- poluarea apelor maritime

GRUP SCOLAR TEHNOLOGIC “ION MINCU”, TARGU-JIU

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENTELOR PROFESIONALE NIVEL 3 DE CALIFICARE

Poluarea apelor maritime

Argument

Poluarea marilor si oceanelor constituie o problema majora cu consecinte ingrijoratoare in ceea ce priveste utilizarea resurselor biologice si a zonelor litorale.

Multa vreme s-a considerat ca mediul marin este capabil sa preia si sa asimileze o cantitate nelimitata de poluanti. Aparitia unor grave fenomene de degradare ale mediului marin in tot mai multe zone ale globului , a facut ca aceasta conceptie sa fie reconsiderata. Studiile effectuate au aratat ca aceasta capacitate de a asimila reziduurile de catre mediul marin nu este nelimitata si totodata, mediul marin nu are capacitatea de a-si regenera resursele sale in conditiile modificarii echilibrului natural.

Cele mai afectate sunt zonele din vecinatatea coastelor , unde pe de o parte se desfasoara si se dezvolta activitatile litorale , iar pe de alta parte, se resimt cele mai intens efectele poluarii de origine terestra.

In vederea cunoasterii relatiilor intre calitatea apelor marine si afectarea folosintelor acestora este necesar a se cunoaste utilizarile zonelor maritime, deoarece aceste utilizari fie ca sunt conditionate sau determina calitatea ape marine, fie ca se influenteaza reciproc.

Principalele folosinte ale apelor maritime pot fi impartite in doua categorii:

exploatarea resurselor maritime ;

utilizarea spatiului marin

Exploatarea resurselor marime, precum si o mare parte dintre utilizarile spatiului marin se concentreaza in zonele de coasta si in particular in zonele adiacente tarmurilor marilor si oceanelor unde activitatile urbane si industriale sunt mai intense. Acestea sunt zonele care contin si in mare parte din resursele biologice, precum resursele minerale cele mai accesibile in present. Datorita activitatilor de exploatare a resurselor mentionate, precum si datorita surselor de poluare de origine terestra, zonele litorale sunt cele mai afectate din punct de vedere al calitatii apelor.

Utilizarea spatiului marin

Cele mai importante utilizari ale spatiului marin s-au dovedit a fi urmatoarele:

transporturile maritime de marfuri, aflate in continua crestere;

amenajarile portuare dezvoltate odata cu cresterea transporturilor

destinate preluarii unui trafic sporit de marfuri;

amenajarile litorale si agrementul;

Capitolul I

Principalele surse de poluare a apelor maritime

1.1 Surse de poluare de provenienta terestra

Sursele de poluare de provenienta terestra constituie principala cale de patrundere a poluantilor in mediul marin si in special, in zona de coasta.

Principalele surse terestre de poluare ale regiunilor de coasta sunt:

cursurile de apa receptoare ale apelor uzate orasenesti si industriale,

ale apelor de drenare sau scurgere de pe terenurile agricole, precum si ale altor deseuri sau materii solide interne;

conductele de descarcare directa a apelor uzate menajere sau

industriale ;

deversarea in mare, deliberate sau accidentala a substantelor poluante,

mai ales a hidrocarburilor din activitatile portuare sau navigatie;

exploatarea resurselor minerale de pe fundul marilor;

amenajarea regiunilor de coasta si dragajul cailor navigabile;

utilizarea litoralului pentru baie, sporturi nautice si agreement.

Dintre aceste surse de impurificare a apelor litorale, descarcarea apelor uzate constituie cauza principalaa poluarii apelor marine in zonele cu activitati turistice, urbane sau industriale dezvoltate, aceasta si ca urmare a conceptiei gresite privind capacitatea de asimilare nelimitata a mediului marin, ceea ce a facut sa se admita solutii de descarcare in mare a nor ape uzate , fie insuficient epurate, fie la o distanta prea mica fata de tarm, procesele de dilutie si degradare fiind necorespunzatoare.

1.2 Surse de poluare de provenienta marina

In aceasta categorie intra sursele de poluare care au drept cauza diferite activitati ce se desfasoara in largul marilor si oceanelor.

Exploatarea resurselor minerale, ca petrolul, gazaul , nisipul, etc. , pot conduce la poluarea mediului marin, atat in activitatea de explorare, cat mai ales in cea de exploatare. Forajul marin, aflat intr-o dezvoltare continua, constituie una din principalele surse de poluare marina.

Transporturile maritime reprezinta de asemenea un pericol de poluare nu numai prin accidentele ce se produc la coliziunea navelor si care produc catastrofe, in special cand acestea transporta substante toxice , si prin descarcarile in mare , care sunt greu de controlat.

Descarcarea sau depozitarea in mare a deseurilor militare, precum si descarcarile de la navele cu propulsie nucleara pot constituii surse potentiale de poluare.

1.3 Surse de poluare atmosferica

Poluarea ce se produce prin intermediul atmosferei reprezinta de asemenea o sursa importanta, datorita cantitatilor mari de poluanti care se gasesc in aceasta.

Poluarea atmosferica constituie o cale de introducere a poluantilor in mare , in principal prin :

reziduurile produse la arderea combustibililor utilizati la propulsia avioanelor si navelor;

evacuarea in atmosfera a gazelor arse si afumului de la unitatile industriale si aglomerarile urbane din vecinatatea coastelor, in special a combinatelor petrochimice;

reziduurile produse de autovehicule , dintre care se mentioneaza tetraetilul de plumb sau mercurul gasite in cantitati semnificative in flora si fauna marina in zone cu concentrari mari ale traficului terestru;

elemente radioactive provocate ca urmare a experientelor nucleare aeriene sau a emisiilor atmosferice de produsi radioactivi evacuate accidental de uzinele nucleare;

pesticide utilizate sub forma de pulberi solide administrate prin avioane.

Calea atmosferica de acces a poluantilor in mediul marin depinde in

principal de doi factori : precipitatiile care provoaca accelerarea patrunderii poluantilor si curentii atmosferici care pot conduce la transportul poluantilor pe distante foarte mari

In sens invers, aerosolii marini ridicati in atmosfera de la suprafata marii , in functie de conditiile atmosferice , pot fi transportati pe distante mari pe continent, aducand cu ei microelemente sau microorganisme marine.

Referat: Turcia - populatia si economia Eseu: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Capitolul II

2.1 Poluantii apelor maritime

Poluantii care actioneaza asupra mediului marin se pot clasifica dupa natura lor, dupa caracteristicile chimice sau fizice , in functie de provenienta , sau dupa modul de actionare sau efectele pe care le produc.

Dupa natura lor pot fi :

naturali: vulcani submarine care pot produce poluare fizica sau chimica, cutremure, procese de eroziune;

produsi de activitatile umane: ape uzate, reziduuri din exploatarea si prepararea minereurilor, agricultura, urbanizarea, industria, transporturile

produsi sintetici: materiale plastice, pesticide, radionuclizi.

Dupa provenienta lor poluantii pot fi clasificati astfel

ape uzate menajere , orasenesti sau de la crescatorii de animale care contin in general compusi organici complexi in solutie sau in suspensie cu o mare varietate dintre care se mentioneaza: bacteriile sarurile nutritive si namolul;

ape uzate industriale care contin materii organice, substante toxice nedegradabile , metale grele si produsi chimici sintetici;

uleiuri si hidrocarburi provenind de la debalastare , de la accidentele portuare sau din larg, precum si de la rafinarii;

substante radioactive descarcate de centralele nucleare sau de la navele cu propulsie nucleara;

ape calde provenite in principal datorita descarcarilor de la centralele nucleara sau termice , precum si de la industria siderurgica sau petrochimica.

Dupa efectele pe care le produc poluantii pot conduce la : poluare

Chimica, termica, bacteriana, organica,secundara, radioactiva etc.

De asemenea, poluantii mai pot fi clasificati in : toxici ( remanenti sau neremanenti ) sau netoxici ; degradabili sau nedegradabili ; poluanti care se acumuleaza sau nu in organismele marine.

2.2 Efectele poluarii asupra calitatii apelor maritime

Poluarea poate compromite echilibrul natural al vietii marilor; gradul de importanta al acestor prejudicii variaza mult functie de zona de unde are loc aceasta poluare , avand in vedere ca productivitatea biologica este diferita de la un loc la altul. Din nefericire aceasta productivitate este mai ridicata in zonele de coasta si in jurul estuarelor , unde si poluarea este mai accentuate.

In continuare sunt prezentate efectele poluarii marilor in functie de caracteristicile fizico-chimice ale principalilor poluanti.

(1) Hidrocarburilor halogenate, constituie o categorie de produse chimice sintetice folosite tot mai mult in industrie cat si in agriucltura.

O serie de studii asupra insecticidelor si a organismelor marine au aratat efectele grave pe care le au acesti polunati asupra ecosistemului marin:

- reduc productivitatea fitoplanctonului;

- produc pagube considerabile printer crustacee , printer ouale si larvele anumitor moluste ;

- provoaca leziuni care antreneaza o degenerare a tesuturilor molustelor si a pestilor cartilaginosi;

- deregleaza obiceiurile de a se reproduce si de a se alimenta ale pestilor.

(2) Petrolul si derivatii lui

Poluarea cu petrol este consecinta aproape inevitabila a faptului ca tarile industrializate se bazeaza pe tehnologii pe baza de petrol.Peliculele de hidrocarburi se intalnesc deseori de-a lungul cailor maritime ale petrolierelor si in apropierea marilor centre populate, insa se pot gasi si la suprafata apei in largul oceanelor. Navigatia si accidentele produse prin coliziunea navelor reprezinta o cauza majora a deversarilor de petrol si derivati ai acestuia, atat in largul marii cat si in porturi.

Img 1.1

(3) Alte substante chimice organice

Datorita numarului foarte mare de substante chimice si a diversitatii lor, nu este posibila o clasificare stricta a efectelor acestora asupra sistemelor ecologice marine. Se poate cunoaste comportamentul general al substantelor organice , se poate evalua toxicitatea lor si semnala pericolele specifice pe care le pot prezenta.

Lista poluantilor organici de origine sintetica cuprinde numeroase produse chimice , ca de exemplu: fenoli, substante aromatice policiclice, detergenti, vopsele de aniline, materii ce devin active la suprafata apei.

Printre poluantii organici de origine naturala , intalniti in cantitati mari in deseurile industriale , se numara : taninul, lignina, proteinele, hidratii de carbon, terpenele, toxinele marine.

(4) Substante chimice anorganice

In apa de mare se gasesc o serie de poluanti anorganici, cum ar fi:

acizii , care au efecte relative minime asupra mediului marin;

metalele grele, care reprezinta cauza principala a poluarii mediului marin.

Dintre acestea , plumbul si mercurul au fost identificati ca fiind deosebit de periculosi;

diferite substante chimice, printer care cuprul si fosforul , au produs pagube serioase faunei si florei amrine dup ace au fost deversati in mare ;

plumbul si vanadiul sunt transportati sub forma de depuneri de catre atmosfera poluata prin arderea carburantilor fosili.

Practic toti poluantii anorganici pot patrunde in mare prin intremediul efluentilor instalatiilor industriale sau ai exploatarilor miniere.

(5) Materii in suspensie

Aceasta categorie de poluanti cuprinde materiale cum ar fi sticlele sau recipientii din material plastic pe care ii intalnim plutind in deriva pe mare , insa in principal, este vorba de particulele de dimensiune redusa ce pot fi tot atat de mici ca si virusii .Aceste deseuri au o compozitie variabila si pot cuprinde resturi organice, anorganice sau microorganisme.

De asemenea, substantele in suspensie din apa pot impiedica migrarea pestilor. Aceste efecte pot fi periculoase mai ales in regiunile stancoase ale tropicelor unde organismele sunt mai sensibile la marirea sedimentarii.

(6) Substantele radioactive

Substantele radioactive produse de om cuprind : depunerile radioactive consecutive , in urma experimentarilor de arme nucleare , deseurile indepartate in timpul procesului de producere a energiei nucleare si radionuclizii folositi in diferite scopuri medicale si industriale.

Cu toate ca depunerile consecutive, datorita experientelor nucleare in atmosfera , sunt raspunzatoare de cea mai mare parte a poluarii radioactive , nu a rezultat, in afara de locurile din imediata apropiere a experimentarilor , decat difuzia unui grad redus de contaminare. Din contra, deseurile de care ne debarasam pot produce si intretine local concentratii puternice.

(7) Deseuri termice

Satisfacerea cerintelor tot mai mari de energie produsa fie cu ajutorul centralelor clasice , fie a centralelor nucleare , a agravat inevitabil problema poluarii. Deoarece racirea generatoarelor cere mari cantitati de apa , centralele electrice moderne se instaleaza cand este posibil pe tarmul coastelor si a estuarelor maritime. Efectele poluarii termice depend in mod natural de temperature apelor receptoare si de cea a efluentilor.

S-a putut constata ca poluarea termica a alungat din anumite estuare masive de corali , diferite specii de pesti si de cochilii in detrimental dezvoltarii anumitor specii indezirabile.

Numeroase organisme traiesc in apele tropicale la o temperature atat de apropiata de caldura limit ape care acestea o pot suporta , incat aparitia efluentilor calzi este in mod special periculoasa.

In regiunile aride, apele calde hipersaline ale uzinelor de desalinizare patrund din cauza densitatii lor mari , la fundul marii, si pot distruge speciile bentice. Poluarea termica poate de asemenea sa impiedice reciclarea apei necesare pentru orase sau industrie. Cresterea temperaturii produse de poluarea termica poate sa scada solubilitatea oxigenului in apa sis a modifice activitatile de metabolizare ale florei si faunei in general , ceea ce poate mari consumul biochimic de oxygen si eutrofizarea. O usoara crestere a temperaturii poate fi suficienta pentru a provoca proliferarea planctonului otravitor. Modificarile de mediu produse de poluarea termica pot sa creeze un pericol serios de infectie cu microbi patogeni ai pestilor , cochiliilor si a altor organisme marine.

Capitolul III

3.1 Masuri de prevenire a poluarii din surse terestre

Annual cantitati insemnate de petrol ajung in apa marilor si oceanelor , creand una dintre cele mai grave probleme ale contemporaneitatii si anume , protectia impotriva poluarii globale cu petrol .

Petrolul are o influenta nefasta asupra florei si faunei din bazinele de apa . Aceasta inrautateste schimbul de gaze , umiditatea , si caldura dintre ocean si atmosfera , impiedica absorbtia oxigenului din atmosfera , reduce posibilitatile folosirii mediului marin ca factor de sanatate si a apei de mare ca materie prima minerala , impiedica navigatia si pescuitul , distruge vegetatia si infesteaza zonele litorale.

In decursul vremii s-au efectuat o serie de cercetari complexe privind mecanismul , cauzele si urmarile poluarii apelor marine cu petrol , scopul acestora fiind elaborarea unor metode si mijloace de prevenire a poluarii.

Cea mai buna solutie de protejare a calitatii apelor marine este de a se evita introducerea poluantilor in apele litorale , respective descarcarea apelor uzate in mediul marin . Aceasta solutie este posibila atunci cand se poate reduce sau elimina poluarea la sursa prin modificarea proceselor tehnologice , sau atunci cand in vecinatatea surselor de impurificare sunt terenuri agricole care pot fi irrigate cu ape uzate sau alte obiective care pot reutilize apele uzate epurate.

Desi pare o solutie avantajoasa , deoarece se recicleaza astfel o buna parte a substantelor nutritive ale solului , folosirea apelor uzate , la irigatii nu poate fi facuta in permanenta . De aceea , este necesar a se gasi solutii pentru perioadele in care terenurile nu au nevoie de apa , asa cum se intampla in timpul iernii sau in perioadele cu ploi abundente.

Acceptarea solutiei de descarcare in mare se face , numai dupa analiza prealabila a tuturor posibilitatilor de reducere la minimum a apelor uzate evacuate dupa epurare, prin utilizarea lor la irigatii sau in alte scopuri.

Epurarea apelor uzate este procedeul cel mai efficient in prevenirea poluarii apelor marine , care asigura , reducerea sau anihilarea unor substante poluante , ceea ce trebuie stability in fiecare situatie , este gradul de epurare necesar a fi realizat .

Folosirea mediului marin ca receptor al apelor uzate nu poate fi ignorata ca solutie , deoarece, cu toate prejudiciile pe care le poate adduce , este o rezolvare a descarcarii apelor uzate si a reintegrarii lor in mediul natural. Rezolvarea cestei probleme necesita stabilirea locului si modului de descarcare , precum si a cantitatilor de poluanti care pot fi introdusi in apa marina , fara a produce prejudicii mediului marin si folosintelor acestuia.

Astfel , una din folosintele principale ale zonelor litorale cu cerinte de calitate mai exigente este agrementul si imbaierea . In care scop , apele uzate descarcate in vecinatatea unor astfel de zone , trebuie sa corespunda normelor igienico-sanitare , care contin prevederi severe privind indicatorii bacteriologici.

Este bine cunoscuta eficienta redusa a statiilor de epurare clasice , cu treapta mecanica si biologica de epurare , in ceea ce priveste posibilitatea reducerii bacteriilor . Acest fapt impune ca in cazul descarcarii in apropierea zonelor de imbaiere , sa se adopte solutii de tratare ulterioara , fie prin dezinfectarea apelor uzate , fie prin adoptarea altor procedee fizico-chimice , de epurare avansata.

Un effect similar cu epurarea avansata , se poate obtine prin evacuarea apelor uzate epurate conventional si descarcate la o distanta sufficient de mare de zona de imbaiere astfel ca , prin procedeele de dilutie si degradare sa se ajunga la un grad de epurare corespunzator.

Stabilirea conditiilor de descarcare , pentru a se asigura protectia calitatii apelor marine se face atat prin reducerea incarcarii cu poluanti printr-o epurare corespunzatoare , cat si tinand cont de capacitatea limitata de asimilare a mediului marin. Pentru protectia mediului marin va trebui sa se asigure pe langa calitatea apei de mare ceruta pentru imbaiere si conditiile necesare pentru conservarea echilibrului biologic si mentinerea vietii mediului marin.

Prin urmare , problema esentiala a gospodaririi calitatilor apelor marine consta in determinarea unui grad de epurare adecvat si gasirea locului ( respective distanta de tarm si adancimea ) corespunzator pentru evacuarea apelor epurate , astfel incat sa se realizeze o dilutie maxima ; aceste probleme nu se pot trata separat , fiind in stransa legatura si conditionandu-se reciproc. Astfel , solutia optima din punct de vedere tehnico-economic nu poate fi adoptata decat prin analiza comparativa a diferitelor variante combinate de epurare si evacuare .

Astfel , daca in cazul unei epurari avansate descarcarea se poate face in apropierea tarmului , cu cat punctual de descarcare este mai indepartat de tarm se pot accepta grade de epurare mai scazute.

In aceste conditii , apare necesar si economic a se prevedea pentru descarcarea apelor uzate epurate conducte de descarcare care sa indeparteze poluantii sufficient de mal , respective sa intarzie momentul in care apele uzate ating tarmul , observandu-se astfel o dilutie si o degradare avansata a acestora , diminuand numarul bacteriilor care au posibilitatea sa supravietuiasca si reducand astfel cu mult riscul poluarii coastelor .

Daca in present , adoptarea unei solutii de epurare avansata nu constituie o problema din punct de vedere al realizarii procedeelor tehnice , stabilirea conditiilor de evacuare necesita cunostinte detaliate asupra tuturor caracteristicilor zonei in ceea ce priveste factorii care influenteaza dilutia si comportarea poluantilor in mediul marin , precum si tehnologia de realizare a conductelor de descarcare .

Dintre numeroasele avantaje ale descarcarii in mare prin conducte , cu respectarea bineinteles a tuturor reglementarilor in vigoare , se mentioneaza :

evacuarea la distanta fata de linia tarmului se face intr-o zona cu o importanta mai redusa fata de zona de imbaiere ;

daca sistemul de epurare nu este sufficient pentru anumite categorii de poluanti , evacuarea la distanta conduce la o reducere substantiala a concentratiilor ;

daca apar poluanti necunoscuti , pentru care procesul de epurare nu este adecvat , evacuarea la distanta conduce la o reducere importanta a concentratiilor acestor poluanti , prin dilutie ;

descarcarea la distanta , la mare adancime asigura o dilutie initiala importanta pentru toate categoriile de poluanti , ceea ce mareste capacitatea de asimilare a mediului ;

pentru sistemele clasice de epurare , folosite in mod current , prin descarcare la distanta se pot obtine concentratiile necesare protectiei mediului marin ;

in cazul unor deficiente sau accidente la statia de epurare care fac san u se realizeze conditiile corespunzatoare , efectele sunt evident mai reduse , prin dilutia important ace are loc ;

descarcarea la distanta asigura pe langa o dilutie a poluantilor si desfasurarea proceselor de distrugere-disparitie , sub actiunea factorilor fizico-chimici si biologici ;

asigura posibilitatea adaptarii mai usoare la extinderile de capacitate si de preluare a unor poluanti ;

prelungirea conductei poate fi deseori mai economica decat extinderea si modernizarea statiei de epurare;

asigura reducerea cheltuielilor de exploatare si in special , economisirea energiei necesare treptelor de epurare biologica ;

Prin urmare , conductele de descarcare joaca un rol important in

asigurarea protectiei apelor si ale mediului marin .

3.2 Masuri de prevenire a poluarii din activitatile marine

Asa cum am precizat anterior , poluarea de origine marina este cauzata in

principal prin descarcarile de hidrocarburi provenind de la navele petroliere sau de la platformele de foraj in mare , precum si prin descarcarile de diferite substante si materiale ce provin de la alte tipuri de nave .

Pentru prevenirea poluarii provocate de aceste surse se actioneaza prin eliminarea cauzelor si reducerea posibilitatilor de producere a descarcarilor .

Cele mai importante masuri de prevenire a poluarii datorata activitatilor marine sunt prezentate in continuare .

Imbunatatirea conditiilor de transport a hidrocarburilor . Avand in vedere ca trasnportul hidrocarburilor pe mare cu navele petroliere constituie una din sursele de poluare sistematica a marilor si oceanelor , s-au elaborate si aplicat metode de curatire a rezervoarelor ( cisternelor ) navelor fara descarcare in mare.

Astfel , apele de spalare sunt trecute prin mai multe compartimente speciale de decantare unde are loc separarea emulsiei , descarcandu-se astfel numai apa rezultata . Pe langa aceasta solutie de a dota fiecare nava cu instalatii de acest gen , tratarea apelor de spalare se poate face si in instalatiile portuare .

Prevenirea riscurilor de poluare de la platformele de foraj marin

Posibilitatile de poluare datorita platformelor de foraj marin sunt multiple :

descarcarea namolului de foraj ;

pierderi cauzate de neetanseitati ;

eruptii necontrolate ;

Toate aceste potentiale surse de poluare a marilor se pot evita in mare parte prin masuri preventive , completate de un control riguros al tuturor operatiilor si prevederea unor dispozitive speciale de siguranta si de asigurare a etanseitatii.

Imbunatatirea tehnicilor de localizare si recuperare a petrolului

Marirea eficientei interventiilor in cazul poluarii accidentale , prin gasirea unor metode si tehnologii care sa asigure recuperarea petrolului raspandit la suprafata marii , constituie una din masurile importante de reducere a efectului poluarilor.

Cateva din metodele , dispozitivele si utilajele folosite la localizarea , colectarea , absorbtia sau dispersia hidrocarburilor de la suprafata marii vor fi prezentate in cadrul masurilor de combatere a poluarii marine .

Prevenirea descarcarilor accidentale de substante toxice

O atentie deosebita se acorda masurilor de prevenire a descarcarilor accidentale de substante toxice , care provin in special de la navele ce nu sunt amenajate in acest scop . Astfel va fi necesara asigurarea unei bune fixari a containerelor , asigurarea securitatii navigatiei , instruirea personalului , respectarea reglementarilor intrenationale in privinta descarcarilor .

Masuri de combatere a poluarii apelor marine

Masurile de combatere a poluarii apelor marine se refera in primul rand la

colectarea petrolului si a produselor petroliere , care constituie poluantii principali ai mediului marin . Cauzele poluarii pot fi determinate de existenta unor defectiuni la conducte , vane , sau de efectuarea unor manevre gresite ale navelor in porturi , in timpul incarcarii si descarcarii lor ; cantitatile de petrol pierdute in aceste situatii sunt relative mici ( de ordinal tonelor ) . Poluarile grave se produc insa prin coliziunea navelor petroliere , in urma exploziilor sau esuarii navelor maritime , accidentelor de pe platformele de foraj . Statistica indica valori medii de 10.000- 20.000 tone pentru deversarile de petrol cauzate de astfel de accidente , uneori catastrofale.

Masurile de combatere a poluarii marine sunt prevazute in planurile de interventii , rapiditatea aplicarii acestora constituind un factor determinant pentru salvarea incarcaturii si limitarea pe cat posibil a urmarilor nedorite ale poluarii cu petrol . Reusita interventiei depinde in primul rand de starea de agitatie a marii . Astfel , in cazul unor ape agitate , cu valuri de peste 3 m inaltime , interventiile sunt practice imposibile.

In continuare sunt descries principalele masuri care se iau pentru combaterea poluarii cu titei si produse petroliere a apelor marine.

Dispersia titeiului si a produselor petroliere in apele litorale

Titeiul brut imprastiat pe suprafata apei este expus la o serie de intemperii . Uleiul se raspandeste , fractiunile usoare se evapora , o parte din titei se disperseaza in mod natural in mare , iar titeiul remanent formeaza cu apa o emulsie de apa in ulei . De obicei , emulsia formata este un material vascos cu consistenta de mazga , numit uneori ,, spuma de ciocolata “ .

Modificarile titeiului variaza in fucntie de caracteristicile sale . Titeiurile brute se comporta diferit in functie de vreme . Titeiul se modifica mai repede pe mare agitata decat pe mare linistita .

Conditiile meteorologice influenteaza capacitatea titeiului de a se dispersa in mare in mod natural si capacitatea produsilor dispersanti de a favoriza procesul . De regula , titeiurile poaspete se dispersa mai usor , iar dispersia devine tot mai dificila in urma invechirii . Emulsiile de titei brut in apa cu o vascozitate mare , nu se disperseaza .

Culoarea constituie un indiciu aproximativ care arata de cat timp se afla titeiul pe mare . Titeiul brut poaspat este negru si isi schimba treptat culoarea in brun . Aceasta schimbare de culoare este conditionata si de cantitatea de apa incorporate in titei .

Inainte de a proceda la pulverizarea de agenti de dispersie , trebuie consultate recomandarile din planul de interventie , deoarece el specifica zonele de interes special unde nu este permisa pulverizarea de dispersanti . De asemenea , inainte de a opta pentru solutia dispersarii titetiului brut in apele litorale , este important de cunoscut informatii referitoare la tipul titeiului implicat , durata perioadei de cand titeiul se afla la suprafata marii si conditiile de stare a marii la care a fost supus .

Unele fractiuni medii sau grele de combustibili lichizi nu pot fi dispersate nici cu dispersanti dizolvati in hidrocarburi , nici cu dispersanti concentrate . Consistenta acestor produse petroliere se aseamana cu cea a noroiului , a melasei sau a caramelului , in functie de tipul produsului si de temperature ambianata a aerului si apei marii ; ca urmare , ele apar sub forma unor paturi , pete sau fragmente ( zdrente ) .

Este essential ca problema titeiului raspandit in apele litorale sa fie abordata cat mai repede avand in vedere timpul scurt de alterare a anumitor tipuri de produse petroliere care devin rezistente la tratarea cu dispersanti .

Recuperarea titeiului din apele de coasta

O metoda de combatere a poluarii cu petrol , consta in recuperarea acestuia acolo unde este posibil . Totusi majoritatea titeiurilor se impastie foarte rapid pe suprafata apei formand filme foarte subtiri   , cu grosimea sub 0,05 mm , iar colectarea unor astfel de filme nu se practica . De aceea , operatiile de recuperare nu trebuie luate in considerare decat daca titeiul poate fi ingradit intr-un mod oarecare pentru a spori grosimeastratului de produs si deci pentru a permite functionarea cu debite acceptabile a dispozitivelor de colectare .

Exemple de astfel de ingradiri ( izolari ) constau in : impingerea titeiului in porturi sau docuri ingradite de catre vanturi puternice ; antrenarea titeiului inspre cheiuri sau aparari de coasta de catre mareele inalte ( fluxuri ) .

In ambele situatii folosirea unor bariere plutitoare poate ingradi si mari grosimea stratului de titei .

Utilizarea barajelor flotante pentru lozalizarea pierderilor , urmata de recuperarea sau neutralizarea acestora reprezinta un mijloc mai eficient de combatere a poluarii marine .

Un baraj plutitor pentru produse petroliere , este o bariera flotanta destinata sa impiedice respandirea produsului plutitor pe suprafata . Daca suprafata apei este complet calma , atunci aproape orice fel de material solid plutitor va actiona ca o bariera pentru produsul uleios si va impiedica raspandirea acestuia . Totusi in caz de existenta a valurilor si a unor curenti de curgere , bariera trebuie sa aiba o inaltime de garda suficienta pentru a impiedica miscarea valurilor sa o depaseasca si o adancime destul de mare pentru a nu lasa produl sa treaca pe sub ea.

La noi in tara se foloseste ,, barajul flotant antipetrol “ ( tip IRCM- Institutul Roman de Cercetari Marine ) . Un asemenea baraj poate retine o panza de petrol de circa 40 de cm grosime si se poate pune in functiune intr-un timp foarte scurt .

Recuperarea stratului de petrol , raspandit pe suprafata apei se face , de obicei , prin pompare .

Dintre alte mijloace de recuperare sau indepartare a stratului de petrol se mentioneaza : arderea substantelor dispersate , folosirea de materiale absorbante , precum : paie , rumegus de lemn , perlit expandat . Petrobasul este un produs absorbent romanesc care asigura o curatire completa a apelor poluate cu petrol. Materialele imbibate cu petrol raman la suprafata , urmand ca recuperarea lor sa se faca ulterior .

In vederea combaterii poluarii provenite de la sursele de origine terestra , ca masura imediata ar fi oprirea functionarii statiei de epurare , decizie care trebuie precedata de o analiza obiectiva a consecintelor generate de aceasta masura .