Eclipsa din 1999 Romania - 11 august

Eclipsele au fost, din cele mai vechi timpuri un fenomen fascinant, ce a intrigat omenirea si a nascut multe mituri si legende.

Eclipsele de Soare sunt cu atat mai importante cu cat ele se petrec foarte rar, cu o frecventa de aproximativ 370 de ani pentru un loc fix de pe Pamant.Pentru a intelege cum este posibil un astfel de fenomen si care este mecanismul care il produce, este necesar a vedea mai intai, cum se realizeaza miscarea Pamantului in jurul Soarelui si a Lunii in jurul Pamantului.

Miscarea Pamantului si a Lunii

Pamantul, ca toate celelalte planete ale sistemului solar, se invarte intr-un plan in jurul Soarelui, descriind o elipsa. Distanta sa fata de Soare variaza de la 147 la 152 milioane de kilometri, conducand la o variatie a energiei primite de la Soare de 7%.

Este de asemenea cunoscut faptul ca axa de rotatie a Pamantului este inclinata cu 66°24' fata de planul orbitei sale, fapt datorita caruia este posibila producerea anotimpurilor.

In jurul Pamantului se invarte Luna, descriind de asemenea o elipsa. Perioada de revolutie a Lunii in jurul Pamantului este de 27 zile, 7 ore si 43 de minute si este numita revolutie siderala, calculata in functie de miscarea Lunii in raport cu stelele.

In timp ce Luna face un tur complet in jurul Pamantului, Pamantul insusi se invarte in jurul Soarelui. Perioada la care se obtine aceeasi configuratie a sistemului Soare-Pamant-Luna este de 29 zile 12 ore 44 min, numita si revolutie sinodica.

Fazele lunii

In functie de pozitia Lunii fata de Soare,

aceasta este vazuta pe Pamant luminata

intr-o masura mai mica sau mai mare,

trecand prin mai multe momente intermediare

numite fazele Lunii.

In ciclul fazelor lunii exista un scurt interval in care Luna nu este deloc vizibila; este faza numita 'Luna noua'. Ea are loc atunci cand Luna se afla, aproximativ, intre Soare si Pamant; atunci partea luminata a suprafetei lunare se afla indreptata, in intregime, spre Soare, fiind inaccesibila unui observator terestru.

Faza in care Luna se vede complet luminata este numita 'Luna plina'; atunci Pamantul se afla intre Luna si Soare (cele trei corpuri sunt deci, din nou aliniate), iar suprafata vizibila a Lunii este complet luminata.

Producerea eclipselor

Daca planul orbitei Lunii ar coincide cu planul orbitei Pamantului, in faza de Luna noua ar trebui sa se produca - lunar, deci - o eclipsa de Soare, iar in faza de Luna plina o eclipsa de Luna; simplul fapt ca aceste eclipse nu se produc cu aceasta periodicitate (lunar) arata ca cele doua plane nu coincid! Ele sunt inclinate unul fata de celalalt cu 5°9', dupa cum se poate vedea in schema de mai jos.

De aceea, de cele mai multe ori, umbra Lunii in faza de 'Luna noua' nu atinge suprafata Pamantului, iar cea a Pamantului in faza de 'Luna plina' nu atinge suprafata Lunii, neproducandu-se eclipse.

Linia de intersectie a orbitei Pamantului si a orbitei Lunii se numeste linia nodurilor. Daca Luna ajunge intr-unul din noduri (deci pe ecliptica) simultan cu Soarele, va avea loc o eclipsa de Soare; daca Luna ajunge intr-unul din noduri in acelasi moment in care Soarele ajunge in nodul opus, va avea loc o eclipsa de Luna. Tocmai din acest motiv traiectoria anuala a Soarelui a fost numita 'ecliptica'.

Datorita faptului ca planul orbitei lunare isi modifica orientarea in spatiu, linia nodurilor lunare efectueaza o rotatie completa in jurul Pamantului in aproximativ 18,6 ani. De aceea, abia dupa aceasta perioada (numita ciclul Saros), eclipsele se repeta, in linii mari; ori, o astfel de periodicitate (relativa) a putut fi pusa in evidenta numai tarziu, iesind din sfera experientei comune.

: Modificari biochimice induse de extractul de Pleurotus ostreatus la nivelul liniei celulare de adenocarcinom colorectal - caco-2 : Mecanismul molecular al replicarii ADNului

Eclipsele de soare

Conform dictionarului Larousse, o eclipsa reprezinta disparitia temporara a unui astru datorata trecerii sale prin zona de umbra sau de penumbra a unui alt astru.

O ocultatie reprezinta disparitia unui astru in spatele unui alt astru cu un diametru aparent superior.

Din figura de mai jos se poate vedea ca o eclipsa de Soare reprezinta de fapt o ocultatie si nu o eclipsa propriu-zisa.

Eclipsele de Soare pot fi de trei tipuri: partiale, inelare si totale.

Eclipsele partiale se produc atunci cand Luna este foarte aproape de linia nodurilor, dar nu atat de aproape pentru ca umbra sa sa atinga globul terestru. Atunci o anumita regiune din suprafata terestra va fi acoperita de zona de penumbra a Lunii insa zona de umbra va trece pe langa globul Pamantesc.

Datorita faptului ca orbita Lunii este eliptica, si nu perfect circulara, distanta ei fata de Pamant este variabila, deci diametrul sau aparent vazut de pe Pamant este de asemena variabil, fluctuand de la 33'29'' cand Luna este la perigeu (distanta minima fata de Pamant) la 29'23'' cand ea se afla la apogeu (distanta maxima).

Acelasi lucru se intampla cu diametrul aparent al Soarelui care variaza de la 31'27'' la apheliu (distanta maxima dintre Soare si Pamant), la 32'31'' la periheliu. Este, deci, destul de clar ca atunci cand Luna are un diametru aparent mai mic decat cel al Soarelui, discul ei nu poate acoperi in intregime discul Soarelui, rezultand atunci o eclipsa inelara.

Atunci cand Luna este aproape de linia nodurilor si destul de aproape de Pamant pentru ca diametrul sau aparent sa fie comparabil cu cel al Soarelui, se produce o

eclipsa totala.

Eclipsele totale sunt, dintre toate eclipsele de Soare, cele mai interesante. In timpul fazei de totalitate pot fi observate cromosfera solara, coroana si protuberantele solare, toate fiind extrem de pretiose si pentru observatorul amator, dar mai ales pentru cercetari stiintifice care nu ar putea fi realizate altfel.