Prabusirile sunt
deplasari brusce sub forma de cadere a particulelor individuale
cu dimensiuni mari sau a unor depozite, pe versanti cu declivitate foarte
mare (circa 90o). Astfel, exista:
prabusiri
individuale,
cind desprinderea si punerea in miscare se face pentru particulele de
diferite dimensiuni, proces similar caderilor libere;
prabusiri de
mase si prabusiri de versant, cind se prabusesc mase
mari de materiale sau portiuni de versant, termenul de prabusire
aplicindu-se acestui tip.
Cauzele prabusirilor sunt
inclinarea mare a stratelor, gradul ridicat de diaclazare si fisurare,
adincirea riurilor, eroziunea laterala riurilor sau subsaparea bazei
versantului prin actiuni antropice etc. Prabusirile au loc, de
obicei, in roci puternic coezive care au fost fisurate si dezagregate.
Exista si prabusiri pe verticala a unor mase situate
deasupra unor cavitati, cum sunt pesterile sau minele,
cavitati datorate unor exploatari subterane, a dizolvarii
rocilor etc. (de exemplu, prabusirile de la Ocnele Mari, produse
ca urmare a exploatarii subterane a sarii).
Surparile se produc, de
obicei, in roci cu coezivitate redusa, favorabile mecanismelor de
intindere si forfecare: marne, argile, loessuri. Are loc acolo unde panta
limita a fost depasita de o anumita greutate
datorita dislocarii suportului initial, prin eroziunea bazei
versantului. Sunt frecvente pe malurile concave ale riurilor, in sectoarele de
coturi ale acestora situate la baza versantilor, in falezele marine,
lacustre. In loessuri si depozite loessoide, surparile se
desfasoara in releu si duc la formarea traselor de surpare.
