Notiuni de ecologie generala

NOTIUNI DE ECOLOGIE GENERALA

INTRODUCERE

1.1. Definitii si istoric

Dupa cum se cunoaste, primul care a subliniat existenta principiului interactiunii in lumea vie a fost savantul Charles Darwin. Exemplul folosit ele el si citat in toate manu­ale  este edificator: trifoiul rosu este polenizat ele bondari; numarul bondarilor este dependent de distrugerea cuiburiler acestora de catre soareci; numarul soarecilor este in functie de activitatea pisicilor; rezulta ca recolta de trifoi depin­de de numarul si activitatea pisicilor.

Inspirat din teoria darwinista, savantul german Ernst Haeckel (1834-1919) a introdus in deceniul al 7-lea al seco­lului trecut, termenul de “ecologie”. In limba greaca, oicos = casa, gospodarie si logos=cuvant, vorba, sens; deci, ecologie= gospodaria (gospodarirea, economia)  naturii. Haeckel a definit ecologia: “ stiinta a relatiilor organismelor vii cu mediul lor ambiant, atat organic cat si anorganic” sau ca “stiinta a con­ditiilor luptei pentru existenta si a economiei naturii”.

Prin “economia naturii” a inteles modul in care se repar­tizeaza substanta vie pe specii, modul cum se produce, cum circula si cum se descompuse substanta vie. Ideea lui Haeckel este integrata in conceptia sistemica.

Conform conceptiei sistemice ecologia se defineste ca “ stiinta a interactiunilor vietii cu mediul, pe niveluri supraorganismice sau biologia ecosistemelor”.

Ideea de baza a circulatiei materiei a fost experimentata inca de Lavoisier in 1792. Mer­sul natural al descompunerii materiei organice moarte a fost descris exact abia de Pasteur in 1861. De aceea, Lavoisier si Pasteur sunt considerati ca intemeietori ai ecologiei.

Ecologia este solicitata in elaborarea masurilor ele pro­tectie a mediului inconjurator. Este eronata, insa, sinonimia ecologie-protectia mediului, deoarece ecologia este stiinta, nu tehnica.

Dupa E.P.Odum (1971), ecologia este nu numai o stiinta, ci si o conceptie” ea trebuie sa fie prezenta in toate acti­vitatile umane.

1.2. Dezvoltarea ecologiei in tara noastra

Faptul ca Grigore Antipa (1867-1944) a fost elevul si asistentul lui E. Haeckel a facilitat patrunderea principiilor ecologice in tara noastra.

Dintre continuatorii lui Antipa, amintim pe acad.M.Bacescu, acad. N.Botnariuc, care are cercetari vizand limnologia (ecologia apelor continentale) si anume ecologia unor balti din lunca inundabila a Dunarii inferioare.

O alta personalitate deosebita a fost Emil Racovita, care a dezvoltat teoriile lui Darwin privind “lupta pentru existen­ta”, aratand ca aceasta nu are tendinta de a produce modificari adanci, ci are ca rezultat mentinerea unui echilibru biologic”. El este considerat de fapt, parintele biospeologiei.

Al.Borza s-a preocupat de ecologia plantelor, Traian Savulescu a avut preocupari privind interactiunile dintre plantele teres­tre si fungi, iar A.Popovici-Baznoseanu.

Dintre specialistii romani care au contribuit si contribuie prin lucrarile lor la cunoasterea si dezvoltarea ecologiei agricole, mentionam: Ioan Puia de la USAMV Cluj-Napoca, B.Stugren.

Desigur, numarul oamenilor de stiinta romani care au abor­dat probleme de ecologie este mult mai mare iar aria preocupa­rilor extrem de diversa, demonstrand interesul integrarii in circuitul stiintific mondial.