Telescopul spațial Hubble (prescurtat HST, de la numele lui in engleza Hubble Space
Telescope) este un telescop plasat pe orbita in jurul Pamantului,
numit așa dupa astronomul american Edwin Hubble. Este poziționat
in afara atmosferei terestre, ceea ce ii confera avantaje semnificative fața
de telescoapele de pe Pamant, imaginile nefiind perturbate de catre
turbulențele atmosferice, iar telescopul putand capta informații și
in spectrul ultraviolet, ale carui lungimi de unda sunt in mod normal
puternic atenuate de catre stratul de ozon al Pamantului. De la
lansarea lui in 1990 a devenit unul dintre cele mai importante instrumente din
istoria astronomiei. Cu el astronomii au facut numeroase observații,
care au dus la importante descoperiri in astrofizica. Camera
fotografica cu camp foarte larg de pe Hubble furnizeaza cele mai
detaliate imagini in lumina vizibila realizate vreodata.
De la conceperea lui in 1946 și
pana la lansare, proiectul construirii unui telescop spațial a fost
intarziat repetat de probleme tehnice și de buget. In plus, imediat
dupa lansarea din 1990 s-a descoperit ca oglinda lui principala
suferea de o aberație de sfericitate, aberație care compromitea grav
capacitațile telescopului. Totuși, dupa o misiune de intreținere
din 1993, telescopul a atins calitațile preconizate in proiect,
devenind un instrument vital atat pentru astronomie, cat și pentru
publicul larg. Telescopul spațial Hubble face parte din programul NASA Great
Observatories (in romana Mari Observatoare Spațiale),
alaturi de Observatorul Compton pentru raze. Cand a fost lansat,
telescopul spațial Hubble (TSH) era echipat cu 5 instrumente științifice:
Camera foto cu camp larg și planetar, Spectrograful de inalta rezoluție
Goddard, Fotometru de mare viteza, Camera foto pentru obiecte neclare și
Spectrograful pentru obiecte neclare. Camera foto cu camp larg și planetar
a fost un aparat de fotografiat cu inalta rezoluție ce avea scopul de
a lua imagini din spațiu. A fost construit de unul dintre laboratoarele
NASA și i-au fost incorporate un set de 48 filtre (optice) pentru a izola
liniile spectrale de interes astrofizic. Instrumentul conținea 8 chipuri
CCD distribuite in 2 camere foto, fiecare folosind 4 chipuri CCD. Camera cu
„camp larg” convertea un camp unghiular larg la dimensiunile rezoluției
fotografiei in timp ce „camera planetara” lua imagini la o distanța
focala mai mare decat alte aparate foto (imaginea avea o putere de
marire considerabil imbunatațita).
Hubble a ajutat la rezolvarea unor
vechi probleme din astronomie, și a furnizat date care au necesitat
elaborarea de noi teorii care sa le explice. Printre primele misiuni
efectuate a fost cea de masurare a distanțelor pana la stelele
variabile numite 'cefeide' cu mai mare precizie decat fusese
masurata inainte, dand o mai mare precizie aproximarii
constantei Hubble, masura vitezei de extindere a universului, care la
randul ei este legata de varsta sa. Inainte de lansarea lui Hubble,
estimarile constantei Hubble aveau erori de pana la 50 %, dar
masuratorile telescopului Hubble asupra cefeidelor din constelația
Fecioarei și din alte constelații indepartate de galaxii au
furnizat o valoare cu o imprecizie de numai 10 %, in acord cu alte
masuratori, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate dupa
lansarea lui Hubble. Spectrele și imaginile de inalta rezoluție
furnizate de Hubble erau foarte potrivite pentru stabilirea existenței
gaurilor negre in nucleele galaxiilor apropiate. La inceputul anilor 1960
fusesera emise ipoteze ca in centrele unor galaxii se gasesc
gauri negre, iar unele lucrari din anii 1980 au identificat cateva
candidate la statutul de gaura neagra, dar a ramas in sarcina
lucrarilor efectuate cu Hubble sa se arate ca gaurile negre
sunt des intalnite in centrele galaxiilor.
Programele Hubble au stabilit
ca, mai mult, masele gaurilor negre centrale și proprietațile
galaxiilor sunt strans legate. Astfel, unul din rezultatele programelor Hubble
in domeniul gaurilor negre din galaxii este demonstrarea unei profunde
legaturi intre galaxii și gaurile negre din centrul lor. Alte
mari descoperiri realizate datorita datelor de la Hubble includ discurile
proto-planetare din Nebuloasa Orion; dovezi ale prezenței planetelor
extrasolare in jurul stelelor similare cu Soarele; și corespondentele in
lumina vizibila ale inca misterioaselor explozii de raze gamma.
NEBULOASA VULTURULUI NEBULOASA ORION
Deși telescopul a avut in mod
cert un impact semnificativ asupra cercetarilor astronomice, costurile
acestui program au fost mari. Un studiu privind impactul relativ asupra
astronomiei al mai multor telescoape de diverse dimensiuni au aratat
ca lucrarile bazate pe date de la Hubble primesc de 15 ori mai multe
citari decat cele bazate pe telescoape terestre de 4 m cum ar fi
Telescopul William Herschel, iar construcția și intreținerea lui
Hubble costa de aproximativ 100 de ori mai mult.
