Hazarde si riscuri geomorfologice si de degradare a solului

Prezentarea fenomenelor de risc geomorfologic cu cele de degradare a solurilor (putin fortat le putem spune riscuri pedologice) este justificata de relatia de interdependenta care exista intre aceste fenomene. De altfel, majoritatea fenomenelor geomorfologice vizeaza si calitatea solului. In sens restrins, fenomene strict geomorfologice de risc sunt doar acelea care se refera la modificarile formei de relief. De exemplu, eroziunea hidrica pe versanti care degradeaza solul este in egala masura un hazard geomorfologic si pedologic, iar saraturarea solului depinde si de caracteristicile reliefului.

1. Probleme generale – definitii si clasificare, categorii si tipuri de degradari

Degradarile de teren sunt modificari negative ale proprietatilor fizice si chimice ale solurilor si maselor litologice (rocile din substrat, depozite de cuvertura), ale caracterelor dimensionale si de forma ale reliefului datorita unor procese geomorfologice si pedologice, avind drept consecinta diminuarea sau suprimarea temporara sau definitiva a posibilitatilor de utilizare optima a fondului funciar (Florea, 2003).     

Degradarile de teren sunt generate de doua categorii de procese fizico-geografice actuale:

>       procese geomorfologice (procese de alterare, procese gravitationale, procese hidrice);

>       procese pedologice (gleizare, pseudogleizare, pozolire excesiva).

Degradarea solurilor este un proces vechi, aparut odata cu agricultura. Extinderea si impactul degradarii solurilor asupra mediului ambiant si asupra societatii umane sunt in prezent alarmante. Efectele degradarii solurilor se resimt in diminuarea capacitatii de productie a ecosistemelor, in perturbarea circuitelor biogeochimice ale carbonului, azotului, sulfului si altor elemente chimice. Se stie ca civilizatii infloritoare s-au dezvoltata pe teritorii cu soluri fertile in India, Mesopotamia, Egipt, America Centrala. Din momentul in care solurile s-au degradat si le-a scazut fertilitatea, populatiile s-au stramutat sau civilizatiile au pierit. Pina in prezent circa 2 miliarde de hectare de teren, cindva fertile, au devenit neproductive prin degradarea solurilor. Rata curenta de degradare a terenurilor este de 5-7 milioane ha/an (Florea, 2003).

Consecinta acestui ritm alarmant va conduce la dezechilibrare si degradari ale mediului ambiant, la deteriorarea bazei de existenta a omenirii si a resurselor ei de hrana, la subminarea dezvoltarii economice in ansamblul ei.

Considerate in plan general al modificarii reliefului, procesele de modelare a reliefului si solului sunt absolut normale. Raportate la activitatea societatii de folosire a terenurilor ele exercita actiuni destructive devenind, astfel, procese de degradare a terenurilor.

Aceste procese degradeaza terenurile fie in conditii naturale de evolutie (procese cu manifestare energica continua sau sezoniera – procesele crionivale; procese care capata intensitate excesiva doar accidental – procese torentiale), dar cel mai adesea datorita interventiei omului.

Exista doua mari tipuri de degradari:

degradari naturale;

degradari antropice.

De cele mai multe procesele naturale de degradare a terenurilor sunt generate de activitatile necorespunzatoare ale omului (defrisari, agrotehnica inadecvata a terenurilor in panta, exploatarea improprie a terenurilor).