Fenomene de risc geomorfologic

Definitie si clasificare.

Riscul geomorfologic reprezinta ansamblul de amenintari datorate proceselor care conduc la modificarea caracteristicilor suprafetei terestre (a formelor de relief) si care au impact negativ asupra populatiei, procese exprimate calitativ si cantitativ (Grecu, Palmentola, 2003). Exista un risc geomorfologic in natura si un risc pentru societate. Ambele pot afecta populatia in diferite grade atit direct cit si indirect prin dereglarile induse mediului de subzistenta

Procesele geomorfologice cu impact negativ asupra populatiei si mediului pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Exista, totusi, doua mari tipuri de procese, si anume procese de versant si procese de albie, la care se adauga si alte tipuri “speciale” (eoliene, litorale, glaciare). Acestea din urma intra in parte in vederea proceselor provocate de fenomenele atmosferice sau chiar hidrologice. De aceea fenomenele strict geomorfologice de risc sunt cele care induc modificari in formele de relief si au impact asupra populatiei. Din aceasta perspectiva, procesele de versant se pot grupa in procese gravitationale (de deplasare a maselor pe versant sub impulsul gravitatiei) si procese hidrice de versant (procese in care pe linga gravitatie intervine si apa). Ambele tipuri de procese influenteaza si la calitatea solului. La aceasta se adauga si meteorizatia.

In literatura de specialitate geomorfologica si geologica, in functie de criteriul utilizat, sunt definite mai multe tipuri de deplasare a maselor si, implicit, mai multe tipuri de procese, cunoscute si sub denumirea de procese gravitationale.

Imbinind mai multe criterii, dar mai ales tinindu-se cont de criteriul genetic, de complexitatea mecanismelor deplasarii, procesele de deplasare a materialelor pe versanti (inclusiv interfluvii) pot fi grupate in:

procese de deplasare prin cadere;

procese de deplasare datorita sufoziunii;

pocese de deplasare prin tasare;

procese de deplasare prin alunecare (alunecarile de teren);

curgerile noroioase.

La acestea se adauga alte tipuri cu caracter particular, cum sunt procesele erozionale, incovoierea capetelor de strate, nisipurile curgatoare etc.

Referat: Raport privin starea factorilor de mediul in judetul Timisoara - pozitia geografica a Judetului Timis Referat: Africa

In sens restrins, eroziunea este doar procesul mecanic de desprindere a particulelor. In cazul solului insa, eroziunea este fenomenul de natura mecanica de desprindere a particulelor de material de la suprafata terenului, dar si de transportare si de depunere a acestora, procese care se produc aproape simultan. Ca si in cazul altor procese geomorfologice, intensitatea si ritmul eroziunii depind de caracteristicile agentilor si factorilor ce conduc la declansarea eroziunii terenurilor, de caracteristicile mediului morfogenetic (roca, vegetatie etc.), precum si de mecanismele interactiunii lor.

Eroziunea terenurilor pe versanti, care nu se reduce doar la eroziunea profilului de sol, este produsa de: agenti naturali, cind are loc independent de vointa societatii si nu poate fi controlata decit prin masuri speciale de prevenire (eroziune naturala, normala); agenti antropici (eroziune antropica), in special prin actiuni directe ale omului ce ar putea fi controlate, dirijate si care conduc de cele mai multe ori la accelerarea procesului (eroziunea accelerata).

Agentii principali ce actioneaza prin eroziune pe versanti sunt:

A     apa in urmatoarele forme in miscare: picaturi de ploaie, peliculara, concentrata;

A     gheata in deplasare;

A     apa marina prin curenti, valuri;

A     aerul prin vint;

A     omul prin arat, sapat etc.

Eroziunea, corespunzator fiecarui agent, este calificata in:

a   eroziune hidrica – pe versanti si in albii;

a   eroziune glaciara;

a   eroziune marina;

a   eroziune eoliana;

a   eroziune antropica.

Procesele de deplasare prin cadere sunt cunoscute si sub denumirea de procese gravitationale sau „pornituri prin cauze mecanice”. Dupa cantitatea materialului si modul de deplasare se deosebesc: deplasari individuale si deplasari in masa (de mase materiale). In functie de caracterul miscarii ele pot fi bruste si lente.

Rostogolirile sunt procese de miscare a particulelor datorita pierderii echilibrului static ca urmare a actiunii concomitente a trei factori – greutatea masei materiale, panta si forta de gravitatie. Viteza de deplasare a materialelor este direct proportionala cu unghiul pantei. Desprinderea si miscarea se realizeaza individual pentru particule de diferite dimensiuni. Tipul deplasarii este de rostogolire. Rostogolirea particulelor de roca se realizeaza altfel incit blocurile de dimensiuni mai mari se deplaseaza mai mult fata de locul desprinderii si de baza versantilor, iar cele fine, mai putin. Se formeaza trena de grohotis si conurile de grohotis sau formatiuni de rostogolire. Evolutia ulterioara a conurilor de grohotis se face spre atingerea unui echilibru; in acest caz sunt consolidate si acoperite cu o patura fina de materiale de dezagregare si solificare. Se formeaza o unitate de racord intre versantul abrupt si partea relativ plana de la piciorul acestuia.

La formarea acestor trene contribuie si materialele rezultate prin cadere libera, particula cu particula (de diferite dimensiuni), desprinse din partile superioara sau medie ale versantului spre baza acestuia.