Principiul accesibilitatii si luarii in consi-derarea a particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor

Principiul accesibilitatii si luarii in consi-derarea a particularitatilor de varsta si individuale ale elevilor

Exprima in esenta cerinta ca procesul de invatamant sa se desfasoare in concordanta cu nivelul dezvoltarii ontogenetice a elevilor si totodata sa o stimuleze. Impune dimensionarea atenta a continutului invatamantului, a solicitarilor la care sunt supusi elevii in raport de posibilitatile psihice si fizice de varsta si individuale ale acestora. Presupune o relatie optima intre cerinte, structura personalitatii, efortul individual depus pentru rezolvarea cerintelor si rezultate.

Necesitatea acestui principiu este fundamentata psihologic, rezida din relatia ce se stabileste intre invatare si dezvoltare. Structurile cognitive se realizeaza prin exersare si invatare, ca urmare a efortului depus de elevi pentru interiorizarea datelor noi. In acest proces informatiile sunt asimilate prin intermediul structurilor cognitive de care dispune elevul, structuri care, la randul lor, cunosc o acomodare permanenta in raport cu noile informatii, fapt ce impinge dezvoltarea inainte.

Pentru a intelege mai bine esenta acestui principiu sa precizam mai intai conceptul de accesibilitate.

Accesibilitatea presupune racordarea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor pe care trebuie sa le insuseasca elevii la posibilitatile specifice varstei si caracteristicile individuale. Nu exclude efortul din partea elevilor, ci implica o solicitare maximala a elevului, cu conditia ca aceasta sa fie realista si posibil de realizat. In formularea cerintelor puse in fata elevilor trebuie sa se tina cont de posibilitatile reale, efective de care acestia dispun la un moment dat, dar si de potentialul virtual, de perspectiva. Se va avea in vedere ca o sarcina situata  sub nivelul posibilitatilor conduce la delasare, inactivitate, genereaza dezinteres fata de activitatea de invatare, dupa cum o sarcina ce depaseste posibilitatile elevilor poate conduce la atitudini de respingere, blocaj in activitate. Activizarea presupune deci utilizarea integrala a capacitatilor de invatare ale elevilor, privite din perspectiva "zonei celei mai apropiate dez-voltari", a posibilitatilor reale si virtuale, efort judicios gandit, numai astfel in-vatarea fiind eficienta, putand anticipa si chiar grabi dezvoltarea, prin trans-formarea nivelului virtual in nivel real.

Accesibilitatea este o cerinta ce trebuie respectata incepand cu ela-borarea documentelor curriculare de tip reglator (planuri de invatamant, programe scolare, manuale s.a.) si continua sa se impuna in activitatea instructiv-educativa desfasurata in clasa, la lectie, care reprezinta momentul hotarator in indeplinirea acestei cerinte. Profesorul este cel care, in pregatirea lectiei, trebuie sa procedeze la prelucrarea pedagogica a continuturilor pentru a le face accesibile elevilor, incat acestea sa poata fi asimilate cu un efort normal varstei. Accesibilitatea trebuie asigurata si pe parcursul desfasurarii lectiei prin explicarea, interpretarea,  descoperirea noilor cunostinte, prin valorificarea experientei anterioare pentru a-i ajuta pe elevi sa parcurga drumul de la cunoscut la necunoscut, de la usor la greu, de la concret la abstract, de la particular la general.

In ceea ce priveste respectarea particularitatilor individuale - individualizarea instruirii - se pleaca de la ideea ca pe fondul particularitatilor de varsta fiecare copil prezinta o serie de particularitati specifice prin care se deosebeste de covarstnici, fiind o individualitate irepetabila, ceea ce solicita un tratament individualizat. Educatia are menirea de a pune in valoare intreg potentialul individual, in care scop in procesul de invatamant profesorul trebuie sa ia in considerare particularitatile psihice individuale, conditiile interne care mijlocesc actiunea influentelor externe pentru a obtine cele mai bune rezultate. Se vor avea in vedere in mod special particularitatile perceptiei, memoriei, gandirii, limbajului, inteligentei, memoriei, atentiei, precum si trasaturile de personalitate precum aptitudini, particularitati temperamentale, trasaturi de caracter, interese, aspiratii, atitudini. Tratarea individuala urmareste sa favo-rizeze dezvoltarea optima a capacitatilor fiecarui elev, folosindu-se modalitati de lucru adecvate, pentru a-si realiza "propria dezvoltare optima" (2, p.84). Presupune diferentierea continutului si a sarcinilor de invatare, a cailor si ritmului de indeplinire a lor, a normelor de efort si a procedeelor de reglare a acestora, in functie de particularitatile fiecarui elev.

In conditiile invatamantului colectiv, individualizarea se poate realiza prin mai multe modalitati (9, p.359):

Actiuni individualizate ce se desfasoara pe fondul activitatii fron-tale, cu intreaga clasa. In acest caz abordarea individualizata este subordonata activitatii frontale si se poate realiza prin procedee foarte diverse. Profesorul in predare poate oferi mai multe modalitati de solutionare a problemelor, de complexitate diferita, poate coordona direct activitatea unor elevi care au nevoie de spijin, in timp ce colegii lor lucreaza independent. O modalitate efi-cienta de individualizare o reprezinta utilizarea fiselor de munca independenta: fise de recuperare (pentru elevii ramasi in urma la invatatura), fise de dez-voltare (pentru elevii buni si foarte buni), fise de exersare (pentru formarea de priceperi si deprinderi), fise de autoinstruire (pentru insusirea metodelor si tehnicilor de invatare) s.a.

Activitati organizate pe grupe de nivel constituite in cadrul co-lectivului, astfel incat sa reuneasca elevii cu potentialitati relativ apropiate si sa li se atribuie sarcini pe masura posibilitatilor de care dispun. Precizam ca aceasta modalitate de lucru se justifica cu masura in care contribuie la ridicarea nivelului de pregatire al tuturor elevilor clasei.

Activitati individualizate sugerate si impuse in cadrul procesului de invatamant, dar care se realizeaza in afara sa. Sunt complementare celor des-fasurate in clasa si cuprind: lectura si bibliografie suplimentara, teme dife-rentiate pentru acasa, elaborarea unor materiale (referate, proiecte, recenzii), confectionarea unor obiecte etc.

Exista si posibilitatea organizarii unor clase speciale care reunesc, fie copii supradotati, cu abilitati deosebite in anumite domenii de activitate, fie copii cu nevoi speciale (care prezinta unele handicapuri). In acest caz se realizeaza o diferentiere pentru segmente mai largi ale populatiei scolare si aceasta vizeaza toate componentele procesului de invatamant, pornind de la obiective si continuturi.

Acest principiu prezinta o importanta deosebita pentru ca asigura sanse egale de instruire pentru toti copiii, fiind o conditie ca fiecare sa se dezvolte in ritm propriu, asigurand astfel premisele unui invatamant cu adevarat demo-cratic.