Cheile oltetului

CHEILE OLTETULUI

Coborand cativa metri sub drum, chiar in dreptul portalului, atingem o mica platforma de pe care putem admira spectacolul Cheilor Oltetului (Atentie ! Loc periculos).

Cheile pot fi strabatute de la un capat la celalalt chiar pe firul apei, traseu frumos dar foarte ud. Daca aceasta perspectiva nu va imbie, atunci va recomandam un traseu de 3 ore, pentru vizitarea versantului stang al Oltetului. Urcand de la pestera pe drumul forestier, admiram panorama peretilor calcarosi, trecem peste doua viaducte si, dupa 1/2 ora ajungem in frumoasa poiana "Dupa piatra", un loc larg, cu multa iarba, pini si mesteceni, facut anume pentru popas. De langa cabana forestiera aflata aici, o poteca urca prin defrisare in versantul stang. Dupa 40 minute atingem o sea, cu largi privelisti spre Muntii Capatanii si Parang. Poteca lata ne conduce apoi spre sud, pe culme, pe langa padurea de fagi si prin melancolice poieni cu mesteceni. Pe traseu intalnim asa-numitul "Obor al Jidovilor", o formatiune carstica neobisnuita, ce seamana cu temelia patrata a unui bastion si pe seama caruia circula multe legende, in realitate este un relief structural al calcarelor, o reflectare in morfologie a alcatuirii geologice. Poteca ne scoate apoi pe culmea golase a dealului, unde se afla cioplita cu litere chirilice, tocita de vanturi, Crucea lui Ursache.

Risipite printre pietre putem zari cioburi de ceramica daca, ramasa de la cetatea aflata candva in acest loc. In zarea fumurie vedem campiile si casele ca niste jucarii. De foarte jos, urca spre noi peste prapastii, murmurul Oltetului.

-Scoarta de alterare ii este specifica o dubla mobilitate. Mai intai este deplasarea lenta a particulelor din componenta orizonturilor care se realizeaza prin circulatia apei in depozit, prin variatii de volum impuse de oscilatii climatice si de umiditate etc. Este specifica suprafetelor cu panta foarte mica pe care scoarta este groasa. Cea de a doua forma implica pante mai mari pe care apa din precipitatii antreneaza la inceput materialele din orizonturile superioare ale depozitului (scoartei de alterare) iar ulterior si pe celelalte pana la roca din baza (pluviodenudare). In functie de marimea pantei este viteza de deplasare a materialelor, gradul de indepartare a lor, dar si raportul cu posibilitatea regenerarii depozitului.

-Scoarta de alterare este depozitul pe seama caruia prin procese pedogenetice se ajunge la realizarea solului.

Tipuri climatice de scoarta de alterare:

Climatul are un rol esential pentru desfasurarea mecanismului   de transformare a rocii in scoarta de alterare, pentru caracteristicile structurale pe care aceasta le capata. Ca urmare, atat zonal (din regiunile reci subpolare la cele calde si umede de la latitudini mici) cat si pe verticala muntilor are loc o distributie a acestora concretizata in mai multe tipuri ce reflecta o anumita compozitie si natura chimica.

- Scoarta de tip detritic - este caracteristica regiunilor reci sau etajului alpin; aici domina dezagregarea prin inghet-dezghet ce duc la spargerea rocilor (de unde numele de scoarta de tip clastic); intr-o anumita masura se produc dizolvarea pe roci carstificabile si o redusa alterare chimica. Vegetatia este slab dezvoltata, rocile intra in contact direct cu factorii meteorologici (de aici si numele de scoarta litogena). Rezultatele sunt depozitele de tip grohotisuri care alcatuiesc campurile de pietre cu dimensiuni intinse.

- Scoarta de tip argilo-sialitic se dezvolta in regiunile temperate oceanice (ex. Vestul Europei) cu vegetatie bogata, caracterizate printr-un climat umed si moderat termic, ce permit un proces de alterare avansat care face ca in depozit alaturi de fragmente colturoase de roca (rezultate din dezagregari in timpul iernii) sa existe (uneori dominant) alumosilicati (argila de tip caolin, hidroxizi de fier si aluminiu); are o grosime mai mare de 2 m.

- Scoarta de tip carbonato-sialitic este specifica regiunilor temperat continentale. In acestea vegetatia este slab reprezentata, domina ierburile; climatul cu ariditate tot mai accentuata spre interiorul continentelor si diferentiat termic in patru sezoane favorizeaza atat dezagregarile prin inghet-dezghet (iarna) si insolatie (vara), cat si alterarea (in anotimpurile de tranzitie cand exista umezeala).

Ca urmare, este o scoarta cu argila de tip illit sau montmorilonit, in masura mai redusa nisip, dar la care se adauga acumularea de carbonati de calciu si magneziu sub forma de concretiuni catre baza profilului (nu exista suficienta apa care sa permita indepartarea lor).

- Scoarta de tip terra-rossa - este prezenta indeosebi in regiunile subtropicale pe rocile calcaroase. Climatul cu doua sezoane distincte (iarna racoroasa si ploioasa si vara uscata si calda) si o vegetatie dominant de arbusti favorizeaza alterarea. Se ajunge la un depozit argilos cu acumulari de oxizi de fier de unde culoarea rosie sau pestrita.

- Scoarta de tip halosialitic - este frecventa in deserturile tropicale cu climat arid, cald si cu putine precipitatii ce cad la intervale mari de timp; aici lipseste vegetatia. In aceste conditii dezagregarea prin insolatie si cristalizare este procesul esential; materialele rezultate sunt colturoase formand pe de-o parte mari de pietre, iar la exteriorul acestora campuri de nisip. Procesele de alterare desi sunt nesemnificative se produc in intervale scurte cand cad precipitatii dar si prin desfasurarea unor procese meteorologice (roua iar langa tarmul oceanic, ceata). Ele asigura o cantitate redusa de argila in masa de nisip. In unele microdepresiuni rezulta cruste de saruri. Ele provin fie prin evaporarea apei din unele lacuri existente aici, fie din panza subterana de apa aflata la adancimi nu prea mari. In a doua situatie datorita temperaturilor ridicate din timpul zilei apa incarcata cu saruri aflate in depozit sau in roci urca prin capilaritate la suprafata, iar aici prin evaporare rezulta acumularea sarurilor (cloruri, sulfati, carbonati etc.) sub forma de cruste cu grosime diferita si care sunt numite sebka in Sahara, takare in Asia Centrala, salinas in Atacama etc.

- Scoarta de tip ferallitic se dezvolta in conditiile unui climat cald si umed dar cu doua sezoane distincte sub raportul cantitatii de precipitatii (in regiunile de savana si in cele cu musoni). Depozitul este bogat in argila cu continut de oxizi de fier si aluminiu, ca urmare a unei alterari diferentiata sezonier ca intensitate sezonier.

In anotimpul ploios cu circulatie a apei de sus in jos, hidroliza este importanta conducand la indepartarea din rocile silicioase nu numai a bazelor ci chiar a silicei. Rezulta un depozit argilos cu oxizi de fier si hidroxizi de aluminiu. In sezonul arid se produce un proces invers de circulatie a apei incarcata cu oxizi de fier de jos in sus (prin capilaritate) ceea ce face ca la partea superioara a depozitului sa se inregistreze o concentrare a oxizilor care prin acumulare si consolidare genereaza o placa dura groasa de culoare rosie (laterita).

- Scoarta de tip allitic - este intalnita in regiunile ecuatoriale cu climat cald si foarte umed, cu o vegetatie bogata si permanenta. In aceste conditii alterarea este permanenta si intensa. Rezulta un depozit argilos (cao