Monitorizarea apelor de suprafata si starea lor

Monitorizarea apelor de suprafata si starea lor

1. Consideratii generale

Termenul de monitoring este aplicat pentru a denumii o mare diversitate de activitatii. Printre acestea sun incluse:

• incercarea de a descrie conditiile dominante ale mediului;
• aparitia,distributia si intensitatea poluarii;
• starea biocenozelor sau a populatiilor unor specii;
• simpla descriere a unor regiuni;

Monitoringul este definit ca  o activitate initiata pentru a produce informatii specifice asupra caracteristicilor functionarii variabilelor de mediu si a celor sociale, in timp si spatiu. Totodata monitoringul integrat reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului obtinut pe baza unor masuratorii sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametri si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care pot sa asigure posibilitatea controlului poluarii (citat de Rojanschi, 1995 in monitoring).

Monitoringul ecologic’’reprezinta un sistem de supraveghere sistematica(continua) a starii ecosferei si a componentelor ei,precum si a reactiilor fata de influentele antropogene la diferite nivele de organizare de la ecosistem pana la eosfera in intrgul ei’’(N.Botnariuc,1987).

Monitoringul integrat al sistemelor ecologice consta in efectuarea simultana, permanenta si in aceleasi statii a unor masuratori la nivelul diferitelor compartimente ale ecosistemului. In practica, programul de monitoring este impartit in mai multe  programe subcompartimentate ce sunt legate intere ele prin analiza acelorasi parametri de stare. In acest sens, este necesar sa se identifice o serie de parametri de stare:

• de natura biologica (indicatori biologici);
• climatici;
• hidrologici;
• pedologici ;
• indicatori ai apei, solului si ai aerului.

Valorile acestora vor fi determinate dupa o metodologie unitara in toate statiile retelei de supraveghere,realizandu-se astfel suportul unui Sistem de Monitoring Integrat, sistem structurat dupa normele internationate, parte a sistemelor regionale si globale de monitoring.

Prin monitoringul ecologic se asigura baza de date atat pentru cercetarea aprofundata(intelegerea,explicarea si evaluarea cuantificata a diferitelor tipuri de ecosisteme sub aspectul structurii, a proceselor si mecanismelor lor de functionare in cadrul ierarhiei sistemelor ecologice), cat si pentru evaluarea impactului actiunilor intreptinse in vederea mentinerii integritatii sistemelor ecologice. De aceea, baza teoretica a monitoringului ecologic o reprezinta conceptia sistemica privind organizarea si functionarea ecosferei.

Daca initial una dintre ratiunile fundamentale era aceea de a masura impactul poluarii asupra mediului, ulterior programele de monitoring s-au extins la un spectru larg de problemele legate de influentele antropice.

In cea ce priveste poluarea mediului, unele dintre masuratori pot prezice sau pot constitui un semnal de avertizare asupra unor probleme, inainte de a se produce unele deteriorari ireversibile.In alte cazuri, reglementarile si legislatia impun monitoringul pentru a garanta guvernantilor si publicului ca nu apar efecte negtive.

Monitoringul mai este realizat din pur interes stiintific si pentru a intelege comportamentul si modul de functionare al ecosistemelor.

2. Obiectivele programului de monitoring

La planificarea investigattiilor ce trebuie ce trebuie realizate in cadrul programului de monitoring trebuie sa se stabileasca obiective clare, pe baza carora sa se poata stabili ulterior detaliile privitoare la modul de desfasurare al activitatiilor.

Primul pas in definirea obiectivelor si stabilirea informatiei necesare il reprezinta identificarea problemelor ce trebuie urmarite. In general, se disting patru categorii principale de obiective.

• stabilirea starii actuale si a tendintelor de evolutie in viitor a sistemelor ecologice;
• determinarea concentratiei unor contaminanti (contaminantii, sursele, comportamentul acestora in diferitele componente de mediu, marimea problemelor pe care le induc, masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si inlaturarea aspectelor nedorite);

incadrarea in standarde de calitate;

Analiza: Marii de Coral, insulele Referat: Inaintarea clasica in traverseu - munte

alarmarea timpurie in vederea imbunatatiri strategiilor de marcheting. (Octavian Ciolpan,2005).

Obiectivele care  se intrevad in domeniul calitatii apei prin apicarea ,,monitoringului’’ar fi urmatoarele:

• punerea in evidenta a concentrantiilor substantelor poluante din mediul acvatic si in organismele din acest mediu;
• stabilirea posibilitatiilor de utilizare a apelor pentru asigurarea sanatatii populatiei,pisciculturii,necesitatiilor din agricultura etc;
• evidentierea modificariilor calitative ale raurilor, lacurilor si a apelor subterane.

Scopul programelor de monitoring s-a extins si mai mult, informatia obtinuta fiind folosita in procesul de luare a unor decizii avizate pecum si la aprecierea succesului actiunilor de management .Monitoringul „starii generale de sanatate si integritate a ecosistemelor” ne permite sa estimam bunastarea sistemului si capacitatea lui viitoare de a suporta stresul. (Octavian Ciolpan,2005).

3. Prelevarea probelor

Poluantii ajung in ecosistemele acvatice pe mai multe cai:

• din atmosfera- prin depunerile uscate sau prin precipitatii ce ajung direct in apele de suprafata sau indirect din alte zone ale bazinului hidrografic;
• din ecosistemele terestre adiacente- prin scurgeri de suprafata sau prin apele subterane;
• direct din deversarile afluentilor de origine menajera,industriala, agricola.

In general se recomanda ca prelevarea probelor sa se faca din mai multe puncte, considerate reprezentative  pentru intregul sistem: din masa apei, cat mai departe de maluri sau de peretii canalelor sau ai conductelor.

Atunci cand prelevarea se face din rauri, in aval de la locul de reversare al afluentilor, se recomanda realizarea unor transecte longitudinale, transversale si verticale pentru a avea siguranta ca s-au obtinut datele cele mai reprezentative

Studiul anumitor poluanti necesita prelevari la mari distante de la locul de deversare al efluentului.In alte cazuri este de dorit ca prelevarea sa se realizeze cat mai aproape de zona deversarii, in punctul de amestec, pentru a se evidentia fluctuatiile pe termen scurt ale concentratiilor.

4. Monitorizarea starii ecosistemelor acvatice de suprafata in Romania

Resursele de apa teoretice si tehnic utililizabile

Resursele de apa ale Romaniei sunt constituite din: apele de suprafata,rauri;lacuri; fluviul Dunarea; ape subterane.

Principala resursa de apa a Romaniei o constituie raurile interioare. Pentru monitorizarea si elaborarea planurilor de management s-a procedat la impartirea spatiului hidrografic al Romaniei in bazine hidrografice.

O caracteristica o reprezinta variabilitatea foarte pronuntata in timp, astfel incat primavara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite.

Dunarea, al doilea fluviu ca marime din Europa (cu lungime de 2850 km, din care 1075 km pe teritoriul Romaniei) are un stoc mediu la intrarea in tara de 174 ^. 10⁹ m³.

Resursele de apa subterana sunt constituite din depozitele de apa existente in straturi acvifere freatice si straturi de mare adancime.

Monitorizarea ecosistemelor acvatice

Supravegherea apelor curgatoare de suprafata s-a efectuat avand in vedere 842 sectiuni pentru rauri, 102 de lacuri naturale si de acumulare (pe mai multe sectiuni si profiluri de adancime), 18 sectiuni pentru apele tranzitorii, 39 sectiuni pentru apele costiere, precum si 1947 de foraje pentru monitorizarea calitatii apelor subterane, prin intermediul celor 41 laboratoare de calitatea apei.

S-au realizat un numar de 866.236 analize fizico-chimice, biologice si bacteriologice, pentru indicatorii de calitate: biologici (plancton, microfitobentos, macrofite, zoobentos, fauna piscicola), bacteriologici (coliformi totali, coliformi fecali, streptococi fecali) si fizico-chimici din grupele: indicatorii fizici, regimul oxigenului, nutrienti, ioni generali - salinitate, substante prioritare/prioritar periculoase.

Din punct de vedere fizico-chimic, rezultatele obtinute din monitorizarea de supraveghere a calitatii apelor curgatoare de suprafata, la nivel national, efectuat pe intreaga lungime a cursurilor de apa au pus in evidenta urmatoarele: fata de lungimea totala a raurilor codificate, 29,8 % s-au incadrat in clasa I-a de calitate; 46,4 % in clasa a II-a; 16,5 % in clasa a III-a; 5,1 % in clasa a IV-a si 2,2 % in clasa a V-a. Repartitia lungimii raurilor din Romania, pe clase de calitate(din punct de vedere chimic) este prezentata in Figura1.2.

Figura 1.2. Repartitia lungimii raurilor din Romania, pe clase de calitate din punct de vedere chimic (https://www.rowater.ro).