Scrierea reflexiva

Scrierea reflexiva

In categoria scrierii reflexive programa asaza tipuri de scriere cu contur Ipac mai ferm (scrisoarea familiala si scrisoarea de felicitare) sau mai vag (rela-ltauiior evenimente si intamplari personale si argumentarea / exprimarea in scris luni punct de vedere personal). Dat fund faptul ca prezentarea tipurilor de scri-K si redactarea lor se poate realiza dupa scenarii asemanatoare cu cel prezentat isus, voi insista, in randurile urmatoare, asupra celorlalte tipuri de scriere.

Relatarea unor intamplari personale

L Acest tip de scriere se regaseste, in didacticile straine, sub denumirea gene-Ide naratiune personala (le recit de vie sau personal narrative) si reuneste tipuri tat diverse, ca, de exemplu, amintirile, marturiile, jurnalele intime sau auto-ifia Asa cum se poate observa din aceasta insiruire, naratiunea personala nu tefiredusa la compunerile cu titlul "Cum mi-am petrecut vacanta' si presupune rea unor activitati de scriere variate, precum redactarea unor file de jurnal, a fcfise biografice sau biografii imaginare. Prezenta, in clasa, a acestor tipuri de tete, dupa parerea mea, necesara datorita valentelor lor formative; redactarea jwofera elevilor atat bucuria de a vorbi despre ei insisi si, in felul acesta, de a se te, cat si posibilitatea de a descoperi si exersa noi structuri textuale. Dintre tipurile de naratiune personala prezente in didactica redactarii, retin ktatevadin seria oferita de teoreticianul "pactului autobiografic', Ph. Leujeune:⁴⁷

Fisa biografica este un tip de text ce ofera elevilor posibilitatea de a dj coperi singuri problemele pe care le pune fiecare autobiografie si anume selecs evenimentelor, dificultatea de a incepe textul, dificultatea de a reda importanta care o au unele evenimente pentru fiecare dintre noi. iata un posibil scenariui poate preceda intrarea intr-un text autobiografic precum Amintirile lui Creas 1. formularea sarcinii de lucru: relatati evenimentele importante ale vietii voa» pe o singura fila, in 10 minute; 2. lectura catorva fise; 3. discutie, cu clasa, despi asemanarile si deosebirile dintre textele lor; sublinierea diversitatii precum si ai dentierea unor stereotipuri.

Autobiografia imaginara este o forma textuala hibrida, ce reuneste scrierea ginativa si cea reflexiva. in centrul textului se poate afla elevul insusi - traind ai rienta inedita a proiectarii propriei existente intr-o alta lume - sau un personaj preferat in ambele cazuri discursul are valoarea unei marturisiri indirecte si permite "autonit posibilitatea de a se cunoaste. Mai mult, acest exercitiu de redactare face posibila sarea structurii narative si se poate constitui ca punct de pornire pentru o discutie les de sensul discursului autobiografic: acela de a reprezenta existenta ca devenire, proces de formare a personalitatii.

"imi amintesc' este un exercitiu ce presupune resuscitarea unor momea care pot avea un suport material (obiecte care provoaca amintiri) sau nu. Un as exercitiu poate fi orientat inspre reflectii legate de memorie sau de tipurile de care o pot reda, cum poate fi orientat spre crearea, in clasa, a unui spatiu intersiibii capabil sa faca vizibile fetele mai putin evidente ale personalitatii elevilor. Ca celelalte exercitii ce vizeaza naratiunea personala, exercitiul este si un bun exersare a limbii.

In situatia in care. prin acest exercitiu, se urmareste structurarea unei tiuni coerente si nu doar redarea unui singur moment sau a unei stari izolate, vitatea de redactare poate fi ritmata de urmatorii pasi:

elevii sunt rugati sa-si aminteasca un moment fericit din viata lor; de gandire va fi precizat;

relatarea evenimentelor; variante:

evenimentele rememorate vor fi relatate colegilor de banca (el incurajati sa dea colegilor feedback pozitiv si sa ceara lamuriri unde povestirea nu a fost suficient de clara) sau

unii dintre elevi relateaza evenimentele in fata intregii clase;

folosind feedback-ul colegilor, elevii isi scriu naratiunea, fiind al organizatorii textuali;

lectura textelor;

textele pot fi citite in perechi, obtinandu-se din nou feedback-apoi rescrise;

textele pot fi apoi citite, de cei ce doresc, in fata intregii clase si duse in portofoliu.

Sub semnul naratiunii personale se asaza si jurnalul cu variantele sale: jui personal / intim si jurnalul de lectura. Prezenta acestor tipuri de scriere reflexiva si benefica atat din punctul de vedere al cizelarii competentei scriprurale, cat si din punc-dil de vedere al dezvoltarii personale a elevului. Si asta, indiferent de locul unde sunt scnse (acasa sau in camera de lucru) si indiferent de modul in care sunt valorizate (paginile lor pot fi citite de profesor, rescrise si fructificate in orele de scriere sau de

(literatura sau pot ramane neimpartasite si necizelate). Jurnalul personal este un tip de text ce permite elevului sa retraiasca intam­plari diverse si sa se raporteze la ele prin redarea trairilor si gandurilor si prin ana­liza reactiilor. Data fiind deschiderea tematica extrema (proiecte si descoperiri, vise ji amintiri, anecdote si observatii legate de viata celor din jur etc), jurnalul poate fi vazut ca un cadru optim pentru cele mai diverse exercitii de scriere. Prezenta jurna-liiin clasa - in situatia in care profesorul doreste sa aloce 10 minute din fiecare ora pentru completare - impune masuri de protejare a intimitatii expuse in cuvant. Iata cateva asemenea reguli formulate de Ch. Temple si J. Gillet: 1. profesorul nu vaciti paginile jurnalelor fara acordul elevilor; 2. in cazul in care are acordul, nu va corecta eventualele greseli de scriere; 3. intr-o ora speciala, consacrata jurnalelor, elevii vor avea posibilitatea de a alege fragmentele pe care doresc sa le citeasca, ka doresc sa citeasca, sau de a rescrie unele secvente in vederea lecturii lor.⁴⁸

Jurnalul de lectura ofera posibilitatea inregistrarii unui alt tip de experienta; evorba de experienta lecturii, manifestata in reactiile emotionale si in reflectiile provocate de intalnirea cu cartea. Mai mult, in situatia in care este corect orientat, jurnalul poate oferi elevului si posibilitatea de a reflecta asupra propriului proces de toiprehensiune si de a-si numi si / sau interoga relatia cu literatura.

Acest tip de text este, dupa parerea mea, formula didactica ce trebuie sa inlo-tiiasca traditionalele "caiete de lecturi suplimentare'. Pline cu rezumate si carac-

Ilenzan copiate de la colegi sau din prefete, aceste caiete sunt ineficiente si vino­vate Si asta, datorita sarcinilor de lucru ce presupun prezenta unei lecturi critice. Or, a cere elevilor de gimnaziu rezumate, caracterizari si judecati de valoare dupa pruna lectura inseamna a-i face sa recurga la subterfugii. Mai mult, a nota textele lor contrafacute inseamna a valida solutiile incorecte la care au apelat.

Superioritatea jurnalului fata de caietul de lecturi suplimentare consta, parado-ial, in prestatia "modesta' pe care o inregistreaza, in faptul ca nu aspira la o lectura anca, ci valorifica doar lectura inocenta, cea pe care o poate, cu adevarat, realiza elevul de gimnaziu. Din acest motiv, pledez pentru introducerea jurnalelor de lectura cu notele lor stangace, expresii ale unor reactii si ganduri autentice, cu randurile lor ineordine, grafiere fidela a impresiilor de lectura - si recomand ca profesorul sa nu ytceva decat un cititor cordial si / sau un partener entuziast de dialog.

Substanta acestor jurnale se poate constitui din reactii emotionale, din analo-pi intre evenimentele citite si propria experienta de viata, din ipoteze legate de evolutia posibila a textului si din corelatii, intertextuale.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

O structura posibila a unui astfel de jurnal ar putea alatura: 1. o fila cui cartilor citite; 2. o fila cu textele pe care elevul doreste sa le citeasca si / sau fost indicate de profesor ca lecturi suplimentare; 3. pagini de lectura datate; 4 pagina libera, la sfarsitul notelor despre un text, pentru comentariile profesorului

Fila cu lista cartilor poate cuprinde, alaturi de autor, titlu, editura si i aparitie si numarul paginilor cartii, data cand a inceput lectura si cand a fost in iata, gradul de dificultate al cartii si o evaluare a cartii, in puncte, apreciere i zata pe o scala ce poate fi decisa de clasa.

Filele cu note de lectura pot fi - in situatia in care profesorul considera opt tun - impartite in doua coloane: prima, care contine citate din text sau rezumai unor secvente, iar a doua, comentarii pe marginea lor. Aceste file pot fi urmatei sectiuni cu concluzii de lectura.

Concluziile de lectura pot fi organizate in jurul urmatoarelor trei intreba 1. Ce ati retinut din ceea ce ati citit?; 2. Ce sentimente v-a provocat lectura?; 3.1 amintiri v-a trezit lectura?⁴⁹

in situatia in care profesorul doreste sa orienteze integral redactarea jii lului, intrebarile formulate mai sus vor fi prezentate ca posibile directii de lecti

in situatia in care profesorul doreste sa diversifice glosele elevilor, solutia de a multiplica directiile si de a le explicita, precum in varianta urmatoare:

notarea reactiilor emotionale: "scena imi aminteste de', "personaj imi inspira teama' etc;

formularea unor constatari sau anticipatii pe parcursul lecturii: "cornii ca', "probabil eroul va', "s-ar putea ca'; "separe ca' etc;

interactiunea cu personajele: "stiu ceea ce resimte X cand', "imipai rau pentru', "X se aseamana cu' etc;

aprecieri despre personaje: "X a fost curajos / a gresit cand', "aia fapt inseamna pentru el ca';

judecati critice: "aceasta carte mi-a placut pentru ca', "cea mai reusi parte a cartii a fost', "aceasta secventa a fost plictisitoare / fascinai trista pentru ca', "nu cred ca naratorul ar fi trebuit sa', "consideri naratorul ar fi putut sa' etc.⁵⁰ I

Un asemenea ghid de lectura si redactare poate fi oferit elevilor la incepui anului si poate figura ca o pagina de jurnal. O solutie interesanta de orientare lecturii ofera si L. Rief, autoare ce se adreseaza direct elevilor printr-un disci informai din care retin: "Raspunsul tau scris nu trebuie sa fie un raspuns la cart pe care o citesti. Ceea ce scrii in acest jurnal trebuie sa contina ceea ce doresti toi pastrezi / sa-ti amintesti ca lector si «scriitor». Notele tale pot cuprinde gandua reactii, interpretari, intrebari legate de ceea ce citesti si ceea ce observi in jurul ta Comentariile tale pot fi legate si de procesul scrierii cartii de catre autor si decesul lecturii, scrierii si invatarii tale. Daca nu stii ce sa scrii, gandeste-te la urma­toarele lucruri: un citat, experiente si amintiri, reactii provocate de lectura'.⁵¹

Asa cum se poate observa, scrierea reflexiva poate avea ca punct de plecare nu numai experienta realitatii imediate, ci si experienta lecturii. intalnirea cu lite­ratura permite evenimente de cunoastere si autocunoastere, ce pot fi inregistrate si aprofundate prin exercitii de scriere reflexiva. Asemenea exercitii isi gasesc locul nu numai in ora de redactare, ci si in cea de literatura: ma gandesc la momente de scriere ce fixeaza, dupa lectura unui text, reactia emotionala a elevilor, la scrisori adresate personajelor sau la jocuri rol (ex.: repovestirea unor evenimente din pers­pectiva unui personaj, constructia de monologuri interioare ce transcriu trairea unor eroi intr-un anume moment al actiunii, transformarea unei secvente de text narat la persoana a treia, in scrisoare etc).

Argumentarea unui punct de vedere personal

in aria scrierii reflexive, autorii programelor asaza, de asemenea, argumen­tarea unui punct de vedere personal (clasa a Vi-a si a Vil-a). inspre formarea capa­citatilor de redactare presupuse de acest tip de discurs duc o serie de activitati precum: a) analiza unor mesaje cu structura argumentativa (ex.: mesaje publicitare), realizata cu scopul de a evidentia finalitatea acestui tip de text, secventele ce il compun (date si concluzie) sau tipurile de argumente ce pot fi prezentate (fapte, opinii, marturii etc.);⁵² b) realizarea unor exercitii orale si scrise de tipul "Prezentati argumente in favoarea'.

Prezentarea de carte

0 activitate complexa si in acelasi timp accesibila este si prezentarea de carte. Ea poate fi incercata inca din clasa a V-a si orientata plural: inspre formarea competentei de lectura (realizarea unei lecturi / relecturi atente), a competentei de comunicare scrisa (constructia unui text ce argumenteaza importanta parcurgerii cartn) si de comunicare orala (sustinerea unui discurs oral, in timp limitat).

Acest tip de activitate isi gaseste locul in orele de literatura sau de redactare, precum si in atelierul de lectura. in opinia mea, in decursul unui semestru, este bine ca fiecare dintre elevii unei clase sa aiba posibilitatea, cel putin o data, sa prezinte o carte in fata colegilor; si asta indiferent de caracterul ei literar sau non-literar si indiferent de prezenta sau absenta ei in listele de lecturi obligatorii si suplimentare.

Secventele unei activitati consacrate prezentarii de carte pot fi urmatoarele:

- solicitarea lecturii / relecturii unei carti preferate;

- prezentarea unui cadru de redactare si/sau prezentarea caracteristicilor unui asemenea tip de text intr-o fisa de control;

- precizarea timpului de prezentare;

- redactarea textului;

- corectarea textului;

repere:

- sustinerea orala a prezentarilor in fata clasei;

- reflectii asupra modului in care a fost realizata prezentarea.

Un cadru posibil pentru prezentarea unui text epic poate contine urmatoarei'

autor si titlu, spatiul si timpul actiunii (un paragraf);

personaje centrale (prezentate fiecare in cel putin o propozitie);

prezentarea miezului cartii (cel putin un paragraf);

prezentarea incipitului si finalului (un paragraf pentru fiecare);

prezentarea motivelor pentru care ti-a placut cartea si o recomanzi colt gilor.

Acest cadru, ca oricare altul, in masura in care este ferm precizat, este cor citiv. Profesorul are libertatea de a-l oferi fara indicatiile legate de paragrafe propozitii sau de a-l exclude. in aceasta situatie, prezentarile vor fi, probabil, i vii, mai informale, dar procesul de selectare si organizare a informatiei va fi i indelungat. Ceea ce se impune, in acest caz, este o analiza, cu elevii, a motnd pentru care prezentarile de carte au fost reusite sau nu, au convins sau nu aii toriul. Exista insa si o alta posibilitate pentru situatia in care se renunta la cadn anume oferirea unei fise de control (vezi anexa nr. 17).

Argumentatia

Prezentarea de carte este un text hibrid, in care discursul argument! coexista cu cel informativ. Redactarea unui text argumentativ propriu-zis poatei ea incercata, dar numai in clasa a Vil-a si a VlII-a. Iata schita unei astfel de ai vitati de redactare centrate asupra unui discurs prin excelenta persuasiv (clipul; blicitar).

justificarea activitatii, alegerea impreuna cu elevii a unui clip publu controversat; vizionarea lui repetata;

dezbaterea orala a clipului:

a) in prima faza a dezbaterii, profesorul va permite elevilor s exprime liber opiniile legate de calitatea clipului si nu va strat argumentele chiar daca, in felul acesta, discutia risca si haotizeze; sugerez ca eventualele imprecizii in formulare sai corectate direct, ci prin reformulare, intrucat discutia trebui ramana, in acest moment al lectiei, focalizata asupra s argumentelor, si nu asupra modului in care sunt exprimate;

b) in cea de-a doua faza, profesorul va dirija gruparea datelor/sf mentelor legate de valoarea / non-valoarea clipului comentat,! nirea valorii se va face:

- din perspectiva impactului asupra receptorului (mi-a plat! m-a fascinat, m-a iritat pentru ca);                         f

- din perspectiva limbajelor si procedeelor utilizate:

- scenariu (desfasurare, logica interna, originalitate, etc);

- regia si jocul actorilor: modul in care este repreza "istoria' si modul in care actorii (fiinte umane, animale, obiecte) joaca (expresivitatea mimicii si a gesturilor, ale­gerea rolurilor centrale);

- textul rostit sau scris pe ecran;

- calitatea decorului, peisajelor, costumelor;

- trucaje, muzica, zgomote;

- din perspectiva relatiilor dintre limbaje;

fiecare elev isi va structura propriul plan in functie de teza pe care o sustine si de argumentele grupate pe tabla;

fiecare elev va decide in ce calitate scrie (telespectator, ziarist etc.) si cui isi adreseaza textul (unui coleg, autorului clipului, directorul canalului de tele­viziune care il transmite etc);

profesorul ofera variante de exprimare referitoare la:

a. modalitatea expunerii:

- exprimare directa, explicita (prin intermediul unui adjectiv califi­cativ sau adverb: "personajul e stupid', "scenariul, prea compli­cat, oboseste');

- indirecta ("in ceea ce priveste jocul actorilor', "cu exceptia rolului principal');

- subiectiva ("consider / gasesc ca', "dupa parerea mea');

- obiectiva ("exista un accent comic', "scenariul este').

b. organizatorii textuali:

- cronologici: "mai intai', "in primul rand', "apoi', "in sfarsit', "in concluzie';

- de opozitie: "dar, totusi', "dimpotriva', "cu toate ca', "in caz contrar';

- de alternativa: "sau - sau', "fie - fie', "cand - cand';

- de corelare: "de altfel', "in plus', "nu numai, ci si ';

- de cauza: "pentru ca', "de fapt';

- de consecinta: "astfel', "deci', "prinurmare'.

6. profesorul atrage elevilor atentia asupra importantei prezentarii motivelor care au generat aprecierile (nu se vor interzice motivatiile subiective de tipul: "nu ma plictisesc niciodata privindu-l' sau "imaginea imi place pentru ca imi aminteste');

7. redactarea: in timpul procesului de redactare, profesorul va oferi sprijin in formularea argumentelor sau in structurarea textelor;

8. reflectie asupra momentelor procesului de redactare;

9. lectura si corectarea textelor (vezi si fisa de control din anexa nr. 16).⁵³