Impactul apelor geotermale, termale si minerale asupra mediului inconjurator

Poluarea si degradarea resurselor balneoturistice si ambientului statiunilor si

localitatilor balneare este consecinta a trei grupe de factori: naturali, cei legati de dezvoltarea economica si cei care intervin prin valorificarea resurselor balneoturistice.

1. Factorii naturali (procese de alunecare si eroziune, cutremure, inundatii

etc.) au degradat sau au distrus multe surse de apa minerala, mai ales din Transilvania sau dealurile subcarpatice (Sarata Monteoru, Ideciu de Sus, Ocnele Mari, Sovata, Baltatesti).

2. Factorii economici diversi, constituie importante surse de poluare si

degradare a substantelor balneare sau mediului din statiuni si imprejurimile lor. Este vorba de poluarea aerului (Govora, Lipova), a lacurilor terapeutice (Techirghiol, Amara, Balta Alba, Lacul Sarat, Mangalia), a solului si apelor freatice minerale sau potabile (Baile Boghis), poluarea sonora, dar si de degradarea peisajului prin halde de steril (Baile Harghita si Santimbru), cariere de calcar (Baile Herculane) si defrisarea padurilor din apropierea statiunilor balneare (Sovata, Slanic Moldova).

3. Turismul ca orice activitate umana, fiind un consumator de spatiu si

resurse turistice participa implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic, fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau a altor obiective turistice pe care le pot deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice din statiunile balneare.

Circulatia turistica necontrolata in parcurile statiunilor balneare, in padurile de interes social – recreativ, conduce la degradarea acestora, disparitia unor specii floristice, distrugerea ambientului, a valorilor terapeutice a unora dintre acestea: bioclimat, aerosoli, puritatea aerului, lacuri (Baile Herculane, Sovata, Baile Felix, Olanesti)

Intensificarea circulatiei turistice automobilistice in statiunile balneare si lipsa parcarilor, pe langa poluarea fonica, altereaza calitatea aerului, a factorilor de cura,

influentandu-se direct si tratamentele balneare specifice statiunilor (in toate statiunile).

Fenomenul este accentuat in cazul in care statiunile sunt strabatute de drumuri nationale (Calimanesti, Vatra Dornei, Buzias).

Ambele fenomene negative au o intensitate si o actiune distructiva mare la sfarsit de saptamana, „cand presiunea turistica” este puternica.

Calitatea potentialului turistic balnear, poate fi afectata si printr-o conceptie gresita de valorificare a resurselor sale turistice rezultata fie din exploatarea nestiintifica si nerationala a acestora, fie din realizarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic.

O situatie speciala o au substantele minerale balneare caracterizate printr-o mare vulnerabilitate la factorii exogeni, orice interventie nefavorabila asupra lor putand provoca schimbarea parametrilor fizici si chimici, pe baza carora au fost declarate resurse terapeutice. Fenomenele de degradare intalnite in cazul substantelor minerale balneare, cu deosebire a apelor minerale si termominerale rezulta, de cele mai multe ori, din nerespectarea principiilor generale de protectie si exploatare a lor care impun limitarea exploatarii zacamintelor in raport cu rezervele omologate de substante minerale balneare, executarea lucrarilor geologice in conformitate cu prevederile cercetarilor si proiectelor de specialitate, evitarea exploatarii zacamintelor pana la epuizare si o exploatare rationala, stiintifica a acestora.

Cu toate masurile intreprinse in ultimul timp pentru protectia resurselor balneare, se pot semnala totusi unele cazuri de degradare a acestora, semnificative fiind cazul zacamintelor hidrominerale Covasna, Lipova si Buzias, la care exploatarea defectuoasa a acestora a dus la aparitia de fenomene de degradare (scadere a potentialului surselor, diminuarea cantitatii de CO2 etc.). In cazul acestor statiuni, daca nu ar fi fost vorba de zacaminte puternic alimentate, fenomenele de degradare ar fi fost iremediabile.

Factorii de degradare ai resurselor hidrobalneare sunt, de regula, cei tehnici legati de forare si captarea surselor, de transport si distributie si de utilizarea propriu-zisa, dar si de nerespectarea normelor tehnice de exploatare si intretinere, a celor igienico-sanitare.

Eseu: Egipt – date generale si economice Document online: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei

Intre aceste deficiente tehnice amintim:

• depresurizarea zacamintelor hidrogeologice prin saparea unui numar mare

de sonde si puturi, ceea ce conduce la reducerea continutului de CO2 si pierderea calitatii apelor minerale;

• o lipsa de etanseitate la unele foraje, cimentari nereusite, fenomene de

corodare sau distrugerea unor coloane de tubaj cu degradarea zacamantului prin depresurizare;

• defectiuni la rezervoarele de stocare a apei minerale;

• captari incorecte;

• conducte de transport defecte, sparte cu pierderi de apa minerala;

• pierderi de apa la distributie, incalzire si balneatie;

• nerespectarea perimetrelor de protectie hidrogeologica si sanitara si permiterea activitatilor economice poluante in limitele acestora duc, de asemenea, la degradarea lacurilor terapeutice;

• lucrari geologice necorespunzatoare;

• necorelarea rezervelor de apa minerala cu consumul, ceea ce conduce la o exploatare intensiva a apelor pana la limita de epuizare a zacamantului hidromineral;

• utilizarea intensiva a lacului Ursu in balneatia libera (pentru agrement,

conduce la amestecul si omogenizarea apei) pierzandu-se caracterul helioterm – factor terapeutic foarte important ce confera originalitate si atractivitate statiunii Sovata;

• evacuarea apelor minerale reziduale folosite in balneatie, netratate chimic si biochimic, ca si a namolurilor terapeutice, de altfel, prezinta pericolul poluarii mediului prin compozitia chimica, bacteoriologica si temperatura lor.

Si in cazul namolurilor terapeutice, exploatarea rationala, utilizarea si tratarea corespunzatoare ca si protejarea acestora uneori nu sunt luate in considerare, ducand la degradarea si poluarea zacamantului (Techirgiol, lacurile Negru, Ursu si Sacelu - Gorj).

Situatia este similara pentru turba terapeutica de la Poiana Stampei.

Dar degradarea mediului si a potentialului pot fi determinate si de dezvoltarea nesistematizata a localitatilor, proiectarea necorespunzatoare a obiectivelor de investitii cu caracter turistic, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica, realizarea de constructii inestetice, neadaptarea specificului arhitectural, etnografic sau

natural al zonei turistice, ocuparea intensiva a unui spatiu cu constructii turistice, aceasta ultima situatie putand afecta chiar echilibrul ecologic al teritoriului respectiv. Astfel de situatii s-au creat, de exemplu, in unele statiuni balneare prin realizarea unei baze materiale si tehnice disproportionate ca volum si structura cu capacitatea de primire a

teritoriului si a rezervelor hidrominerale. Rezultatul a fost o supraincarcare a teritoriului cu instalatii turistice mergandu-se pana la urbanizarea statiunii (Baile Felix si partial Sovata si Baile Herculane).

In lipsa unor legi de exploatare si de protectie a resurselor balneare, intreaga

activitate se desfasoara in baza unor acte normative cuprinse in studiul „Fundamentarea unor criterii si norme de clasificare a statiunilor turistice” (ICT 1992) si OMS 1/1980.

Componentele obligatorii ale unei exploatari optime trebuie sa asigure prezenta nealterata a zacamantului in ecosistem, pastrandu-se permanent echilibrul hidrologic, fizico-chimic si biologic al acestuia.

O latura la fel de importanta a unei exploatari de calitate, este si corecta organizare si construire a instalatiilor de transport al substantei minerale de la sursa pana la punctul de utilizare. Solutiile de optimizare a acestor instalatii se dau de institutele de proiectare care aleg varianta adecvata tehnologic si economic. O modulare general aplicabila sistemelor de

exploatare a apelor minerale la suprafata se integreaza in schema:

a) surse echipate pentru exploatare si control;

b) transport prin conducte de la sursa la rezervoarele centrale;

c) distributie dirijata si controlata, de la rezervoare la consumator.

Problemele exploatarii rationale sunt multiple si uneori dificile, fapt ce a justificat cerinta intocmirii unei documentatii speciale intocmita de institute de specialitate sub egida forului coordonator si a responsabilului de zacamant, pe baza normelor elaborate de Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, Ministerul Sanatatii si Ministerul Apelor si Protectiei Mediului.    Documentatiile de exploatare, care au inceput sa fie intocmite din anul

1980, stabilesc toate conditiile si metodele de exploatare. Aceste documente sunt supuse de cate ori este nevoie, la completari si imbunatatiri pentru ca mediul, zacamantul si statiunea sunt entitati evolutive.

Mai pregnanta decat cea hidrogeologica, protectia sanitara aprofundeaza pana la detaliu partea de ecosistem supusa poluarii si nocivitatii daunatoare nemijlocit sanatatii omului. Sub egida Ministerului Sanatatii au aparut reglementari de protectie sanitara prin instituirea perimetrelor de protectie. Perimetrul de protectie sanitara cuprinde zona statiunii, a zacamantului si zone adiacente in care modificarea regimului natural poate conduce la alterarea calitatii factorilor terapeutici. Zona interna de regim sever constituie un areal restrans in jurul sondelor sau celorlalte surse de ape minerale, suprafata sa fiind diferita, de la caz la caz in functie de natura captarii. Dimensiunile ei sunt mentionate in mod expres intr-o anexa la normele de intocmire a perimetrului sanitar. Stabilirea acestei

zone se face in scopul asigurarii, fara nici un risc din punct de vedere igienico-sanitar, a exploatarii apei minerale, principalele interdictii impuse fiind: amplasarea oricarui fel de constructie; utilizarea, depozitarea sau transportul in apropiere de surse cu radiatii ionizante; utilizarea sau depozitarea de materiale poluante; orice fel de escavatii; traversarea zonei de catre conducte de titei sau alte produse petroliere, precum si orice fel

de conducte care nu transporta apa minerala; lucrarile ce produc pulberi sau alte poluari ale aerului; utilizarea ingrasamintelor chimice sau farmaceutice nocive, orice fel de activitati care nu sunt legate direct de exploatarea apei minerale.

Zona externa de restrictie cuprinde cadrul natural al statiunii, microclimatul. Ea are o extindere similara perimetrului hidrogeologic, dar nu este conditionata de aceasta, putand fi mai mare sau mai mica. Pentru aceasta zona se prevad urmatoarele interdictii:

amplasarea de obiective care evacueaza noxe in atmosfera; aruncarea, deversarea, imprastierea de deseuri sau reziduuri solide, lichide, gazoase sau radioactive; excavatii, lucrari miniere, depozite de carburanti si lubrifianti; orice activitate antropica ce poate dauna refacerii si dezvoltarii vegetatiei, irigatii; desfasurarea unor activitati cu grad ridicat de poluare fonica (transportul rutier greu, explozii, utilizarea de ciocane pneumatice).

La mentinerea calitatii ecosistemului in care se integreaza o statiune balneara contribuie si alte foruri, intre care: Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului.

In perspectiva integrarii europene Romania a facut eforturi pentru alinierea la legislatia UE privind protectia mediului. Avand in vedere prevederile acestei legislatii privind evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele din domeniul public si privat si faptul ca UE sustine financiar actiunile legate de mediul inconjurator, comunitatile locale si investitorii trebuie sa aiba in atentie eliminarea problemelor pe care le-ar putea crea proiectele lor de dezvoltare a turismului asupra mediului.