de lectie clasa: a x-a, istorie universala - organizatii internationale: uniunea europeana si nato

PROIECT DE LECTIE

CLASA A X-A

DISCIPLINA: ISTORIE UNIVERSALA

CONTINUT TEMATIC: ORGANIZATII INTERNATIONALE: UNIUNEA EUROPEANA SI NATO

TIPUL LECTIEI: MIXTA(PREDARE/ INVATARE/ EVALUARE)

STRATEGIA: COGNITIVA, DIRIJATA

METODE: EXPUNERE, PREZENTARE, CONVERSATIE PROBLEMATIZARE, INVATARE PRIN DESCOPERIRE, LUCRU CU ANEXELE

MATERIAL DIDACTIC: MANUALUL, FISE, BROSURI ETC.

EVALUAREA SE VA FACE IN FUNCTIE DE ACTIVITATEA ELEVILOR LA LECTIE

ETAPE:

. Se va citi catalogul in vederea punerii de absente.

. Elevilor li se va prezenta titlul lectiei (care va fi notat pe tabla)

. Se vor adresa intrebari cu privire la urmatoarele notiuni: "organizatie internationala", "parteneriat", "integrare", "tratat" (in conditiile integrarii intr-o astfel de organizatie).

. Se vor nota urmatoarele date cronologice pe tabla :

- 1946, 19 septembrie, Winston Churchill, intr-un discurs la Universitatea din Zurich, cere crearea unui 'fel de State Unite ale Europei'; 17 decembrie, este fondata la Paris Uniunea Federalista Europeana.

-1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului sau CECO('Declaratia Schuman');
- 1951, 18 aprilie: Este semnat Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de catre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;
- 1953, 10 februarie: Piata Comuna a carbunelui si otelului devine functionala. Cele sase state fondatoare inlatura barierele vamale si restrictiile cantitative cu privire la materiile prime mentionate;
- 1954, 30 august: Proiectul de tratat pentru crearea unei Comunitati politice europene esueaza, odata cu respingerea de catre Parlamentul francez, in august 1954, a tratatului asupra Comunitatii Europene a Apararii;
- 1957, 25 martie: Sunt semnate tratatele care instituie Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM) si Comunitatea Economica Europeana (CEE) de catre cele sase tari - Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda;;
- 1967, 1 iulie: Intra in vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu si a unei singure Comisii a Comunitatilor Europene;
- 1987, 1 iulie: Intra in vigoare Actul Unic European (AUE), care adauga cooperarea politica celei economice;
- 1993, 1 noiembrie: Intra in vigoare Tratatul asupra Uniunii Europene. Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), impreuna cu Politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE;
- 1997, 16 iulie: Este adoptata 'Agenda 2000 - pentru o Europa mai puternica si mai extinsa', care trateaza reforma institutionala a UE, prezinta viziunea asupra extinderii Uniunii si opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la UE ale celor zece tari central europene;
- 1998, 4 noiembrie: Primele Rapoarte anuale referitoare la stadiul de indeplinire a conditiilor de aderare la UE;
- 1999, 1 ianuarie: Lansarea monedei unice europene in 11 state europene care au indeplinit criteriile de convergenta (Franta, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria, Italia, Spania, Portugalia, Finlanda, Irlanda)
- 2000, 15 ianuarie: Sesiunea inaugurala a Conferintei ministeriale interguvernamentale pentru negocieri de aderare cu Malta, Romania, Slovacia, Letonia, Lituania si Bulgaria are loc la Bruxelles, Belgia
- 2000, 14 februarie: Incepe Conferinta interguvernamentala cu privire la reforma institutionala a Uniunii Europene, la Bruxelles, Belgia.

- 2001, 2 ianuarie: Grecia devine cel de al 12-lea membru al zonei euro;
- 2001, 15-16 iunie: Consiliul European de la Goteborg a decis, in ce priveste extinderea UE si procesul de aderare, printre altele, ca 'eforturi speciale sa fie dedicate asistentei acordate Bulgariei si Romaniei';
- 2001, 21 septembrie: Consiliul European extraordinar de la Bruxelles, Belgia evalueaza situatia internationala dupa atacurilor teroriste care au avut loc la 11 septembrie in New York si Washington, SUA si stabileste liniile directoare pentru riposta UE;
- 2001, 13 noiembrie: Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale asupra progreselor inregistrate de statele candidate si revizuieste Parteneriatele de Aderare. Zece tari candidate isi propun sa incheie negocierile in 2002;

- 2002, 1 ianuarie: monedele si bancnotele euro intra in circulatie in cele 12 state participante la zona euro: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania;
- 2002, 28 februarie: perioada circulatiei monetare duale ia sfarsit si euro devine singura moneda a celor 12 state participante la zona euro. Are loc, la Bruxelles, sesiunea inaugurala a Conventiei privind Viitorul Europei.
- 2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria)
- 2005, 25 aprilie: Semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeana intre Bulgaria, Romania si cele 25 de State Membre 
- 2005, 29 mai: Franta respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional
- 2005, 1 iunie: Olanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului Constitutional
- 2005, 3 octombrie: Uniunea Europeana decide deschiderea negocierilor de aderare cu Turcia si Croatia
- 2005, 21 octombrie: Comisia Europeana recomanda deschiderea negocierilor asupra unui Acord de Stabilizare si Asociere cu Bosnia- Hertegovina
- 2005, 25 octombrie: este semnat  la Atena primul tratat mutilateral din sud - estul Europei Tratatul privind Comunitatea Energiei
- 2005, 9 noiembrie: Comisia Europeana da publicitatii strategia globala de extindere pentru tarile candidate, Croatia si Turcia, si pentru Balcanii Occidentali;
- 2006, 1 ianuarie, Austria preia presedintia Uniunii Europene;
- 2006, 1 februarie, Comisia Europeana lanseaza Cartea alba 'Dezbatere despre Europa - implicarea cetatenilor', ca fundament pentru o politica de comunicare a UE;

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa cincizeci de ani si cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria), Uniunea Europeana are astazi 25 state membre. Cel de-al cincilea val  se va incheia odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei, programata sa aiba loc la 1 ianuarie 2007.  Turcia si Croatia sunt tari candidate cu care negocierile de aderare tocmai au inceput. 

.Se va vorbi despre principalele obiective ale UE:

promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);
- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);
- sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);
- sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);
- sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

.Se vor nota pe tabla institutiile Uniunii Europene :                                                             

Parlamentul European (ales de catre popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentand guvernele statelor membre), Comisia (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie), Curtea de Justitie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), Avocatul Poporului in Uniunea Europeana (care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european), Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) si Banca Centrala Europeana (raspunzatoare de politica monetara in zona euro)

. Se va discuta problematica tratatelor incheiate sub egida UE.

Tratatul de la Paris (CECA/CECO

6 state - Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Tarile de Jos - au semnat, la 18 aprilie 1951, la Paris, tratatul instituind Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelui.

A intrat in vigoare la 23 iulie 1952 si, fiind incheiat pentru o perioada de 50 de ani

Tratatul CECA instituie urmatoarele institutii:
- Inalta Autoritate; Consiliul de Ministri; Adunarea Comuna si Curtea de Justitie.

Tratatele de la Roma - CEE CEEA/Euratom

La 25 martie 1957, la Roma, au fost semnate 2 tratate, instituind, pe de o parte, Comunitatea economica europeana si, pe de alta parte, Comunitatea europeana a energiei atomice. Tratatele au fost incheiate pentru o durata nelimitata si au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, dupa ratificarea lor de catre Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Belgia si Tarile de Jos.

Tratatul privind instituirea CEE prevede:
- armonizarea politicilor economice ale statelor membre;

- stabilirea unor politici sectoriale comune in domeniul agriculturii, transporturilor, relatiilor comerciale externe.

Tratatul CEEA cuprinde dispozitii care vizeaza integrarea sectoriala a energiei nucleare civile, prin formarea si cresterea accelerata a "industriilor nucleare", urmarind in acelasi timp ridicarea nivelului de viata in statele membre si dezvoltarea schimburilor cu alte tari (art. 1). Toate competentele privesc in mod exclusiv aplicarea "civila a atomului" (art. 2).

Tratatul de la Bruxelles - de fuziune

Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967. Cunoscut si sub numele de "Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene", tratatul de la Bruxelles a avut drept obiect unificarea institutiilor de structura a celor 3 Comunitati europene. Astfel, la nivel decizional rezulta un organism unic, Consiliul de Ministri, iar la nivel executiv rezulta o singura institutie - Comisia europeana.

Actul Unic European - AUE

Actul Unic European a fost negociat in cadrul Conferintei Interguvernamentale desfasurata in perioada 9 septembrie 1985 - 17 februarie 1986.

Actul unic european a fost semnat, la 17 februarie 1986, de 9 state din cele 12 membre si, la 28 februarie 1986, de celelalte 3: Italia, Danemarca si Grecia. AUE a intrat in vigoare la 1 iulie 1987.

Actul Unic European relanseaza constructia europeana, atat economic (desavarsirea pietei interne, punerea in practica a unei politici de dercetare si tehnologizare, intarirea Sistemului Monetar European), cat si institutional (extinderea votului majoritatii calificate, largirea rolului Parlamentului European, dezvoltarea unui spatiu social).

Tratatul de la Maastricht - Tratatul asupra Uniunii Europene

Eseu: PROIECT DIDACTIC GRUPA: mijlocie Elemente de activitate casnica, covrigei mari si mici Proiect: Importanta jocului didactic in integrarea copiilor cu ces

Tratatul a fost semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht.

Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeana a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.

Tratatul de la Maastricht a constituit cea de-a doua revizuire fundamentala. Se pot distinge trei 'piloni':
- primul, comunitar;
- al doilea, Politica Externa si de Securitate Comuna;
- al treilea, Justitie si Afaceri Interne.

Tratatul de la Amsterdam

A fost adoptat de catre statele membre ale UE la 2 octombrie 1997, intrand in vigoare la 1 mai 1999.

Tratatul de la Amsterdam il modifica si il completeaza pe cel de la Maastricht, in special in anumite puncte:
- locul cuvenit muncii si drepturilor cetatenilor;
- eliminarea ultimelor obstacole din calea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor, fiecare stat membru fiind nevoit sa colaboreze mai strans in cadrul Europolului;
- posibilitatea acordata UE de a-si face mai bine auzita vocea in cadrul instantelor internationale;
- crearea unor institutii sau proceduri capabile sa asigure buna functionare a unei Uniunii extinse.

Tratatul de la Nisa

Tratatul de la Nisa a fost semnat in februarie 2001 si a intrat in vigoare la 1 februarie 2003.

Trebuie mentionat ca, practic, schimbarile institutionale prevazute in Tratatul de la Nisa vor avea loc abia incepand cu 2004. Astfel, noul Parlament European care va fi ales in iunie 2004 va avea 732 de membrii, iar noua Comisie, care isi va incepe mandatul in noiembrie 2004, va avea 25 de membrii. Tot din noiembrie 2004 va avea loc si o noua ponderare a voturilor in cadrul Consiliului.
   Astfel, numarul membrilor Parlamentului European va fi: Germania - 99, Marea Britanie - 72, Franta - 72, Italia - 72, Spania - 50, Polonia - 50, Romania - 33, Olanda - 25, Grecia - 22, Republica Ceha - 20, Belgia - 22, Ungaria - 20, Portugalia - 22, Suedia - 18, Bulgaria - 17, Austria - 17, Slovacia - 13, Danemarca - 13, Finlanda - 13, Irlanda - 12, Lituania - 12, Letonia - 8, Slovenia - 7, Estonia - 6, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 732. Numarul de voturi in cadrul Consiliului va fi urmatorul: Germania - 29, Marea Britanie - 29, Franta - 29, Italia - 29, Spania - 27, Polonia - 27, Romania - 14, Olanda - 13, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 10, Bulgaria - 10, Austria - 10, Slovacia - 7, Denmarca - 7, Finlanda - 7, Irlanda - 7, Lituania - 7, Letonia - 4, Slovenia - 4, Estonia - 4, Cipru - 4, Luxembourg - 4, Malta - 3, rezultand un total de 345. In cazul Comitetului Economic si Social, distributia va fi urmatoarea: Germania - 24, Marea Britanie - 24, Franta - 24, Italia - 24, Spania - 21, Polonia - 21, Romania - 15, Olanda - 12, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 12, Bulgaria - 12, Austria - 12, Slovacia - 9, Denmarca - 9, Finlanda - 9, Irlanda - 9, Lituania - 9, Letonia - 7, Slovenia - 7, Estonia - 7, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 344. In privinta Comitetului regiunilor, membrii vor fi repartizati astfel: Germania - 24, Marea Britanie - 24, Franta - 24, Italia - 24, Spania - 21, Polonia - 21, Romania - 15, Olanda - 12, Grecia - 12, Republica Ceha - 12, Belgia - 12, Ungaria - 12, Portugalia - 12, Suedia - 12, Bulgaria - 12, Austria - 12, Slovacia - 9, Danemarca - 9, Finlanda - 9, Irlanda - 9, Lituania - 9, Letonia - 7, Slovenia - 7, Estonia - 7, Cipru - 6, Luxembourg - 6, Malta - 5, rezultand un total de 344.

.Se va discuta despre "euro" ca moneda unica a UE si se vor imparti anexele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.

EURO a luat nastere la 1 ianuarie 1999, odata cu intrarea in a treia faza a Uniunii Economice si Monetare.

Aceasta moneda a inlocuit monedele nationale ale statelor care participa la zona euro. La aceasta zona participa toate statele membre UE cu exceptia Marii Britanii, Danemarcei si Suediei.

Inca de la 1 ianuarie 2001 euro a aparut pe piata sub forma banilor de cont. Tot de la acea data tarile care fac parte din zona euro au inceput sa afiseze preturile la produse si servicii si in moneda nationala dar si in euro.

Incepand cu 1 ianuarie 2002 euro a luat si o forma fizica intrand in circulatie in paralel cu moneda nationala a statelor participante la zona euro. Incepand cu 28 februarie 2002 unitatile monetare nationale s-au reatras de pe piata.

. Se vor explica imaginile de pe bancnote.

Pe fata bancnotelor au fost desenate usi si ferestre care simbolizeaza spiritul european al deschiderii si cooperarii. Pe reversul fiecarei bancnote este desenat cate un pod care simbolizeaza stransa colaborare si comunicare dintre Europa si restul lumii.

.Se va cere elevilor sa explice conceptele:  "organizatie militara", "securitate"

. Se va crea o schema cu urmatoarele date pe tabla

Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO in engleza, OTAN in franceza) este o organizatie internationala pentru colaborarea defensiva stabilita in , prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat in Washington pe 4 aprilie, . Celalalt nume oficial al ei este echivalentul in limba engleza, North Atlantic Treaty Organisation, sau NATO.

Pe 17 martie, Benelux, Franta, si Regatul Unit au semnat Tratatul de la Bruxelles care este o percuziune la intelegerea NATO.

URSS si statele aliate ei au format Pactul de la Varsovia in pentru a contrabalansa NATO. Ambele organizatii au fost fote oponente in razboiul rece. Dupa caderea Cortinei de Fier in , Pactul de la Varsovia s-a dezintegrat.

NATO si-a vazut primul angajament militar in Razboiul din Kosovo, unde a pornit o campanie de 11 saptamani impotriva statului Serbia si Montenegru incepand cu 24 martie si terminand cu 11 iunie, .

Trei foste tari comuniste, Ungaria, Republica Ceha si Polonia, s-au alaturat NATO in 1999 dupa ce au fost invitate pe 8 iulie, . La intalnirea la varf de la Praga (Republica Ceha) din 21 noiembrie-22 noiembrie, sapte tari au fost invitate spre a incepe negocierile de aderare cu alianta: Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Slovacia, Bulgaria si Romania. Tarile invitate s-au alaturat NATO in . Albaniei si Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei li s-a comunicat ca nu indeplinesc criteriile economice, politice si militare si ca vor trebui sa astepte. Croatia a facut o cerere abia in 2002 si este abia la inceputul procesului.

Decizia lui Charles de Gaulle de a revoca comanda militara franceza in pentru a-si dezvolta propriul program de descurajare nucleara, a necesitat relocarea Centralei NATO din Paris, Franta la Bruxelles, Belgia pana la 16 octombrie, . In timp ce centrala politica este amplasata in Bruxelles, centrala militara si cea a Puterilor Aliate ale Europei (SHAPE), sunt localizate la sud de Bruxelles in orasul Mons.

Pe 13 septembrie , NATO a invocat, pentru prima data in istoria sa, un articol din carta sa prin care se intelege ca orice atac asupra unui stat-membru este considerat un atac impotriva intregii aliante. Asta a venit ca un raspuns la Atacul terorist de la 11 septembrie 2001.

Pe 10 februarie NATO a infruntat o criza serioasa deoarece Franta si Belgia au stricat procedura de aprobare in liniste, in privinta timpul pentru masuri protective pentru Turcia in cazul unui posibil razboi cu Irakul. Germania nu si-a folosit dreptul de veto, insa a spus ca sustinea vetoul.

Pe 16 aprilie , NATO a fost de acord sa preia comanda Fortei Internationale de Asistenta pentru Securitate (ISAF) in Afganistan in august acelasi an. Decizia a venit dupa cererea Germaniei si Olandei, cele doua natiuni care conduceau ISAF la momentul intelegerii. Ea a fost aprobata unanim de catre toti cei 19 ambasadori ai NATO. A fost prima oara in istoria organizatiei cand a avut loc o misiune in afara zonei atlantice.

Tarile participante la acest tratat:

Belgia (1949)

Bulgaria ( )

Canada (1949)

Cehia ( )

Danemarca (1949)

Estonia ( )

Franta (1949)

Germania ( )

Grecia ( )

Ungaria ( )

Islanda (1949)

Italia (1949)

Letonia ( )

Lituania ( )

Luxemburg (1949)

Olanda (1949)

Norvegia (1949)

Polonia ( )

Romania ( )

Portugalia (1949)

Slovacia ( )

Slovenia ( )

Spania ( )

Turcia ( )

Regatul Unit (1949)

Statele Unite ale Americii (1949)

Secretarii Generali ai NATO

Lord Ismay (1952-1957)

Paul-Henri Spaak (1957-1961)

Dirk Stikker (1961-1964)

Manlio Brosio (1964-1971)

Joseph Luns (1971-1984)

Lord Carrington (1984-1988)

Manfred Wörner (1988-1994)

Willy Claes (1994-1995)

Javier Solana (1995-1999)

Lord Robertson (1999-2003)

Jaap de Hoop Scheffer (2004 - prezent)

Grecia si Turcia s-au alaturat aliantei in februarie 1952. Germania a aderat ca Germania de Vest in iar unificarea germana din a extins participarea Germaniei cu regiunile Germaniei de Est. Spania a fost admisa pe 30 mai, iar fostele tari semnatare ale Pactului de la Varsovia au aderat fie pe 12 martie (Polonia, Ungaria si Cehia) fie in anul (Romania, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania si Bulgaria).

Franta s-a retras din comanda militara in dar a revenit in . Islanda, singura tara membra NATO care nu are o forta militara proprie, s-a alaturat organizatiei cu conditia de a nu fi obligata sa participe la razboi.

. Se vor  prezenta principalele directii ale NATO si se vor nota pe tabla ideile esentiale

Scopul si sarcinile Aliantei

· Scopul esential al NATO stabilit prin Tratatul de la Washington din 1949 este de a apara libertatea si securitatea tuturor membrilor sai prin mijloace politice si militare. Realizarea acestui tel poate fi pusa in primejdie de riscurile unor crize si conflicte care sa afecteze securitatea spatiului euroatlantic. De aceea Alianta nu asigura numai apararea membrilor sai, dar contribuie si la pacea si stabilitatea in regiune.

· Sarcinile fundamentale de securitate: asigurarea unui mediu de securitate euroatlantic stabil, bazat pe institutii democratice si solutionarea pasnica a diferendelor, sa serveasca ca forum de consultari intre aliati pe orice problema care ar afecta interesele lor vitale, sa descurajeze si sa se apere impotriva oricarei amenintari de agresiune la adresa oricarui stat membru NATO.

· In vederea intaririi securitatii si stabilitatii spatiului euroatlantic, Alianta este pregatita sa contribuie, de la caz la caz si prin consens, la prevenirea eficienta a conflictelor si la angajarea activa in managementul crizelor, inclusiv operatiuni de raspuns la crize, sa promoveze pe scara larga parteneriatul, cooperarea si dialogul cu alte tari din spatiul euroatlantic, in scopul cresterii transparentei, increderii reciproce si a capacitatii de actiune comune cu Alianta.

Principalele directii de actiune ale NATO

· Atasamentul NATO fata de legatura transatlantica este indispensabil. Alianta este angajata intr-un parteneriat puternic si dinamic intre Europa si America de Nord in sprijinul valorilor si intereselor pe care le au in comun. Securitatea Europei si a Americii de Nord este indivizibila.

· Reforma structurii de comanda militara integrata a NATO prevede realizarea, pana in 2003, a noii structuri care va cuprinde doua comandamente strategice, unul pentru Europa si unul pentru Atlantic, cu o structura subordonata simplificata de comandamente regionale si sub-regionale. Rezultatul va fi o structura mai flexibila si mai bine adaptata la cerintele prezente ale NATO. Aceasta va facilita cooperarea cu tarile partenere. In plus, noua structura va incorpora un cadru pentru operatiile de comanda implicand dislocare rapida, participare multinationala, unitati de categorii intrunite adaptate la cerintele noului concept al Aliantei de Forte intrunite Multinationale Operationale (CJTF).

· Aliatii europeni au luat decizii care sa le permita sa-si asigure responsabilitati mai mari in domeniul securitatii si apararii in scopul intaririi pacii si stabilitatii in spatiul euroatlantic si implicit al securitatii tuturor aliatilor. Acest proces va necesita o stransa cooperare intre NATO si Uniunea Europeana. Procesul de elaborare si implementare a Politicii Europene de Securitate si Aparare, menita sa intareasca capabilitatile Uniunii Europene in ceea ce priveste managementul crizelor, trebuie sa vizeze si intarirea Identitatii Europene de Securitate si Aparare in cadrul NATO, pastrand nealterata legatura transatlantica. in acest context, NATO ramane piatra de temelie a securitatii europene si fundamentul apararii colective in spatiul euroatlantic, iar realizarea Politicii Europene de Securitate si Aparare trebuie subsumata principiilor aprobate in cadrul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Berlin, din 1996.



· Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC) reprezinta cadrul politico-militar de consultari intre Alianta si partenerii sai. El reuneste cei 19 aliati si 25 de parteneri intr-un forum de consultari periodice. EAPC a realizat un 'Plan de actiune' conform caruia au loc consultari politice pe urmatoarele teme: probleme politice si cele legate de securitate, gestiunea crizelor, probleme regionale, probleme de control al armamentelor, de proliferare nucleara, biologica si chimica, terorism international, planificarea apararii, strategia si politica de aparare si bugetara, impactul dezvoltarii economice asupra securitatii. Au loc consultari si cooperare si pe alte probleme cum ar fi: urgente civile si pregatirea la dezastre, cooperarea privind armamentele sub egida Conferintei Directorilor Nationali pentru Armamente, securitatea nucleara, probleme de mediu legate de aparare, coordonarea civili-militari in controlul si mangementul traficului aerian, cooperarea stiintifica, probleme legate de operatiuni de sprijin a pacii. Cooperarea practica are loc in cadrul diferitelor comitete de lucru cu partenerii.

· Parteneriatul pentru Pace (PfP) este principalul mecanism de realizare in practica a legaturilor pe probleme de securitate intre Alianta si partenerii sai si de crestere a interoperabilitatii intre parteneri si NATO. Prin programe detaliate care reflecta capacitatile si interesele individuale ale partenerilor, aliatii si partenerii conlucreaza in scopul promovarii transparentei planificarii si bugetarii apararii nationale, controlului democratic al fortelor armate, pregatirii pentru dezastre civile si alte urgente si al dezvoltarii capacitatii de a lucra Impreuna, inclusiv pentru operatii PfP conduse de NATO.

Documentul-Cadru al PfP, alaturi de Programul Individual de Parteneriat (IPP), Programul de Lucru al Parteneriatului (PWP) si Procesul de Planificare si Analiza al Parteneriatului (PARP), lansate in urma summit-ului de la Bruxelles (1994) constituie instrumentele de baza ale Parteneriatului pentru Pace.

La summit-ul de la Washington din aprilie 1999 a fost aprobat Parteneriatul pentru Pace operational care are urmatoarele componente: Parteneriatul Intensificat si mai Operational (Enhanced and More Operational Partnership/EMOP), initiativa NATO pentru Europa de Sud-Est (NATO South East Europe Initiative/SEEI), Planul de Actiune pentru Aderare (Membership Action Plan/MAP) si Initiativa Capabilitatilor de Aparare (Defence Capabilities Initiative/DCI).

EMOP este construit pe urmatoarele elemente:
- noul cadru politico-militar (Political-Military Framework/PMF) pentru operatiuni PfP conduse de NATO;
- Procesul de Planificare si Analiza a Parteneriatului (Planning and Review Process/PARP) adaptat si extins;
- Conceptul Capabilitatilor Operationale (OCC) pentru operatiuni PfP conduse de NATO, o initiativa lansata la Washington in 1999. Se pune accentul pe Imbunatatirea capacitatii Aliantei si a Partenerilor de a participa Impreuna la operatiuni non Art. 5 de raspuns la crize, in forte multinationale conduse de NATO.
- Programul Intensificat de Instruire si Educare (Training and Education Enhanced Programme/TEEP), menit sa optimizeze si sa Imbunatateasca pregatirea si educarea in cadrul PfP, prin dezvoltarea cooperarii si dialogului pe sase componente: interoperabilitate, raspuns si evaluare, exercitii, pregatire distribuita, strategii nationale de pregatire si educare, conexiuni si colaborare;

SEEI are drept scop cresterea cooperarii in sud-estul Europei, coordonarea asistentei acordate de NATO partenerilor, promovarea cooperarii regionale si a dezvoltarii economice. Cel mai important rezultat al acestei initiative este documentul lansat de Romania si aprobat in martie 2000 (Budapesta, reuniunea ministrilor de externe ai NATO) de evaluare a riscurilor la adresa securitatii sud-est europene (SEECAP).

MAP, lansat cu ocazia summit-ului NATO de la Washington in aprilie 1999, este destinat aplicarii unui program de activitati care sa sprijine tarile aspirante in eforturile de pregatire pentru posibila aderare la NATO. Participarea la MAP, conform principiului autodiferentierii, nu implica nici un interval de timp precis pentru o decizie de invitare a unui stat aspirant care sa inceapa negocierile de aderare cu NATO, nici o garantie pentru aderare, intrucat MAP nu poate fi considerat o lista a criteriilor de aderare.
MAP este structurat pe 5 capitole: Probleme politico-economice, Probleme de aparare si militare, Probleme referitoare la resurse, Probleme privind securitatea informatiilor, Probleme de legislatie.
Pe baza MAP, Romania a elaborat in 1999 primul ciclu a Programului National Anual de pregatire pentru integrare(PNA), si in prezent se afla in faza de implementare a ciclului II si de elaborare a ciclului III a PNA. MApN este responsabil de realizarea Capitolului II din PNA.

DCI, un nou concept lansat la Washington in aprilie 1999, a permis tarilor membre NATO sa-si reorganizeze fortele. Prin aceasta initiativa se urmareste marirea gradului de interoperabilitate a fortelor NATO si a capacitatii lor de aparare prin cresterea potentialului logistic, de desfasurare si mobilitate a fortelor aliate, de sustinere in teatrul de operatii, de angajare efectiva, de comanda si control. · Un parteneriat special a fost stabilit intre NATO si Rusia care au convenit sa sa dea substanta angajamentului comun de a edifica o Europa a pacii, stabila si indivizibila. Acesta s-a concretizat prin Actul Fondator NATO-Rusia privind Relatiile Reciproce, Cooperarea si Securitatea, prin care NATO si Rusia s-au angajat sa-si dezvolte relatiile pe baza intereselor comune, reciprocitatii si transparentei, in vederea realizarii unei paci durabile si cuprinzatoare in zona euroatlantica, bazata pe pricipiile democratiei si securitatii prin cooperare.

· Alianta ramane deschisa pentru noi membri conform Art.10 al Tratatului de la Washington.

. Se vor face comparatii intre cele doua organizatii si se vor trage concluziile pe care  elevii le vor nota pe caiet.

. Se va da ca tema de lucru pentru acasa punctare pe harta a tarilor care sunt membre a celor doua organizatii internationale.