Procese hidrice de versant - eroziunea prin picatura de ploaie

Eroziunea hidrica pe versanti este desprinderea (transportul si depunerea) materialelor datorate apei. Eroziunea hidrica pe versanti este un proces extrem de complex ce se produce evolutiv, in mai multe stadii, de multe ori greu de separat:

eroziunea picaturii de ploaie cu energie cinetica mare - pluviodenudare (impact erozional);

eroziunea prin curenti peliculari – eroziune in suprafata (sheet erosion);

eroziunea prin curenti concentrati – eroziune torentiala (rill erosion, gully erosion).

Procesul de eoziune pluviala, in sens larg, se desfasoara in trei etape:

despriderea particulelor materiale din masa solului sau a rocii de catre picaturile de ploaie, cind solul nu este acoperit cu vegetatie sau de catre apa ce se scurge pe pante;

antrenarea si transportul particulelor de sol sau roca de catre apa;

depunerea materialelor erodate si transportate de apa.

In ceea ce priveste intensitatea procesului de erozie, eroziunea pluviala poate fi accelerata si lenta sau tolerabila.

Dupa volumul de sol erodat se clasifica terenurile erodate in:

A     fara coeziune (0,5 m³/ha·an);

A     slaba (0,5-5 m³/ha·an);

A     moderna (5-15 m³/ha·an);

A     puternica (15-50 m³/ha·an);

A     foarte puternica (50-200 m³/ha·an);

A     catastrofala >200 m³/ha·an).

Pentru eroziunea in adincime, valorile sunt: sub 100 m³/km (fara eroziune); 100-300 m³/km (slaba); 300-1000 m³/km (moderata); 1000-3000 m³/km (puternica); 3000-10 000 m³/km (foarte puternica); peste 10 000 m³/km (eroziune exceptionala).

Eroziunea prin picatura de ploaie.

Cele mai agresive asupra terenurilor sunt picaturile de ploaie cu energie cinetica mare din timpul ploilor torentiale. Selectarea ploilor torentiale se face dupa intensitatea medie a ploii de durata produsa in unitatea de timp. Picaturile de ploaie desprind particulele de sol si roca in urma impactului cu suprafata terestra si le antreneaza impreuna cu stropii de apa pina la inaltimi de 60-80 cm pe distante de pina la 1-1,5 m.

Denudarea datorita ploii.

Procesul de eroziune datorat ploii incepe cu desfacerea agregatelor prin izbire, apoi are loc distensia si, ulterior, dispersia liantului dintre particule. Aceste etape depind evident de carcteristicile chimice si fizice ale granulelor, ale liantului si de cantitatea de aer si apa din sol. Prin urmare, procesul desfacerii particulelor de sol (prin contractie – umflare) se datoreaza interactiunii hidromoleculelor apa-aer. Particulele de argila absorb apa datorita legaturii existente dintre hidrogen si oxigen sau hidrogen si OH. Structura de condensator a particulelor de argila realizeaza un cimp electric in spatiul dintre particule. La desfacerea particulelor de sol contribuie si aerul compresat in pori, care reactioneaza prin efectul de tensiune superficiala (dintre aer si apa), precum si de tensiune interfatala (dintre apa si pamint).

Eroziunea prin curenti peliculari.

Pe suprafata versantilor se formeaza in timpul ploilor torentiale o pelicula de citiva milimetri (uneori 20-30mm) din unirea siroaielor. Acest strat este incarcat cu agregatele de sol dezlipite, formind un noroi transportat de curentii cu turbulenta accentuata. Antrenarea si depunerea materialului pe versanti sunt similare celor din albii si depind de capacitatea de transport a curentului.