Managementul contracararii poluarii mediului ambiant - sisteme de management al protectiei mediului

1. Premizele adoptarii strategiei de dezvoltare durabila

Ca urmare a multiplelor aspecte de degradare a mediului, in care poluarea detine o pondere importanta s-au inmultit si preocuparile oamenilor de stiinta, ale organizatiilor neguvernamentale si ale autoritatilor guvernamentale de a gasi solutiile cele mai potrivite pentru rezolvarea crizelor ambientale.

Exista un dezacord, un conflict intre utilizarea resurselor naturale, potentialul productiv, cresterea demografica pe de o parte si capacitatea de sustinere ecologica pe termen lung pe de alta parte.

Cele mai importante dezechilibre au fost create in zonele cele mai industrializate respectiv in America, Europa, Japonia si mai recent in China.

Strategiile mondiale sunt orientate spre folosirea rationala a resurselor, o mai corecta gestionare a acestora, o diminuare a impactului negativ asupra mediului prin cresterea ponderii energiei neconventionale si scaderea consumului specific de resurse pe unitatea de produs sau pe unitatea de PIB.

Utilizarea bunurilor ar trebui regandita in sensul cresterii duratei si intensitatii de folosire.

Fenomenul de risipa este prezent in societatea umana fie ca un consum social ridicat si o utilizare redusa a bunurilor de consum (cazul statelor dezvoltate), fie ca urmare a utilizarii unor tehnologii rudimentare, mari consumatoare de resurse energetice si naturale (cazul multor tari in curs de dezvoltare).

2. Sisteme de management al protectiei mediului

Managementul ecologic este o disciplina relativ noua, care a aparut ca urmare a preocuparilor de promovare a principiilor ecologice. Ca urmare, multe din initiativele de management ecologic sunt uneori lipsite de viziune integrata si adesea confuze.

Multe companii prevad posturi cu sarcini concrete legate de protectia mediului. De asemenea, o serie de companii apeleaza la auditul de mediu. Aproape toate marile companii si-au actualizat misiunea si obiectivele in raport cu efectele de mediu pe care le genereaza, altele si-au modernizat tehnologiile pentru a diminua aceste efecte sau au initiat programe de instruire a personalului.

Masurile enumerate fac parte din capitole diferite ale aceleiasi stiinte: managementul. Astfel, definirea misiunii si a obiectivelor apartine managementului strategic; modernizarea tehnologiilor este o latura a managementului operational, instruirea personalului este domeniul managementului resurselor umane iar reteaua de recuperare si refolosire a ambalajelor si deseurilor intra sub incidenta marketingului produsului.

2.1. Rolul si responsabilitatile ecologiste ale

managementului strategic

In stabilirea misiunii si a obiectivelor sale, compania trebuie sa incerce sa comunice clar si precis (de preferinta cuantificabil) rolul, cultura si filozofia sa de protectie a mediului.

De exemplu, un lant american de magazine isi propune conlucrarea cu societatea civila si cu agentiile guvernamentale pentru prezervarea si imbunatatirea vietii si calitatii mediului ambiant. Firma isi propune de asemenea o contributie de 5% din profitul brut anual la imbunatatirea conditiilor mediu si viata a comunitatii in care activeaza.

Companiile japoneze acorda o mare atentie responsabilitatii lor sociale si protectiei mediului. In acest sens, cultura corporativa a companiei Canon prevede in ordinea urmatoare a importantei: individul-eficienta activitatii-economisirea resurselor pentru generatiile viitoare.

Una din marile companii americane de produse chimice, “Union Carbide” isi propune imbunatatirea tehnologiilor si tehnicilor de operare pentru a elimina emisiile nocive in mediu.

Cu cat o companie este mai matura in strategia practicata, cu atat ea realizeaza ca dincolo de treptele coercitive, dezvoltarea ei sustenabila si realizarea de profit pe termen lung sunt strans legate de actiunile voluntare incadrate in responsabilitatile etice.

Responsabilitatea ecologica a unei astfel de companii se traduce prin preferinta de a oferi spre vanzare produse ecologice, carora le dedica amplasamente speciale si o publicitate pe masura.

Strategia responsabilitatii sociale in domeniul ecologic poate avea 4 moduri de manifestare:

strategia reactiva;

strategia defensiva;

strategia de adoptare;

Document online: La Mezza - una regione storica del Medio Oriente che include l'Antico Egitto Proiect: Italia - relieful, natalitatea, sistemul legislativ si Economia

strategia proactiva.

2.2. Managementul operational si responsabilitatile sale ecologice

Rolul principal al managementului operational este de alocare si dirijare a resurselor in scopul producerii de bunuri si servicii. Directiile sau actiunile in care acesta isi poate aduce contributia la conservarea si imbunatatirea factorilor mediului ambiant, sunt urmatoarele:

- reducerea consumului de materii prime, materiale si energie necesare realizarii unui produs, reducerea pierderilor tehnologice si a cantitatii de deseuri aferente;

realizarea si utilizarea de ambalaje ecologice pentru produse;

cercetarea si dezvoltarea de produse nepoluante;

dezvoltarea tehnologiilor nepoluante;

dezvoltarea biotehnologiilor;

asigurarea calitatii si reducerea pana la eliminare a rebuturilor;

utilizarea ambalajelor ecologice (de exemplu Mc Donald’s).

Fabricile de hartie apeleaza pentru aprovizionarea cu lemn fie la plantari de arbori cu capacitate de crestere rapida si care suporta densitati mari de plantare fie prin achizitionarea de suprafete de padure.

Reducerea consumului de lemn se poate obtine si prin eficientizarea extragerii celulozei din lemn.

In general, in procesul de inalbire a hartiei, companiile producatoare utilizeaza clorinele care au insa un impact negativ asupra mediului.

O sursa importanta de eliminare a risipei de lemn este utilizarea hartiei recuperate.

O preocupare majora a oamenilor de stiinta si a multor companii este aceea de promovare a biotehnologiilor. Prin aceasta se intelege in general “utilizarea integrata a biochimiei, microbiologiei si ingineriei chimice pentru realizarea de aplicatii tehnologice bazate pe activitatile microorganismelor, culturilor de celule sau tesuturi si ale enzimelor”.

Printre numeroasele aplicatii ale biotehnologiilor amintim:

Extragerea titeiului din zacaminte greu exploatabile cu tehnologiile clasice;

Obtinerea combustibililor din biomasa sau reziduuri vegetale;

Regenerarea unor uleiuri cu ajutorul microorganismelor;

Depoluarea apelor reziduale de carburi hidrogenate si a depoluarii unor zone industriale;

Permit rezolvarea partiala a poluarii apelor marii in cazul unor accidente petroliere etc.

2.3. Management financiar si costuri ecologice

Responsabilitatea ecologica a companiei antreneaza diverse categorii de costuri mai usor sau mai dificil de cuantificat, cum ar fi:

costuri suplimentare de cercetare si dezvoltare de noi produse cu impact redus asupra deteriorarii mediului;

costuri si investitii suplimentare in adaptarea si modernizarea tehnologiilor cu impact redus asupra mediului;

costuri cu instruirea personalului;

costuri suplimentare cu informarea consumatorilor.

Costurile ecologice sunt in final suportate de consumator.

2.3. Managementul resurselor umane si educatia ecologica

Pentru implementarea corecta a unei strategii ecologice, companiile trebuie sa-si instruiasca personalul implicat si sa-si formeze manageri cu abilitati in domeniul ecologic.

Multe companii au adoptat solutia crearii unor microstructuri cu responsabilitati sociale si de mediu sub diverse forme, ca de pilda: crearea unei pozitii de director de mediu, sau de vicepresedinte, crearea de comitete sau departamente de mediu.

O latura importanta a educatiei ecologice este cea care are in vedere dezvoltarea durabila a turismului.

Succesul unei afaceri in domeniul turismului depinde de calitatea mediului natural. Aceasta ar trebui de altfel sa constituie o preocupare majora pentru managerii din turism.

Turistii se fac la randul lor responsabili de distrugerea mediului ambiant, turismul ca ramura economica avand uneori o contributie la degradarea mediului, asemanatoare cu alte ramuri economice.

In cadrul programelor de mediu ale U.E., sectorul de turism a constituit unul din domeniile abordate cu prioritate. Principalele directii de actiune din cadrul acestor planuri sunt urmatoarele:

Programe inovative de mediu;

Formarea de retele turistice;

Realizarea unui cod de comportament al turistilor.