Etapele procesului de management al riscului de mediu

CADRUL GENERAL AL
RISCULUI DE MEDIU

ETAPELE PROCESULUI DE

MANAGEMENT AL RISCULUI

In conformitate cu prevederile standardului AS/NZS
4360: 2001, riscul reprezinta posibilitatea de materializare a unui eveniment care va induce un impact asupra anumitor obiective [8]. Riscul poate fi generat de un eveniment, o acti-
une sau absenta unei actiuni, consecintele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale. Riscul de mediu se poate manifesta sub forma stresorilor generati de activitatea (sau inactivitatea) umana si poate genera efecte adverse asupra
mediului, precum si degradarea sau pierderea durabilitatii.
Managementul riscului vizeaza cultura, procesele si structurile consacrate in mod efectiv managementului oportunitatilor potentiale si efectelor adverse [8]. Managementul riscului implica toate categoriile de personal, nefiind nicio-
data responsabilitatea exclusiva a conducerii la varf sau a

IMPACTUL ACTIVITATII MINIERE ASUPRA MEDIULUI

organizatiilor care ofera consultanta in domeniul riscurilor.

Derularea procesului de management al riscului necesita atat angajamentul si energia decizionala a conducerii la varf cat si implicarea angajatilor, deoarece acestia din urma pot identifica primii un incident, un pericol potential sau o oportunitate de imbunatatire. De asemenea, in acest proces pot fi implicate si partile afectate/interesate.

Procesul de management al riscului este de tip iterativ, fapt ilustrat prin buclele de feed-back din figura 1. El poate fi repetat in conditiile introducerii unor criterii modificate sau suplimentare de evaluare a riscurilor, rezultand un proces de imbunatatire continua.

Etapele procesului generic de management al riscului sunt urmatoarele [8]:

• stabilirea contextului: determinarea contextului strategic, organizational si de management al riscurilor, precum si  stabilirea structurii analizelor si a criteriilor pe baza carora riscurile vor fi evaluate; identificarea partilor afectate/intere- sate si definirea politicilor de comunicare si consultare;
          • identificarea riscurilor: identificarea, ca fundament al  analizei ulterioare, a ceea ce se poate intampla, de ce si cum,  inclusiv a pericolelor si a consecintelor asociate;
          • analiza riscurilor: analiza riscurilor, in termeni de probabilitate si gravitate; posibilitatile de control si efectul  masurilor de control asupra gravitatii consecintelor; probabilitatea de producere si gravitatea pot fi combinate in vederea estimarii nivelului de risc;

• evaluarea si ierarhizarea riscurilor: compararea nivelurilor de risc estimate cu criteriile prestabilite; in continuare,  riscurile pot fi ierarhizate in vederea identificarii prioritatilor; riscurile identificate ca avand o prioritare redusa pot fi

acceptate fara a fi tratate, constituind doar subiectul monito-

rizarii si revizuirii;

• tratarea riscurilor: dezvoltarea si implementarea unui plan de management, care trebuie sa includa consideratii pri-
vind alocarea resurselor financiare si de alta natura, precum si termene de actiune;

• comunicare si consultare: consultarea si comunicarea cu partile afectate/interesate, interne si externe, in fiecare etapa a procesului de management al riscului;

• monitorizare si revizuire: monitorizarea si revizuirea
riscurilor, precum si evaluarea performantelor sistemului de
management al riscurilor si a modificarilor care il pot afecta.
          Desi sunt prezentate ca activitati independente, in prac-
tica etapele enumerate anterior se gasesc intr-o stransa in-
teractiune [2]. De exemplu, atunci cand riscurile au fost
identificate, contextul si criteriile trebuie revizuite, iar anu-
mite aspecte ale analizei trebuie reconsiderate.
          Etapele vizand comunicarea si consultarea, precum si
monitorizarea si revizuirea implica activitati si concepte care
cuprind intregul proces de management. In fiecare etapa a
procesului, precum si in cadrul procesului de management al
riscului, ca ansamblu, trebuie sa existe si sa functioneze me-
canisme adecvate de comunicare si consultare, atat in cadrul
organizatiei cat si intre organizatie si partile externe. De ase-
menea, cele doua etape mentionate anterior trebuie sa vizeze
revizuirea si monitorizarea riscurilor, precum si evaluarea
performantelor sistemului de management al riscurilor si a
modificarilor care il pot afecta.

Fiecare etapa a procesului de management a riscului tre-
buie sa fie documentata. Documentatia trebuie sa contina

CADRUL GENERAL AL MANAGEMENTULUI RISCULUI DE MEDIU

date privind ipotezele, metodele si sursele de informatii utili-

zate, precum si rezultatele obtinute.

Pe plan mondial exista si alte modele de management al
riscului care implica etape similare, dar care recurg la o ter-
minologie usor diferita. Un exemplu in acest sens il consti-
tuie modelul „7 Cs“, propus de Beer si Ziolkowski [5].

2. NOTIUNEA DE RISC DE MEDIU

Riscul de mediu rezulta in urma interactiunii dintre acti-
vitatile umane si mediu [1].

Managementul riscului ecologic, care trateaza problema-
tica riscurilor generate de catre activitatile umane trecute,
prezente si viitoare asupra florei, faunei si ecosistemelor,
constituie doar o componenta a managementului riscului de
mediu [6].

Riscurile de mediu pot fi incadrate in doua categorii [5, 7]:
          Risc pentru mediu. Acest tip de risc admite faptul ca ac-
tivitatile unei organizatii pot genera anumite forme de modi-
ficare a mediului. Riscul de mediu poate viza:
      • flora si fauna;

• sanatatea si bunastarea economica a oamenilor; • bunastarea sociala si culturala a oamenilor; • resursele de apa, aer si sol;

• energia si clima.

Scopul fiecarui studiu particular trebuie sa fie definit cu claritate.

Riscul pentru organizatie, din punct de vedere al pro-
blematicii de mediu. Aceasta categorie include riscul ne-
conformarii cu legislatia si criteriile existente sau viitoare.
De asemenea, in aceasta categorie sunt incluse pierderile pe
care afacerile organizatiei le inregistreaza ca urmare a unui
management inadecvat, a scaderii reputatiei firmei, a costuri-
lor litigiilor si a dificultatilor de a asigura sau, cel putin, de a
mentine posibilitatea desfasurarii activitatilor operationale si
de dezvoltare.

Problemele privind securitatea si sanatatea in munca si
managementul riscurilor in situatii de urgenta pot fi semnifi-
cative si din punct de vedere al riscului de mediu. Nume-
roase acte normative, standarde, ghiduri metodologice si stu-
dii sunt consacrate acestor categorii de probleme, dar ele nu
sunt abordate in mod explicit in cadrul acestei lucrari.
          Managementul riscului de mediu furnizeaza un set formal
de procese care fundamenteaza adoptarea deciziilor privind
mediul si sprijina decidentul in demersul de minimizare a ni-
velului de incertitudine.

3. BENEFICIILE IMPLEMENTǍRII
    UNUI SISTEM DE MANAGEMENT
    AL RISCULUI DE MEDIU

Managementul riscului de mediu faciliteaza o abordare
structurata si sistematica a procesului de adoptare a deciziilor

in domeniul mediului. Valoarea si forta abordarii manageriale

a riscului rezida in faptul ca ea combina diverse tehnici de evaluare si de consultare, unindu-le intr-un ansamblu care confera consistenta demersului de adoptare a deciziilor [4].
          Managementul riscurilor confera oricarei organizatii ca-
pacitatea de a-si intelege mai bine modul de derulare a ope-
ratiilor si abilitatea de a raspunde mai eficient la schimbarile circumstantelor interne si externe.

Managementul riscului de mediu poate conduce la be-
neficii directe pentru orice organizatie, prin imbunatatirea informatiilor disponibile. Astfel, managementul riscului de mediu poate:

• reduce cheltuielile si adauga valoare;

• minimiza expunerea organizatiei la riscuri;
       • creste probabilitatea continuarii in conditii normale a
activitatii si obtinerii de noi avize si autorizatii;
       • demonstra mai simplu conformitatea cu legislatia
in vigoare;

• imbunatati imaginea si reputatia organizatiei.
          Organizatiile pot sa implementeze sistemul de manage-
ment al riscului de mediu in vederea atingerii urmatoarelor obiective [3]:

• adoptarea deciziilor in cunostinta de cauza;
          • planificarea sistemului de management in baza ierarhi-
zarii riscurilor de mediu;

• alocarea si utilizarea mai eficienta a resurselor dis-
ponibile;

• cresterea capacitatii manageriale din perspectiva obliga-
tiilor care ii revin unei organizatii care isi desfasoara activi-
tatea intr-un mediu concurential;

• obtinerea unui nivel ridicat de transparenta a procesului de management si de adoptare a deciziilor;
          • asigurarea unui grad de flexibilitate mai mare pentru
actiunile alternative, ca urmare a unei mai bune intelegeri a surselor de risc;

• conformarea cu cerintele legislatiei relevante;
          • fundamentarea unei abordari privind modul de manage-
ment al incertitudinii;

• asigurarea unei mai bune identificari si puneri in va-
loare a oportunitatilor.

Beneficiile posibile pe termen lung includ [5]:
       • planificarea strategica eficienta, ca rezultat al nivelului
ridicat de cunoastere si intelegere a factorilor cheie de expu-
nere la risc;

• diminuarea costurilor, ca urmare a prognozarii efec-
telor nedorite si adoptarii masurilor adecvate de prevenire a acestora;

• asigurarea unui grad sporit de pregatire pentru punerea in valoare a consecintelor pozitive;

• imbunatatirea proceselor de auditare si cresterea gradului
de valorificare a rezultatelor revizuirilor interne si externe;
          • rezultate mai bune in termeni de eficienta, eficacitate
si adecvare a programelor; de exemplu, un management de

IMPACTUL ACTIVITATII MINIERE ASUPRA MEDIULUI

mediu imbunatatit si o mai buna alocare a resurselor disponi-

bile (umane, financiare si materiale);

• asigurarea unei baze eficiente de comunicare intre orga-
nizatii si partile afectate/interesate, in vederea formularii di-
rectiilor si conceperii programelor prioritare de actiune;
          • realizarea unui management durabil.

Nivelul de complexitate al programului de management
al riscului de mediu trebuie sa mentina un echilibru intre
costurile asociate managementului riscului si beneficiile
prezumate.

4. CARACTERISTICILE PARTICULARE ALE
    MANAGEMENTULUI RISCULUI DE MEDIU

Managementul riscului de mediu difera semnificativ de managementul altor tipuri de risc, datorita faptului ca carac-
teristicile sale particulare reflecta complexitatea mediului. Numarul mare de ecosisteme si organisme, modul in care acestea interactioneaza intre ele sau cu sistemele limitrofe genereaza atat un grad inalt de complexitate cat si un nivel semnificativ de incertitudine.

De cele mai multe ori, deciziile se refera la perioade lungi de timp si sunt fundamentate pe ipoteze multiple privind im-
pactul potential, cum ar fi, de exemplu, efectul asupra gene-
ratiilor viitoare [4]. Datorita dificultatii de a formula ipoteze precise, deciziile sunt adesea adoptate in conditiile de incer-
titudine stiintifica asupra consecintelor posibile.

Factorii care afecteaza managementul riscului de mediu includ [6]:

• absenta datelor sau existenta unui volum redus de date; • necesitatea formularii unor ipoteze;

• variabilitatea naturala;

• utilizarea unor concepte, tehnici si metode noi, care provin din domenii stiintifice insuficient dezvoltate si care constituie obiectul a numeroase dispute si controverse in ceea ce priveste actiunile care trebuie intreprinse;

• duratele mari de timp (de exemplu, desi trebuie sa se tina seama de generatiile viitoare, modificarile ecologice se pot produce lent, datorita decalajului temporal dintre actiu-
nea cauzelor si materializarea efectelor);

• efectele potentiale asupra mediului si a bunastarii econo-
mice la scara locala, regionala, nationala, internationala, glo-
bala si posibilitatea producerii unor consecinte ireversibile;
          • absenta unei legaturi directe si clare intre anumite cauze
si efecte asupra mediului.

5. MODALITATILE DE IMPLEMENTARE A
    MANAGEMENTULUI RISCULUI DE MEDIU

Managementul riscului de mediu poate fi implementat la toate nivelurile unei organizatii, inclusiv la nivel strategic si operational [2].

Implementarea la nivel strategic. In general, manage-

mentul riscului de mediu la nivel strategic implica abordarea problemelor legate de mediu din perspectiva modului in care acestea pot afecta afacerile si activitatile desfasurate de orga-
nizatie, adica riscul pentru organizatie indus de problemele legate de mediu.

Implementarea managementului riscului de mediu la ni-
vel strategic poate include:

• crearea sau actualizarea politicii de mediu a organizatiei si a sistemelor de management, prin includerea in cadrul aces-
tora a obiectivelor si a principiilor de management al riscului;
          • realizarea planificarii strategice a organizatiei, prin uti-
lizarea abordarii bazate pe risc;

• incorporarea conceptelor si proceselor specifice ma-
nagementului riscului in cadrul sistemului de management de mediu;

• stabilirea criteriilor de acceptabilitate a riscului, in con-
cordanta cu cerintele legislatiei in vigoare;
          • managementul integrat al riscului.

Implementarea la nivel operational. Managementul ris-
cului de mediu la nivel operational implica concentrarea pe riscurile de mediu specifice. Implementarea managementului riscului de mediu la nivel operational poate include:

• determinarea nivelului de risc pentru un ecosistem in care se desfasoara anumite activitati si operatii;
          • utilizarea principiilor de management al riscului pentru
realizarea evaluarii impactului asupra mediului;
          • stabilirea conformitatii cu criteriile sau standardele de
acceptabilitate a riscului;

• furnizarea informatiilor necesare raportarilor de mediu.
          Managementul operational al riscului este intr-o stransa
legatura cu activitatile cotidiene ale organizatiei, in cadrul
carora deciziile se adopta pe baze continue. De exemplu, in
acest context poate fi inclusa utilizarea metodelor de analiza
destinate evaluarii riscului indus de catre obiectivele exis-
tente sau proiectate asupra ecosistemelor. Acest risc poate fi
generat de impactul direct al constructiilor sau de impactul
indirect produs prin pierderea sau modificarea treptata a ha-
bitatului, diminuarea calitatii aerului, apei sau solului etc.

6. CONCLUZII

Implicarea conducerii la varf este esentiala in dezvoltarea unei filozofii a managementului organizational al riscului si in cresterea gradului de constientizare a riscului la diferite niveluri ale organizatiei.

Implementarea managementului riscului intr-o organiza-
tie impune elaborarea unor programe de management al ris-
cului, corespunzatoare fiecarui nivel organizational. Procese-
lor de comunicare a politicii si programelor de mediu trebuie
sa li se acorde o atentie particulara. Procesul de management
al riscului trebuie integrat in celelalte activitati de planificare
si de management.

CADRUL GENERAL AL MANAGEMENTULUI RISCULUI DE MEDIU

Responsabilitatea si autoritatea persoanelor implicate in

activitatea de management al riscului, precum si relatiile din-
tre acestea, trebuie sa fie stabilite prin documente clare, in special pentru persoanele carora le revin una sau mai multe dintre urmatoarele responsabilitati:

• initierea actiunilor de prevenire si reducere a consecin-
telor riscurilor;

• controlul regimului de tratare a riscurilor pana la trece-
rea acestora in domeniul de acceptabilitate;

• identificarea si inregistrarea problemelor legate de ma-
nagementul riscurilor;

• initierea, recomandarea sau furnizarea solutiilor, prin
intermediul modalitatilor de comunicare prestabilite;
          • verificarea modului de implementare a solutiilor;
      • comunicarea si consultarea interna si externa.
          Managementul riscului de mediu ar trebui sa constituie o
parte integranta a sistemului global de management. Stabili-
rea modalitatilor de integrare sau de interactiune a sistemului
de management al riscului cu sistemul de management de
mediu sau cu alte sisteme de management implementate de
organizatie nu trebuie sa conduca la majorarea resurselor ne-
cesare acestui proces.

Sistemul de management de mediu al organizatiei poate fi un sistem de tip formal, relativ informal sau restrictionat la proceduri specifice, proiectat pentru a fi in conformitate cu legislatia (de exemplu, cu prevederile referitoare la stocarea in conditii de securitate a substantelor toxice). Un sistem de management de mediu formal, elaborat si implementat in conformitate cu prevederile standardului ISO 14001, impune existenta urmatoarelor cerinte: politica de mediu; planificare; implementare si functionare; verificare si actiune corectiva; analiza efectuata de management [9].

Analiza si evaluarea aspectelor privind managementul riscului permit identificarea si ierarhizarea riscurilor pe care organizatia le poate controla. Aceasta ierarhizare spri-
jina atat adoptarea deciziilor privind optiunile de tratare cat si planificarea modului de realizare a imbunatatirii continue a performantelor de mediu, in corelatie cu sistemul de ma-
nagement al mediului.

Managementul riscului reprezinta un proces continuu,
care poate fi utilizat initial ca instrument decizional destinat
identificarii riscurilor care necesita realizarea unei analize