CLASIFICAREA SI SURSELE POLUARII ACVATICE - tipuri de poluare in sistemul acvatic, principalele materii poluante

CLASIFICAREA SI SURSELE POLUARII ACVATICE

Orice activitate umana are un impact negativ asupra apelor, eventual indirect (prin intermediul poluarii atmosferei sau solurilor). Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vieții sau funcția naturala a ecosistemelor (organismele vii și mediul in care traiesc). Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitațile umane.

Pe noi, ca oameni, ne intereseaza mai ales apa dulce, si in particular apa potabila.. De aceea este regretabila tendinta oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atentiei lor apei potabile cu neglijarea apelor de suprafata sau celor subterane.

Apa destinata consumului uman nu trebuie sa contina nici un fel de substante chimice sau organisme care sa aduca prejudicii sanatatii. In acelasi timp, sistemele de alimentare cu apa potabila trebuie sa asigure nu numai o apa lipsita de risc de contaminare, dar, daca se poate spune asa, si o apa „atractiva” pentru baut. O temperatura mai scazuta, lipsa turbiditatii, lipsa culorii sau a oricarui gust si miros neplacut sunt tot atat de importante in alimentarea cu apa potabila.

Ca un adevar de necontestat, s-a impus enuntul ca „o apa este potabila daca este conforma cu normele de potabilitate”.

Compozitia apelor variaza in functie de factorii regionali, insa, in general, depinde de: sarurile dizolvate in apa de ploaie, eroziunea materialului continental din zona, evacuarile antropogene. Constituentii apei se pot gasi sub aspect fizic in forma dizolvata, coloidala sau suspensii si sub forma chimica: ionica, complexata, absorbita. Toti constituentii apelor naturale se incadreaza in urmatoarele categorii de indicatori fizico-chimici: pH, turbiditate, conductivitate, anioni si cationi, metale grele, substante organice etc. Acestia, in functie de natura si concentratie, formeaza calitatea apei.

1.Tipuri de poluare in sistemul acvatic

Poluarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Poluarea apelor poate fi naturala sau artificiala. Poluarea naturala se datoreaza surselor de poluare naturale si se produce in urma interactiei apei cu atmosfera, cand are loc o dizolvare a gazelor existente in aceasta, cu litosfera, cand se produce dizolvarea rocilor solubile si cu organismele vii din apa. Poluarea artificiala se datoreaza surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, namolurilor, reziduurilor, navigatiei etc.

Se poate vorbi si despre poluare controlata si necontrolata. Poluarea controlata (organizata) se refera la poluarea datorata apelor uzate transportate prin reteaua de canalizare si evacuate in anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolata (neorganizata) provine din surse de poluare care ajung in emisari pe cale naturala, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normala si accidentala reprezinta categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normala provine din surse de poluare cunoscute, colectate si transportate prin reteaua de canalizare la statia de epurare sau direct in receptor. Poluarea accidentala apare, de exemplu, ca urmare a dereglarii unor procese industriale, cand cantitati mari (anormale) de substante nocive ajung in reteaua de canalizare sau, ca urmare a defectarii unor obiective din statia de preepurare sau epurare. Se mai poate vorbi si despre poluare primara si secundara. Poluarea primara apare, de exemplu, in urma depunerii substantelor in suspensie din apele uzate, evacuate intr-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundara apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate in urma fermentarii materiilor organice depuse din substantele in suspensie antreneaza restul de suspensii si le aduce la suprafata apei, de unde sunt apoi transportate in aval de curentul de apa.

Principalele materii poluante

Substantele poluante introduse in ape din surse naturale si artificiale sunt numeroase, producand un impact important asupra apelor de suprafata si subterane. Prejudiciile aduse mediului de substantele poluante pot fi grupate in doua mari categorii: prejudicii asupra sanatatii publice si prejudicii aduse unor folosinte (industriale, piscicole, navigatie, etc.). Substantele poluante pot fi clasificate, dupa natura lor si dupa prejudiciile aduse, in urmatoarele categorii:

- substantele organice, de origine naturala sau artificiala, reprezinta pentru apa poluantul principal. Substantele organice de origine naturala (vegetala si animala) consuma oxigenul din apa atat pentru dezvoltare, cat si dupa moarte. Materiile organice consuma oxigenul din apa, in timpul descompunerii lor, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de cantitatea de substanta organica evacuata, provocand distrugerea fondului piscicol si in general a tuturor organismelor acvatice. In acelasi timp oxigenul mai este necesar si proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxideaza substantele organice si care, in final, conduc la autoepurarea apei. Concentratia de oxigen dizolvat normata, variaza intre 4 - 6 mg/dm³, in functie de categoria de folosinta, coborarea sub aceasta limita avand ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinte foarte grave. Cele mai importante substante organice de origine naturala sunt titeiul, taninul, lignina, hidratii de carbon, biotoxinele marine s.a. Substantele organice – poluanti artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substante in cadrul rafinariilor (benzina, motorina, uleiuri, solventi organici s.a), industriei chimice organice si industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenti s.a.).

- substantele anorganice, in suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent intalnite in apele uzate industriale. Dintre acestea se mentioneaza, in primul rand, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfatii etc. Sarurile anorganice conduc la marirea salinitatii apelor, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii. Clorurile in cantitati mari fac apa improprie alimentarilor cu apa potabila si industriala, irigatiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare. Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, marindu-le rugozitatea si micsorandu-le capacitatea de transport si de transfer a caldurii.

- materialele in suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formand bancuri care pot impiedica navigatia, consuma oxigenul din apa daca materiile sunt de origine organica, determina formarea unor gaze urat mirositoare. Substantele in suspensie plutitoare, cum ar fi titeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorata detergentilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia oxigenului la suprafata apei si deci autoepurarea, se depun pe diferite instalatii, colmateaza filtrele, sunt toxice pentru fauna si flora acvatica, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor de racire, irigatii, agrement etc.

- substantele toxice, nu pot fi retinute de instalatiile de tratare a apelor si o parte din ele pot ajunge in organismul uman, provocand imbolnaviri. Aceste materii organice sau anorganice, cateodata chiar in concentratii foarte mici, pot distruge in scurt timp flora si fauna receptorului.

- substantele radioactive, radionuclizii, radioizotopii si izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substante toxice. Evacuarea apelor uzate radioactive in apele de suprafata si subterane prezinta pericole deosebite, datorita actiunii radiatiilor asupra organismelor vii. Efectele substantelor radioactive asupra organismelor depind atat de concentratiile radionuclizilor, cat si de modul cum acestea actioneaza, din exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.

- substantele cu aciditate sau alcalinitate pronuntata, evacuate cu apele uzate, conduc la distrugerea florei si faunei acvatice, la degradarea constructiilor hidrotehnice, a vaselor si instalatiilor necesare navigatiei, impiedica folosirea apei in agrement, irigatii, alimentari cu apa etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru fauna depinde de valoarea pH-ului, pestii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit in numeroase procese industriale, este foarte solubil in apa si mareste rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producand numeroase prejudicii diferitelor folosinte ale apelor. Astfel, apele receptorilor care contin peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicola.

- colorantii, proveniti indeosebi de la fabricile de textile, hartie, tabacarii etc, impiedica absorbtia oxigenului si desfasurarea normala a fenomenelor de autoepurare si a celor de fotosinteza.

- energia calorica, caracteristica apelor calde de la termocentrale si de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii in alimentarea cu apa potabila si industriala si impiedica dezvoltarea florei si faunei acvatice. Datorita cresterii temperaturii apelor scade concentratia de oxigen dizolvat, viata organismelor acvatice devenind dificila.

- microorganismele de orice fel, ajunse in apa receptorilor, fie ca se dezvolta necorespunzator, fie ca deregleaza dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. Microorganismele provenite de la tabacarii, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vatamatoare, producand infectarea emisarului pe care il fac de neutilizat.

3. Principalele surse de poluare

Sursele de poluare sunt in general aceleasi pentru cele doua mari categori de receptori: apele de suprafata (fluvii, rauri, lacuri etc.) si apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc.). Astfel, putem enumera urmatoarele surse de poluare:

A. Ape uzate

Principala sursa de poluare permanenta o constituie apele uzate reintroduse in receptori dupa utilizarea apei in diverse domenii. Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate:

- ape uzate orasenesti, care reprezinta un amestec de ape menajere si industriale, provenite din satisfacerea nevoilor gospodaresti de apa ale centrelor populate, precum si a nevoilor gospodaresti, igienico-sanitare si social-administrative ale diferitelor feluri de unitati industriale mici.

- ape uzate industriale, rezultate din apele folosite in procesul tehnologic industrial, ele fiind de cele mai multe ori tratate separat in statii de epurare proprii industriilor respective. Numarul de poluanti pentru o anumita industrie este de obicei restrans, o apa industriala uzata avand in principiu, caracteristici asemanatoare substantelor chimice sau fizice utilizate in procesul tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de carbuni au drept caracteristica principala continutul in substante in suspensie, in timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahar contin atat substante in suspensie, cat si substante organice.

- ape uzate de la ferme de animale si pasari care, au in general caracteristicile apelor uzate orasenesti, poluantii principali fiind substantele organice in cantitate mare si materialele in suspensie.

- ape uzate meteorice, care inainte de a ajunge pe sol, spala din atmosfera poluantii existenti in aceasta. Aceste ape de precipitatii care vin in contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate, sau al unor centre populate, in procesul scurgerii, antreneaza atat ape uzate de diferte tipuri, cat si deseuri, ingrasaminte chimice, pesticide, astfel incat in momentul ajungerii in receptor pot contine un numar mare de poluanti .

- ape uzate radioactive, care contin ca poluant principal substantele radioactive rezultate de la prelucrarea, transportul si utilizarea acestora. Indiferent de provenienta lor substantele radioactive pot ajunge in apa, aer si sol pe multiple cai, prejudiciind intreg mediul inconjurator.

- ape uzate calde, care contin de obicei un singur poluant, energia calorica, a carei provenienta a fost mentionata anterior.

- ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt asemanatoare cu apele uzate orasenesti.

- apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, contin impuritati deosebit de nocive cum ar fi: reziduuri lichide si solide, pierderi de combustibil, lubrifianti etc.

B. Depozite de deseuri sau reziduuri solide

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deseuri sau de diferite reziduuri solide, asezate pe sol, sub cerul liber, in halde nerational amplasate si organizate. Impurificarea provenita de la aceste depozite poate fi produsa prin antrenarea directa a reziduurilor in apele curgatoare de catre precipitatii sau de catre apele care se scurg, prin infiltratie, in sol. Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocata de haldele de deseuri amplasate in albiile majore ale cursurilor de apa si antrenate de viiturile acestora. Cele mai raspandite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orasenesti si de deseuri solide industriale, in special cenusa de la termocentralele care ard carbuni, diverse zguri metalurgice, steril de la preparatiile miniere, rumegus si deseuri lemnoase de la fabricile de cherestea.

De asemenea, pot fi incadrate in aceeasi categorie de surse de impurificare depozitele de namoluri provenite de la fabricile de zahar, de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice, precum si cele de la statiile de epurare a apelor uzate. Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt in marea lor majoritate legate de probleme de risc industrial.