare parte a precipitatiilor cade pe mari si oceane, iar o parte mult mai mica, pe suprafata pamantului.

Figura de mai sus ilustreaza faptul ca excedentul evaporat de pe suprafata oceanelor este egal cu excedentul scurs pe continente. Prin urmare, aceasta situatie ilustreaza caracterul re-innoitor al apei care cade pe continente si care alimenteaza resursele de apa de suprafata si subterana.

Apa care circula este tot timpul aceeasi, dar sub stadii fizice schimbatoare: apa lichida, vapori, apa solida (zapada, gheata), cu o compozitie chimica variabila, in functie de rezervoarele de acumulare, si chiar de la un punct la altul in cazul rezervorului continental. In ciuda parerilor diferite si a proprietatilor schimbatoare ale apei la nivel global, rezerva totala de apa pe Pamant este constanta. Perenitatea resurselor continentale, este tributara rezervei oceanelor si fenomenelor climatice care mobilizeaza aceasta rezerva si o repartizeaza inegal pe continente. Aceasta este notiunea de ciclu al apei.

Suprafata continentala care colecteaza precipitatiile atmosferice, care asigura drenarea lor prin scurgeri subterane si superficiale catre reteaua hidrografica si care concentreaza scurgerea intr-un punct, situat in avalul bazinului, numit estuar, se numeste bazin hidrografic.

Prin urmare, caracteristicile curgerii intr-un bazin hidrografic depind de conditiile climatice, factorii geografici, dar depind in mare masura si de influentele umane asupra retelei hidrografice, care modifica ciclul apei.

Exploatarea nerationala a resurselor de apa (subterane si de suprafata) si modificarile artificiale ale fluxurilor naturale (devierea cursurilor, lanturi de acumulari, modificarea nivelului normal al oglinzii apei ) se repercuteaza, mai devreme sau mai tarziu, direct sau indirect, asupra comunitatilor umane prin: secarea fantanilor, coborarea nivelului panzei freatice, sau dimpotriva – ridicarea nivelului apei freatice, saraturarea si inmlastinirea terenurilor etc., perturband alimentarea cu apa, asigurarea hranei sau ducand chiar la disparitia in timp a comunitatilor respective.

In mod similar activitatea omului se rasfrange si asupra calitatii apelor prin “murdarirea” sau poluarea acestora.

Fenomenele de poluare sunt de origini multiple si diferite: poluari casnice (deversarea pe sol sau in apele de suprafata a apelor de spalare, a dejectiilor, acolo unde nu exista fosa septica), poluari urbane (ape uzate menajere neepurate sau insuficient epurate), poluari industriale si agricole.

Toate acestea introduc, direct sau indirect, un agent fizic (materii in suspensie), chimic (elemente chimice sau compusi ai acestora), sau biologic (germeni bacterieni), nedoriti si nocivi pentru apa sau pentru utilizarea acesteia. Aceasta poluare poate fi continua sau accidentala, punctuala in timp si bine localizata, sau poate fi difuza si cu origine greu de localizat. Astfel putem exemplifica: poluarea cu nitrati proveniti din agricultura a apelor subterane si poluarea cu fosfati a apelor de suprafata.

Ca urmare, sursele de apa devin improprii pentru folosirea lor ca apa potabila.

Daca asociem impactul omului asupra resurselor de apa cu notiunea de ciclu al apei, cu unicitatea apei si cu notiunea de bazin hidrografic, la care ne-am referit mai sus, constatam ca se impune un consum judicios al apei, precum si protectia calitatii acesteia.

Folosirea cursului apelor genereaza, pentru toti utilizatorii dintr-un bazin, restrictii solidare, nu numai din amonte catre aval dar si din aval catre amonte. Deci bazinul hidrografic prezinta in functionarea sa o mare coerenta, care trebuie sa serveasca ca ghid in gestionarea apelor.

Politica apei trebuie sa integreze intretinerea si restaurarea ecosistemelor, asigurand in special functia de autoepurare a apelor.

Apa pentru consumul uman pune cele mai mari exigente in calitate, in special in ceea ce priveste produsele toxice si germenii bacterieni.De aceea se impune crearea de sisteme centralizate de alimentare cu apa si canalizare. Pe de o parte, prin sistemul centralizat de alimentare cu apa populatia primeste o apa de calitate corespunzatoare, controlata atat de furnizor cat si de beneficiar, iar pe de alta parte, prin sistemul de taxe pentru tratarea apelor, cetatenii sunt constransi sa consume judicios apa.

Din cauza lipsei de apa si a costurilor alimentarii cu apa, devine din ce in ce mai important controlul risipei, la fel ca si pierderile de apa datorate utilizarilor ineficiente:

pierderile din retelele de distributie a apei potabile;

comportamentul iresponsabil al unor consumatori.

In ceea ce priveste sistemul centralizat de canalizare, acesta ofera posibilitatea colectarii tuturor apelor uzate, cat si tratarea acestora inaintea evacuarii in mediul inconjurator. Astfel se elimina o serie de poluanti (aluminiu, azot, substante toxice, microorganisme) care conduc la boli hidrice precum: febra tifoida, dizenteria, hepatita, giardia, etc.

Totodata, in acest fel se poate face urmarirea limitelor poluantilor la evacuarea in mediul inconjurator a apelor uzate si respectiv aplicarea unui sistem de penalitati, descurajator pentru cei care nu protejeaza resursele de apa. Poluarea apei folosite la preparea apei potabile genereaza pentru societate, un cost ridicat atunci cand apa este supusa unei tratari inainte de a fi utilizata sau restituita.

Consecintele poluarii apelor sunt foarte diverse. Astfel, deversarile de ape uzate menajere, cu continut ridicat de compusi continand fosfor si azot pot provoca fenomenul de eutrofizare. Fenomenul se caracterizeaza prin inmultirea excesiva a algelor, respectiv prin scaderea concentratiei de oxigen, reducandu-se capacitatea de autoepurare a raului, si ajungandu-se pana la virarea proceselor biochimice spre anaerobioza, cu producerea de substante toxice si moartea vietuitoarelor, cu consecinte indirecte grave (economice, ecologice) asupra comunitatilor umane. La nivelul instalatiilor de tratare se produce corodare, colmatare sistematica a filtrelor, precipitarea fierului si manganului si alterarea proprietatilor organoleptice.

Influenta altor modificari ale calitatii apei:

Suspensiile (organice si anorganice), chiar si in absenta unei actiuni negative directe asupra sanatatii umane, tulbura major folosinta respectivei ape (potabilizare, imbaiere, utilizare in industrie, irigatii si agrement etc.), colmateaza acumularile, afecteaza navigatia etc.

Poluarea cu substante in suspensie plutitoare (titei) si cu substante tensioactive (detergenti, alte substante spumante) se interpun la suprafata libera a apei si impiedica oxigenarea acesteia, rezultand efectele anterior amintite. Colorantii afecteaza si ei fotosinteza si autoepurarea, alaturi de prejudiciul estetic.

PROIECT: Pestera din valea fundata PROIECT: Vegetatia, fauna si solurile- test

Duritatea mare a apei duce la depuneri in conducte si multiple alte efecte nedorite, facand apa adesea improprie utilizarii fara dedurizare. Substantele puternic acide sau alcaline afecteaza pH-ul apei, cu consecinte negative multiple. Pestii mor de regula la pH 4,5. Pe aceasta linie, a aparut in ultimele decenii marea problema a ploilor acide, ce au dus nu doar la moartea padurilor, ci si la “moartea” multor lacuri, in special in nordul Europei, fenomen dificil de combatut.

Apa potabila

Apa potabila (apa destinata consumului uman), provenita in general din surse de apa de suprafata sau subterane (foarte rar din alte surse), a devenit un element de confort al omului atat de uzual incat nu se mai acorda atentia cuvenita beneficiilor aduse de aceasta. In afara facilitatilor casnice pe care le are apa, prin folosirea ei la domiciliu (pentru igiena, pentru evacuarea deseurilor casnice, spalarea si curatarea obiectelor, etc), apa potabila de calitate corespunzatoare poate duce la eliminarea unor maladii, asa cum s-a aratat mai sus.

In tarile in care nu exista acces la apa potabila (1,2 miliarde de oameni pe glob consuma apa baltita), apa este responsabila de 30% din decese si 80% din maladii.

Alimentarea cu apa potabila a stat dintotdeauna pe primul plan atunci cand s-au ridicat noi asezari umane sau s-au extins cele existente. Unde vezi o casa sau un sat stii ca trebuie sa existe in apropiere si un izvor sau o fantana. In lumea moderna aceasta regula nu mai este strict valabila deoarece s-au realizat alimentari centralizate cu apa pentru intregi localitati sau lanturi de localitati, cu apa din surse aflate uneori la sute de kilometri distanta. Alimentarea oricarei locuinte sau institutii cu apa potabila ramane un standard de la care nu se poate abdica.

In general, un om are nevoie, in medie, de circa 150 litri de apa zilnic: 12 litri pentru  nevoia fundamentala, alimentara (3 litri pentru baut si 9 litri pentru prepararea hranei), 15 litri pentru spalat vesela, 18 litri pentru spalat rufe, 105 de litri pentru nevoi sanitare (spalat pe maini si fata, dus, apa pentru clatirea toaletei etc.).

Variabilitatea este desigur foarte mare, in functie de disponibilitatea si pretul apei, de obiceiuri etc. Unde nu exista apa curenta consumul casnic e mai mic, iar unde trebuie transportata de la mari distante sau e foarte scumpa se face economie. Sunt si situatii, chiar tari intregi, unde consumul este sub minimul acceptabil situatia ducand la consecinte negative asupra igienei si sanatatii publice.

A face baie in cada in loc de dus duce automat la un consum mult mai mare de apa, la fel si utilizarea frecventa de masini se spalat haine, vesela etc. sau daca acestea au eficienta redusa din punct de vedere al consumului de apa.

Pe plan mondial, problema asigurarii necesarului de apa pentru populatie este oficial rezolvata in procent extrem de diferit de la o tara la alta, de exemplu: Belgia 95%, Finlanda 79%, Sudan si Bangaldesh 40%, Sri Lanka 37%, Angola 28%, Paraguay 25%, Uganda 16%, Mozambic 9%, Mali 6%.

Avand in vedere caracterul limitat al resurselor de apa in general si de apa potabila in particular, consumul acesteia se normeaza si uneori chiar se rationalizeaza.

In Romania, procentul de asigurare cu apa a locuitorilor este de 92% in mediul urban si de 33% in mediul rural. Aceste servicii de apa sunt asigurate partial, la nivelul comunitatilor, prin regii autonome, aflate in subordinea administratiilor publice, cu personalitate juridica si care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara, avand ca obiect de activitate gestiunea apei potabile si industriale, colectarea, evacuarea si epurarea apelor uzate si meteorice, exploatarea si organizarea activitatii de agrement etc. Totodata, in domeniul serviciilor de apa, exista la nivelul anumitor localitati societati comerciale.

Schema generala de tratare a apei

In general schema tehnologica a unei statii de tratare a apei se inscrie pe o tehnologie clasica, care cuprinde procesul coagulare – decantare – filtrare rapida prin nisip – clorare. Ca reactivi chimici se folosesc sulfatul de aluminiu (sau de fier) si uneori varul si silicea activa.

Majoritatea statiilor de tratare a apei folosesc pentru treapta de limpezire, decantoare statice de tip orizontal longitudinal sau orizontal radial. Pentru filtrarea apei se folosesc filtre rapide cu nisip cuartos, de la 0,9 la 1,20 m grosime, sau drenaje cu crepine. Filtrele lucreaza cu nivel variabil sau constant, cu viteze de filtrare de 6-10 m³/h si m².

Pentru apele subterane care contin fier si mangan (in unele cazuri hidrogen sulfurat) schema de tratare este cu aerare-filtrare si clorare. Filtrarea se face prin filtre rapide cu nivel liber si uneori sub presiune.

In sistemele de alimentare cu apa, se prevad rezervoare de inmagazinare, cu rolul foarte important de a asigura volumele necesare compensarii variatiilor de consum, volumelor necesare stingerii incendiilor si volumelor necesare situatiilor de avarii la surse, tratare sau aductiune.

Calitatea apei potabile, in Romania, este reglementata de Legea nr. 458/2002, care transpune Directiva 98/83/CEE privind apa potabila.

In aceasta lege sunt preluate toate prevederile Directivei, inclusiv anexele:

este definita apa destinata consumului uman – apa potabila;

este introdusa cerinta de apa curata si sanogena;

sunt stabiliti parametrii de calitate, valorile acestora si metodele de analiza si criteriile de validare a metodelor;

sunt stabilite autoritatile competente pentru monitorizare;

sunt stabilite autoritatile si responsabilitatile lor privind informarea populatiei;

sunt stabilite responsabilitatile si cerintele de elaborare a raportului periodic.

Totodata, trebuie cunoscut faptul ca monitorizarea calitatii apei potabile se face de catre Ministerul Sanatatii si Familiei, prin Directiile de Sanatate Publica (DSP) conform Legii nr.100/1998 privind asigurarea sanatatii publice. Monitorizarea calitatii apei potabile se realizeaza, in prezent, conform Ordinului ministrului sanatatii nr.1193/1996.

DSP efectueaza monitorizarea calitatii apei potable distribuita populatiei de catre toate sistemele publice (inclusiv cele ce nu apartin administratiilor publice locale) si din fantanile publice. 

Programul de monitorizare se face, in prezent, dupa urmatoarea schema:

Se monitorizeaza conform schemei numai urmatorii parametri:

Microbiologici: coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali,

Clorul rezidual,

Gust, culoare, miros, turbiditate,

Duritate totala, oxidabilitate, amoniac, nitriti, nitrati, (fier, hidrogen sulfurat – doar acolo unde aceste substante se gasesc in sursa), aluminiu (acolo unde se foloseste in procesul de tratare);

si limitat ca teritoriu si frecventa:

Plumb,

Pesticide,

Trihalometani.

Probele se preleveaza la iesirea din statia de tratare, in reteaua de distributie si de la robinetul consumatorului.

Din totalul populatiei, de cca. 22 mil. locuitori, in Romania, beneficiaza de apa potabila din reteaua publica 14,7 mil. persoane (65%), din care 11,3 mil. in mediul urban (92% din total populatie urbana), si 3,4 mil. in mediul rural (33% din totalul populatiei rurale).

Populatia care nu beneficiaza de apa din sistemul centralizat, se alimenteaza din fantani. Apa din fantani este in principiu buna direct pentru consum daca apa freatica din zona nu este contaminata si fantana este bine construita si intretinuta. Exista norme precise in acest sens. Fantana trebuie amplasata departe de latrina sau de grajd, pe cat posibil mai sus sau la acelasi nivel. Peretii interiori trebuie sa fie din tub de beton sau piatra, iar la exterior vecinatatea imediata impermeabilizata contra infiltratiilor. Fantana trebuie sa fie inchisa / acoperita, pentru a feri apa de impuritati, iar galeata sa atarne in timpul nefolosirii si lantul / cablul sa aiba limitator pentru a nu ajunge galeata la fundul fantanii si a tulbura apa. Calitatea apei din fantana trebuie verificata periodic si fantana trebuie, tot periodic, golita, curatata si dezinfectata cu clor.

Conform Ordinului ministrului sanatatii nr.738/2000, Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti elaboreaza anual un raport asupra calitatii apei potabile din localitatile urbane (262 orase, 51% din populatie).

Canalizarea

Desi apele uzate menajere sunt deversate in cursurile de apa, raul nu trebuie considerat ca fiind destinat acestei utilizari, chiar daca respectivele ape sunt epurate. Totusi, cursul de apa la o astfel de utilizare se comporta bine, pentru ca este folosita capacitatea sa de autoepurare.

Nu toate zonele locuite au sau este economic sa aiba un sistem colectiv de canalizare. In zonele mai putin dense, sistemele de canalizare autonome sau semi-colective sunt preferate retelelor foarte intinse (si deci foarte costisitoare) pentru un numar mic de populatie deservita.

Apele uzate domestice sunt compuse din ape menajere (provenite de la lavoare, dusuri, bai si spalatoare de vase) si din ape provenite de la WC-uri. S-a estimat ca o persoana care consuma 150 litri de apa zilnic elimina 70 gr. materii in suspensie, 60-70 gr. materie organica, 15-17 gr. azot si 4 gr. fosfor.

Serviciul de canalizare este asemanator serviciului de distributie a apei, prin urmare un serviciu comunal, care poate fi exploatat asemanator serviciului de distributie a apei. Retelele se construiesc dupa doua principii: sistemul separativ si sistemul unitar.

Sistemul unitar – este bazat pe principiul evacuarii intr-o canalizare unica a apelor pluviale si a apelor uzate menajere. Principalele avantaje ale acestui sistem sunt simplitatea conceptiei si functionarii si a economiei realizate. In schimb, acest sistem genereaza debite de intrare in statia de epurare, foarte variabile.

Colectarea si epurarea apelor uzate

Sistemul separativ – este format dintr-o canalizare de dimensiuni mici pentru apele uzate si o alta mai mare ca dimensiuni pentru apele pluviale. Aceasta conceptie permite aducerea apelor uzate direct la statia de epurare si deversarea in rau a apelor pluviale, cunoscute ca fiind nepoluate (considerate conventional curate). Aceasta viziune a apelor pluviale, din retele separative, considerate ca fiind nepoluate se adevereste ca este falsa deoarece apele pluviale se incarca de pe trotuare si sosele cu materii poluante, cum sunt materiile in suspensie, materiile organice, metale grele si hidrocarburi.

Tratarea apelor pluviale este o atotprezenta, si se ia in consideratie impactul ei asupra mediului. Se pune astazi problema finantarii tratarii acestor ape pluviale.

Totodata, in vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romania are de indeplinit o serie de obiective, privind calitatea apelor, respectiv este imperios necesar sa reduca tendinta de poluare a apelor – cerinta expresa a Directivei cadru privind apa si a altor directive din domeniul protectiei calitatii apei. Aceasta se poate face pe doua cai:

prin realizarea canalizarii centralizate si a epurarii apelor uzate menajere si industriale,

prin introducerea unor tehnologii perfomante, prietenoase fata de mediu, care au avantajul ca produc ape uzate ce pot fi mult mai usor epurate (intrucat concentratiile de poluanti sunt mult mai scazute), cat si datorita realizarii de economii de materii prime.

Lipsa investitiilor si durata depasita de functionare a unor statii de epurare a apelor uzate au condus la o evolutie descrescatoare a capacitatii functionale a statiilor de epurare.

Sursele de poluare ale apelor naturale se caracterizeaza in principal dupa:

Volumele de ape uzate evacuate anual (milioane mc.),

Cantitatile de substante poluante evacuate in receptorii naturali (tone/an).

Reprezentam mai jos, foarte schematic, ponderea evacuarilor de ape uzate provenite din activitatile de gospodarire comunala. Astfel, in Romania, din totalul apelor care necesita epurare:

25% au fost suficient epurate,

44% au fost insuficient epurate,

30% nu au fost epurate. 

Din cele 363 de orase si municipii ale Romaniei, 83,13% au statii de epurare functionale, iar din totalul de 15.779 de localitati rurale, numai 0,35% au statii de epurare. Lungimea totala a retelelor de canalizare construite in Romania se gaseste in proportie de 94,25% in mediul urban si 5,75% in mediul rural.

In legatura cu cantitatea totala de apa ce se evacueaza in receptori (in apele de suprafata), situatia epurarii este urmatoarea:

16% ape suficient epurate

52% ape uzate care

necesita epurare

inainte de evacuare                        48% ape insuficient epurate din care 76% provin din activitatea de gospodarire comunala; respectiv 951,6 mil.m³/an

36% ape evacuate neepurate din care 89% provin din activitatea de gospodarire comunala; respectiv 814,9 mil.m³/an

5,02 miliarde m³/an                                          

(volum total evacuat

in receptori)

48% ape conventional curate

care nu necesita epurare

inainte de evacuare

Din totalul de 2.167,65 mil.m³/an ape uzate evacuate neepurate si insuficient epurate, 82% provin din activitatile de gospodarire comunala, respectiv un volum total de 1.766,5 mil.m³/an.

Mentionam ca, in conformitate cu Directiva UE privind epurarea apelor uzate municipale, apele uzate trebuie colectate si epurate cel putin intr-o treapta secundara,  ceea ce implica epurarea biologica.

Din totalul cantitatilor de poluanti evacuati, in anul 2002, in cursurile de apa,  activitatea de gospodarire comunala se situeaza pe primul loc la 7 categorii de poluanti, din totalul de 9 cati au fost luati in considerare pentru stabilirea impactului asupra receptorilor naturali, dupa cum urmeaza:

77% din totalul incarcarii organice, exprimata prin CBO₅, respectiv 61.250 tone/an, provin din activitatea de gospodarire comunala, 

72% din totalul incarcarii cu suspensii, respectiv 180.977 tone/an,   

46% din totalul incarcarii cu substante minerale (reziduu fix si cloruri), respectiv 921.420tone/an, 

82% din incarcarea cu ioni de amoniu si fosfati, respectiv 29.096 tone/an,

87% din incarcarea cu substante extractibile, respectiv 27.484 tone/an,

99% din incarcarea cu fenoli, respectiv 2.543 tone/an,

92% din incarcarea cu detergenti respectiv 897 tone/an

De remarcat faptul ca la indicatorul cianuri activitatea de gospodarire comunala se situeaza pe locul 2 (dupa industriile de prelucrari chimice), cu un aport de 23% din totalul cantitatilor de cianuri evacuate, respectiv 8.667 tone/an.

In prezent exista circa 246 de statii de epurare pentru gospodaria comunala si circa 3950 de statii si instalatii de epurare pentru apa industriala si din zootehnie.

Principalele cauze care au condus la situatia prezentata mai sus, situand activitatea de gospodarire comunala printre poluatorii importanti ai cursurilor de apa sunt:

echipamentele invechite, depasite din punct de vedere tehnologic, sau insuficienta treptelor de epurare,

capacitatile de epurare depasite,

functionarea necorespunzatoare a circa 50% din statiile de epurare orasenesti, datorata in buna parte si apelor uzate industriale evacuate in aceste statii, deloc sau insuficient preepurate,

insuficienta fondurilor de investitii pentru retehnologizarea instalatiilor de epurare,

insuficienta preocupare a organelor administratiei publice locale si a furnizorilor de servicii de gospodarire comunala,

nerealizarea masurilor din programele de etapizare, la termenele negociate cu organele de gospodarire a apelor,

imposibilitatea sistarii activitatilor de canalizare a apelor uzate.

Datorita acestei situatii in prezent desfasoara activitati de modernizare si/sau  extindere a capacitatii 180 de statii de epurare municipale, 101 statii de epurare a apei industriale si 14 statii de epurare pentru apele provenite de la zootehnie.

Directiva nr.91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane a fost transpusa in legislatia romaneasca prin Hotararea de Guvern nr.188/2002 pentru aprobarea unor norme privind conditiile de descarcare a apelor uzate in mediul acvatic.

Anexa la aceasta hotarare de guvern, cuprinde Planul de actiune privind colectarea, epurarea si evacuarea apelor uzate:

intocmirea listelor tronsoanelor de apa de suprafata si a lacurilor afectate de eutrofizare, precum si a hartii zonelor sensibile – termen 31 decembrie 2003,

prevederea in planurile de urbanism a realizarii retelelor de canalizare pana in 2015 pentru aglomerarile mai mari de 10.000 l.e. care descarca in zone sensibile,

prevederea in planurile de urbanism a realizarii retelelor de canalizare pana in 2017 pentru aglomerarile mai mari de 15.000 l.e., si pana in 2022 a aglomerarilor intre 2.000 si 15.000 l.e.,

realizarea epurarii apelor uzate pana in 2015 pentru aglomerarile mai mari de 15.000 l.e. care descarca in zone sensibile,

realizarea epurarii apelor uzate pana in 2022 pentru aglomerarile mai mari de 10.000 l.e. care descarca in zone sensibile;

pana la 31 decembrie 2015 apele uzate orasenesti provenite de la aglomerari cu mai mult de 10.000 l.e care descarca in zone sensibile trebuie sa aiba realizata o epurare tertiara sau echivalenta.

Avand in vedere ca aceasta Hotarare a Guvernului a intrat in vigoare in anul 2002 s-a luat decizia reactualizarii programelor de etapizare pentru toate localitatile care dispun de sisteme centralizate de alimentare cu apa si respectiv sisteme de canalizare si epurare. Prin aceasta au fost revizuite lucrarile propuse si termenele de realizare, astfel incat sa fie atinse limitele impuse de HG 188/2002.

Situatia din Romania la ora actuala este urmatoarea: imensa majoritate a locuintelor rurale si buna parte din cele orasenesti, nu beneficiaza de canalizare comunitara.

Prima consecinta: neavand canalizare unde sa poata fi deversate apele reziduale, locuitorii nu-si pot instala apa in casa. Localitatile rurale nu beneficiaza de retea de apa potabila, apa se ia din puturi individuale sau comune catorva familii, puturi de mica adancime. Mai mult, nu pot beneficia nici de apa calda menajera.

A doua consecinta: daca nu-si pot instala apa in casa, nu-si pot monta nici WC in casa. Imensa majoritate a locuintelor sunt dotate cu WC tip hazna sapat in curte. Aceasta hazna se vidanjeaza la cativa ani, sau se acopera cu pamant sapandu-se o alta hazna. Apele rezultate din spalarea rufelor se arunca de cele mai multe ori intr-o groapa sau un sant, sapate in gradina si nu de putine ori chiar in strada in fata portii.

A treia consecinta: aceasta situatie precara pe langa faptul ca este generatoare de disconfort, in anumite circumstante devine generatoare de focare de infectie, de mirosuri si nu de putine ori genereaza conflicte intre vecini.

Solutia de eliminare a acestor neajunsuri, acolo unde legislatia nu prevede alimentare cu apa si canalizare in sistem centralizat, este echiparea locuintelor rurale cu fose septice, fose septice care se vidanjeaza la anumite intervale, intre 1 si 5 ani, de catre o societate abilitata sa practice astfel de activitati. Aceasta solutie este recomandata si de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), este solutia care se practica in toata lumea.

Fosa septica asigura lichefierea partiala a materiilor poluante concentrate in apele uzate, de asemenea asigura retinerea materiilor solide si a deseurilor plutitoare. Asigura o pretratare eficienta si o lichefiere a dejectiilor evacuate dintr-o gospodarie ce nu poate fi legata la o retea de canalizare, este indispensabila fazei de epurare a apelor. In unele cazuri, ea poate constitui o alternativa economica de asanare a retelelor de apa din zona.

Pentru antrenarea spre fosa a deseurilor fecaloide si menajere este necesara o cantitate mare de apa. Apele care se emit din fosa septica nu sunt totusi pure. Fosa nu asigura decat o pretratare a acestora. Mai precis germenii patogeni nu sunt retinuti de fosa septica decat in proportie de 90%. Insa practica a dovedit ca apele ce se emit de catre fosa septica sunt mai pure decat cele existente in unele lacuri, mai ales in ceea ce priveste numarul de particule in suspensie.

Fosa septica nu necesita intretinere. Deci nu necesita desinfectanti, solutii de soda, acceleratori de digestie si culturi bacteriene.

Problema prioritara insa, in domeniul protectiei resurselor acvatice, dincolo de abordarea inteleapta a alimentarii cu apa si a canalizarii, o constitue educatia ecologica.

Acceptarea conceptului dezvoltarii durabile, in care protectia mediului devine principiul central de organizare al civilizatiei, practic nu poate avea loc fara o potentializare adecvata a capitalului uman, fara schimbari radicale in modelele de gandire si actiune. Se constata ca cel mai greu obstacol in trecerea spre o alta treapta de cultura sunt vechile tipare de gandire si de comportament. Reconsiderarea acestor metode reprezinta un efort care cere a fi sustinut prin programe speciale de informare si educatie ecologica.