Prevenirea si combaterea eroziunii solului - factori care determina sau favorizeaza eroziunea solului

1 Procesul de eroziune a solului

Eroziunea solului reprezinta unul din procesele morfologice exogene importante, avand un rol determinant in modelarea scoartei terestre. Procesul de eroziune propriu-zis consta in desprinderea - sub actiunea apei, a aerului sau a activitatilor desfasurate de om - a unor articule de sol si roca de la suprafata terenului, transportul materialului desprins si depunerea lui la distanteconsiderabile fata de locul de origine.

Degradarea solului prin eroziune afecteaza puternic agricultura, silvicultura, precum si alte domenii de activitate, contribuind direct la poluarea mediului inconjurator. Se apreciaza ca anual se pierd prin eroziune, la nivelul globului peste 76 miliarde tone de sol fertil dintre care aproximativ 23 miliarde tone peste capacitatea de refacere a unor straturi nou. Indepartarea stratului fertil de sol reprezinta o pierdere imensa, avand in vedere perioada mare de timp necesara pentru refacerea acestuia. Eroziunea atrage dupa sine transformari majore ale  proprietatilor fizice, chimice si biologice ale solului.

2 Clasificari privind eroziunea solului

Din punct de vedere istoric, eroziunea se imparte in eroziune geologica veche si eroziune geologica normala (actuala). Eroziunea geologica veche este reprezentata de procesele care s-au desfasurat de-a lungul unor perioade foarte lungi, intr-un ritm lent. Acestea s-au manifestat in ere geologice trecute, modeland scoarta pamantului si dand nastere formelor de relief si retelei hidrografice.

Eroziunea geologica normala (actuala) a aparut in conditiile climatice actualele si se desfasoara si in prezent, avand o evolutie lenta, perceptibila intr-o perioada mare de timp, fara a provoca insa modificari importante in morfologia profilului de sol.

In functie de factorii care o produc putem vorbi de eroziunea prin apa (pluviala sau hidrica), eroziunea prin vant (eoliana), etc.

Eroziunea prin apa poate avea intensitati si forme diferite, in functie de caracterul si starea apei care actioneaza asupra solului: picaturi, apa de scurgere, apa de infiltratie, valuri, ghetati, etc. In functie de modul in care apa actioneaza asupra solului, eroziunea hidraulica se clasifica in eroziune produsa prin picaturile de ploaie si eroziune produsa de scurgerea apei.

Eroziunea eoliana se produce, in general in zonele cu soluri nisipoase, dar poate aparea uneori si pe soluri zonale cu textura fina. Vectorul care determina acest tip de eroziune este vantul, care actioneaza prin viteza, frecventa si durata.

Depunerea materialului transportat are loc atunci cand viteza vantului scade sau cand acest material intalneste anumite obstacole. Principalele formatiuni ale eroziunii eoliene sunt:

musuroaiele de nisip - se formeaza pe nisipuri fara vegetatie si au o inaltime mica;

valurile - au aspectul unor coame si sunt caracterizate de existenta a doi versanti, care cu aceeasi inclinare a taluzului;

movilele - au forma unei calote, putand atinge pana la 10 m inaltime;

dunele - se formeaza de regula in apropierea liniei de lovire a valurilor de mal si au un versant usor concav spre vantul dominant, un varf plan convex

si un versant abrupt, opus vantului;

- barhanele - cu forma de potcoava si iau nastere atunci cand vantul intalneste anumite obstacole.

Din punct de vedere al modului in care este indepartat solul, se disting: eroziunea de suprafata (plana sau difuza), care se manifesta pe zone oarecum plane ale versantilor ca urmare a scurgerii difuze si eroziunea de adancime (liniara sau torentiala), care se produce pe directii de concentrare in siroaie a apelor de scurgere.

Eroziunea de suprafata are loc sub actiunea distructiva a picaturilor de ploaie si/sau a scurgerii dispersate, laminare sau sub forma de suvoaie de mici dimensiuni. Picaturile de apa si scurgerea disperata, sub forma unui strat uniform de apa, actionand pe suprafata versantilor pe care cad precipitatiile, produc o erodare destul de uniforma a solului, care devinde evidenta numai cand se ajunge la orizonturile inferioare ale solului. Acest tip de eroziune este daunatoare deoarece contribuie la inlaturarea orizonturilor superioare in care se afla

acumulate substantele nutritive si humusul. Eroziunea in adancime se produce sub actiunea scurgerii concentrare si este reprezentata prin rigole, ogase, ravene si torenti. Formele de manifestare a eroziunii in adancime sunt foarte bine conturate, au dimensiuni mari si un caracter de permanenta.

In functie de intensitatea si ritmul de desfasurare, in afara de eroziunea normala (lenta sau tolerabila), in prezent se desfasoara cu o intensitate amplificata si un ritm rapid o noua forma de eroziune: eroziunea accelerata sau antropica. Aceasta este caracterizata de faptul ca volumul de sol erodat anual depaseste volumul de sol care se reface. Eroziunea accelerata se clasifica in:

.. eroziune prin picaturi sau impact;

.. eroziune prin scurgere:

o eroziune de suprafata (plana);

o eroziune prin siroire;

o eroziune in adancime sau prin ravinare;

.. eroziuni speciale:

o eroziunea prin irigatie;

o eroziunea prin valuri (actioneaza asupra malurilor raurilor si fluviilor, falezelor marilor si oceanelor, taluzurilor);

o eroziunea glaciara;

Alunecarile de teren sunt fenomene fizico-geologice care constau in deprinderea unor mase de pamant si deplasarea lor in aval, spre baza versantilor sau a taluzurilor, ca urmare a pierderii stabilitii masivelor de pamant de pe versanti, taluzuri sau maluri. Ele reprezinta un fenomen natural de degradare a terenurilor inclus in categoria cataclismelor naturale, alaturi de inundatii si cutremure. Extinderea suprafetelor afectate de alunecarile de teren are loc in perioadele bogate in precipitatii. Un rol hotarator in miscarea acestor mase de pamant il are propria lor greutate.

3 Factori care determina sau favorizeaza eroziunea solului

Eroziunea solului este influentata de o serie de factori naturali si antropici, a caror cunoastere usureaza intelegrea mecanismului eroziunii solului si permite stabilirea masurilor de prevenire si combatere. Factorii care influenteaza eroziunea solului pot fi grupati in doua mari categorii: factori naturali si factori antropici. De asemenea, factorii eroziunii solului se mai pot imparti in factori activi sau de declansarea a procesului de eroziune (vant, precipitatii, etc.) si factori pasivi sau de influentare, care favorizeaza sau incetinesc actiunea factorilor activi (substrat litologic, insusirile si starea solului, relieful terenului, gradul de acoperire cu vegetatie, etc).

Factorii naturali, la randul lor se impart in: factori climatici (regimul precipitatiilor, temperatura, vanturile), factori de relief (panta, lungimea si forma versantilor, expozitia etc.), factori litologici (natura rocii mame, alternarea rocilor de natura diferita, etc.), factori edafici (permeabilitatea, textura, structura, etc.).

Factorii climatici sunt cei mai activi vectori ce cauzeaza aparitia si dezvoltarea procesului de eroziune. Precipitatiile atmosferice influenteaza eroziunea solului mai ales prin energia cinetica dezvoltata de ploile torentiale (prin picaturile de ploaie) si zapada (in momentul topirii acesteia). Principalii parametrii ce caracterizeaza energia cinetica a precipitatiilor erozive sunt dimensiunile si vitezele de cadere ale picaturilor, precum si intensitatea si durata ploii. Topirea brusca a zapezii influenteaza deosebit de puternic procesul de eroziune, indeosebi cand fenomenul se produce in conditiile unui sol inghetat in profunzime sau saturat cu apa. Temperatura influenteaza procesul de eroziune sub doua aspecte: fizic – prin producerea inghetului si dezghetului, fenomen care afecteaza structura solului – si chimic, favorizand descompunerea rocilor. De asemenea, temperatura ajuta la declansarea procesului de eroziune prin topirea brusca a zapezii. Actiunea directa a vanturilor influenteaza in special solurile nisipoase si consta in desprinderea, transportul si depunerea particulelor de sol sub actiunea curentilor de aer.

Relieful este factorul natural esential in declansarea si intretinerea eroziunii solului, in principal prin conditionarea miscarea apei pe versanti. Panta, lungimea si forma versantilor influenteaza viteza de scurgere a apei, amplificand energia cinetica si ducand la o cresterea capacitatii de erodare a solului de catre apa.

Expozitia versantilor este importanta in diferentierea proceselor de eroziune, ca urmare a gradului diferit de expunere la lumina a acestora. Astfel, pe versantii sudici, bine insoriti si incalziti, solul este mai uscat, iar vegetatia este mai putin dezvoltata, fapt ce favorizeaza scurgerile distructive de apa. De asemenea, versantii sudici se dezgheata intr-un interval scurt de timp primavara, zapada se topeste mai repede, scurgerile de apa fiind prin urmare mai agresive.

Proiect: Europa suprafata si intindere - limite, relieful si tarmurile Europei Referat: Atena - muntele Parnitha, muntele Athos

Substratul de roca influenteaza mai putin eroziunea in comparatie cu factorii climatici si reieful, dar intervine ca un factor puternic de modificare a intensitatii eroziunii pe terenurile lipsite de scutul protector al vegetatiei. Natura rocii mame genereaza, in principal, eroziunea in adancime, determinand fragmentarea terenului. Predispozitia cea mai mare la eroziune o au alternantele de roci (in special alternanta de roci moi cu roci dure).

Factorii edafici definesc vulnerabiliatatea unui anumit tip de sol fata de agentul eroziv. De asemenea, ei influenteaza infiltratia si permeabilitatea, rezistenta la impact si dispersie, la forta de transport a ploii, etc.

Vegetatia constituie unul din principalii factori care conditioneaza procesul de eroziune a solului, prin componenta floristica, densitate, grad de acoperire a solului, dezvoltarea sistemului radicular, etc. Functia antierozionala a vegetatiei se manifesta prin interceptarea picaturilor de ploaie si preluarea unei importante parti din energia cinetica a acestora, reducerea de scurgerea a apei pe suprafata versantilor, imbunatatirea structurii si porozitatii solului, fixarea solului de catre sistemul radicular, etc.

Omul, prin interventiile sale haotice, constituie un factor important in procesul de erodare a terenurilor, prin activitati legate de defrisarea padurilor, pasunatul excesiv, amplasarea gresita a parcelelor, orientarea drumurilor intr-o directie care favorizeaza eroziunea, etc.

Majoritatea factorilor actioneaza simultan, conditionandu-se reciproc, sporind sau diminuand intensitatea fenomenului erozional. Astfel, agresivitatea erozionala a precipitatiilor este conditionata de elementele de relief care pot mari sau micsora viteza de scurgere a apei pe versanti, in timp ce solul, prin viteza de infiltratie a apei reduce volumul de apa din scurgere, iar textura influenteaza gradul de dispersie, desprindere si transport a particulelor de sol.

4 Consecintele eroziunii solului

Procesul de eroziune a solului provoaca in fiecare an importante pagube agriculturii, silviculturii, dar si altor sectoare de activitate. De asemenea, mediul inconjurator are de suferit in urma poluarii prin eroziune. Amploarea consecintelor eroziunii solului difera mult de la un loc la altul, in raport cu factorii naturali care influenteaza procesul de eroziune si, mai ales, in raport cu interventia umana nerationala.

Principalele consecinte ale procesului de eroziune a solului sunt:

.. modificarea proprietatilor chimice ale solului – prin eroziune se indeparteaza in primul rand stratul de sol de la suprafata, orizontul de acumulare al humusului si azotului; fosforul se acumuleaza intr-o masura mai mica la suprafata solului, iar potasiul este raspandit aproape uniform in profilul de sol; din acest motiv, solurile erodate au un continut redus de humus si de azot, deci fertilitatea lor este redusa in mare masura.

.. modificarea proprietatilor fizice ale solului – reducerea considerabila a cantitatii de humus din sol duce in majoritatea cazurilor la distrugerea structurii acestuia si la micsorarea vitezei de infiltratie a apei in sol si a permeabilitatii; odata cu procesul de erodare a solului se inrautatesc si conditiile de dezvoltare a plantelor.

.. reducerea productiilor agricole – apare ca o consecinta fireasca a spalarii substantelor nutritive din sol, a inrautatirii proprietatilor fizice si hidrofizice, a accentuarii lipsei de apa din sol.

.. reducerea suprafetei terenurilor utilizabile atat in agricultura cat si in alte domenii de activitate – se produce prin cresterea suprafetelor ocupate de ogase, ravene, torenti si a suprafetelor excesiv erodate.

.. distrugerea asezarilor umane – datorita torentilor si ravenelor de mari dimensiuni

.. ingreunarea exloatarii terenului – eroziunea solului creaza mari greutati in mecanizarea lucrarilor agricole, atunci cand solul este brazdat de ravene si ogase; in cazul spalarii orizonturilor superioare, apar la lumina zilei orizonturi cu o textura grea sau chiar roci, care opun o rezistenta mai mare lucrarilor agricole, marind timpul necesar pentru executarea lor si

producand stricaciuni utilajelor folosite.

.. inrautatirea regimului apelor de suprafata si subterane – pe terenurile erodate bilantul apei este modificat; apa, care se infiltra in sol inainte de erodare, se scurge la suprafata, dislocand si transportand materialele erodate.

.. poluarea mediului inconjurator – eroziunea solului se evidentiaza ca o importanta cauza a poluarii aerului, a apei si a solului.

Pagubele provocate de eroziunea solului sunt foarte mari si variate, iar lupta pentru inlaturarea lor necesita o desfasurare impresionanta de forte si implica costuri considerabile.

5 Principii generale in alegerea lucrarilor antierozionale

Cercetarile stiintifice in domeniul combaterii eroziunii solului au stabilit ca eroziunea solului nu este un proces de neinlaturat, ea putand fi stavilita prin folosirea unui complex de masuri agrofitotehnice si hidrotehnice. De-a lungul timpului s-a contatat ca latura tehnica a combaterii eroziunii solului este destul de simpla, insa problemele social-economice sunt cele care dicteaza in ultima instanta aplicarea masurilor tehnice.

Masurile si lucrarile de combatare a eroziunii solului trebuie sa tina seama de pericolul eroziunii, de mijloacele agrofitotehnice si hidrotehnice ce pot fi aplicate in conditiile respective si de eficienta economica a lucrarilor. Aplicarea masurilor si lucrarilor de stavilire a eroziunii solului trebuie sa duca la urmatoarele rezutate:

.. reducerea pierderilor de sol prin eroziune;

.. ridicarea fertilitatii solului;

.. ridicarea productiei agricole;

.. crearea unor conditii mai bune pentru mecanizarea lucrarilor de exploatare;

.. incadrarea lucrarilor de combatare a eroziunii solului in planul de amenajare complexa a bazinului hidrografic din care face parte terenul.

In actiunea de amenajare compexa a bazinelor hidrografice, lucrarile de combatare a eroziunii solului trebuie obligatoriu corelate cu cele de irigatii, desecari, indiguiri, amenajari silvice, precum si cu lucrarile hidroenergetice, de gospodarire, etc.

6 Clasificarea lucrarilor antierozionale

Complexul de lucrari antierozionale aplicat pe unitati naturale poate fi clasificat sub diferite aspecte. O prima clasificare a lucrarilor si masurilor antierozionale se poate face prin prisma locului si importantei lor, a ponderii si prioritatilor in cadrul unei amenajari complexe antierozionale, in vederea elaborarii unor principii de baza in realizarea lor si care sa conduca in final la imbunatatirea conceptiei actuale a proiectarii si executiei

O alta clasificare conventionala a complexului de lucrari antierozionale se poate face dupa caracterul acestora. Din acest punct de vedere se disting:

.. masuri generale de combatare a eroziunii solului, cum sunt zonarea functionala a padurilor si stabilirea categoriilor de folosinta;

.. masuri organizatorice care se refera la sistematizarea teritoriului agricol si organziarea interioara pe categorii de folosinta;

.. masuri si lucrari de agrotehnica antierozionala, diferentiate si pe categorii de folosinta;

.. masuri hidroameliorative necesare combaterii eroziunii solului pe versanti, incluzandu-se in aceasta categorie lucrarile de terasamente (nivelari, neteziri, terasari, etc.) si lucrarile de regularizare a scurgerilor apei pe versanti (valuri, canale de coasta, debusee, etc.);

.. masuri antierozionale pe reteaua torentiala (ogase, ravene) care se refera la astupatul formatiunilor incipiente, de mici dimensiuni, lucrari longitudinale si transversale pe firul ravenelor, impaduriri, etc.

Tinand seama de natura lucrarilor, rolul si specificul acestora, procesul tehnologic de executie si de materialele din care sunt executate, lucrarile speciale de combatare a eroziunii solului au fost grupate in urmatoarele categorii:

• lucrari speciale pe versanti care comporta miscari de terasamente: drumuri de exploatare teresate si poteci, canale de coasta cu rol de intretinere sau evacuare a apelor, brazduiri de pasuni, invaluiri, terase continue si individuale;

• lucrari fitoameliorative de combatere a eroziunii solului; benzi inierbate, benzi de arbusti, insamantari, suprainsamantari, perdele de protectie antierozionale, impaduriri;

• lucrari hidroameliorative: debusee, cleionaje, praguri, baraje, ziduri de sprijin din zidarie de piatra;

• lucrari anexe; podete, bazine de colecatre a apei, drenuri de captare a apei.

7 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii de suprafata

Terasarea terenurilor in panta este una dintre cele mai vechi metode de stavilire a eroziunii solului pe pante mari si face parte din lucrarile speciale de combatere a eroziunii de suprafata. Lucrarile de terasare sunt spectaculoase prin modul de conceptie, procedeele de realizare si volumul mare de terasamente dislocate. In prezent, aceste lucrari au o contributie majora in eforturile multor tari pentru prevenirea si protectia mediului inconjurator.

Amenajarea terenurilor in panta prin terasare prezinta o serie de avantaje tehnice, organizatorice, hidrologice, cu multiple efecte economice:

.. asigura un control si un echilibru favorabil pentru scurgerile de suprafata, prin reducerea lungimii de scurgere a apelor provenite din ploi si topirea zapezii;

.. imbunatateste schema de bilant al apelor, prin cresterea aportului freatic ca urmare a reducerii inclinarii naturale a terenurilor;

.. asigura un control al apelor in exces prin conducerea acestora catre debusee si emisari naturali;

.. asigura folosirea si repartizarea eficienta si uniforma a apelor meteorice necesare dezvoltarii plantelor prin marirea infiltratiei apelor in sol;

.. valorifica terenurile cu pante foarte mari;

.. sporeste coeficientul de rugozitate pe terenurile amenajate;

.. reduce viteza de scurgere a apelor;

.. limiteaza eroziunea solului si sedimentarea;

Pe langa aceste avantaje, terasarea prezinta si o serie de dezavantaje:

.. in primii ani de la executie rambleul este o zona vulnerabila datorita instabilitatii acestuia;

.. conditiile de umiditate devin nefavorabile pe masura ce taluzul in rambleu este mai inalt;

.. pe terenurile mai putin rezistente la eroziune, in primii ani de la executie, in zonele unde platformele au denivelari, sunt afectate si deteriorate taluzele, in special cele in rambleu;

.. pe terenurile predispuse la alunecari, terasarea accentueaza acest fenomen.

Terasele se prezinta sub forma unor trepte, transformand traseul natural al liniei de cea mai mare panta de pe versant. Elementele constructive ale unei terase sunt: latimea platformei (l), taluzul (l:m) si inaltimea taluzului (h), inaltimea terasei (H) si latimea terasei (L). platforma terasei este suprafata cultivata si are intotdeauna panta mai mica decat panta terenului (fig. 1 si 2). Taluzul terasei are intotdeauna inclinarea mai mare decat inclinarea versantului, iar inaltimea terasei este diferenta de nivel intre cota amonte sa platformei si cota aval a bazei

taluzului

Principiile generale de realizare a lucrarilor de terasare a versantilor sunt determinate de conditiile morfometrice, pedografice, hidrologice, de categoria de folosinta a terenului, precum si de unele criterii cu caracter tehnic si economic.

Terasele s-au executat in toate zonele geografice, potrivit cunostintelor, preocuparilor si posibilitatilor de realizare, de aceea ele au capatat o diversitate de forme. Clasificarea teraselor se poate face dupa mai multe criterii:

.. dupa modul de realizare in timp, pe categorii de folosinta:

o agroterase (arabil);

o terase bancheta (arabil);

o terase realizate in forma definitiva (plantatii de vii si pomi);

.. dupa modul de executie:

o terase debleu-rambleu executate in forma lor definitiva prin deplasarea sapaturii din partea amonte spre aval;

o terase executate de la inceput in forma lor definitiva prin metoda terasarii;

.. in raport cu continuitatea platformei:

o terase cu platforma continua - orizontala;

- inclinata in sensul pantei;

- inclinata in sens invers pantei;

o terase cu platforma intrerupta (individuale);

.. in raport cu pozitia axului longitudinal al teraselor fata de curbele de nivel:

o terase cu axul longitudinal orizontal;

o terase inclinate pe axul longitudinal;

.. dupa latimea platformei si inaltimea taluzului:

o terase cu latimea platformei constanta pe toata lungimea platformei si inaltimea variabila a taluzului;

o terase cu latimea platformei variabila pe toata lungimea platformei si inaltimea taluzului constanta;

.. dupa modul de consolidare a taluzului:

o terase cu taluz din pamant, consolidate biologic;

o terase cu taluz consolidat cu piatra (terase cu zid de sprijin).

Orice terasa se poate incadra, in acelasi timp, in mai multe categorii – de exemplu terasa cu latimea platformei constanta si inaltimea taluzului variabila, poate fi executata definitiv prin rambleu-debleu, cu taluz din pamant consolidat biologic si cu platforma inclinata in sensul pantei.

Debuseele sunt lucrari antierozionale speciale care au drept scop interceptarea apei care se scurge la suprafata solului, favorizarea infiltrarii ei in sol sau conducerea acesteia in mod controlat intr-o retea de evacuare. Aceste lucrari se executa atunci cand nu exista posibilitatea evacuarii apei, cum este cazul vailor naturale inierbate, pe portiuni depresionare ale versantilor, orientate pe linia de cea mai mare panta, pentru a conduce apele pe cel mai scurt traseu catre emisarii naturali.

Dupa modul de realizare debuseele pot fi: naturale si artificiale. In raport cu forma sectiunii se disting debusee rectangulare, trapezoidale si parabolice (albiate). In functie de tipul de consolidare se deosebesc debusee consolidate biologic (prin inierbare sau brazde telina), debusee consolidate mecanic (zidarie de piatra sau beton) si debusee cu consolidare mixta.

Amplasarea si executarea debuseelor trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa colecteze apele in exces de pe o suprafata cat mai mare; sa nu stanjeneasca executarea lucrarilor agricole, in special a celor mecanizate; sa aiba capacitatea de transport a apei de pe suprafata pe care o deservesc; sa nu declanseze erodarea solului; sa fie cat mai economice, folosindu-se pentru consolidarea lor materiale putin costisitoare; sa urmareasca, pe cat posibil,

denivelarile existente ale terenului, reducandu-se la maxim sapaturile.

8 Lucrari pentru prevenirea si combaterea eroziunii eoliene

Prin lucrarile de combatere a eroziunii eoliene trebuie sa se realizeze fixarea nisipurilor, protectia si imbunatatirea proprietatilor solului si micsorarea vitezei vantului. Masurile si lucrarile pentru combaterea eroziunii eoliene se refera la:

.. incorporarea unui material fin (mal, argila, pamant argilos) in nisip pentru a mari rezistenta acestuia la eroziune prin imbogatirea complexului coloidal, marirea coeziunii particulelor si imbunatatirea regimului hidric, nutritiv si aerotermic; solutia este eficienta economic in situatia in care materialul fin se gaseste in vecinatate;

.. infiintarea plantatiilor de vita de vie si pomi; pentru portiunile unde vantul spulbera puternic nisipul se recomanda realizarea unor plantatii silvice in masiv;

.. realizarea unor perdele de protectie;

.. fixarea nisipurilor pe cale mecanica prin folosirea paranisipurilor (executate din benzi de tabla, sipci de lemn, nuiele, etc.), a productiei secundare nerecoltate, a resturilor vegetale, etc.;

.. fixarea mecanica a nisipurilor prin lucrari agrofititehnice: modelarea suprafetei arate cu tavalugul inelar, bilonarea araturii perpendicular pe directia vantului dominant, etc.

.. folosirea unor substante chimice (bitumen, uleiuri minerale, silicati, etc.), care realizeaza coeziunea particulelor de nisip, fie sub forma unei pelicule superficiale, fie sub forma de granule in stratul de suprafata.

9 Lucrari pentru prevenirea si combaterea alunecarilor de teren

Combaterea alunecarilor de teren se face prin lucrari de o complexitate deosebita, proiectate pe baza unor studii de specialitate, si care necesita cheltuieli foarte mari. Din acest motiv, este de preferat, sa se aplice masurile de prevenire care sunt mai simple, putin costisitoare si pot fi deosebit de eficiente atunci cand sunt bine alese si aplicate cu consecventa. . In actiunea de prevenire si combatere a deplasarilor de teren se deosebesc doua mari categorii de lucrari:

.. lucrari mecanice si hidrotehnice:

.. lucrari de consolidare a versantilor – se executa in cazul versantilor cu pante mari, cand terenul are o instabilitate pronuntata; printre lucrarile de acest gen se numara: garduletele, banchetele de zidarie uscata, zidurile de sprijin din zidarie uscata, etc.;

.. lucrari de consolidare a bazei versantilor – se executa in cazurile in care baza versantilor a fost erodata prin reteaua de eroziune in adancime sau prin efectuarea debleelor; aceste lucrari constau in ziduri de sprijin din zidarie uscata, din zidarie cu mortar sau din beton;

.. lucrari de drenare si captari de izvoare – contribuie la sigurarea stabilitatii terenurilor alunecatoare prin evacuarea apei din straturile si pungiile acvifere;

.. lucrari de nivelare si modelare a terenurilor alunecatoare – trebuie aplicate pe toate terenurile cu alunecari recente; se realizeaza prin miscari de terasamente si prin compactarea umpluturilor pentru inlaturarea golurilor interioare, uniformizarea si reducerea capacitatii de infiltratie;

.. lucrari biologice – presupun folosirea vegetatiei erbacee si lemnoase, in functie de tipul de teren, conditii de mediu, etc.; eficacitatea acestor lucrari este cu atat mai mare cu cat folosirea lor se face la timp, inainte ca fenomenul de alunecare sa fi ajuns prin intinderea lui un fenomen de masa.