Cercul de teatru si interpretare dramatica

Cercul de teatru si interpretare dramatica

PREAMBUL:

Educatia este un proces dificil care imbina intr-o doza inefabila stiinta si intuitia, experienta si spontaneitatea, este un veritabil act de magie pentru care dascalul trebuie sa gaseasca mereu alte si alte solutii, nascute din competenta, din studiu, dar si dintr-o inepuizabila creativitate.

Schimbarile de esenta din invatamantul romanesc lanseaza multiple provocari in conceperea unor noi continuturi, strategii, oferte curriculare, in acord cu orizontul de asteptare al elevilor. In fata educatorilor se afla mereu grupuri, colectivitati omogene sau eterogene, cu diferite aptitudini, calitati intelectuale sau disponibilitati afective. Arta profesorului este de a descoperi talente, de a stimula interesul pentru domenii de studiu, de a identifica motivatii, fara a uita ca fiecare copil are o anumita individualitate, un univers interior specific ce se refuza inserierilor si uniformizarilor.

Liceul, prin specificul activitatii, ofera posibilitatea si flexibilitatea aplicarii, a adaptarii unor trasee curriculare alternative. Diversele cercuri aduna intr-un corolar simbolic experiente didactice, constatari si proiectii interesante pentru o zona didactica inedita, uneori neexplorata, dar bogata in posibilitati si provocari. Scoala, si mai mult aceasta unitate de invatamant care pune bazele culturii individului, trebuie sa ofere un cadru coerent si flexibil in care cooperarea (profesor-profesor, elev-elev, elev-profesor, elev-profesor-parinte), opinia liber exprimata, capacitatea de a face corelatii intra- si transdisciplinare, gandirea flexibila, imaginatia, dorinta de afirmare si valorile asumate sa constituie dimensiuni definitorii.

Activitatea teatrala in cadrul Cercului de specialitate de la Grupul Scolar Charles Laugier creeaza cadrul favorabil exprimarii libere a copiilor, antreneaza lucrul in echipa, se adapteaza la cerintele scenei afirmand o atitudine degajata, lipsita de emotii si isi propune educarea lor ca spectatori. Plecand de la simple exercitii de atentie in care sinceritatea si expresivitatea artistica, pana la jocuri de memorie, creeaza actiunea scenica si imaginea artistica. Pentru a patrunde regulile comportarii scenice privim atenti in jurul nostru si ne dam seama ca si exprimarea sentimentelor ia forme diferite de la a impulsiona pana la a captiva pe cei din jur.

Arta teatrala se materializeaza intr-o opera de arta pe care o numim spectacol si care este rezultatul unei munci de creatie la care participa mai multi factori: dramaturgul, actorul, regizorul si publicul. Teatrul presupune interpretarea unui text de catre actori (copii - actori) pe o scena, indiferent unde este amplasat spatiul de joc, dar neaparat in fata publicului spectator. Una dintre caracteristicile artei teatrale este deci spectacolul. La baza muncii complexe, colective a factorilor componenti ai spectacolului dramaturg, actor, regizor si public, sta opera dramatica, adica piesa.

MOTIVATIE:

De ce elevi in formatiile teatrale?

Raspunsul nu este altul decat a oferi solutii sigure la framantarile varstei lor, la orientarea lor etica, intelectuala si morala.

Teatrul poate contribui la imbogatirea culturii elevilor, la dezvoltarea gustului lor pentru arta autentica, la educarea posibilitatii de a intelege, de a patrunde profunzimea, frumusetile si subtilitatilor operelor marilor dramaturgi, de a emite judecati de valoare, dezvoltarea spiritului colectiv, trezirea spiritului de initiativa, a responsabilitatii si a spiritului civic. Prin spectacol, elevul isi manifesta si dezvolta inclinatiile si aptitudinile, capata incredere in posibilitatile sale. Prin teatru, elevul poate fi cunoscut si sub raportul personalitatii, pe care si-o poate forma si desavarsi. Apropiind tineretul scolar de teatru, formam si publicul de maine care, inarmat cu o temeinica cultura estetica va trai teatrul si-l va face sa traiasca. Figura centrala a spectacolului este actorul, ca si regizorul, care interpreteaza opera dramatica. Spectacolul inglobeaza si alti creatori dintre care mai importanti sunt: scenograful, ilustratorul muzical si, dupa caz, maestrul de dans.

Munca actorului - elev asupra rolului incepe chiar de la prima lectura a piesei, cand el incepe sa-si gandeasca personajul conturandu-i viitoarea infatisare in imagini pe care le are de intruchipat si continuand pana la premiera.

Vorbirea scenica intruchipeaza trairea launtrica a actorului - elev. O alta preocupare legata de vorbirea scenica si de vorbire in general este pronuntarea clara si corecta a enunturilor memorate sau formate de ei insisi.

Exprimarea prin gesturi, mimica sau miscarea starii personajului pe care-l intruchipeaza, adaptandu-si vocea, duce la crearea rolului.

Daca teatrul n-ar fi existat, omul de azi, omenirea de astazi nu ar fi ceea ce sunt, ar fi mai saraci. in decursul anilor de activitate la liceu s-au jucat piese de factura diferita, plecand de la clasici la contemporani.

Rezultatele obtinute de elevii claselor a X-a A, trupa Molyille ce o include pe Andreea Dragoianu care a obtinut marele premiu de interpretare la Festivalul judetean "Thalia merge inainte", iar trupa - Premiul I la Concursul national "Marin Sorescu . " de la Valcea, apoi, elevii clase a XII-a C, cu rezultate remarcabile la nivelul scolii, in cadrul serbarilor sau concursurilor, cu piesa "Inspectiune", trupa de teatru a clasei a XI-a A care a prezentat un text dramatizat original (parodie) a scenei balconului din "Romeo si Julieta".

La aceste piese au participat elevi pe categorii de varsta IX-XII. Entuziasmul pe care-l afiseaza elevii participanti la activitatile creativ - educative denota interes si creativitate. Teatrul nu a dat omenirii decat frumusete, adevar bunatate si sete sporita de constiinta normala, nobila si inalta. Lumea se lasa si vrea sa fie condusa de teatru, pe calea descoperirii acelor valori din care se constituie si se imbogateste patrimoniul sau spiritual, temeiul alcatuirii morale a lumii.

Teatrul este deschizatorul unui drum, e un mijloc ca orice arta de realizare a destinului omului.

OBIECTIVE:

Prin activitatile practice de mimica, dictie, interpretare se urmareste:

sa dezvolte elevilor capacitatea de exprimare orala,

sa le stimuleze gandirea autonoma, reflexiva si critica,

sa le stimuleze curiozitatea si imaginatia in crearea si rezolvarea unor probleme,

sa le dezvolte o gandire deschisa, creativa si un spirit de obiectivitate si impartiabilitate,

sa-i determine sa manifeste flexibilitate in cadrul schimbului de idei in diferite situatii de comunicare.

LOCATII UTILE:   Biblioteca scolii, sala de festivitati

TIMP DE DESFASURARE: anul scolar 2007-2008, intalniri saptamanale, miercuri 17.00-19.00

MATERIALE UTILE/NECESARE: Aparatura video, ecran, carti de specialitate, scena, costumatie, coli, flip-chart, markere

BUGET: autofinantare (estimativ, cca. 2000 RON, mai ales pentru necesitatile specifice participarii la competitii scolare);

CONCLUZII:

Participand la activitatile propuse in cadrul acestui cerc, elevii vor fi capabili sa realizeze interactiuni in comunicarea orala sau scrisa, sa se raporteze critic la alte civilizatii, sa accepte diferentele si sa manifeste toleranta, sa deprinda si sa foloseasca in mod corect terminologia specifica domeniului. Cercul urmareste si dezvoltarea simtului estetic si critic ca si toleranta fata de opiniile exprimate de altii.

Obiectivul va fi promovarea talentului inca de la varste fragede, cultivarea dezinvolturii in diferite situatii existentiale si a unor valori culturale prin inscrierea elevilor la concursuri si festivaluri de specialitate.

Profesor indrumator al cercului,

Analiza: Toamna - fisa de activitate - toamna frumoasa, toamna bogata Referat: PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATA - grupa mare-pregatitoare "Stelutele" - cum planificam / organizam o activitate ?

PROGRAMA/PLANIFICAREA INTALNIRILOR DE CERC

Bibliografie necesara

I. ISTORIA TEATRULUI ROMANESC

Septembrie/octombrie

Inceputurile teatrului romanesc. Forme de teatru popular religios si laic. Reprezentanti de seama din literatura teatrala

Vasile Alecsandri, un creator fermecator

B. P. Hasdeu, teoretician si dramaturg

I. L. Caragiale. Reflectii despre teatru. Comediile. Drama Napasta

Al. Davila - omul de teatru, adept al innoirilor. Autor al unei capodopere: Vlaicu Voda

Barbu Delavrancea si trilogia lui istorica

. Victor Eftimiu - omul de teatru si dramaturgul de o neobisnuita fecunditate

Mihail Sorbul. Patima rosie si alte drame. Trecerea la epoca moderna a dramaturgiei nationale.

Camil Petrescu - teoretician de performanta. Conceptul de "drama absoluta

Lucian Blaga - dramaturgul ca filosof ]

Aplicatii: Urmarirea unor piese de teatru de mai sus sau scenete la Teatrul National sau pe casete

Bibliografie:

- Vasile Alecsandri - Iasii in carnaval; Chirita in Iasi; Sanziana si Pepelea; Despot-Voda; Fantana Blanduziei;

- B. P. Hasdeu - Razvan si Vidra;

- I. L. Caragiale - O noapte furtunoasa; O scrisoare pierduta; D-ale carnavalului; Conul Leonida fata cu reactiunea; Napasta;

- Al. Davila - Vlaicu Voda;

- Barbu Delavrancea - Apus de soare; Hagi-Tudose;

- Victor Eftimiu - Insir-te, margarite; Omul care a vazut moartea;

- Mihail Sorbul - Patima rosie;

- Camil Petrescu - Jocul ielelor; Act venetian; Suflete tari; Mitica Popescu;

Lucian Blaga - Zamolxe; Mesterul Manole; Arca lui Noe;

BIBLIOGRAFIE generala

- G. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti,

Editura Minerva, 1982;

- T. T. Burada - Istoria teatrului in Moldova, Bucuresti, Editura Minerva, 1975;

- Ioan Massoff - Teatrul romanesc, I-VIII, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1961-1981;

- Istoria teatrului in Romania, I-III, Bucuresti, Editura Academiei, 1965-1973;

- Virgil Bradateanu - Istoria literaturii dramatice si a artei spectacolului, I, Bucuresti, Editura

Didactica si Pedagogica, 1966;

- Ileana Berlogea - Teatrul romanesc. Teatrul universal. Confluente, Iasi,

Editura Junimea, 1983;

- Mircea Ghitulescu - Istoria dramaturgiei romane contemporane, Bucuresti,

Editura Albatros, 2000.

II. INTRODUCERE IN TEORIA DRAMEI

Noiembrie/decembrie

Teoria frumosului si teoria artei

Dictionar de terminologie estetica.

Arta actorului din perspectiva estetica

Relatia actorului cu textul dramatic. Armonia artei actoricesti

. Despre intuitie, luciditate si sentiment in arta actorului; Actorul in contextul spectacolului

Actorul si regizorul

. Elementele constitutive ale spectacolului teatral

Forma epica a teatrului

. Cautari si directii innoitoare in arta spectacolului in sec. al XX-lea.

Aplicatii: opere celebre puse in scena de mari regizori.

BIBLIOGRAFIE selectiva

- Tudor Vianu - Studii de estetica (Opere VI, VII), Ed. Minerva, 1976, 1978;

- Benedetto Croce - Estetica, Ed. Univers, Bucuresti, 1982;

- Nikolai Hartmann - Estetica, Ed. Univers, Bucuresti, 1974;

- Camil Petrescu - Modalitatea estetica a teatrului, Ed. Enciclopedica, 1971;

- Dictionar de estetica Generala, Ed. Politica, Bucuresti, 1972;

- Pagini din istoria gandirii teatrale romanesti (antologie de texte - Ileana Berlogea,

G. Muntean) Ed. Meridiane, 1972.

III. IMPROVIZATIA SCENICA

Februarie/martie

TEATRUL - forma specifica de cunoastere si reprezentare artistica a vietii, nascut din nevoia de a comunica, de a descoperi, de a semnifica

Problema adevarului in Teatru, "Minciuna adevarata" a teatrului

. Adevarul personal, adevarul uman, adevarul de viata - ADEVAR SCENIC. INTENTIA - punct de pornire a unei actiuni spontane

Conflictul dramatic si proiectia mentala

. ACTIUNEA SCENICA. Componenta fizica si psihologica a actiunii. Ratiune si simtire. - CONTRAACTIUNEA - Conflictul. Premiza teatralitatii

COMPORTAREA SCENICA si cunoasterea

Fantezia creatoare. Realitatea in diversitatea ei, imaginata pe MEMORIA emotionala, afectiva a faptelor si a evenimentelor

SCENA - conventia scenica si realitatea obiectiva. Raportarea adevarata, efectiva, afectiva si convingatoare la realitatea scenica. Rolul specific al actorului

. Tehnica dramatizarii si a transpunerii scenice a unui text in proza.

Actorul si rolul

Realizarea rolului pe baza textului dramatic

. Fictiunea si realitatea scenica

. Partenerul.

Procesul de creatie al actorului. (Re)prezentarea, realizare personajului pe scena

Elementul psihologic in interpretare

EFORTUL CREATOR. Esentializarea expresiei.

Procesualitatea actului creator

. Transpunerea in personaj

Conditia de personaj a actorului

Esenta umana a personajului jucat si intruchipat de actor

Eu, rolul, personajul.

Arta actorului si arta spectacolului teatral

. Exigentele reprezentarii scenice a textului integral

De la text la interpretare

Elementele componente ale spectacolului teatral

Distributia - act artistic de creatie. Distributia ideala, reala, posibila

Universul probabil creat in spectacol - energiile personajelor

Aplicatii: jocuri scenice clasice bazate pe imitatie

BIBLIOGRAFIE selectiva

- Ion Sava - Teatralitatea teatrului, Editura Eminescu, Bucuresti, 1984;

- Mihaela Tonitza, George Banu - Arta teatrului, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1975;

- Ion Cojar - O poetica a artei actorului, UNITEXT, Bucuresti, 1996;

- Peter Brook - Spatiul gol, UNITEXT, Bucuresti, 1999;

- Antonin Artaud - Teatrul si dublul sau, Editura Echinoctiu, Constanta 1997;

- Bertold Brecht - Scrieri despre teatru, Editura Univers, Bucuresti, 1977;

- Jeryz Grotowski - Spre un teatru sarac, UNITEXT, Bucuresti, 1998.

IV. VORBIRE SCENICA

APRILIE/MAI

Dictia

Elemente fundamentale ale tehnicii vorbirii scenice: a) Insusirea constienta a respiratiei costo-diafragmatice (artistice); b) Pronuntarea corecta a vocalelor si consoanelor; c) Coordonarea intre respiratie, vorbire, miscare;

De la textul dramatic literar la transpunerea scenica (interpretare)

Jocul verbal - rolul improvizatiei in compozitia de voce

Rolul imaginatiei in actiunea verbala

Despre personajul dramatic - modalitati de abordare a vorbirii expresive. Exercitii de antrenament respirator pentru sustinerea efortului fizic si vocal

. Exercitii privind vorbirea nonliterara (rostire zonala, accente din limbi straine, rostire cu defecte - ca sursa de comic; limbajul inventat)

Studierea modalitatilor de expresie vocala si atitudine corporala in functie de factorii de stil dramatic/literar

. Arta vorbirii expresive aplicata la interpretarea personajelor de basm, inclusiv prin papusi si marionete; exercitii de imaginatie vocala.

Corectii si sugestii de abordare vocala. Tehnica alcatuirii repertoriului

Aplicatii: jocuri scenice clasice bazate pe imitatie, personaje tip.

BIBLIOGRAFIE selectiva

- Sandina Stan - Tehnica vorbirii scenice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972;

- Tudor Vianu - Arta actorului, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1977;

- Valeria Covataru - Cuvinte despre cuvant, Casa de editura Mures, Tg. Mures, 1996;

- Jerzy Grotowski - Spre un teatru sarac, Ed. Unitext, Bucuresti, 1998;

- Cojar, Ion - O poetica a artei actorului, Ed. Paideia, 1999;

- Andrei Serban - Lumea magica din spatele cortinei, Ed. Unitext, Bucuresti, 1999.