Regimul juridic al deseurilor - regimul juridic al deseurilor reciclabile

Regimul juridic al deseurilor - Regimul juridic al deseurilor reciclabile

a) Notiunea de „deseuri” si de „deseuri si substante periculoase”. Legea protectiei mediului defineste deseurile, in general, ca fiind „substante rezultate in urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile”[1].

Rezulta din aceasta definitie ca deseurile, in general, pot fi naturale - rezultate in urma unor procese biologice sau industriale-tehnologice - produse prin diferite activitati umane, dintre care unele nu mai pot fi folosite ca atare, trebuind deci sa fie neutralizate sau distruse, in timp ce altele sunt refolosibile, ca materii prime secundare, neprezentand risc toxicologic sau ecologic[2].

Definitia redata mai sus, se completeaza cu cea cuprinsa in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, actualizata, privind regimul deseurilor care, defineste deseul ca fiind: „orice substanta sau obiect din categoriile stabilite, pe care detinatorul le arunca, are intentia sau obligatia de a le arunca”.

Aceasta definitie, ca de altfel si cea data de Hotararea de Guvern nr. 228 din 20 februarie 2004, actualizata privind controlul introducerii in tara a deseurilor nepericuloase, in vederea importului, perfectionarii active si a tranzitului care arata ca deseurile si reziduurile de orice natura sunt  „produsele si materialele cu termene de garantie depasite, produsele uzate fizic sau care nu mai au valoare de intrebuintare, precum si resturile menajere”, sunt vulnerabile, asa dupa cum s-a aratat in literatura juridica[3], pentru faptul ca nu se refera si la deseurile periculoase si pun accentul pe lipsa de valoare a deseurilor, ceea ce contravine necesitatii reciclarii lor.

Pe plan international, in Anexa C (83) 180 din 1 februarie 1984 a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica se arata ca deseul este „orice materie considerata ca fiind deseu sau definita juridic ca deseu in tarile unde aceasta se gaseste sau este trimisa spre a se gasi”.

b) Managementul ecologic al deseurilor. Constand din totalitatea lucrarilor, masurilor si activitatilor de gospodarire a deseurilor, destinate sa asigure protectia sanatatii umane si a mediului inconjurator, managementul ecologic al deseurilor se asigura in primul rand prin elaborarea si aplicarea unor norme juridice adecvate privind producerea, colectarea, transportul, prelucrarea, neutralizarea, reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea si alte activitati care au ca obiect deseurile.

Legea protectiei mediului cuprinde o serie de norme cu caracter general cu privire la substantele si preparatele chimice periculoase, deseuri si deseuri periculoase care se refera, pe de o parte, la obligatiile ce revin autoritatilor pentru protectia mediului si altor autoritati abilitate prin lege, dupa caz, de a supraveghea si controla respectarea reglementarilor in domeniu si de a lua masuri de prevenire si limitare a impactului substantelor si preparatelor chimice periculoase si a deseurilor asupra sanatatii populatiei si a mediului si, pe de alta parte, la obligatiile persoanelor fizice si juridice care gestioneaza substante si preparate chimice periculoase sau efectueaza operatiuni de import, export, tranzit, transport intern si international de deseuri si norme specifice cu privire la calitatea apelor, a solului si a aerului, protectia ecosistemelor terestre si acvatice, protectia asezarilor umane, desfasurarea activitatilor nucleare s.a.

Cad sub incidenta prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000[4], activitatile de gestionare a deseurilor, in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului, care se refera la: deseurile menajere; deseurile de productie; deseurile de constructie si demolari; deseurile periculoase, categoriile acestora fiind expres mentionate de lege.

c) Autorizarea activitatilor legate de deseuri. Sunt supuse procedurii[5] de obtinere a autorizatiei integrate de mediu, instalatiile pentru depozitarea sau recuperarea deseurilor periculoase, cu o capacitate mai mare de 10 t/zi; instalatiile pentru incinerarea deseurilor municipale, cu o capacitate mai mare de 3 t/zi; instalatiile pentru depozitarea deseurilor nepericuloase, cu o capacitate mai mare de 50 t/zi, precum si depozitele controlate de deseuri, care primesc mai mult de 10 t/zi sau cu o capacitate totala mai mare de 25 t, cu exceptia depozitelor controlate de deseuri inerte.

Pentru toate celelalte activitati care privesc administrarea si gestionarea deseurilor se elibereaza autorizatia de mediu, reglementata de dispozitiile Legii protectiei mediului.

Regimul juridic al deseurilor reciclabile

In scopul asigurarii valorificarii deseurilor industriale reciclabile[6] in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului inconjurator, pentru obtinerea unor resurse suplimentare de materii prime secundare, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 16/2001, actualizata, privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile, detinatorii unor astfel de deseuri, persoane juridice, sunt obligati sa asigure strangerea, sortarea si depozitarea temporara a acestora, cu respectarea normelor de protectie a mediului si a sanatatii populatiei, precum si reintroducerea lor in circuitul productiv prin: a) reutilizarea in propriile procese de productie; b) valorificarea - pe baza de autorizatie emisa de Comisia Nationala pentru Reciclarea Materialelor (aflata in subordinea Ministerului Industriei si Resurselor) si comercializarea materiilor prime secundare si, respectiv, a produselor reutilizabile obtinute prin reciclare; c) predarea catre agentii economici specializati, autorizati pentru valorificare, a deseurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienta (art. 5).

La randul lor, detinatorii de deseuri industriale reciclabile persoane fizice sunt obligati: sa nu depoziteze si sa nu abandoneze deseurile industriale reciclabile in conditii care contravin normelor de protectie a mediului si sanatatii populatiei; sa depuna separat deseurile industriale reciclabile acolo unde exista recipiente sau incinte special destinate acestui scop.

La baza gestionarii deseurilor industriale reciclabile stau aceleasi principii care privesc gestionarea deseurilor, in general, prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 78/2000, actualizata, mai putin principiile prevazute la lit. e) si f) ale art. 3.

Agentii economici care realizeaza activitatea de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoanele fizice, isi pot desfasura activitatea numai in baza autorizatiei de colectare emisa de prefectura judetului, cu avizul primariei comunei, orasului sau municipiului in care isi desfasoara activitatea agentul economic respectiv, pe baza dovezii ca detine spatiul si dotarile corespunzatoare necesare pentru depozitarea deseurilor colectate, precum si pe baza autorizatiei de mediu emisa de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului, conform reglementarilor legale in vigoare.

Agentii economici sunt obligati sa elibereze persoanelor fizice de la care colecteaza adeverinta de primire si plata care, in mod obligatoriu, trebuie sa contina elementele prevazute de lege.

Autorizatia de colectare a deseurilor industriale reciclabile de la persoanele fizice se acorda pe fiecare grup de deseuri, agentilor economici care indeplinesc urmatoarele conditii minime: detin avizul primarului din localitatea in care isi desfasoara activitatea; au in obiectul de activitate recuperarea deseurilor si resturilor reciclabile; punctele de colectare sunt declarate la oficiul registrului comertului, detin, in proprietate sau in folosinta spatiul corespunzator desfasurarii activitatii; detin in proprietate mijloace de cantarire verificate din punct de vedere metrologic; punctele de colectare sunt autorizate din punct de vedere al protectiei mediului si a sanatatii populatiei.

In termen de 30 de zile de la depunerea cererii, prefectura emite autorizatia de colectare a deseurilor industriale refolosibile de la persoanele fizice sau comunica, dupa caz, solicitantului motivul respingerii.

Autorizatia este valabila pe timp de un an cu posibilitatea de a fi prelungita cu inca un an[7].