GAURILE LUI MILOI
Sinonimii. Pesterile lui Adam Neamtu.
Localizare si cai de acces. Intrarile se afla in versantii Cheilor
Minisului, la un metru deasupra albiei raului (circa 400 m altitudine) :
pestera I in versantul stang (sub sosea), iar pestera II in cel drept, una in prelungirea celeilalte. Pentru calea
de acces vezi nota Minisul si cheile sale si fig. 49. Cazare in
Anina (hotel) sau Bozovici, intre care circula autobuze I.T.A., trecand
prin chei.
Date istorice. Amandoua pesterile au fost studiate si
cartate in anii 1960-1962 de L. Botosaneanu, A. Negrea si
St. Negrea.
Descriere. Pestera I este mica (33 m) si
fosila, iar pestera II mai mare
(132 m) si parcursa de apa la marile viituri. Ambele sunt
usor ascendente, sapate pe diaclaze in calcare cretacice. Ambele
pesteri fac parte din acelasi sistem de galerii pe care Minisul,
adancindu-si valea, l-a taiat perpendicular in doua
parti inegale, aflate in prezent in diferite grade de fosilizare.
Pestera I are o
deschidere mare, urmata de o galerie scurta din care se desfac cateva
ramificatii colmatate prin concretionare, de altfel singurile
neluminate. De remarcat bolovanisul din zona intrarii desprins
din tavanul destul de subtire care suporta soseaua ce trece prin
chei ; scurgerile parietale, partial din mondmilch ; crusta
stalagmitica de pe podea cu stalagmite si coloane, iar pe alocuri
perle de caverna in cuiburi.
Pestera
II are o intrare larga
si inalta de 5 m care da in galeria principala. Mai
exista inca patru intrari mici, suspendate in perete, legate de
aceasta galerie prin culoare inguste, la nivel superior. Galena
principala, larga si inalta pana la 7 m, devine tot
mai ingusta si mai joasa, terminadu-se printr-un culoar
inaccesibil. Pe parcurs intalnim mai multi pereti
despartitori si diferite concretiuni care devin dominante
in cea de a doua parte a pesterii. Destul de frumoase sunt anemolitele
(stalactite inclinate), valurile, iar pe crusta concretionara
din partea finala, stalagmitele, grupurile stalagmitice si unele
coloane. Apa de infiltratie si de condensare umple gururile si
balteste pe alocuri pe argila.
Pestera II gazduieste o colonie de circa 60-100 de
miniopteri, iar in gururile sale traiesc crustacei subterani microscopici.
Conditii de vizitare. Ambele pesteri sunt neamenajate. Pestera I,
fiind sub sosea si luminata direct sau difuz in cea mai mare
parte, este des vizitata si destul de degradata. Pestera II, aflandu-se dincolo de raul Minis si necesitand
o salopeta si un mijloc de iluminat, este vizitata mai rar
si practic nu-i degradata ; fiind destul de rece (12-13°) si
foarte umeda (100%) trebuie o imbracaminte adecvata. Durata
vizitarii pesterii II : ½
ora.
Bibliografie. L. Botosaneanu, A. Negrea si St.
Negrea (1967), L. Botosaneanu (1971), A. Negrea si St.
Negrea (1971), St. Negrea si A. Negrea (1968, 1972, 1977), M. Bleahu,
V. Decu, St. Negrea, C. Piesa, L Povara si I. Viehmann (1976).
