Specii dendrologice ornamentale reprezentative, folosite in realizarea spatiilor plantate

SPECII DENDROLOGICE ORNAMENTALE REPREZENTATIVE, FOLOSITE IN REALIZAREA SPATIILOR PLANTATE

CARACTERISTICI MORFOLOGICE DE CARE SE TINE SEAMA LA ALEGEREA ACESTOR SPECII

ritmul de crestere in inaltime al arborilor, in tinerete (ritm anual)

inaltimea maxima la maturitate in conditii optime si

diametrul maxim (este vorba de diametrul maxim al coroanei)

latimea, forma si transparenta coroanei

culoarea, relieful suprafetei, luciul, prezenta ghimpilor trunchiurilor, ramurilor si lastarilor

culoarea, dimensiunea, forma, relieful, pubescenta frunzelor

culoarea, dimensiunea, forma, relieful, luciul, pubescenta, gruparea, gradul de vizibilitate a florilor si fructelor (in legatura cu fructificatia trebuie sa fie sever luata in consideratie la alegerea spatiilor care alcatuiesc plantatiile)

Tabelul 1. Succesiune arbori de-a lungul cascadei

• In coloana 3 este prezentat ritmul de crestere in inaltime al arborilor, in tinerete (ritm anual)

• In coloana 4  h = inaltimea maxima la maturitate in conditii optime

D = diametrul maxim al coroanei la maturitate

• In coloana 10  se fac mentiuni cu privire la rezistenta speciei la nocivitati, la ger, precum si referitoare la anumite caracteristici ale speciei

insusiri decorative		Posibilitati Eseu: Sibiul - istoria orasului Sibiu Referat: Estonia - istorie, politica, geografie, orase de folosire	Observatii
Culoarea florilor Perioada de inflorire (luna)	Coloritul de toamna al frunzisului
verzui-galbui III-IV	galben	• grup • izolat	• rezistenta (toleranta) la fluor si compusi ai fluorului • rezista moderat la ger • isi mentine frunzele foarte mult (chiar pina in ianuarie)
roz IV-V	grena	• grup • izolat	• rezistent la S02 • rezistent la ger • prin colorit creeaza accente in plantatiile in care este folosit
verzui VI-VII	galben-portocaliu-rosu	• grup • izolat • consolidari de taluzuri	• sensibilitate mijlocie la fluor si compusi ai fluorului • sensibilitate mijlocie la S02 • fructe rosii
albe-verzui V-VI	galben-rosu	• grupuri • perdele	• foarte rezistent la fluor, compusi ai fluorului si la S02 • rezistent la ger
galben VII-VIII	brun-roscat	• grup • izolat	• sensibilitate mare la fluor si compusi ai fluorului • sensibil la ger in tinerete
alb cu pete brun-roscat VI-VII	galben	• grup • izolat	• rezistent - sensibilitate mijlocie la S02 • suporta fum si praf • rezista moderat la ger • aparitie tirzie a frunzelor
galben-verzui III	galben	• plantatie in masiv • grup • izolat	• sensibilitate mijlocie la S02 • suporta fumul
	galben	• grup • izolat	• sensibilitate mijlocie-mare la fluor, compusi ai fluorului si S02 • suporta fumul

Tabelul 2. Succesiune arbori de-a lungul accesului din Sos. Oltenitei

ARBORI FOIOSI

Quercus rubra (stejar rosu), arbore de talie 1 sau 2 cu o tulpina dreapta cu un ritidom (scoarta) mult timp neteda si subtire. Coroana stejarului este rotunda cu un frunzis bogat. Frunze mari care ating dimens de 10-25 cm, sinuoat lobate cu lobii terminate cu varfuri prelungi, toamna colorindu-se in variate nuante de aramiu si rosu, pina la brun-roscat.

Caract.biologice: este o specie longeviva si cu crestere rapida

Cerinte ecologice: specie de semiumbra; se dezvolta slab pe soluri calcaroase si nisipoase;

Folosinta: in plantatii masive, in grupuri de 3-5-7- indivizi dar si exemplare izolate si pt alei si strazi sunt f indicati pt ca au o rezistenta buna la poluare

Platanus occidentalis (platan) – este originar din America N, arbole talie 1, scoarta se exfoliaza in placi mici; frunzele sunt f decorative, mari, lobate, cu lobii f.lati si cu varfurile acuminate.

Caract.biologice: longevitate mare cu o crestere f.viguroasa, aspect dezgolit (iarna) f decorativ, cand coloritul de camuflaj de gri-verzui cu maroniu este f.evident. arborii batrani sunt f.usor vatamati de vant (exfoliere f.puternica a scoartei si la instalarea putregaiului)

Cerinte ecologice: prefera solurile profunde; rezista f.bine la poluare (fum, noxe, praf, clima)

Folosinta: solitar in parcuri, sunt arbori de alei (parcuri si spatii dintre blocuri); in plantatiile stradale, dar la cele laterale, nu de mijloc.

Salix alba (salcia alba) este un arbore indigen, de talie 2, al carui trunchi se ingroasa puternic in special spre baza; coroana este neregulata cu lastari lungi, flexibili, de culoare verde-galbui sau brunii spre toamna. Frunzele sunt lanciolate cu margini fin cerate pe fata inferioara albicioase si pubescente; acest arbore infloreste odata cu infrunzirea la inceputul lunii aprilie, iar exemplarele masculine sunt f.decorative prin amenti galbeni.

Caract.biologice: cresc rapid dar au longevitate mica; este mult timp verde

Cerinte ecologice: rezista f.bine la ger si poate vegeta atit pe soluri uscate cit si umede tolerand si inundatiile; arbore de lumina

Folosinta: se utiliz pe malul apelor sau pe locuri joase, pe terenuri cu apa freatica superficiala; poate fi plantata in grupuri si chiar in compozitia masivelor (in pozitii bine luminate) si plantare solitara; serveste la fixarea malurilor

Acer platanoides (paltin de camp) este un arbore indigen de talie 1 sau 2, trunchi drept, coroana sferica, frunze mari palmat-lobate, cu 5-7 lobi profunzi cu varfurile lobilor acuminate, frunzele devin galbene(citron) toamna; florile sunt verzi-galbui grupate in corimbe erecte (inflorescente), care apar in aprilie. Fructele se numeste disamare si devin pendente la maturitate

Caract.biologice: este o specie care raspunde f.bine la taiere

Cerinte ecologice: se adapteaza atit la lumina cit si la semiumbra

Folosinta: sunt clar arbori de aliniament si poate fi folosit in momentul cand dorim sa avem forme de coroane tunse.

Acer pseudoplatanus (paltin de munte) este un arbore indigen de talie 1, cu tulpina dreapta acoperita mult timp cu o scoarta neteda si formeaza o coroana larga ovoidala; frunzele sunt mari palmat-lobate, cu 5 lobi ovati, devin galbene toamna; florile sunt verzi-galbui dispuse in racene lungi, pendente si apar dupa infrunzirea arborelui in luna mai. Fructul este disamara; sunt reunite ca si florile in racame pendente.

Caract.biologice: arbore cu o crestere rapida

Cerinte ecologice: f rezistent la poluare si poate fi cultiva de la zona de munte pina la ses

Folosinta: arbore de aliniament, folosit atit in plantatiile stradale cit si in cazul aleilor.

Acer campestre (Jugastru) este un arbore indigen de talie 2, cu o coroana deasa si rotunda, frunze de culoare verde inchis palmat-lobate, cu 3-5 lobi inegali; florile sunt mici de culoare verzi-galbui dispuse in corimbe erecte si apar in luna mai. Fructul este disamara cu anumite irizatii rosietice pe aripioarele membranoase ce insosesc semintele

Caract.biologice: raspunde bine la taiere

Cerinte ecologice tolerant la umbra

Folosinta: indicat in plantare in masive si perdele; este folosit prin formele tunse

Acer saccharinum (artar argintiu) arbore decorativ originar din America Nord. de talie 1, coroana larga cu frunze palmat-lobate, cu 5 lobi ascutiti, colorate in verde deschis, avand fata dorsala argintiu-albicioasa si toamna devenind galben-deschis. Disamarele sunt f.mari

Caract.biologice: arbore care sufera vatamari la vant si zapada

Folosinta: arbore de aliniament dar il putem planta in parcuri si solidar datorita coloritului aparte.

lujer = portiune dintr-o ramura cu noduri si internoduri, formata in ultima perioada de vegetatie a plantei, care poarta frunze si muguri

ARBORI SI ARBUSTI CONIFERI

Ginkgo biloba – arbore ce apartine gimnospermelor, grupare care face tranzitia catre conifer; originar din China, de talie 1 dar la noi in tara in plantatii creste de talie 2; are un habitus (aspect coroana) variabil, piramidal (exempl.masculine) si larg (etalat) in cazul exempl. feminine. Frunzele sunt remarcabil de frumoase, forma de evantai cu 2 lobi; frunze caduce, coloritul de vara este verde-proaspat iar cel de toamna galben-auriu

Caract.biologice: creste incet in primii ani dupa plantare, apoi f.rapid. Pentru inmultire este necesara cultivarea in grupuri, crescand astfel posibilitatea asocierii. exempl.feminine cu cele masculine (plante dioice: sexe dispuse pe invivizi masc si feminini) (diferiti)  

Cerinte ecologice: specie iubitoare de caldura si de lumina; puietii sunt sensibili la ger dar arborii maturi rezista f bine la ger; au o rezistenta moderata la seceta (puietii insa sunt sensibili la seceta). Necesita soluri profunde, de aceea se recomanda in parcuri si gradini, NU stradal.

Folosinta: pot fi plantati si solitar, dar sunt tipici pentru grupuri si ca arbori de alei. Pentru alei se prefera indivizii masculi.

Talia arborilor

talie 1 (depasesc h = 25 m);

talie 2 (h intre 15-25 m);

talie 3 (h intre 7-15 m); arbusti – plante lemnoase cu h mai mic sau pina la 7 m)

Abies alba (Bradul alb)

Arbore indigen, de talie 1 si cu inradacinare profunda. Coroana este piramidala, falnica si imbracata pina la nivelul solului. Frunzele aciculare, de culoare verde inchis, lucios cu fata inferioara albicioasa, culoare datorata prezentei celor 2 dungi albe de stomate. Inflorescentele (conurile) sunt decorative prin faptul ca sunt erecte, mari si de forma aprox cilindrica.  

Caract.biologice: sunt arbori longevivi, dar cresc incet

Cerinte ecologice: ca specie indigena de climat montan ar necesita veri mai racoroase si o umiditate mai mare in sol precum si in atmosfera. Rezista bine la ger dar nu sub temp de -27°C si este sensibil la ingheturile tarzii

Folosinta: se recomanda plantarea in parcuri unde umiditatea atmosferica este mai ridicata dar se utilizeaza si ca arbori solitari si in grupuri foarte rar se pot planta in aliniamente (doar in parcuri – alei).

Abies concolor (Brad argintiu)

Arbore de talie 1, originar din America N, formeaza o coroana conica regulata, f.frumoasa prin frunze aciculare de culoare deschisa, culoare verde-albastruie-argintie, mata, prezenta pe ambele fete ale frunzelor aciculare (data de numeroasele dungi de stomate xistente pe ambele fete). Conurile sunt mai mici comparativ cu abies alba, aproximativ cilindrice si se remarca prin culoarea verde-violacee pe care o au inainte de maturitate.

Caract.biologice: sunt arbori longevivi, dar cresc incet

Cerinte ecologice: ca specie indigena de climat montan ar necesita veri mai racoroase si o umiditate mai mare in sol precum si in atmosfera. Rezista bine la ger dar nu sub temp de -27°C si este sensibil la ingheturile tarzii

Folosinta: se recomanda plantarea in parcuri unde umiditatea atmosferica este mai ridicata dar se utilizeaza si ca arbori solitari si in grupuri foarte rar se pot planta in aliniamente (doar in parcuri – alei).

Picea excelsa (Molidul)

Arbore indigen de talie 1, coroana piramidala (la molizii mai batrani ramurile secundare devin pendule). Frunzele aciculare sunt tetramuchiate cu varf ascutit (inteapa) de culoare verde intens. Conurile sunt aproximativ cilindrice, dar pendule, in faza tanara sunt verzi iar la maturitate sunt brun deschise.

Caract.biologice: cresc relativ incet

Cerinte ecologice: sunt rezistenti la ger; sunt specii de lumina dar si de semiumbra

Folosinta: se cultiva predominant in parcuri si gradini fie solitari, fie in grupuri si in masiv.

Pinus nigra (Pinul negru)

Arbore de talie 2, cu o coroana larga ovoidala care devine la batranete tabulara. Are ramuri groase, intinse lateral si cu varfurile usor curbate in sus. Frunzele aciculare sunt lungi (aprox 14 cm), verde inchis si grupate cate 2 intr-un fascicul. Formeaza conuri de 5-8 cm de culoare galbuie spre bruna si sunt usor lucioase. 

Caract.biologice: are o crestere rapida

Cerinte ecologice: rezista f bine la ger; este o specie toleranta la seceta; specie de lumina (la umbra se degarnisesc (usuca) rapid. Nu sunt pretentiosi la sol, dar trebuie evitata plantarea in solurile compacte. Ca si pinul de padure sunt adaptabili la conditii destul de variate de sol putand reusi chiar si pe terenuri nisipoase. Pinul negru se acomodeaza f.bine si pe soluri calcaroase. In general pinii nu suporta o atmosfera poluata.

Folosinta: pot fi plantati izolati, in grupuri, uneori in masiv (degarnisirea trunchiului este inevitabila); nu sunt indicati pentru aliniamente deoarece coroana devine cu varsta neregulata.

Pinus silvestris (Pinul rosu sau de padure)

Este un arbore indigen de talie 2-1, are un habitus (asp coroana) la inceput conic care cu varsta devine neregulat, cu o coroana aplatizata si cu trunchiul dezgolit de ramuri pe inaltimi variabile. Scoarta ramurilor din coroana si a partii superioare a trunchiului este roscat-caramizie (este usor de recunoscut de la distanta). Frunzele aciculare sunt mai mici comparativ cu majoritatea pinilor arborescenti (37 cm) colorate verde-albastrui si usor rasucite. Conurile mature ajung la dimensiuni 3-7 cm si au o pozitie pendenta.

Caract.biologice: are o crestere rapida

Cerinte ecologice: rezista f.bine la ger; este o specie toleranta la seceta; specie de lumina; nu sunt pretentiosi la sol (posibil si pe terenuri nisipoase); nu suporta atmosfera poluata.

Folosinta: pot fi plantati izolati, in grupuri, uneori in masiv; nu sunt indicati pentru aliniamente deoarece cu varsta coroana devine neregulata.

Taxodium districhum (Chiparos de balta)

Este un arbore din America de Nord, cu frunze pendente (cazatoare), talie 1, se regaseste in jurul oglinzilor de apa. Formeaza un trunchi viguros care laarborii batrani este foarte latit la baza. Coroana este larg piramidala bogata, cu frunzisul fin, verde devenind ruginiu toamna, inainte de cadere. Frunzele aciculare sunt subtiri, moi, liniare, mici (1-1,5 cm) care sunt inserate distinct pe niste lujeri subtiri, lipsiti de muguri si care cad odata cu frunzele. Lujerii persistenti cu muguri au frunze solzoase mici, dispuse spiralat pe acestia. Conurile sunt de forma sferic-ovoidale de aprox 2-3 cm.

Caract.biologice: creste rapid si are o longevitate exceptionala (pina la 6000 ani)

Cerinte ecologice: prefera un climat mai bland, exemplarele tinere sunt sensibile la gerurile mari. Este adaptat la terenuri cu umiditate in exces, dar poate creste si in soluri cu umiditate moderata

Folosinta: in principal in plantatii pe marginea apelor si a cursurilor line de apa, dar si solitar si in grupuri.

Taxus baccata (Tisa)

este o specie indigena de talie 3, dar poate ajunge si de talie 2, cu o coroana larg piramidala aproape rotunjita. Ramurile sunt dispuse neregulat, incepand din apropierea solului. Frunzele aciculare sunt persistente, dispuse pectinat (pieptene) cu o culoare verde inchis. Este un arbore dioic, exemplarele feminine decoreaza prin faptul ca semintele lor au un invelis carnos, rosu-viu numit aril. Intreaga planta este toxica pentru ca contine un tanin numit taxina.

Caract.biologice: sunt plante care cresc incet; aspect care intereseaza din punct de vedere peisagistic pentru gradinile mici; longevitate mare (2000-3000 ani); tisele suporta f.bine tunderea

Cerinte ecologice: este o planta care rezista f.bine la ger; prefera umiditate mare in sol dar si in atmosfera; creste f.bine in plin soare, dar tolereaza si o umbra accentuata; prefera solurile fertile dar se adapteaza si pe soluri calcaroase; rezista f.bine la poluarea urbana in special la gazele de esapament.

Folosinta: poate fi plantat in grupuri dar si solidar; se preteaza f.bine si la obtinerea unor forme tunse si chiar la realizarea de garduri vii.

Thuja orientalis (Tuia)

Este un arbore de talie 3, originar din Extremul Orient. Coroana este larg conica, ramificata la baza, foarte des, multitulpinala. Frunzele sunt solzoase, lipite de lujeri, care sunt verzi sau verzi-galbui. Conurile sunt mici (1-2 cm) carnoase la inceput de culoare verde-albastrui si devin brune.

Caract.biologice: suporta tunderea

Cerinte ecologice: rezista slab la ger, creste f.bine si pe soluri calcaroase; suporta semiumbra astfel incat conduse prin tundere in gardurile vii se obtin rezultate bune chiar si in conditii de luminozitate.

Folosinta: utilizati in grupuri dar pot fi plantati si solitar (nu lipseste din amenajarile peisagistice)

Larix decidua (Larice, zada)

Este un arbore rasinos cu frunze caduce; de talie 1, cu tulpina dreapta, cu inradacinare profunda, cu o coroana piramidala si rara si care se dezvolta mai mult spre lumina in plantatii. Cu varsta isi pierde ramurile inferioare. Frunzele aciculare sunt moi, lungi 1-3 cm, liniare, grupate in fascicule, colorate in verde deschis, iar toamna inainte de cadere devin galbene. Conurile sunt mici (2,5 – 4 cm) ovoidale remarcabile in faza tanara prin culoare rosie-purpurie.

Caract.biologice: crestere rapida si suporta tunderea

Cerinte ecologice: rezista f.bine la ger, prefera o umiditate crescuta atit in atmosfera cit si in sol; este o specie de lumina

Folosinta: in grupuri dar si ca exemplare solidare putand crea si masive (in pozitii f.bine luminate)

Juniperus communis (Jenupar)

Este un arbust montan indigen, multitulpinal, cu ramificare deasa si varfurile orientate in sus. Frunzele aciculare sunt intepatoare, rigide, canaliculate / scobit longitudinal, in forma de canal sau de jgheab, lungi de 1-1,5 cm, dispuse verticilat cite 3(mai mult de 3 f.inserate in acelasi nod), dispuse in cerc la nivelul unui nod in jurul unei axe comune, cu aspect albastrui; exemplarele feminine formeaza pseudobaice foarte decorative, sferice, 6-9 mm, la inceput verzi, apoi albe-negricioase, brumate

Caract.biologice: crestere rapida

Cerinte ecologice: rezisra bine la ger; nu sunt pretentiosi la sol; specie de lumina si semiumbra

Folosinta: exemplare solitare si grupuri