Devianta si delicventa - inadaptare si delincventa juvenila

SCOALA GENERALE "DR. AUREL VLAD"

Devianta este ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile , normele sau valorile si care, in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni. Comportamentul deviant poate fi manifestat sau ascuns, se poate desfasura in anumite limite tolerabile sau, dimpotriva, poate depasi aceste limite de toleranta. El poate fi acceptat de membrii grupurilor, in cazul in care nu pune in pericol exitenta acestuia sau respins si sanctionat, daca atenteaza la bunul mers al vietii si activitatii grupului, cunoaste grade si forme diferite de manifestare de la cele tolerabile, pana la cele infractionale, delictuale, criminale (A. Neculau). Comportamentul deviant ca forma a dezadaptarii sociale cunoste diferite forme de manifestare: infractiunile si delictele, consumul de droguri, deviantele religioase, bolile mentale etc.

Devianta este diferita de delicventa in sensul ca anormalitatea sa nu se asociaza in mod obligatoriu cu o incalcare a regulilor (civile sau penale) ale societatii. Ea socheaza totusi societatea prin modurile de a fi si a trai, diferita de acelea impartasite de mediul social si cultural in care isi duce existenta individul deviant. In orice societate, comportamentul deviant acopera o mare varietate de tipuri mergand de la comportamentul « excentric », definit prin gesturi « insolite », dezordine comportamentala, pana la comportamente disfunctionale, aberante si delicvente, inscrise in aria patologica a tulburarilor psihice. In functie de aceasta varietate a comportamentelor  J.Fichter face o distinctie intre devianta pozitiva, prin care individul se abate de la stereotipurile conformitatii si adopta creativ norme si valori superioare si devianta negativa,care se caracterizeaza prin incalcarea si refuzarea indicatiilor normelor medii.

O alta distinctie in cadrul deviantei este cea operata de Edwin Lambert(1951) devianta primara in care autorul porneste de la faptul ca aproape orice persoana trece din cand in cand peste reguli, dar aceasta are un caracter temporar, astfel persoana ramanand una acceptata din punct de vedere social si exista devianta secundara care apare la persoanele ce accepta devianta ca rol, fapt ce comporta consecinte asupra identitatii sale sociale si asupra conceptului de sine.

Caracteristicile fenomenului de devianta sociala:relativitatea normelor,antreneaza prin relativitatea criteriilor, distinctia dintre drept si nedrept ; deci o relativitate a deviantelor. In acest sens, pentru a nu crea confuzie,trebuie facute unele distinctii :un act - va fi condamnat daca are loc intr-o anumita situatie si nu va fi condamnat in alte imprejurari

- un act va fi sau nu deviant in functie de statutul sau rolul social al autorului

- devianta va depinde de contexul normativ in care apare

Relativismul normelor si valorilor depinde de fiecare societate.

Categorii de devianta: M.Cussen face o lista aproximativa in acest domeniu impartita in sapte categorii:

a.Infractiunea si delictele cuprinzand :omorurile,furtul,violul,delicventa juvenila

b.Sinuciderea

c.Consumul de droguri cu implicatiile dezorganizate de factura psiho-sociala

d.Conduitele sexuale deviate includ :prostitutia,homosexualitatea,lesbianismul,

pornografia

e.Deviantele religioase care prin atitudini fanatice antreneaza unele secte religioase,erezii,vrajitorii.

f.Bolile mentale au fost si ele analizate din punctul de vedere al abaterii de la normele sociale

g.Extremismul politic.

h.Handicapurile fizice.

Devianta scolara  desemneaza, in sens general, ansamblul comportamentelor care incalca sau transgreseaza normele si valorile scolare. In literatura de specialitate se folosesc, cu semnificatii apropiate de cea a conceptului de 'devianta scolara' - cu care nu se identifica insa-, o varietate de termeni: indisciplina, rezistenta scolara, delincventa juvenila, inadaptare scolara, tulburare de comportament.

Indisciplina este un fenomen extrem de complex, ce permite diverse interpretari si explicatii; astfel, elevii sunt indisciplinati deoarece: cauta sa castige atentia adultului, sunt plictisiti, simt ca sunt tratati nedrept, nu au incredere in adult sau/si in ceilalti colegi, se simt umiliti de esecurile lor scolare, sunt tratati necorespunzator cu nivelul posibilitatilor lor si cu varsta, cauta sa dobandeasca putere si control asupra altora, vor sa dovedeasca ceva colegilor, se simt frustrati sau respinsi, se tem, au tulburari neurologice etc. In scoala, un act de indisciplina are loc cand conduita unui elev ii impiedica pe ceilalti sa participe la procesul de invatare sau perturba activitatea de predare a profesorului.

Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea conduitelor care incalca norma juridica si care apartin minorilor.Poate fi definita ca un comportament de incalcare a legilor din partea celor care, din cauza tineretii lor, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin responsabili pentru actiunile lor. Majoritatea conduitelor de delincventa juvenila pot fi incadrate in patru mari categorii: furt, violenta pentru a obtine un avantaj material, incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism) si comportamentul de grup sau de banda receptat de ceilalti ca amenintator din cauza zgomotului si activitatilor fizice implicate.

Conceptul de inadaptare este marca perspectivei psihologice; copilul inadaptat e cel al carui comportament, indiferent de cauza, il impiedica sa beneficieze de experientele educationale si sociale obisnuite, atat in scoala, cat si acasa.Orice conduita de devianta scolara presupune implicit o forma de inadaptare. Este foarte dificil de stabilit o diferenta specifica intre cei doi termeni.Daca avem in vedere faptul ca indicatorulpredictiv cel mai puternic al adaptarii scolare este suuccesul scolar si ca exista unii elevi bine adaptati, dar care manifesta conduite deviante, atunci am fi inclinati sa credem ca 'devianta scolara' are o acceptiune mult mai larga decat cea a conceptului de 'inadaptare scolara'.

Conceptul de rezistenta scolara este un concept specific abordarii socioculturale. Strategia rezistentei scolare consta in refuzul normelor si valorilor specifice culturii scolare; elevii le contesta deoarece sesizeaza ca valorile si actiunile scolii sunt incompatibile cu lumea in care traiesc ei.Scoala si cultura scolara sunt percepute in mare masura ca o forma de constrangere. in fata acestei constrangeri, elevii reactioneaza - rezista- in singurul mod pe care il cunosc: perturband activitatea educativa, absentand, evadand.

Daca acceptam devianta scolara ca pe un fenomen normal, atunci putem lua in considerare urmatoarele functii si semnificatii ale sale:
- reprezinta un mijloc de explorare a limitelor si libertatii; elevii pun frecvent la incercare profesorii pentru a vedea pana unde pot merge actiunile lor fara ca adultul sa riposteze;
- reprezinta un mijloc de exprimare a dificultatilor emotionale determinate de relatiile interpersonale din scoala sau din afara scolii; unii elevi recurg la conduite deviante pentru a riposta in conflictele cu parintii( adultii semnificativi din viata lor);
- indica, intre anumite limite, atitudinea fata de scoala a parintilor; exista si cazuri in care parintii incurajeaza elevii sa incalce normele/valorile scolare;
- semnaleaza o serie de disfunctii sau deficiente in activitatea scolii: calitatea slaba a predarii, climatul excesiv de autoritar sau de permisiv, lipsa de implicare si indiferenta profesorilor fata de evolutia comportamentala a elevilor, normele scolare anacronice, lipsa de pertinenta a continuturilor in raport cu trebuntele de invatare ale elevilor etc.;
- ofera elevilor care au experimentat esecul scolar posibilitatea de a accede la un status si la un prestigiu social;
- poate indica apartenenta elevilor la o 'subcultura delincventa, din scoala sau din afara ei

Eseu: Fise de desenat - lumea acvatica Proiect: Evaluare semestriala - toamna - iarna - grupa pregatitoare

Principalele forme de manifestare a deviantei scolare: Cele mai grave sau/si cele mai frecvente acte de devianta scolara sunt: fuga de la scoala, absenteismul, abandonul scolar, vandalismul, conduitele violente, toxicomania,copiatul si suicidul.
Copiatul este o forma specifica de inselaciune, care incalca prima si, poate, cea mai importanta norma din Regulamentul scolar, care stipuleaza datoria elevilor de a-si insusi cunostintele si de a-si forma deprinderile prevazute in programele disciplinelor de invatamant. Ca forma specifica de nesinceritate fata de profesor, copiatul poate fi incadrat in categoria conduitelor agresive, deoarece aduce prejudiciu profesorului si, uneori, grupului-clasa. Cei care copiaza nu sunt intotdeauna sau nu sunt in mod necesar elevi cu rezultate scolare slabe; e adevarat ca elevii slabi, care au acumulat multe lacune in sistemul de cunostinte, care nu mai pot realiza o invatare constienta, prezinta o probabilitate mai mare de a apela la aceasta solutie - copiatul. Insa si elevii cu rezultate scolare bune copiaza uneori, in situatii precum:
- parintii obliga copilul sa obtina note maxime la toate disciplinele de invatamant;
- elevii sunt nesiguri in legatura cu intelegerea corecta si profunda a cunostintelor;
- elevii stiu ca nota maxima depinde de reproducerea fidela a cunostintelor;
- elevii doresc sa ajunga sau sa ramana in fruntea ierarhiei clasei la invatatura.

Fuga de acasa si de la scoala reprezinta o conduita grava, cu un inalt risc delincvential si de victimizare, nu atat prin ea insasi, cat prin consecintele pe care le antreneaza. Astfel, la primul episod evazionost, cei care fug de acasa traiesc un soc, sperantele lor de aventura si de fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasa si de la scoala nu au deprinderi profesionale, de regula nu au bani, un adapost, un plan organizat de actiune, si de aceea risca sa fie exploatati/abuzati fizic, sexual si, pentru a supravietui, practica activitati delincvente.

Absenteismul scolar. Fenomen cu o dinamica spectaculoasa in ultimele decenii, absenteismul scolar e definit ca o problema sociala, fiind explicata mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienta si aparand mult mai frecvent in mediul urban si in familiile sarace. Desemnaeza un tip de conduita evazionista stabila, permanentizata, ce prefigureaza sau reflecta deja atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, incredere in educatia scolara. Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul scolar, avand o inalta valoare predictiva in raport cu acesta; numerosi autori care au studiat conduitele elevilor ce se coreleaza cu decizia lor de a abandona scoala au fost de acord ca cea mai mare probabilitate de a abandona se inregistreaza la cei care lipsesc excesiv de la scoala si au probleme de disciplina; variabila cheie in etiologia inadaptarii scolare este atitudinea parintilor fata de scoala;

Abandonul scolar reprezinta conduita de evaziune definitiva ce consta in incetarea frecventarii scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, inaintea obtinerii unei calificari sau pregatiri profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studii inceput. intre cauzele principale ale abandonului scolar regasim cauze economice, socioculturale sau religioase, psihologice si pedagogice. Efectele abandonului scolar demonsreaza de ce acest tip de conduita este considerat deosebit de grav. Mai intai, ceicare abandoneaza scoala nu au nici calificarea profesionala indispensabila integrarii socio-economice, nici formatia morala si civica necesara exercitarii rolului de parinte si celui de cetatean al unei comunitati. in al doilea rand, neavand o calificare, cei care abandoneaza scoala sunt viitorii someri si reprezinta, pe termen mediu si lung, o sursa de dificultati sociale si de pierderi, care depasesc investitia ceruta de formarea initiala

Suicidul nu este propriu-zis o forma de devianta scolara, in sensul ca nu exista norme scolare care sa-l mentioneze si sa-l interzica explicit; cu toate acestea se prezinta ca avand legatura cu alte probleme de comportament ale elevilor. Factorii de risc in sinuciderea la copii sunt frustrarea afectiva precoce, lipsa atasamentului parintilor, care determina absenta identificarii afective, sentimentele de insecuritate si angoasa in conditiile abuzului de autoritate, ce declanseaza o teama permanenta de pedeapsa.

Vandalismul scolar reprezinta actele de violenta specifice, orientate catre bunuri, obiecte, proprietati. Conform studiilor sociologice, vandalismul este o conduita specifica adolescentilor de sex masculin, proveniti din clasele sociale defavorizate si care traiesc in marile orase. Semnificatia vandalismului scolar trimite, in majoritatea cazurilor, la o rectie de protest. Vandalismul in scoala poate fi interpretat ca o cale de a depasi plictiseala, ca un act de razbunare impotriva unei situatii percepute ca nedreapta sau ca un protest impotriva autoritatilor si regulilor scolare. Toti elevii care comit intentionat conduite vandale au ca numitor comun un nivel scazut al autocontroluli, o stima de sine slaba si o toleranta redusa la frustrare.

Toxicomania poate fi definita ca o stare de intoxicatie acuta sau cronica, provocata de consumul repetat al unei substante psihoactive. Specificul toxicomaniei la adolescenti este determinet de cel putin doua elemente: motivatia si nivelul de utilizare al drogului. Debutul toxicomaniei la unii copii si adolescenti este asociat, de cele mai multe ori, cu problematica crizei existentiale specifice pubertatii si adolescentei: opozitia feta de adulti, cautarea unei noi identitati, crizele de narcisism, momentele depresive, curiozitatea, gustul pentru risc, presiunile din partea prietenilor.

Delicventa se refera la ansamblul infractiunilor penale. Ea este un fenomen universal: nu exista societate fara delicventa. Colectivitatea reactioneaza la aceste acte antisociale printr-un ansamblu de masuri care constituie politica sa in domeniul criminalitatii. Acestea sunt destinate sa previna sau sa reprime criminalitatea. In ceea ce priveste cauzele delicventei au fost puse in evidenta factori de maqi multe categorii:

factori sociali:carente ale mediului familial si scolar, proasta folosire a timpului liber, agresivitatea cultivate de mass-media, densitatea populatiei din marile centre urbane

factori politici: crize, absenta de simt civic, gradul de coruptie din societate

factori individuali

Unii specialisti considera ca printre cauzele delicventei se afla si structura constitutionala a delicventului. De pilda psihologii americani Glueck si Sheldon au gasit o relatie pozitiva intre tipul morfologic (muscular) si criminalitate. Pe de alta parte, electroencefalogramele au aratat prezenta unor deosebiri semnificative intre traseul E.E.G. al subiectilor normali si traseul E.E.G.al subiectilor devianti. Studiile psihologice arata insa ca delicventii nu sunt mai putin inteligenti decat non delicventii, dar adeseori mult mai impulsivi, agresivi, egocentristi, rebeli fata de orice autoritate. Le lipseste maturitatea in judecati, au un slab control asupra emotiilor proprii, precum si puternice sentimente de frustrare.

Delicventa juvenila - acest termen desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate juridic, savarsite de minorii de pana la 18 ani. In general despre copii se obisnuieste sa se vorbeasca cu caldura, laudativ, sa li se elogieze inocenta si frumusetea. Dar cum vorbesti despre niste copii care fura, fug de acasa, abandoneaza scoala sau chiar isi bat parintii? Nimeni nu se gandeste ca un copil nu se naste rau, ca ceea ce devine el la un moment dat este si rezultatul mediului familial si social in care a trait, al modului in care a fost iubit sau a fost lasat sa iubeasca de catre persoanele cele mai apropiate. Ceea ce se intampla in jurul lor, agresiuni, certuri, neglijenta, ii fac sa simta ca au pierdut cel mai important lucru pentru ei: afectiunea parintilor. Aceasta lipsa de intelegere a adultilor poate face ca iubirea sa se transforme in ura. Atunci copilul se va simti singur iar, in momentul in care va avea suficienta energie si hotarare, isi va lua destinul in propriile maini. Ce va face insa un copil care se simte puternic si in stare de orice atunci cand cei din jurul lui considera ca nu e in stare de nimic bun? Foarte probabil lucruri rele.

O buna parte din delicventa juvenila provine din mediul scolar, iar volumul ei este in crestere. De la o epoca la alta, de la o tara la alta s-a pus intotdeauna problema daca minorul delicvent trebuie sa fie considerat ca un adult in miniatura, iar delicventa sa o simpla deviatie de personalitate. Indicatorii privind inclinarea spre delicventa a copiilor sunt

absente frecvente de la scoala

atitudine indiferenta fata de scoala

atitudine rebela fata de autoritatile scolare si reprezentantii ordinii

reactii disproportionate fata de diferite situatii si fata de colegi

tendinta de a se asocia cu elemente depravate

utilizarea precoce a unui limbaj obscen si violent

minciuni si furturi frecvente, chiar inainte de varsta de 9 ani

preocupari sexuale precoce

« consum » de literatura pornografica

vizionarea foarte frecventa a filmelor cu continut necorespunzator, din punct de vedere educativ .

Adolescenta constituie o perioada de fragilitate biologica si psihologica in cursul careia a comite un delict, de pilda, este un semn de opozitie dar si de afirmare a unor mijloace de a atrage atentia asupra tanarului ca persoana aceasta varsta este aceea a unei reorganizari personale fata de societate si implica o emancipare in raport cu familia si o intarire a imaginii de sine. Este perioada de experimentare a unor noi comportamente. Elevul trebuie sa faca fata unor solicitari numeroase si adesea contradictorii: cinstea si morala despre care a invatat cedeaza adesea in afta realizarii immediate a unor dorinte. Observatia arata ca multi dintre delicventi nu pot sa dea o explicatie precisa actelor comise. Este de adaugat faptul ca tulburarile de comportament au cea mai mare frecventa intre 14 si 16 ani, ca apoi sa se atenueze; deprinderile si atitudinile sociale se restructureaza, creste spiritual critic si autocritic; se dezvolta abrupt maturizarea sexuala si caracterul accentuat al aprecierii de sine; procesul dezvoltarii poate provoca dereglari temporare sau persistente de origine organica.

Dat fiind faptul ca un copil se naste fara 'pacate', inseamna ca suntem cu totii responsabili pentru ce avem acum in scoli, fie si pentru faptul ca suntem consumatori inraiti de senzational ieftin.