Auditul de mediu - continutul si obiectivele auditului de mediu

1. Principii generale

Auditul de mediu reprezinta un proces de determinare si examinare, implicand analize, teste si confirmari, al carui scop este de a verifica in ce masura o intreprindere in ansamblu sau anumite structuri componente ale acesteia, respecta cerintele legale, locale sau nationale, de protectie a mediului.

Pentru tarile cu o economie dezvoltata, auditul de mediu este specific tuturor categoriilor de intreprinderi, completand astfel managementul global al acestora. Precizam ca sistemul de management de mediu al unei intreprinderi trebuie sa permita echipei de conducere sa se asigure ca:

intreprinderea respecta, prin intreaga sa activitate, toate prevederile actelor   normative pe linia protectiei mediului;

- activitatile interne, organizarea si structurarea intreprinderii, procedurile interne pe linia preocuparilor de protectia mediului sunt clar definite;

- riscurile de mediu ale intreprinderii sunt cunoscute si se afla sub control;

intreprinderea are fondurile si serviciile de mediu asigurate;

Intr-o intreprindere bine organizata, managementul de mediu se completeaza cu alte functii ale managementului. Trebuie sa existe interconexiuni intre acestea, ca de exemplu:

- planificarea – stabilirea scopurilor, orientarea politicii, definirea procedurilor, bugetul programului;

- organizarea – stabilirea structurii organizatorice, definirea rolurilor si responsabilitatilor, stabilirea calificarii si pregatirii personalului;

- ghidarea si conducerea - coordonarea, motivarea, stabilirea prioritatilor, elaborarea standardelor de performanta, dereglari si schimbari in conducere;

- comunicarea – dezvoltarea si implementarea canalelor efective de comunicare din intreprindere in cadrul sectiilor, cu grupuri externe inclusiv organele de reglementare convenabile;

- controlul si prevederea – masurarea rezultatelor, cunoasterea performantelor, luarea masurilor corective.

Auditul de mediu al unei intreprinderi presupune desfasurarea urmatoarelor activitati de:

- pre-audit;

- audit propriu-zis;

- post-audit.

In activitatile de pre-audit sunt incluse:

- selectia sectoarelor ce vor fi analizate;

- alegerea echipei de audit;

- elaborarea planului, scopului si graficului de desfasurare a auditului;

- alocarea resurselor;

- intocmirea formularelor si obtinerea de informatii premergatoare asupra sectoarelor ce urmeaza sa fie analizate.

In etapa activitatilor de audit propriu-zis sunt incluse mai multe subetape:

- intelegerea sistemului si procedurilor interne de management;

- analiza detaliata a fiecarui sector din punct de vedere al respectarii prevederilor de protectia mediului;

- precizarea punctelor tari si a celor slabe in procedurile interne de management;

- sintetizarea evidentelor auditului.

Activitatile de post-audit cuprind:

- inaintarea raportului de audit la departamentul superior;

- identificarea solutiilor;

- pregatirea recomandarilor;

- stabilirea responsabilitatilor pentru actiunile colective;

- stabilirea graficului de actiune.

In alegerea obiectivelor programului, specifice fiecarei intreprinderi, trebuie avut in vedere ca obiectivele alese sa fie:

- importante;

- operationale;

- specifice si masurabile;

- controlabile;

- conduse.

Auditul de mediu trebuie aplicat la toate intreprinderile cu activitate economica si cu efecte negative asupra mediului si la toate tipurile de activitati, stimuland astfel preocuparea responsabilului unitatii pentru managementul de mediu al intreprinderii.

Auditul unei intreprinderi poate fi organizat ca:

- audit intern prin nominalizarea unei echipe de specialisti din intreprindere (posibil si cu colaboratori externi), prin care conducerea se asigura ca in interiorul intreprinderii este respectata legislatia si standardele de mediu, prevederile actelor de reglementare a activitatii din punct de vedere al mediului (acord, autorizatie) etc.

- audit extern, realizat de o echipa de specialisti din exteriorul intreprinderii in colaborare cu serviciile implicate in activitatea de mediu din intreprindere; prin acesta se verifica, cu obiectivitate, in ce masura sunt respectate si realizate conditiile mentionate mai sus. Se certifica, de asemenea, modul de implicare si constientizare a personalului angajat in aceste probleme; se verifica relatiile existente intre servicii ce contribuie la functionarea corespunzatoare a managementului de mediu, financiar, administrativ etc.

In timp, aceasta activitate va capata o anumita periodicitate si se repeta ori de cate ori intreprinderea se restructureaza, introduce noi tehnologii, realizeaza noi produse etc. De precizat ca atat la nivelul Uniunii-Europene, cat si in tara noastra, se afla in curs de derulare adoptarea unor standarde de definire a principalelor elemente legate de auditul de mediu. Aceste standarde sunt:

- ISO/DIS 14010;

- ISO/DIS 14011;

- ISO/DIS 14012 (Linii directoare pentru auditul de mediu, principii generale, proceduri de audit).

Continutul si obiectivele auditului de mediu

Document online: La Mezza - una regione storica del Medio Oriente che include l'Antico Egitto Proiect: Italia - relieful, natalitatea, sistemul legislativ si Economia

Camera de Comert Internationala defineste auditul de mediu ca fiind: „instrument al managementului care consta intr-o evaluare sistematica, documentata si obiectiva a modului in care functioneaza structurile organizatorice cu rol in managementul mediului, precum si echipamentul ecologic, in scopul salvgardarii mediului, facilitand controlul managerial asupra diferitelor practici si extinderea masurilor care se incadreaza in politica ecologica a intreprinderii si legislatia din domeniu”.

Auditul este o metodologie care permite evaluarea unei anumite situatii in raport cu o situatie de referinta. Auditul de mediu sau ecoauditul este, de asemenea, un instrument de gestiune cu ajutorul caruia se stabileste performanta masurilor aplicate in scopul protectiei mediului. El a aparut la inceputul anilor '70 cu scopul evaluarii performantei ecologice a unor activitati in domeniile industriei petroliere si chimice.

In timp, s-a inregistrat o serie de activitati de audit de mediu datorita urmatorilor factori:

cresterea frecventei accidentelor de pe platformele industriale;

multiplicarea considerabila a reglementarilor privind protectia mediului atat la nivel local, cat si regional si global;

intensificarea actiunilor societatii civile, mai ales prin Organizatiile Neguvernamentale pentru Protectia Mediului in directia cunoasterii si limitarii efectelor negative ale activitatii economico-sociale asupra sistemelor naturale si asupra mediului in ansamblul sau;

- cresterea frecventei situatiilor de recuperare a pagubelor de mediu, in contextul crearii cadrului legislativ adecvat aplicarii principiului „Poluator – Platitor”, sau al tuturor principiilor economice ale poluarii.

Ecoauditul se deosebeste de alte tehnici de evaluare a relatiilor dintre mediu si sistemul tehnico-productiv. In timp ce evaluarea impactului de mediu se refera la identificarea, programarea, normalizarea, evaluarea propriu-zisa si comunicarea efectelor ecologice potentiale asociate unui proiect de investitii, auditul de mediu consta intr-o activitate concentrata pe analiza sistematica a performantei ecologice reale ce caracterizeaza ansamblul activitatilor dintr-o intreprindere.

Ecoauditul se doreste a fi o examinare exhaustiva a sistemelor de management si a instalatiilor, fara a intelege prin aceasta modalitatea solutionarii complete si eficiente a tuturor problemelor de mediu.

Tinand cont de continutul sau, se poate aprecia ca activitatea de ecoaudit are urmatoarele obiective principale:

- evaluarea masurii in care managementul sistemelor si echipamentelor ecologice functioneaza la parametrii proiectati in concordanta cu cerintele respectarii conditiilor de mentinere a echilibrelor sistemelor naturale;

- evaluarea gradului de respectare a politicii si normelor intreprinderii in materie de restrictii ecologice;

- evaluarea gradului de respectare a legilor si reglementarilor in domeniu;

- diminuarea expunerii oamenilor la riscurile datorate degradarii mediului.

In consecinta, sfera de cuprindere a auditului de mediu se refera la urmatoarele probleme:

a) presiunea exercitata asupra mediului ca sistem:

istoricul zonei de desfasurare a activitatii intreprinderii;

- sistemul tehnologiilor, respectiv al resurselor utilizate;

- sistemul de depozitare al materialelor: depozite amenajate la suprafata solului, depozite amenajate in subsol;

- emisii atmosferice;

- evacuarea apelor uzate;

- deseurile solide si lichide rezultate rezultate si care reprezinta un risc ecologic major;

- reziduuri de azbest;

- evacuarea deseurilor in interiorul sau in afara zonei de desfasurare a activitatii;

- masurile de prevenire a deversarii produselor petroliere si chimice;

- existenta acordului sau autorizatiei de mediu, a permiselor de poluare etc.

b) riscul la care sunt supusi muncitorii:

- expunerea personalului la aerocontaminanti, factori fizici si chimici agresivi;

- informarea personalului in legatura cu riscurile la care este supus si posibilitatile de diminuare si evitarea riscurilor;

- metodele si mijloacele de verificare a sistemelor de ventilatie;

- asigurarea echipamentului de protectie individuala;

- instituirea programelor de supraveghere medicala;

- mijloacele si instrumentele de acordare a primului ajutor;

- prezentarea si explicarea obligatiilor legale ale personalului in legatura cu protectia muncii;

- asigurarea dreptului personalului de a informa conducerea intreprinderii in legatura cu unele riscuri.

c) riscurile la care sunt supusi consumatorii:

- existenta programului de securitate privind respectarea conditiilor de fabricatie;

- controlul calitatii produsului;

- sistemul de ambalare, stocare, expediere a produsului;

- proceduri de retragere a produsului de pe piata;

- informarea clientului in legatura cu manipularea si utilizarea produsului;          

- sistemul de etichetare ca forma de comunicare in legatura cu parametrii produsului;

 derularea programului de formare si informare a vanzatorilor;             

- controlul la nivelul verigilor fluxului de fabricatie;

- publicatii, publicitate in legatura cu produsul oferit consumatorului.

d) strategia de asigurare a securitatii activitatii in  intreprindere:

politica si regulile de asigurare a securitatii muncii, productiei si protectiei mediului;

- anuntarea si inregistrarea evenimentelor „accidente”;

- anchetarea si analizarea conditiilor de producere a unui accident;

- reguli speciale de acces in locuri periculoase;

- verificarea echipamentelor electrice, a conductelor de transport, interventia in caz de avarii etc.

- viteza de reactie in situatii de urgenta;

- comunicarea, informarea in legatura cu strategia securitatii activitatii.

8.8. Tipurile si avantajele auditului de mediu

Tinand cont de contextul in care se realizeaza evaluarea performantei ecologice a unei activitati, literatura de specialitate consemneaza urmatoarele tipuri de ecoaudit:

- auditul de mediu prealabil cumpararii;

- auditul de mediu prealabil vanzarii;

- auditul de mediu transversal.

Apare ca absolut justificata tendinta de extindere a practicii auditului de mediu prealabil cumpararii, acesta constituindu-se ca o masura de prevenire a situatiilor in care sunt neglijate costurile ecologice actuale si viitoare asociate activitatii unei intreprinderi ceea ce i‑ar putea modifica statutul din „profitabila” in „neprofitabila”.

Exista, de asemenea, ratiuni pentru organizarea si realizarea auditului de mediu prealabil vanzarii, printre care aceea ca protejeaza astfel pe vanzator de eventuale acuzatii, acoperite juridic in legatura cu viciile ascunse ce au influentat afacerea.

Aceasta practica delimiteaza responsabilitatile vanzatorului de cele ale cumparatorului in planul respectarii reglementarilor de mediu.

Datorita costurilor mari ocazionate de realizarea ecoauditului complet, precum si in cazul unor acuzatii punctuale la adresa intreprinderii, in contextul unor posibile daune provocate mediului, s-a conturat ideea auditului de mediu transversal, respectiv a unui audit de mediu partial. Aceasta consta in expertizarea unei probleme specifice (cum ar fi aceea a deseurilor), dar care reflecta natura mai mult sau mai putin ecologica a intregii activitati cu implicatii asupra imaginii intreprinderii. Practica auditului de mediu transversal solicita un efort de identificare a acelor surse sau factori de poluare prin care poate fi exercitat controlul asupra tuturor celorlalte forme de poluare generate de intreprindere sau a unei forme de poluare avand mai multe surse, dintre care unele au o contributie importanta.

In practica, exista trei tipuri de audit:

1) Auditul intern

Clauza 454 din standardul ISO 14.001 impune unei organizatii sa aplice o procedura pentru sistemul de audit de mediu intern, care sa furnizeze conducerii organizatiei o intelegere corespunzatoare a urmatoarelor probleme:

- daca Sistemul de Management de Mediu (SMM) realizat conduce la realizarea politicii de mediu stabilite;

- daca este conform cu reglementarile de mediu;

- daca asigura realizarea performantelor de mediu si daca asigura reducerea poluarii.

Auditurile interne, realizate de organizatie, sunt un instrument al managementului de mediu general, prin care se controleaza riscurile identificate ale organizatiei:

- expunerea la riscul de urmarire in justitie pentru poluarea mediului;

- expunerea la costuri suplimentare (amenzi, cheltuieli de remediere etc).

2) Auditul furnizorilor

Realizarea acestui tip de audit este cerut printr-o interpretare a clauzei 446 a standardului ISO 14.001.

Organizatiile care adopta sisteme de management de mediu in conformitate cu prescriptiile standardului ISO 14.001, nu pot ignora riscurile de mediu generate eventual de diversi furnizori.

Una din modalitatile de evitare a acestor riscuri este realizarea unui audit ecologic al furnizorului. Se pot intalni urmatoarele cazuri:

- daca furnizorul declara realizarea si implementarea unui SMM ISO 14.001, el ofera criterii suficiente pentru acceptarea ca partener, fara a mai fi necesara auditarea;

- auditul la furnizor, cu verificarea respectarii legislatiei; de exemplu depozitarea substantelor toxice si periculoase, reciclarea deseurilor etc.

Auditurile furnizorilor sunt deci si ele instrumente ale managementului general al companiei, deoarece identifica:

- furnizorii care expun clientul la riscurile si performantele de mediu asociate produsului;

- produsele si serviciile externe furnizate care necesita controale suplimentare din partea clientului, stabilindu-se zona care genereaza costuri suplimentare si riscuri pentru organizatie.

3) Audituri externe de certificare

Validarea externa a SMM-ului implementat de organizatie se face de obicei la presiuni interne sau externe, printr-o evaluare independenta, care conduce la certificarea acestui sistem, demonstrand public ca acest SMM este conform standardului international cunoscut, respectiv ISO 14.001.

Acest audit, ca instrument al managementului general al organizatiei, permite acesteia:

- sa demonstreze sectorului de piata pe care actioneaza sau chiar si altor piete, ca s-au efectuat in permanenta controale si imbunatatiri ale performantelor de mediu, conform prescriptiilor din standardul mentionat;

- sa patrunda intr-un sector de piata sensibil la problemele de mediu;

- sa evite potentialele costuri si multiplele audituri de mediu ale furnizorilor.

Odata cu dezvoltarea „Sistemelor de management de mediu”, Organizatia Internationala de Standardizare, prescurtat ISO, a trecut la elaborarea standardelor din seria ISO 14000, menite sa asigure gestionarea corespunzatoare a problemelor de mediu, tot mai numeroase, pe care le genereaza activitatile sociale si economice, in aceasta etapa de dezvoltare deosebita a societatii umane.

Seria de standarde 14000 descrie principiile de buna practica ale managementului de mediu ca parte integranta a managementului general de organizatie (companie, societate comerciala etc).

Scopul final al SMM, proiectat si implementat, este ca activitatile organizatiilor sau companiilor, sa reduca impactul asupra factorilor de mediu din zona de amplasare prin prevenirea poluarii.

Standardul ISO 14001asigura:

- ierarhizarea factorilor de mediu;

- intelegerea problemelor de mediu ale organizatiei;

- angajamentul companiei si al personalului privind asigurarea protectiei mediului;

- planificarea, realizarea si verificarea performantelor politicii de mediu.

Standardul ISO 14001 trebuie acceptat ca un document cu urmatoarele trasaturi:

- este generic - se aplica in acelasi mod in orice tip de unitate fie ca este fabrica, service sau scoala;

- este proactiv - include o abordare anticipata/preventiva;

- este voluntar - include reguli si proceduri care dupa acceptare trebuie urmate si respectate;

- este continuu - urmareste imbunatatirea permanenta a performantelor prin monitorizarea si elaborarea unor masuri de corectie;

- este argumentat - este bazat pe un sistem de proceduri bine documentate.