In inima tornadelor- inregistrare video din interiorul unei tornade

Samaras plaseaza sonda in calea tornadei si echipa demareaza.

Prima inregistrare video facuta vreodata din interiorul unei tornade.

Anul trecut, in 11 iunie, Tim Samaras si doi colegi au reusit aproape imposibilul - ei au vanat o tornada si au amplasat o sonda cu camere video direct in calea ei. Incepand cu exact 2.23 p.m., echipa a prins imagini care, datorita progresului stiintific, au facut posibila calcularea vitezelor vantului aproape de pamant, acolo unde tornadele ravasesc destinele omenesti.

Chiar si dupa ce echipa sa a gasit tornada si a demarat de-a lungul unei sosele noroioase din Iowa, pentru a fi siguri ca plaseaza sonda in calea ei, Samaras nu era inca hotarit unde sa o lase exact. El a privit tornada clocotitoare indreptandu-se spre el, apoi, in ultima secunda, a impins sonda (dreapta), care cantarea 36 de kilograme, mutand-o 12 metri spre nord. Samaras a ghicit bine: ochiul tornadei a trecut la doar 3 metri de sonda, oferind aparatelor de fotografiat cea mai apropiata vedere obtinuta vreodata a vanturilor cumplite care ricosau chiar de la sol in jurul centrului tornadei.

Vitezele vanturilor din tornade sunt atat de dificil de masurat in mod direct, incat oamenii de stiinta trebuie sa masoare tornadele prin pagubele pe care le produc. Cea pe care a prins-o Samaras a smuls un pod din otel si l-a azvarlit sub forma unui morman de fiare, o stricaciune grava, demna de gradul F3, cu viteze maxime ale vantului estimate de la 254 la 331 de kilometri pe ora.

Oamenii de stiinta pot masura vitezele vantului cu radarul mobil Doppler, insa doar de la o distanta respectuoasa. Aparatele de fotografiat ale lui Samaras au privit din interior partea invizibila a tornadelor, mult timp ascunsa cercetatorilor care foloseau numai sistemul Doppler: 9 metri mai sus de fundul vartejului. La acest nivel, vanturile turtesc casele si azvarla masinile. Intelegerea acestor vanturi - cele mai puternice si mai rebele - poate permite inginerilor sa proiecteze structuri mai rezistente la tornade.

Fiecare imagine, contine doua fotografii suprapuse inregistrate la un interval de cateva milisecunde - o caracteristica a fotografierii video care i-a permis lui Samaras sa estimeze vitezele obiectelor smulse de tornada. El a comparat pozitia reperului intr-un loc unde statea in timp ce plasa sonda si apoi a luat ca scala dimensiunile corpului sau, pentru a estima marimea reperului si distana parcursa.

Stiind ca pozele succesive au fost facute la un interval de 16,6 milisecunde, el a calculat o viteza de 114 km/ora. Este remarcabil de rapid, avand in vedere ca reperul se afla la numai cativa centimetri de pamant. La fel, el a aflat ca o frunza de artar aflata la 1-2 metri deasupra solului avea o viteza de 200 km/h. Prin combinarea mai multor astfel de estimari, vor fi posibile crearea unor imagini detaliate ale vitezelor vantului si intelegerea a ceea ce se intampla in interiorul tornadelor atunci cand se napustesc asupra pamantului.