Repere-cadru de redactare pentru, lucrari si

REPERE-CADRU DE REDACTARE PENTRU REFERATE, LUCRARI DE LICENTA si DISERTATIE

Intreaga strategie universitara pentru anul 2008-2009, precum si pentru perioada viitoare, este orientata spre indeplinirea criteriilor de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana, spre satisfacerea cerintelor de calitate si competitivitate europene. In acest sens, programele de finalizare a studiilor universitare si masterale trebuie sa motiveze candidatii pentru asigurarea unui loc de munca si a unui statut in societate. Subintelegem acceptiunea unanima ca licenta universitara si masterul inseamna creatie, iar caracterul de producator de cunoastere al absolventului si rolul sau in reconstructia sistemului national de cercetare sunt fundamentale.

Contributia originala a absolventului in abordarea temei trebuie sa reprezinte cel putin 50% din lucrarea de licenta si 70% din lucrarea de disertatie.

Lucrarile vor fi obligatoriu legate.

Numarul de pagini poate varia in functie de tematica abordata, minim 80 pagini - 170 pagini;

Lucrarile vor fi obligatoriu procesate computerizat; norma-standard de apreciere a densitatii paginii este de circa 2000 semne tipografice, respectiv 29-30 randuri pe pagina;

Obligatoriu, lucrarile vor fi redactate cu respectarea semnelor de punctuatie si a normelorortografice in vigoare (inclusiv a semnelor diacritice); desconsiderarea respectarii acestor norme atrage depunctarea lucrarii sau neacceptarea sustinerii ei;

Bibliografia se redacteaza in conformitate cu normele uzuale ;

Indiferent de tematica abordata, lucrarea are urmatoarele parti componente:

INTRODUCERE (motivatia alegerii subiectului, stadiul cercetarii in domeniu, baza documentara folosita, eventual punerea in tema asupra subiectului respectiv pana la data sau epoca cu care incepe tratarea propriu-zisa);

CAPITOLELE (minim trei capitole, dar nu mai mult - de la caz la caz - de zece capitole).

INCHEIERE (sinteza a tematicii abordate; concluzii; eventual - propuneri si perspective)

BIBLIOGRAFIE (intocmita potrivit normelor uzuale); in functie de tematica abordata, lucrarea poate fi insolita si de

ANEXE

In economia notarii lucrarii se includ: originalitatea, capacitatea de sinteza, organizarea stiintifica la nivelul documentar si de apreciere a unui absolvent de invatamant superior, concordanta structurii cu titlul lucrarii, succesiunea logica a capitolelor si subcapitolelor, caracterul unitar al lucrarii si al fiecarui capitol, corectitudinea citarii surselor bibliografice, acuratetea stilistica. Abordarea originala a temei, contributia originala, se pot regasi si in analize de documente, studii de caz, studii comparative in timp si spatiu.

In cazul unei cercetari concrete sau aplicative, se accepta cvasiunanim urmatoarea schema-standard (apud Septimiu CHELCEA (2003), CUM SA REDACTAM, Bucuresti: comunicare.ro):

• O introducere, in care se prezinta stadiul de cunoastere a problemei abordate.
• Trecerea in revista a literaturii de specialitate cu referire la tema cercetata.
• Descrierea design-ului si a modului de desfasurare a investigatiei, incluzand toate informatiile utile pentru verificarea rezultatelor printr-o noua cercetare.
• Prezentarea datelor, a metodelor care au condus la rezultatele studiului.
• O discutie asupra datelor relevante in cercetare, interpretarea teoretica a rezultatelor.

INTRODUCEREA, in care se prezinta tema de cercetare, se situeaza problematica in interiorul domeniului disciplinei. Ea trebuie sa precizeze aspectele care diferentiaza lucrarea de altele existente, elementele de originalitate, obiectivele lucrarii. In principal, introducerea trebuie sa raspunda mai multor intrebari:

• Care este problema studiata?
• Care sunt ipotezele referitoare la aceasta problema?
• Ce implicatii teoretice are studiul realizat si cum va influenta el cunoasterea in domeniu?
• Care sunt enunturile testate si cum au fost derivate concluziile?

LITERATURA CONSULTATA

in legatura cu problema cercetata, literatura consultata exprima masura documentarii. Specialistii au evidentiat o serie de cerinte in domeniul trecerii in revista a literaturii de specialitate:

Sa identificam si sa discutam studiile cele mai relevante in legatura cu tema care ne preocupa.

Sa includem cat mai multe materiale moderne, de ultima ora.

Sa acordam atentie detaliilor, cum ar fi transcrierea numelor proprii.

Sa evaluam critic materialele consultate si sa aratam cum le-am analizat.

Sa dam citate si exemple pentru a justifica evaluarile si analizele facute.

Sa fim analitici, evaluativi si critici fata de literatura consultata.

Sa orientam informatiile obtinute prin trecerea in revista a literaturii de specialitate.

Sa facem lizibila trecerea in revista a literaturii prin claritate si coerenta procedand sistematic.

Specialistii au atras atentia si asupra a ceea ce NU trebuie sa facem:

Sa omitem lucrarile clasice sau relevante din domeniu.

Sa discutam lucrari depasite, vechi, neactuale.

Sa scriem incorect numele autorilor sau sa gresim datele bibliografice,

Sa utilizam termeni afectogeni sau concepte fara a le defini.

Sa facem apel la termenii din jargon si la un limbaj discriminatoriu pentru a justifica puncte de vedere limitate.

Sa insiram idei, fara sa le comentam: o lista nu echivaleaza cu trecerea in revista a literaturii problemei.

Sa acceptam orice punct de vedere sau credinta ce se regaseste in literatura consultata.

Sa descriem doar continutul lucrarilor citite, fara a-l evalua.

Sa includem informatii necontrolate, inexacte.

Sa transcriem incorect termenii, in special paronimele.

Sa utilizam un limbaj pretentios.

S. Chelcea in lucrarea de referinta, citeaza recomandarile din Pubblication Manual (1994, 168-174), conform careia exista mai multe modalitati de a face referinte bibliografice, cercetatorul avand libertatea de a alege intre:

Inserarea numelui autorului/autorilor in naratiune si intre paranteze a anului de aparitie a lucrarii la care se face trimitere.

Exp. Emile Durkheim (1895) considera ca faptele sociale trebuie tratate ca lucruri.

Includerea intre paranteze rotunde atat a numelui, cat si a anului de aparitie a lucrarii.

Exp. Asa cum s-a afirmat, faptele sociale trebuie tratate ca lucruri (Durkheim, 1895)

Mai rar, se utilizeaza si formula includerii in naratiune atat a numelui autorului, cat si a anului editiei princeps, renuntandu-se la paranteze.

Exp. inca in 1895, Emile Durkheim a cerut ca faptele sociale sa fie tratate ca lucruri.

Se recomanda mentionarea doar a numelui autorului, fara mentionarea prenumelui sau a altor determinari (de exemplu, Jr.).

Cand trimiterea bibliografica se face la o anumita parte a lucrarii, acest lucru este marcat prin notarea capitolului, a paginii sau a paginilor imediat dupa anul de aparitie a lucrarii consultate, avand grija ca in lista bibliografica de la sfarsitul volumului sa mentionam si anul aparitiei primei editii.

Exp. intrebandu-se ce este un fapt social, Emile Durkheim (1895/1974, cap. I) raspunde: un fapt social are ca note definitorii constrangerea externa si existenta lui independent de formele individuale pe care le imbraca.

Daca nu se sintetizeaza textul autorului sau daca este parafrazat, atunci se extrage un pasaj foarte semnificativ din lucrare si se include intre ghilimele.

Exp. in conceptia fondatorului sociologiei franceze, sociologia are ca domeniu studiul faptelor sociale, iar 'Un fapt social se recunoaste dupa puterea de constrangere externa pe care o exercita sau e in stare sa o exercite asupra indivizilor' (Durkheim 1895/1974, 65).

Cand citatul, in lucrarea originala, acopera doua pagini (sfarsitul unei si inceputul urmatoarei) sau cand mentionam un studiu dintr-o revista, specificam acest lucru prin trecerea numarului respectivelor pagini, precedate de [pp.j.

Exp. 'A trata fenomenele sociale ca lucruri inseamna a le trata in calitatea lor de date, alcatuind punctul de plecare al stiintei' (Durkheim 1974, pp. 79-80).

Ca regula, un citat nu trebuie sa depaseasca 28 de randuri de text, adica o pagina, iar pe o pagina din manuscris se recomanda sa nu fie date mai mult de doua-trei citate scurte. Se recomanda ca citatele care depasesc 40 de cuvinte sa fie inserate in text fara a fi marcate cu ghilimele, dar la un singur rand, pastrandu-se un spatiu de marimea alineatului la dreapta si la stanga citatului.

Citatele foarte extinse, care se apropie de limita maxima de o pagina, lasa impresia ca autorul nu a staruit asupra textului, ca nu a reusit sau nu si-a propus sa desprinda ideea din cuvinte, in lucrarile de licenta si disertatie, citatele care depasesc 28 de randuri este bine sa fie prezentate in 'caseta' (engl. box). Casetele vor fi reunite intr-un adaos la lucrare, numit 'apendice' (lat. appendix). Nu ar trebui admise disertatii cu casete dispuse in textul propriu-zis. Ele lasa impresia unui colaj, in lucrarile destinate tiparului, casetele pot fi dispuse in interiorul capitolelor, marcandu-se faptul ca nu apartin autorului. Vor fi, asadar, incadrate in chenar, scrise cu corp de litera mai mic sau pe mai multe coloane decat textul original. Casetele vor avea titlu si vor fi numerotate. Se va alcatui o 'lista a casetelor' (engl. list ofboxes), ce se va insera dupa 'cuprins' si, eventual, dupa 'lista tabelelor' si 'lista figurilor'.

O lucrare citata poate avea mai multi autori. Cand sunt doi autori, fara exceptie, mentionam numele amandurora. Daca lucrarea citata are pana la sase autori, regula prevede ca prima data sa fie scrise numele tuturor, iar in celelalte citari sa se mentioneze numele primului autor urmat de abrevierea si altii = et al. sau si colab. = si colaboratorii.

Exp. Interethnic Relations in Romania. Sociologica! Diagnosis and Evaluations of Tendencies (Abraham, Badescu si Chelcea, 1995) reprezinta o prima incercare de analiza si diagnoza

Este de remarcat faptul ca intre ultimul si penultimul autor se introduce conjunctia [si].

Exp. Dorel Abraham et al. (1995), analizand relatiile interetnice din Romania

Multe lucrari tiparite au coordonatori. Specificarea acestui lucru se face prin mentionarea dupa numele lor, intre paranteze, a calitatii

(coord.), (ed.) sau cand sunt mai multi (eds.). Daca grupul de autori depaseste numarul de sase, in text nu vor fi trecute toate numele, ci doar numele primului autor, urmat de abrevierea 'si altii' sau et alii (prescurtat, ed al.), in lista bibliografica se recomanda insa mentionarea tuturor celor care au contribuit la realizarea studiului, pentru ca numele lor sa poata fi incluse in indexul de nume.

In redactarea studiului facem uneori trimiteri la institute de cercetare, la organizatii guvernamentale sau internationale. Prima oara cand citam trecem denumirea institutiei, pentru ca in citarile ulterioare sa folosim doar initialele.

Se intampla, rar, ca textul pe care it citam sa aiba un autor anonim: aratam aceasta prin cuvantul "anonim', dupa care facem datarea.

intalnim si situatii in care unul si acelasi autor a abordat aceeasi tema la care vrem sa ne referim in mai multe lucrari, aparute in ani diferiti. Dupa numele autorului in paranteza trecem, in ordine cronologica, anii de aparitie a respectivelor contributii.

Exp. intr-o serie de lucrari, Septimiu Chelcea (1975, 1982, 1986, 1998) a abordat diferite probleme de metodologie a cercetarii sociologice empirice.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

Daca aceeasi tema a fost abordata de mai multi autori, dar la anumite intervale, ii includem intr-o singura paranteza, ordonandu-i alfabetic, mentionand, dupa numele fiecaruia, anul publicarii volumului pe care il avem in vedere.

Exp. Ipoteza "samburelui de adevar' al stereotipurilor a fost verificata in numeroase cercetari (Abate si Berrien, 1967; Mackie, 1973; McCauley si Stitt, 1978; Schumab, 1966).

Uneori, dintr-un motiv sau altul, nu avem acces la o lucrare de referinta. O gasim citata sau descoperim un citat din ea intr-o alta lucrare a altui autor. Riguros si moral in acelasi timp este sa recunoastem ca folosim o informatie 'de mana a doua', mentionand dupa numele autorului: 'citat de', 'dupa' sau apud si notand din ce lucrare am preluat citatul, in lista bibliografica vom trece insa ambele lucrari.

LITERATURA CONSULTATA IN SISTEMUL AUTOR-NUMAR

Prezentam sistemul autor-numar:

Exp. 'In studiile sociologice se poate vorbi de realizarea observatiei de catre o persoana, de catre o echipa omogena si, in fine, de catre o echipa multidisciplinara'.[1]

In cadrul acestui sistem, referintele bibliografice sunt numerotate in ordinea in care apar in text. La 'subsolul paginii' se trece respectivul numar, cu indicatiile bibliografice corespunzatoare. Este permis ca numerele corespunzatoare citatelor din text, ca si precizarile bibliografice, sa nu fie plasate in partea de jos a paginii, ci la sfarsitul capitolului sau chiar in finalul lucrarii. Daca se opteaza pentru aceasta ultima varianta, trimiterile bibliografice vor fi numerotate de la 1 la N pentru fiecare capitol si prezentate astfel la sfarsitul lucrarii. Multi specialisti considera insa ca risipa de timp si de spatiu reluarea la sfarsitul lucrarii a trimiterilor bibliografice de la finele capitolelor. Avantajul plasarii trimiterilor bibliografice la subsolul paginii decurge din economia de timp: cititorul afla imediat autorul si lucrarea la care se face referinta, nu mai trebuie sa caute la sfarsitul capitolului sau al intregii lucrari indicatia bibliografica.

Important este ca referintele bibliografice sa fie clare, sa ofere toate detaliile de identificare, sa fie uniforme, adica sa se citeze in acelasi fel pe tot parcursul lucrarii, sa fie corecte, ceea ce presupune respectarea structurii citatului.

Uneori, in lucrarile de licenta se fac trimiteri la studii publicate in revistele de specialitate de la inceputul secolului trecut, ca si cum ar fi fost consultate direct. Numai ca unele din colectiile revistelor citate nici nu se gasesc in tara sau se pastreaza la fondul cartilor rare ale bibliotecilor centrale, la care studentii cu greu au acces. O astfel de strategie nu constituie deloc o subtilitate; este un truc ce nu-i poate impresiona decat pe neavenitii din domeniu. Corect este sa se faca distinctie intre lucrarile citite, din care s-au extras anumite citate, si lucrarile consultate ce alcatuiesc bibliografia generala sau selectiva a problemei, dar din care nu s-au folosit citate.

. in bibliografia generala a lucrarilor de licenta ar merita sa fie mentionate si prelegerile profesorilor, chiar daca acestea nu au

fost tiparite. Se intelege, numai daca au legatura cu tema si numai daca au sugerat vreo idee sau au transmis informatii

utilizate,

Exp. Chelcea, Septimiu (2000). Psihologia sociala. Curs universitar nepublicat, Scoala Nationala de Stiinte Politice si Administrative. Bucuresti.

Cand se utilizeaza informatii din comunicarile prezentate la reuniuni stiintifice, conferinte, simpozioane, intalnim doua situatii: respectivele comunicari au fost incluse intr-un volum editat de institutia organizatoare si, a doua situatie, contributiile participantilor nu au fost (inca) reunite intr-o lucrare tiparita, in primul caz se procedeaza ca si cand materialul ar fi aparut intr-o carte, in al doilea caz se mentioneaza numele autorilor, titlul comunicarii stiintifice si data desfasurarii simpozionului (anul, luna, ziua sau zilele), in continuare, se trece numele moderatorului si denumirea sectiunii in care a fost sustinuta verbal comunicarea,
precum si tema simpozionului si locul de desfasurare.

Exp. Constantinescu, Cornel. (1999, decembrie). Traditia cercetarilor sociologice in judetul Arges, in Ilie Badescu (moderator), 60 de ani de la cercetarea sociologica a plasei Dambovnic, Simpozion, Universitatea din Pitesti.

Cand ne referim la o comunicare stiintifica prezentata ca poster (afisata), trebuie sa facem aceasta precizare.

Exp. Chelcea, Septimiu. (1992, septembrie). Atitudinile etnice ale romanilor. Prezentare poster la Conferinta Nationala de Psihologie. Universitatea Bucuresti.

Ramane la latitudinea autorilor sa mentioneze sau nu data precisa (luna si ziua) a manifestarii stiintifice la care se face trimiterea bibliografica. De obicei, se indica numai luna calendaristica, nu si ziua sau zilele in care au avut loc simpozionul, conferinta, sesiunea de comunicari stiintifice.

in fine, pot fi facute trimiteri bibliografice si la manuscrisele nepublicate sau in curs de publicare. Acest lucru se va mentiona.

Exp. Chelcea, Septimiu (2003). Oficializarea barfei, calomniei si delatiunii in comunism. Manuscris nepublicat.

In practica redactarii lucrarilor stiintifice apar mereu probleme noi. Astfel, pentru trimiterile bibliografice la media electronica, cu privire la modul de citare a informatiilor, se considera necesar sa se specifice toate elementele de referinta pentru informatiile online.

Exp. Autor, I. (data). Titlul articolului. Numele revistei [online], XX. Locul de regasire: adresa (Available: Specify path).

Cand se folosesc baze de date electronice, se vor mentiona: numele autorilor principali (coordonatorii cercetarilor), data publicarii materialului, titlul cercetarii, datele de identificare a sursei electronice, inclusiv anul stocarii materialului in computer, numele producatorului, institutia producatoare, localitatea si numele distribuitorului.

Pentru rezumatele de pe CD-ROM se specifica: numele autorului, data, titlul articolului, apoi intre paranteze drepte mentiune CD-ROM, titlul revistei, numarul revistei, paginile intre care se afla articolul si precizarea numarului de regasire a informatiei.

in cazul paginilor Web se mentioneaza: metoda de prelucrare, numele "gazdei' (engl. nost) si al dosarului (engl. file) si data vizitarii.

Literatura consultata in vederea scrierii unui articol stiintific, a unei teze de doctorat sau a unei lucrari de licenta, disertatie il califica pe autor; modul de utilizare a ei il poate descalifica.

DESCRIEREA DESIGN-ULUI CERCETARII

In ceea ce priveste rapoartele de ancheta, se considera valabile Recomandarile privind pregatirea rapoartelor de anchete selective, publicate de Oficiul statistic al Natiunilor Unite in 1950. Se incepe cu descrierea generala a anchetei (a. enuntarea scopurilor anchetei; b. descrierea materialului cuprins; c. natura informatiei colectate; d. metodele de colectare a datelor; e. metoda de esantionare; f. repetarea anchetei, daca este cazul; g. data inceperii si durata anchetei; h. exactitatea; i. costul; j. evaluarea anchetei in functie de atingerea obiectivelor; k. responsabilitatea asupra datelor; i. referintele la respectiva ancheta). Se precizeaza apoi metoda de selectare a unitatilor din esantion si se descrie personalul (numar, calificare, pregatire speciala pentru uniformizarea colectarii datelor, verificarea corectitudinii culegerii datelor, expunerea modalitatilor de verificare a exactitatii datelor primare) si echipamentul utilizat pentru inregistrarea datelor de teren. Analiza statistica si procedeele de calcul trebuie prezentate pe larg. O atentie speciala se va acorda preciziei anchetei, indicandu-se: a. erorile de esantionare; b. gradul concordantei realizate de investigatori independenti care trateaza acelasi material; c. alte erori decat cele de esantionare; d. precizia, completitudinea si adecvarea cadrului; e. comparatia cu alte surse de informatie; f. eficienta cercetarii; g. observatiile critice vizand tehnicile si procedeele anchetei. Raportul de ancheta se va incheia cu consideratii finale.

ANALIZA DATELOR.

Vor fi prezentate datele si metodele statistice de prelucrare a lor, in cazul abordarilor cantitative, iar in studiile calitative se vor insera in proportii convenabile raspunsurile persoanelor intervievate, fragmente autobiografice, comentarii ale martorilor oculari etc.

TABELELE. Adesea, datele cercetarii sunt prezentate sub forma tabelelor, care permit concentrarea optima a informatiilor. Daca a spune multe in cuvinte putine este o arta, a concentra informatia in spatiul restrans al unui tabel constituie o stiinta, in mod obisnuit, tabelele contin date cantitative, dar pot fi construite si tabele necifrice, in care sunt prezentate comparatii calitative (caracteristici, functii etc.). Tabelele de date cantitative sunt de mai multe tipuri.

Orice tabel trebuie sa poarte un numar si un titlu (explicatie). Numerotarea tabelelor se face cu cifre arabe, in ordinea in care apar in raportul de cercetare, in lucrarea pregatita pentru multiplicare sau in capitolele lucrarii, daca s-au inserat in text mai multe tabele. La numerotarea tabelelor nu se recomanda utilizarea combinata a cifrelor si literelor: vom face trimitere la Tabelele 3,4 sau 5, nu la Tabelele 3a, 3b sau 3c. Daca in Anexele A, B sau C apar tabele, ele vor fi numerotate astfel: Tabelul Ai, Tabelul A2, Tabelul A4 s.a.m.d. Numerotarea (notarea, simbolizarea) tabelelor in lucrarile stiintifice este reglementata in Romania prin STAS 8660-82, Conform acestui STAS:

Numarul tabelului este precedat de cuvantul "Tabelul'.

Numarul tabelului se plaseaza deasupra tabelului.

Numarul tabelului este urmat de titlul tabelului.

Daca tabelul este preluat dintr-o alta lucrare, se va indica intre paranteze drepte numarul de ordine al lucrarii, conform listei bibliografice.

Pe plan international, ca si la noi in tara s-a generalizat practica de a se plasa pe acelasi rand numarul si titlul tabelului. S-a renuntat asadar, la modalitatea de a trece "Tabelul nr.' pe un rand si sub el "Titlul tabelului'. Acesta urmeaza aceleasi reguli recomandate pentru intitularea rapoartelor de cercetare si a capitolelor din lucrare: scurt si clar. Pentru tabelele centralizatoare si de contingenta este bine sa se specifice intre paranteze numarul de cazuri (N = 327). De asemenea, daca in text se folosesc abrevieri, ele trebuie trecute in titlul tabelelor intre paranteze rotunde, explicandu-se semnificatia lor.

Exp. Locul controlului (LC) si acceptarea valorilor societatilor deschise (N = 279).

In sistemul Harvard, preluarea tabelelor din alte lucrari se cere a fi mentionata, indicandu-se dupa titlu, intre paranteze rotunde, numele autorului, anul aparitiei lucrarii si pagina la care se afla tabelul in lucrarea originala. Asa cum nu se pune punct dupa titlul capitolelor sau al subcapitolelor, nici sfarsitul titlului tabelelor nu va fi marcat prin punct. Numarul tabelului va fi despartit printr-un punct de titlul tabelului sau printr-un spatiu alb, corespunzator pentru doua sau trei semne grafice. Numarul tabelului, precedat de cuvantul "Tabel', si titlul tabelului se vor culege, printa sau multiplica folosind aceeasi litera (marime, tip) ca in intreaga lucrare. Nu se recomanda literele cursive (italice) sau bold nici pentru numarul, nici pentru titlul tabelului. Pentru economisirea spatiului tipografic se admite scrierea tabelelor, inclusiv a numarului si titlului, cu un corp de litera mai mic (corp 8 sau petit, de exemplu). "Notele tabelelor' sunt plasate dedesubtul acestora. Trimiterile la tabele se fac prin mentionarea numarului lor (Tabelul 12), nu: a se vedea tabelul de mai jos, de mai sus, de la pagina 32 s.a.m.d.

FIGURILE. Orice tip de ilustratie diferita de tabele (grafice, harti, fotografii, desene, schite s.a.) poarta numele de "figura', Figurile ajuta la prezentarea datelor si rezultatelor cercetarii, ca si la intelegerea rapida si corecta a textului. Chiar daca figurile nu ofera o informatie precisa, obligand la estimarea valorilor (fapt pentru care multi cercetatori opteaza pentru tabele) si la completarea informatiei prin imaginatie (ca in cazul desenelor si fotografiilor), introducerea lor in text este bine venita (sparge monotonia prezentarii) si, uneori, absolut necesara (prezentarea printr-o schita desenata sau cu ajutorul fotografiei, a aparatelor de laborator, localizarea cartografica, prezentarea fotografica, etc.).

Simplitatea, claritatea si continuitatea reprezinta standardele unei bune ilustratii. Figurile utilizate trebuie sa aduca un plus de informatie, relevand ceea ce este esential, nu sa dubleze textul. Ele trebuie sa fie usor de perceput si de inteles (eliminarea detaliilor, explicarea simbolurilor, diferentierea liniilor etc.). STAS 8660-82 precizeaza exigentele fata de lucrarile stiintifice:

Se numeroteaza cu cifre arabe.

Cand exista o singura figura, aceasta nu se numeroteaza.

Numerotarea figurilor se face fie in cadrul intregii lucrari, fie pe capitole.

Numerotarea figurilor, precedata de prescurtarea "Fig.', se plaseaza dedesubtul acestora.

Explicatia figurii (titlul) este precedata de numarul figurii.

Cand este cazul, dupa explicatia figurii se trece intre paranteze drepte numarul lucrarii, conform listei bibliografice, din care figura a fost preluata.

Precizam ca:

In "sistemul Harvard', trimiterea la lucrarea din care a fost preluata o figura se face prin indicarea intre paranteze rotunde a numelui autorului, a anului de aparitie a lucrarii si a paginii de unde a fost extrasa respectiva figura.

La numerotarea si explicatia figurilor se utilizeaza de regula aceeasi litera (tip, marime) ca si in cadrul textului lucrarii.

Intre numarul figurii si explicatia ei se pune punct sau se lasa un spatiu alb, corespunzator unui numar de doua-trei semne tipografice.

La sfarsitul explicatiei figurilor nu se pune punct.

"Graficele' de toate tipurile sunt nelipsite din textele stiintifice. Cu ajutorul graficelor putem exprima foarte sugestiv anumite caracteristici ale datelor (de exemplu, valoarea relativa si absoluta), ca si relatiile dintre datele de cercetare (de exemplu, comparatii sau distributii). Graficele sunt de mai multe tipuri. Cu ajutorul graficelor liniare se poate exprima relatia dintre doua variabile cantitative. Variabila independenta este

trecuta pe orizontala (axa x), iar variabila dependenta pe verticala (axa y). Valorile liniare (cu intervale de crestere egale sau logaritmice) sunt marcate pe cele doua axe.

Graficul va fi insotit de o legenda care arata semnificatia simbolurilor. Nu se recomanda mentionarea in clar: "Legenda'. Este suficient sa explicam semnificatia liniilor sau a barelor din grafice (Figura 2).

Ca si tabelele, figurile vor fi numerotate cu cifre arabe de la l la N sau pe capitole. Identificarea figurilor citate se face prin referire la numarul lor. in text se va face trimitere la "Figura' sau se va inchide intre paranteze (vezi Figura X), inaintea titlului (explicatiei) figurilor se scrie "Fig.' sau "Figura'. Dupa numarul figurii se pune punct si se lasa un spatiu de doua-trei semne tipografice pana la inceputul explicatiei.

Exp. Asa cum se arata in figura 8, relatia dintre

Relatia dintre cele doua variabile este liniara (Figura 8).

CONCLUZIILE

Practica redactarii in domeniul stiintelor socioumane nu a impus o regula stricta in legatura cu separarea concluziilor de discutarea datelor. Sub titlul "Concluzii' se pot gasi paragrafe care contin enunturi concise despre:

Stadiul actual al cunoasterii temei abordate, pe plan mondial si national.

Punctele de vedere referitoare la problema.

Elementele de noutate teoretico-metodologica aduse in studiul efectuat.

Aplicativitatea rezultatelor.

Limitele investigatiei.

Posibilele directii de urmat in cercetarile viitoare.

CORECTURA

inainte de a fi tiparita sau de a fi predata pentru examinare de catre comisia de licenta sau de disertatie, orice lucrare trebuie corectata.

in ce priveste corectura finala a textului opereaza regula respectului pentru titlul academic (licentiat, master) si pentru institutia care il acorda.

FINISAREA LUCRARII.

Hartia si litera. Paginile manuscrisului trebuie sa aiba dimensiuni standard A4 (21x29,7, cm), iar hartia alba sa fie de o calitate cat mai buna. Pentru lucrarile de licenta si de disertatie, care vor fi citite nu numai de catre membrii comisiilor, dar si de alte persoane interesate (exista obligativitatea depunerii la biblioteca si au termen de pastrare nelimitat). Textul va fi imprimat pe acelasi tip de hartie (cu acelasi grad de alb si aceeasi grosime) si pe o singura fata a colii de hartie. Litera (typeface sau font, in limba engleza) se recomanda a fi Times New Roman, iar "corpul de litera' (marimea literei) de 12 puncte. Textul trebuie sa fie si la figurat, si la propriu "negru pe alb'. Utilizarea altor culori este nerecomandabila, chiar si atunci cand se doreste sublinierea unor cuvinte (si cand, in mod gresit, se utilizeaza culoarea rosie). Sobrietatea confera distinctie lucrarilor. Exista tentatia la unii studenti de a utiliza, mai ales pentru titluri, fonturi "excentrice'. Nu este cazul sa ne risipim imaginatia astfel

Oglinda paginii. Este vorba despre suprafata paginii acoperita cu text. Ea rezulta din lasarea unor margini uniforme sus, jos si lateral dreapta (marginea din stanga fiind de 4 cm, pentru ca manuscrisul sa poata fi legat).

Alineatul. Ne dam seama de numarul alineatelor dintr-o privire: alineatele nu incep de la marginea stanga a randului, ci dupa un spatiu liber, de aproximativ 0,5 cm. Poate face exceptie de la aceasta regula primul alineat al fiecarui capitol sau subcapitol. De obicei, intr-un text stiintific nu ar trebui sa apara pe o pagina mai mult de patru, cinci alineate, in fond, alineatul marcheaza trecerea de la o idee la alta idee. Sunt sarace ideile care pot fi expediate in trei, patru randuri. Sigur, sunt si exceptii de la aceasta regula.Paragrafu/. De regula, paragraful se introduce printr-un alineat, dar nu trebuie confundat cu acesta. Ca subdiviziune a unui capitol, paragraful poate sa cuprinda mai multe alineate. Daca alineatul separa ideile dintr-un text, paragraful ne ajuta sa distingem tezele, enunturile cu valoare de generalizare. Un paragraf se poate extinde pe mai multe pagini. Tocmai pentru a nu se confunda paragrafele cu alineatele, in textele moderne s-a renuntat la practica introducerii paragrafelor prin alineate, in prezent, din ce in ce mai multi autori incep paragrafele de la marginea stanga a paginii, lasand un rand alb despartitor (interliniere dubla). Uneori, ca in textul de fata, paragrafele poarta un titlu, subliniat cu italice. Daca se respecta regula de dispunere a titlului capitolelor, subcapitolelor si paragrafelor, nu se mai justifica numerotarea paragrafelor.

Redactat ARS

1. Schemele referintelor bibliografice

Referintele bibliografice sunt prezentate dupa anumite scheme, destinate identificarii si stabilirii unei succesiuni standardizate pentru identificarea lor in mod unitar.

1. Monografii, carti, tratate

Indicatori: Exemplu:

Autorul[2] HUGO, Grotius.

Titlul lucrarii                   Despre dreptul razboiului si al pacii.

Autorul secundar         Traducere, note si comentarii de DUMITRU George; editat de James Brown Scott.

Editie                               ed. a 115-a.

Editor (loc, editor)        Bucuresti: Ed. Stiintifica,

An                                    1968.

Nr. de pagini                      1091 p.

Colectie                               Dreptul international public.

Note                 Titlu original: De iure belli ac pacis.

Numar standard                               ISBN 0-03-022680-2.

Exemplu:

1. HUGO, Grotius. Despre dreptul razboiului si al pacii. [De iure belli ac pacis]. Traducere, note si comentarii de DUMITRU George;  editat de James Brown Scott. ed. a 115-a. Bucuresti: Ed. Stiintifica, 1968. 1091 p. Colectia: Dreptul international public. ISBN 0-03-022680-2.
2. ANECHITOAE, Constantin. Principiul libertatii marilor. Bucuresti: Ed. BREN, 2004, 275 p. Seria Drept. ISBN 973-648-338-X.

Atentie!: Pentru note de subsol (de picior), inserate la sfarsitul fiecarei pagini, sectiuni sau capitol, obligatoriu se trece si pagina unde se afla pasajul transcris. Ex. ANECHITOAE, Constantin. Principiul libertatii marilor. Bucuresti: Ed. BREN, 2004, Seria Drept, p. 23; sau pp. 23-24.

2. Descrierea bibliografica a unei publicatii seriale

Descrierea bibliografica a unei publicatii seriale se face dupa primul numar sau oricare alt numar al publicatiei. Descrierea stabilita dupa un alt numar decat primul numar publicat se mentioneaza in mod obligatoriu in nota referitoare la numarul descris.

Exemplu: Revista romana de drept maritim (Descriere bazata pe Anul IV, Nr. 2/2002). Constanta: Ed. Ex Ponto, 2002. ISSN: 1454-2129.

3. Articole, comunicari stiintifice etc. publicate in publicatii seriale ori in volum publicat

Indicatori: Exemplu:

Autorul                 ANECHITOAE, Constantin [et.al.].

Titlu articolului                                 Dunarea - artera comerciala internationala.

Autorul secundar         Centrul de Studii privind Drepturile Omului si

Discriminarea

Titlul serialului                                  Revista ARS AEQUI

Editie                               Primavara.

Localizarea in cadrul serialului      Martie 2006, vol. 1, nr. 4, p. 134-147

(An, desemnarea fascicolei),

Colectie            Drept

Note                                Text in limba:

Numar standard                               ISSN 1842-1059

Exemplu: Articol publicat in serial

1.      ANECHITOAE, Constantin [et.al.]. Dunarea - artera comerciala internationala (Centru de Studii privind Drepturile Omului si Discriminarea). In Revista ARS AEQUI (Primavara). Martie 2006, vol. 1, nr. 4, pp. 134-147. ISSN 1842-1059.

2.      ANECHITOAE, Constantin [et.al.]. Geopolitics of the blak sea - a secure place. In: Analele Universitatii Maritime Constanta. Sectiunea Navigatie si Transport Maritim. (Text in limba engleza). Constanta: Ed. NAUTICA, anul VIII, vol. 10, pp. 15-19. ISSN 1582-3601.

Comunicare stiintifica in vol. publicat

1.      GROZAV, Ion [et.al.]. Incercari experimentale ale comenzii adaptive a avansului la masini orizontale de frezat. In: Lucrari ale Conferintei nationale de masini unelte: editia a IX-a. Sectia: Masini-unelte. Bucuresti: Ed. Tehnica, S.C. ICTCM, 1994, pp. 286-291.

2.      ANECHITOAE, Constantin [et.al.]. Toleranta - argument al dreptului la libertatea de exprimare si libertatea religioasa. In: Lucrari ale Simpozionului international "Libertatea de expresie si libertatea religioasa". Analele Universitatii OVIDIUS Constanta: Seria Drept si Stiinte Administrative, nr. 1 (2006). (Facultativ: Constanta: Ed. OVIDIUS University Press). pp. 270-276. ISSN 1584-5486.

4. Carti, articole, comunicari stiintifice depozitate online pe internet

Intr-o referinta bibliografica avand sursa de informare internetul, literatura de specialitate recomanda a se avea in vedere: datele de inregistrare care trimit la aceea informatie vazuta sau consultata, titlul, datele cronologice, informatii despre localizare, data consultarii si adresa de pe retea din care a fost accesata versiunea respectiva.

Exemplu:

1. Constantin Anechitoae. Principiul libertatii marii. Carti stiintifice editate in perioada 2002-2006 [online] Editura Nautica Constanta [citat 26 august 2007]. Disponibil in World Wide Web:

http://209.85.135.104/search?q=cache:4RIJef5b8ekJ:www.universitateamaritima.ro/

5. Publicatii ce contin ilustratii

Cand publicatia este ilustrata, dupa paginatie se noteaza "il". Ilustratiile minore pot fi ignorate. Exemplu:...315 .: il. sau . 2 vol.: il.

Ilustratiile de o categorie specifica (de exemplu: harti, portrete, planuri, note muzicale) pot fi evidentiate dupa abrevierea "il" sau pot inlocui aceasta abreviere.

Exemplu: .555 p. il. (15 h., 5 plan., 2 fasc.) etc.

6. Ordinea lucrarilor aceluiasi autor

Conform STAS 8636-70[3], lucrarile scrise de un autor se aseaza inaintea altor lucrari scrise de alti autori despre persoana ori opera sa.

Ultima editie a unei lucrari se aseaza inaintea editiei anterioare (deci in ordinea invers cronologica a anilor de aparitie si in ordinea descrescatoare a numarului de ordine a editiilor).

De exemplu: 1) MAZILU, Dumitru. Dreptul marii. Bucuresti: Ed. Lumina Lex, 2002.

2) MAZILU, Dumitru. Dreptul marii. Bucuresti: Ed. Academiei Romane,

1980.

Pentru autorii cu foarte multe lucrari se fac opt grupe distincte[4]:

I.         Opere complete;

II.       Opere;

III.      Opere alese;

IV.      Opere separate si culegeri;

V.       Opere in colaborare (autorul respectiv fiind primul);

VI.      Coautor (autorul respectiv fiind al doilea, al treilea etc.);

VII.            Lucrari in care respectivul autor apare ca prefatator, redactor, traducator, postfatator;

VIII.          Lucrari despre autor scrise de altcineva.

Pentru primele patru categorii se tine seama de limba in care sant scrise. Seria de opere complete si opere alese este subclasata pe limbi, apoi dupa data de aparitie. Asezarea se face in ordinea urmatoare:

1)      editiile poliglote (daca exista) in ordine invers cronologica;

2)      operele in limba originala a autorului (de asemenea in ordinea invers cronologica a datei de aparitie);

3)      traducerea operelor in limba romana (daca este vorba de un autor strain);

4)      alte traduceri in ordinea alfabetica a limbilor.

Bibliografie

1.    ANDREESCU, P. Tehnica scrierii academice. Bucuresti: Fundatia Romania de Maine, 1997

2.    CHELCEA, Septimiu. Cum sa redactam o lucrare de licenta, o teza de doctorat, un articol stiintific in domeniul stiintelor umane, Bucuresti: Ed. Comunicare.ro, 2003.

3.    CHIRA, Ion. Tehnoredactarea si tiparirea lucrarilor stiintifice. Bucuresti: Universitatea Politehnica, [1989].

GHERGHEL, N. Redactarea comunicarilor si articolelor stiintifice. In: Indrumar pentru activitatea de cercetare-proiectare si de intocmirea proiectului de diploma.

4.    Vol. 3. Iasi: Institutul Politehnic, 1980.

Standarde nationale[5]

1. SR ISO 2108:2006
2. SR ISO 7154:2002
3. SR ISO 690-2:2001
4. SR ISO 4:2000
5. SR ISO 832:1996
6. SR ISO 690:1996
7. STAS 1079-89
8. STAS 12629/1-88
9. STAS 12629/2-88
10. STAS 12629/3-88
11. STAS 8256-82
12. STAS 8636-70