Tipuri de ecosisteme naturale (biomuri)

TIPURI DE ECOSISTEME NATURALE (BIOMURI)

Biomul este o grupare de ecosisteme cu fizionomie si functii asemanatoare, independent de compozitia lor specifica, care se intinde pe suprafete mari, fiind determinat mai ales de macroclimat.

Principalele biomuri sunt definite dupa vegetatia dominanta care imprima caracteristicile principale ale ecosistemelor.

I. Biomi terestri

1. Padurile ecuatoriale umede ocupa mari suprafete in regiunea ecuatoriala, cu un climat umed si cald, precipitatii medii anuale de 3500- 4000 mm, temperatura medie anuala 25-26sC.

Solurile sunt brun-roscate, fara orizonturi, litiera se descompune rapid, iar elementele

nutritive sunt absorbite imediat sau levigate.

Biocenozele sunt foarte bogate in specii, au o structura complexa si o stabilitate mare.

Productia primara neta este 25-28 t/ha/an, iar cea secundara redusa, intrucat cei mai multi consumatori sunt nevertebrati si plante inferioare saprofite.

Functiile acestor ecosisteme sunt multiple si foarte importante:

controleaza regimul hidric al unei regiuni foarte intinse cu implicatii

asupra circulatiei apei in atmosfera; asigura o mare parte din circuitul

oxigenului si carbonului; protejeaza solurile impotriva eroziunii pluviale

etc.

Exploatarea rationala a acestor ecosisteme presupune restrangerea defrisarilor si asigurarea posibilitatilor de regenerare naturala.

2. Padurile de foioase cu frunze cazatoare se intind in zonele cu climat temperat si precipitatii moderate.

Solurile sunt brun-roscate, cu litiera, biocenozele bogate in specii, cu o mare stabilitate si cu o activitate ce prezinta o peridiocitate sezoniera.

Productia primara neta variaza in functie de speciile dominante si

varsta lor, fiind de 13-15 t/ha/an.  Productivitatea secundara este deasemenea mica.

Functiile acestor ecosisteme se refera la: controlul regimului hidrologic, atenuarea amplitudinii macroclimatului, protectia solului etc. in aceste ecosisteme se impune o exploatare rationala a maseilemnoase, asigurandu-se regenerarea padurilor. Defrisarea lor in vederea extinderii suprafetei arabile nu este recomandata.

3. Padurile de conifere ocupa suprafete mari in partea nordica a Europei si Americii sau formeaza etaje de vegetatie in regiunile montane din zona temperata. Climatul este rece, cu veri scurte, solurile sunt acide, cu litiera bogata si diferite grade de podzolire. Biocenozele sunt sarace in specii; productia primara neta variaza cu latitudinea si

solul (4,5-8,5 t/ha/an). Aceste ecosisteme sunt cele mai bine adaptate pentru

valorificarea resurselor mediului aspru din regiunile nordice si cele

montane, furnizand importante cantitati de masa lemnoasa si vanat.

4. Stepele se gasesc in zone cu climat temperat continental, caracterizat printr-un anotimp rece si umed si altul cald si uscat; soluri cernoziomice si brune. Biocenozele sunt alcatuite din plante ierboase cu compozitie floristica variata. Productivitatea primara neta depinde de cantitatea de precipitatii.

5. Savanele cuprind zona ierboasa dintre tropice, ce se caracterizeaza prin temperaturi ridicate si alternanta anotimpului ploios cu cel secetos. in functie de precipitatii se deosebesc: savane mezofile si umede, savane de tip stepic, savane aride (la limita deserturilor).

Productivitatea primara neta difera in functie de tipul savanei (13-24 t/ha/an in cele umede, cu arbori), iar cea secundara este realizata de o fauna abundenta si variata (erbivore mari).

Stepele si savanele pot constitui rezerve pentru agroecosisteme in

Africa, Australia, America Latina si America de Sud.

6. Tundra este reprezentata de ecosisteme ierboase ce se intind pe suprafete mari la nord de cercul polar, cu climat rece si veri scurte. Aici cresc turme de reni, reprezentand principalele erbivore mari.

II. Ecosistemele marine

ocupa circa 70 % din suprafata Terrei, iar productivitatea lor este mai mica decat a celor terestre. in Marea Nordului productivitatea primara neta este 0,5-0,8 t/ha/an, in oceane, in

medie 0,25 t/ha/an. Au rol important in circulatia oxigenului, carbonului

si a apei.

III. Ecosistemele lacustre au un caracter fragmentar, deoarece fiecare lac are conditii specifice (clima, pH, elemente nutritive, continut in saruri etc.). Productivitatea primara neta a lacurilor eutrofe (lunca Dunarii) este de 6 t/ha/an, iar productia secundara ridicata.