Studiu empiric asupra invatarii autodirijate / self mangementului invatarii

STUDIU EMPIRIC ASUPRA INVATARII AUTODIRIJATE / SELF MANGEMENTULUI INVATARII

1. Stadiul problemei

Toate schimbarile din societate modifica neincetat conditiile de viata si activitate umana punand in fata omului numeroase si mereu alte probleme care-i solicita o adaptare continua prompta si adecvata la cerintele vietii moderne, fundamentata intotdeauna pe o informatie la zi si pe capacitatea de a elabora comportamente flexibile in raport cu situatiile date. Omul modern este silit sa invete continuu ca sa poata face fata in cursul vietii sale schimbarilor care survin in universul cunoasterii, in domeniul muncii sale profesionale, in intregul continut al vietii.

Totul sugereaza desfiintarea impartirii vietii ca pana acum in doua, adica intr-o perioada a dobandirii cunostintelor si cea urmatoare de cheltuire a respectivelor achizitii. In aceasta perspectiva sunt reexaminate critic si reevaluate rolul si functiile sistemului scolar, finalitatile si continuturile acestuia, metodologiile si modalitatile lui de evaluare, una din principala menire a scolii fiind aceea de a-l invata pe om sa invete, inzestrandu-l cu un potential intelectual, calitati de vointa si tehnici de munca intelectuala.

Invatarea este o activitate care la fel ca orice alta activitate umana complexa trebuie ea insasi invatata. Procesul de invatare implica o anumita tehnica presupune anumite strategii, anumite deprinderi de organizare, asimilare si control care se formeaza prin imitatii, indrumari, exercitii.

Devenind constient de capacitatea lui de a invata, reflectand asupra ei omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni in mecanismele ei cele mai subtile. Am putea spune ca omul a invatat sa aspire la a controla invatarea in scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale, nu doar de a raspunde unui mediu din ce in ce mai complex, ci si de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce in ce mai complexe.

Constientizarea faptului ca individul activ autodeterminat se formeaza in timp cu efort sustinut (la inceput stimulat din exterior apoi prin autocontrol), a adus in atentia specialistilor in stiintele educatiei problema pregatirii lui in cadrul scolii, pentru o invatare independenta pe tot parcursul vietii in afara scolii.

Formarea elevilor pentru a invata independent este o problema de inters major pentru cercetatorii educatiei si instructiei dar este si o problema personala a fiecarui individ in parte angajat in activitatea de invatare.

Organizarea invatarii ramine una din problemele mult discutate si nerezolvate pe agenda educatorilor. Identificarea, descrierea si optimizarea conditiilor invatarii reprezinta momente importante ale proceselor de provocare, organizare si conducere a invatarii. Pentru a fi eficient, educatorul trebuie sa stie de unde porneste elevul, incotro se indreapta, care sunt conditiile prealabile specifice invatarii dar si ce va fi capabil elevul sa invete in continuare. Profesorul are o contributie foarte mare, el trebuie sa stimuleze interesul elevilor pentru ceea ce face si pentru ceea ce dobandeste. El are rolul de a transmite elevilor importanta factorilor interni si externi in procesul invatarii astfel acestia fiind capabili sa se foloseasca de ei pozitiv in procesul autoinstruirii. Un aspect important este formarea aptitudinilor scolare deoarece acestea sunt indispensabile in invatarea ulterioara atat in scoala cat si in particular. In mod cert dezvoltarea aptitudinilor scolare contribuie la cresterea capacitatii de invatare, la insusirea temeinica a cunostintelor, a priceperilor si deprinderilor de baza precum si la cresterea posibilitatilor de aplicare a acestora. Aptitudinea scolara este o structura complexa si dinamica de functii psihice, spirit de observatie, organizare perceptiv-motorie, atentie, memorie, imaginatie, gandire, care alaturi de motivatie si alte aspecte ale personalitatii determina reusita scolara a elevului.

Pentru a exprima diferenta dintre autocontrol si controlul extern in activitatea desfasurata de individ, Richard de Clearms ( Zimmerman, Schunk, Self-Regulated Learning and Academic Achievement) a recurs la metafora indivizilor origine si a indivizilor pioni. Indivizii sursa (origins) se percep ca "origini" adica surse ale propriilor intentii de a actiona intr-un anumit fel, au un inalt sentiment al autodeterminarii, sunt capabili sa aleaga una dintre mai multe alternative, sa-si planifice actiunile, sa-si stabileasca singuri obiectivele, sa-si gestioneze efortul solicitat de atingere a propriilor obiective, sa-si asume consecintele propriilor alegeri. Indivizii pioni se percep ca participanti neputinciosi la un joc controlat de altii.

Probleme de mare actualitate a psihologiei invatarii sunt: identificarea conditiilor instructionale in care se formeaza mai degraba "generatoare de initiative" decat pioni. De Clearms a dezvoltat un program de pregatire a profesorilor pentru a raspunde cat mai consistent nevoii de autodeterminare a elevilor. Acest program prin metodele folosite (instruirea in fixarea de obiective realiste de studiu, in planificarea activitatilor pentru atingerea respectivelor obiective, in asumarea responsabilitatii personale pentru invatare si cultivarea sentimentului increderii in propriile forte) ofera cateva sugestii pentru dezvoltarea programelor instructiv educative care sa stimuleze independenta in activitatea scolara.

Maurice Gibbons in lucrarea sa "Self directed learning handbook" vorbeste despre cum ii putem invata pe elevi cum sa invete. De asemenea el a realizat un site cu un program special pentru a invata sa inveti. In self directed learning (SDL) individul ia initiativa si responsabilitatea pentru ceea ce se intampla. Ei selecteaza, organizeaza si evalueaza propriile lor activitati, care pot fi urmate in orice loc si in orice timp prin orice mijloace si la oricare varsta. In scoli profesorii pot lucra pentru SDL in etape. Etapele care trebuie parcurse pentru a trece de la invatarea directionata de profesori la SDL, sunt:

-invatarea autodirijata intentionala (introducerea ocazionala a SDL in cursuri sau programe care sunt dealtfel directionate de profesori, de exemplu: proiecte individuale sau scurte introduceri a oricaror alte forme de SDL in spectru)

- sa-i invatam pe studenti sa gandeasca independent (cursuri sau programe care accentueaza cautarea personala a intelesului prin explorare, cercetare, rezolvare de probleme si activitati creative);

- self managed learning (cursuri sau programe prezentate prin ghidul de invatare pe care studentii le completeaza independent);

- self planned learning (cursuri sau programe in care studentii cauta rezultate ale cursurilor prin activitati pe care la proiecteaza singuri).

Incarcata cu idei de invatare, instrumente si exemple, cartea ofera profesorilor si directorilor scolilor un program inovativ pentru a customiza invatarea cu nevoile individului, si pentru a-i motiva pe studenti pentru a lua responsabilitati din ce in ce mai mari pentru a decide ce si cum ar trebui sa invete.

S. Paris si J. Byrnes vorbesc despre necesitatea de a-i instrui pe elevi despre teoriile invatarii si considera ca aceste teorii se formeaza in clasa. Elevii sunt influentati de climatul clasei cat si de atitudinea si comportamentul profesorilor. Ei considera ca tehnicile instructionale traditionale deseori conduc la formarea auto-deprecierii si auto-esuarii teoriilor invatarii ale copiilor, si din acest motiv au aparut multe inovatii in instructie care sa promoveze invatarea si motivarea copiilor, realizate de Borowski, Carr, Rellinger (B. Zimmerman- Self Regulated Learning and Academic Achievement). Aceste tipuri de instructii inovatoare sunt: daca teoriile copiilor despre invatare sunt incorecte sau eronate atunci instructia directa (direct instruction) trebuie sa-i ajute sa-si modifice parerile. Cercetarile au decoperit ca profesorii pot sa ofere explicatii mai convingatoare despre strategiile de invatare care imbunatatesc cunostintele si folosirea tacticilor de catre elevi. Un alt tip este predarea si de catre elevi si dialogurile despre invatare. A treia categorie de instructie inovatoare implica invatarea cooperativa. Dinamica cooperativa include discutii in grup, argumente si insusirea strategiilor de invatare. Instructia efectiva trebuie sa accentueze si sa extinda teoriile copiilor despre invatare pentru a avea un inteles pentru ei.

S-au facut multe cercetari referitoare la strategiile de invatare. Acestea au relevat faptul ca individul care invata poate accede la aceste strategii atat in cadrul unui sistem de instruire cat si prin autoinstruire.

Practica scolara a pus in fata cercetatorilor probleme concrete legate de aspectele imediat sesizabile ale invatarii strategiilor de invatare: pot fi ele invatate pot fi invatati elevii sa invete strategiile activate intamplator?, poate invata din modul in care si-a amintit o cunostinta cum sa-si aminteasca si alte cunostinte in alte situatii de invatare?

Asa cum afirma J.W.Rigney (V. Negovan - Autonomia in invatarea academica), "Sistemul instructional poate fi proiectat astfel incat sa ajute elevii sa constientizeze ca au, de fapt, strategii cognitive si, prin acestea, sa le faciliteze utilizarea ulterioara a acestor strategii".

Unii teoreticieni par sa acorde prioritate strategiilor cognitive ca obiectiv al instruirii si au in vedere planificarea secventelor de instruire astfel incat cei care invata sa-si perfectioneze aceasta categorie de strategii (de receptare, de codificare a informatiei verbale, de stocare si regasire). Dar s-a observat ca planurile de invatare a unor astfel de strategii par sa necesite organizarea unei mari varietati de situatii practice pe o perioada de mai multe luni.

Depasirea stadiului in care instruirea isi propune sa invete elevii strategiile cognitive este evidenta in faptul ca s-au dezvoltat o serie de programe de stimulare a invatarii automotivate, a (auto)disciplinei scolare, a invatarii independente, a asumarii de roluri.(I.Neacsu- in V. Negovan - Autonomia in invatarea academica).

S.Derry intr-un studiu din 1989 (a pune strategile invatarii in functie) se intreaba pentru ce fel de elevi se poate concepe un program explicit de invatare a strategiilor invatarii. Cercetarile din 1990 si 1992 realizate de Ghatala, Prissley, Haris axate pe problematica exigentelor pe care le impune predarea strategiilor de invatare au permis formularea recomandarii ca "strategiile invatarii sa fie invatate explicit din cele mai mici clase pana in clasele mai mari". "Cum?" se poate face acest lucru, ramane inca o provocare pentru teoria si practica educatiei. (V. Negovan - Autonomia in invatarea academica).

Specialistii in stiintele educatiei vad relatia intre modelele de instruire si strategiile invatarii ca o relatie cu dinamica specifica, extrem de complexa. Pentru a accede la invatarea strategica elevii trebuie sa fie ajutati de profesor sa invete deprinderile metacognitive, sa invete sa-si cunoasca propria gandire, sa-si monitorizeze si controleze capacitatea de procesare a informatiilor, sa devina constienti de existenta strategiilor gandirii.

Implementarea unui curriculum axat pe strategiile invatarii este o problema de natura sa revolutioneze modelele de instruire. Elaborarea unui asemenea curriculum a devenit o inalta prioritate in educatie si i s-au identificat cateva importante principii:

- expunerea elevilor la un numar mare de strategii diferite, nu doar unei strategii generale de invatare ci si unor tactici specifice;

- predarea unor cunostinte conditionale despre: "cand?", "unde?", si "de ce?"

- se folosesc strategii variate;

- instruirea directa in invatarea prin scheme;

- dezvoltarea dorintei elevilor de a folosi strategii de invatare.

In studiul sau Invatarea academica independenta, ghid metodologic, Ioan Neacsu precizeaza aspectele pe care se focalizeaza stiinta si arta disciplinelor academice in invatamantul superior si anume:

organizarea inteligenta si profesionalizata a cunoasterii;

reglarea strategiilor comunicarii in functie de cunoasterea nevoilor sociale, cognitive, emotionale si spirituale ale studentilor, exprimate in cautarea sensului studiului, in interogatii, in ipoteze, in interactivitati directe sau mediate;

crestera relatiei studentului cu obiectul invatarii/studiului devenit mai profound, mai sintetic, mai divers, mai integrative, mai aplicat si orientate spre transparenta publica;

introducerea unor noi componenete ale paradigmei IAI, intre care semnalam tehnicile de dinamizare a studiului, asimilarea/formarea de competente reflective in actiune, metacognitia, depasirea granitelor (in)vizibile dintre experienta, cunoastere si propriul EU, acceptarea caracterului temporar al unor elemente ale cunoasterii si competentelor.

I. Neacsu specifica care este consecinta unor astfel de considerente care se resimte la nivelul comunitatii stiintifice si al administratiei universitare prin crearea in campusurile universitare si/sau introducerea in curriculum academic a unui curs special si al unor consilieri pentru invatare/studiu. Referitor la conduita didactico-stiintifica din mediul universitar se formuleaza urmatoarele intrebari:

- in ce masura instructia se centreaza pe transmiterea unui volum cat mai mare de cunostinte si mai putin pe echilibrul dintre economia cunostintelor academice si dispozitivele reale ale personalitatii studentilor pentru a putea stapani optimul cognitiv-informational, procedural si actional prin proiectare, invatare, utilizare si transfer nespecific;

- in ce masura cadrele didactice constientizeaza necesitatea unor metacompetente de tip metacognitiv bazate pe gandire critica, autonoma, aplicata, pe conduita creativa;

- cat timp, efort inteligent si vocatie investesc universitarii in formarea la studenti a unei conduite inteligente de bun nivel academic?

- ce gandesc si cum proiecteaza universitatile astazi paradigma "invatarii continue pe tot parcursul vietii".

Cercetarea noastra vine tocmai in sprijinul acestei idei, aceea de introducere in curriculum academic a unui curs special in vederea instruirii studentilor pentru invatarea auto-reglatoare.

2. Problema de cercetare:

2.1. Tema cercetarii

Aceasta cercetare isi propune sa afle opiniile studentilor referitoare la introducerea unui curs special in cadrul planurilor de invatamant universitar cu scopul de a-i pregati pe studenti pentru invatarea pe parcursul intregii vieti, pentru invatarea independenta. Se va incerca identificarea motivelor pentru care studentii ar urma acest curs cu functii de: motivatie pentru invatare, identificarea stilurilor si strategiilor de invatare, fixarea obiectivelor invatarii in functie de propriile nevoi, planificarea, monitorizarea si evaluarea invatarii, formarea si dezvoltarea capacitatilor cognitive, metacognitive, metamotivationale si de management al resurselor.

Cercetarea isi propune sa identifice gradul de contributie al studentilor la propria lor formare, prin utilizarea unor ghiduri de invatare autodirijata, motivatia lor pentru a se pregati si dezvolta ca indivizi capabili de a infrunta singuri si cu succes obstacolele vietii, in special cele ce tin de formarea profesionala.

2.2. Identificarea variabilelor

Variabila este o proprietate a fenomenelor cercetarii si anume proprietetea de a se schimba, de a-si modifica dimensiunile, de a lua valori diferite de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta.

Variabila independenta descrie fenomene care reprezinta cauza, factorii sau conditiile introduse intentionat de catre cercetatori in procesul pe care-l studiaza.

Variabila dependenta descrie efectele sau rezultatele produse de variabila independenta.

Variabilele dependente :

V 1. performantele obtinute de studenti,

V 2. motivatia pentru invatare si pentru urmarea cursului,

V 3. transferul,

V 4. autoformarea.

Variabilele independente:

V 5. curs pentru invatarea autodirijata,

V 6. ghiduri de invatare independenta,

V 7. profesori de specialitate,

V 8. strategii de invatare.

2.3. Ipotezele cercetarii

Ipoteza reprezinta o reflectare intr-o forma specifica a realitatii obiective, este un enunt cu caracter de probabilitate despre esenta, interconditionarea si cauzalitatea faptelor, fenomenelor si proceselor socio-umane. (Septimiu Chelcea - Tehnici de cercetare sociologica).

O ipoteza stabileste asteptarile cercetarilor referitoare la o relatie dintre variabile in cadrul problemei de cercetare. Ipoteza reconstituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de observatie . Plauzabilitatea ipotezelor rezulta din acordul cu cunostintele verificate anterior. Ipoteza orienteaza demersurile ulterioare ale crecetarii.

Obtinerea unor noi cunostinte constituie principala functie a ipotezelor in cunoasterea stiintifica in general si in cunoasterea sociologica sau psihologica in special

Poetul mistic german Novalis spunea: "ipotezele sunt plase; numai cel care le arunca va putea prinde". Septimiu Chelcea afirma aceasta exprimare insa adauga ca trebuie sa innozi plasele astfel incat sa maresti probabilitatea de a prinde si pe cat posibil chiar exemplare uriase. Se pune deci problema conditiilor de validitate a ipotezelor. Pentru a fi valide ipotezele trebuie sa se bazeze pe fapte reale, sa fie verificabile, sa utilizeze concepte operationale si specifice, sa nu piarda din generalitati.

Facand legaturi intre variabilele dependente si independente se deduc urmatoarele ipoteze de cercetare:

I.1. daca s-ar introduce un curs pentru invatarea academica cu functiile: instruire a studentilor sa invete cum sa invete, formarea capacitatilor, aptitudinilor si competentelor necesare invatarii independente pe tot parcursul vietii, atunci ne asteptam ca studentii sa obtina mai multe performante in invatare;

I.2. daca acest curs este sustinut de profesori de specialitate, atunci studentii vor fi mai motivati sa participe la el, sa depuna efort pentru propria formare si vor avea un model de urmat;

I.3. daca studentii ar studia ghiduri de invatare autodirijata, atunci ar contribui mai mult la propria lor formare si vor face mai usor transferuri in asimilarea cunostintelor;

I.4. daca studentii isi insusesc in cadrul cursului strategii de invatare, atunci vor realiza transferul cu succes in orice alte situatii de invatare.

2.4. Obiectivele cercetarii

O1. aflarea opiniilor studentilor cu privire la modul de instruire pentru

invatarea independenta academica;

O2. autoevaluarea propriilor capacitati si deprinderi de invatare;

O3. identificarea stilului de invatare preferat;

O4. conceperea unor solutii eficiente pentru a realiza schimbarea metodelor traditionale

de instruire;

O5. motivarea studentilor pentru a-si dezvolta capacitatile deprinderile si abilitatile de

invatare;

O6. (auto)informarea studentilor despre programele existente pentru pregatirea lor.

O7. identificarea nevoilor de invatare ale studentilor;

2.5. Descrierea esantionului

Orice domeniu al socialului este particularizat de persoanele care activeaza in cadrul sau. Altfel spus universul investigat este reprezentat de populatia de "actori" sociali.

Esantionarea este tehnica metodologica prin care devine posibila formularea de inferente despre un univers (populatie), prin investigarea acelei parti din cadrul sau care este definita prin procedee statistice adecvate. (L. Vlasceanu- curs Lucian Ciolan). Aceasta ofera posibilitatea tehnica de selectie a unei parti din populatie in vederea analizei exhaustive si pe aceasta baza a generalizarii rezultatelor la nivelul intrgii populatii.

In termeni statistici cu cat un esantion este mai mare cu atat el este mai precis sau ofera posibilitatea de formulare cat mai exacta a estimatiilor. Scopul esantionarii este de a genera premise pentru continuarea si finalizarea unei cercetari sociale.

Populatia tinta in cadrul cercetarii noastre este reprezantata de catre studenti.

Metoda de esantionare pe care am folosit-o este metoda neprobabilista, neaplicandu-se procedee si proceduri statistice standard. Tipul de esantionare neprobabilista folosit este esantionarea orientata, fiind selectati studenti din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, intru-cat acestia dispun de mai multe informatii despre invatare si ne pot formula o parere mult mai clara.

Chestionarul va fi aplicat unui numar de 60 de studenti din cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, din anul IV.

Focus grupul va fi aplicat unui numar de 7 studenti din cadrul aceleiasi facultati dar de la grupe diferite, pentru a nu exista o relatie de prietenie intre ei riscand sa ofere raspunsuri asemanatoare.

Esantionul include atat fete cat si baieti cu varste omogene pentru o mai corecta interpretare a rezultatelor.

2.6. Caracterizare generala a metodelor folosite

In cadrul acestei cercetari vor fi folosite doua metode de cercetare, una calitativa si una cantitativa.

Metoda cantitativa folosita este chestionarul iar cea calitativa este focus grupul.

Cercetarea cantitativa se bazeaza pe date masurabile, observabile. In acest tip de cercetare obiectivele cercetarii necesita colectari de date cu privire la cati oameni au pareri similare sau au anumite caracteristici.

In cercetarea calitativa obiectivele cercetarii necesita ca informatia sa fie relevanta cu privire la modul in care oamenii gandesc si simt despre o chestiune, sau de ce oamenii iau diferite decizii, comportandu-se intr-un anume mod.

2.6.1. Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si corespunzator un instrument de investigare constand dintr-un ansamblu de intrebari scrise si eventual imagini grafice, ordonate topic si psihologic, care prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin auto-administrare determina din partea persoanelor anchetete raspunsuri ce urmeaza a fi investigate in scris. In cadrul chestionarului individul care raspunde o face intr-un cadru fixat dinainte de catre specialist. Chestionarul surprinde sensul "obiectiv" al conduitelor, corelandu-le cu indicatori ai determinantilor sociali.

Foarte frecvent asa cum remarca Bernard Philips (S. CHelcea - Tehnici de cercetare sociologica), pentru ordonarea logica a intrebarilor din cadrul chestionarului se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus in situatia de a raspunde mai intai despre trecut, apoi despre prezent si la urma despre viitor. Un alt criteriu este gradul de abstractizare, mai intai se va raspunde la intrebarile concrete si apoi la cele mai abstracte. "Ploaia de intrebari " ne ofera problematica cercetarii, oricat de abundente ar fi se impune o selectie a stimulilor in raport cu ipotezele cercetarii. In afara testarii ipotezelor, chestionarul n-ar avea nici o valoare.

Intrebarile sau imaginile cuprinse in chestionar au functia de stimuli declansatori de comportamente verbale sau nonverbale. Comportamentul verbal-raspunsul la intrebari si exprimarile verbale determinate de stimuli- variaza de la individ la individ. Asupra acestui comportament intervin o multime de factori: personalitatea celui anchetat, situatia-cadru de desfasurare a anchetei, personalitatea celui ce realizeaza ancheta, tema investigatiei, structura chestionarului, timpul cand are loc ancheta.

Chestionarul a fost aplicat studentilor de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din anul IV. Au fost completate un numar de 50 de chestionare.

Pentru a facilita urmarirea rezultatelor obtinute in urma chestionarului il vom atasa in continuare.

CHESTIONAR

1. Este prima data cand sunteti student?

(a) Da

(b) Nu

2. A cata facultate o frecventati?

(a) prima facultate

(b) a doua facultate

(c) a treia facultate

3. Este important sa stim sa invatam singuri? Pe o scala de la 1−10, incercuiti cifra care s-ar potrivi opiniei dumneavoastra:

Neimportant                                                                         Foarte important

→ → → → → → → → → → → → → → →

4. Au studentii cunostinte, deprinderi si abilitati de invatare autodirijata?        

(5) da foarte multi studenti

(4) da multi studenti

(3) da intr-o masura relativa

(2) da putini studenti

(1) da foarte putini studenti

5. In ce masura considerati ca dumneavoastra stiti sa invatati singur?

(5) in foarte mare masura

(4) in mare masura

(3) in masura relativa

(2) in mica masura

(1) in foarte mica masura

6. Enumerati cel putin 5 metode de invatare individuala folosite de dumneavoastra:

7. Cand considerati ca v-ati insusit cunostintele, deprinderile si abilitatile de invatare individuala?

(a) in scoala generala

(b) in liceu

(c) in facultate

(d) alte situatii..

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

8. Cum v-ati insusit teoriile si strategiile de invatare auto-dirijata?

(a) singur pe parcursul anilor de studiu

(b) am avut modele printre profesori

(c) am studiat singur articole, carti, ghiduri despre acest subiect

(d) in clasa prin instructia profesorilor

(e) alte situatii.

9. In ce masura apreciati frecventa dumneavoastra la cursurile facultatii?

10. Cum motivati frecventa dumneavoastra la cursurile facultatii?

(a) ma intereseaza toate materiile studiate, sunt necesare pentru formarea mea;

(b) merg doar la cursurile care imi plac si consider ca imi sunt de

folos;

(c) merg la cursuri daca imi place modul de predare al profesorilor;

(d) frecventez cursurile in functie de alte activitati (loc de munca, alta

facultate, cursuri de perfectionare);

(e) nu ma prezint la cursuri pentru ca nu sunt interesante si nu ma

ajuta cu nimic.

11. Au fost facute la facultatea dumneavoastra cursuri in scopul instruirii studentilor pentru invatare individuala? Specificati denumirea acestor cursuri:

12. Daca s-au facut astfel de cursuri ati participat le ele?

(a) da am participat la ele;

(b) nu, n-am participat la ele.

13. Daca nu, ati dori sa participati la astfel de cursuri?

(4) Da

(3) Nu

(2) Uneori

(1 ) Fara opinie

14. Incercuiti din cele prezentate mai jos motivele pentru care ati fercventa acest curs:

(7) m-ar forma pentru a ma descurca in orice situatie de invatare si la orice varsta;

(6) imi permite insusirea unor metode si tehnici de invatare eficienta;

(5) voi deveni un bun manager al propriei activitati de invatare:

(4) imi voi cunoaste mai bine stilul si capacitatile de invatare;

(3) m-ar ajuta sa-mi imbunatatesc performantele scolare;

(2) mi-ar oferi oportunitatea sa cunosc metodele de invatare ale mai multor persoane;

(1) as avea un numar mai mare de credite;

15. Precizati cel putin 3 motive pentru care nu ati participa la acest curs:         

16. In ce an de facultate considerati ca ar trebui sa se desfasoare acest curs?

(6) in anul I de facultate

(5) in anul II de facultate

(4) in anul III de facultate

(3) in anul IV de facultate

(2) in toti aniii

(1) alte situatii..

17. Pentru a fi eficient cate ore ar trebui sa fie prevazute pentru acest curs in cadrul planurilor de studii?

(a) un curs pe saptamana

(b) 2 cursuri pe saptamana

(c) un curs pe luna

(d) alte situatii

18. Enumerati cel putin 4 teme care ar putea fi dezbatute la un asemenea curs:

19. In care din urmatoarele situatii ati frecventa acest curs?

(3) cursul este sustint de profesori specializati in educatie;

(2) cursul este sustinut de profesori cu alte specializari;

(1) indiferent daca profesorul este specializat.

20. De ce credeti ca e nevoie de un personal de specialitate care sa ne invete cum sa invatam?

21. In ce masura participati la propria dumneavoastra formare pentru invatarea individuala?

(5) in foarte mare masura

(4) in mare masura

(3) in masura relativa

(2) in mica masura

(1) in foarte mica masura

22. Este suficient ceea ce se invata in scoala pentru a putea face fata orcarei situatii de invatare?

(a) da este suficient

(b) da este suficient doar pentru o perioada de timp

(c) nu, nu este suficient

23. Pentru o mai buna autoformare e necesara studierea unor ghiduri de invatare autodirijata.

(3) acord total

(2) acord partial

(1) dezacord

24. In ce masura utilizati in invatare urmatoarele metode si tehnici de invatare? Ierarhizati-le in ordinea preferintelor de la 5 la 1.

25. Indicati gradul de satisfactie cu privire la strategiile de invatare pe care le stapaniti:

(5) foarte nesatisfacut

(4) nesatisfacut

(3) indecis

(2) satisfacut

(1) foarte satisfacut

26. Considerati ca stapanirea strategiilor de invatare va permite rezolvarea cu succes a orcaror situatii de invatare?

(5) acord total

(4) acord partial

(3) nici acord nici dezacord

(2) dezacord partial

(1) dezacord total

27. In ce alte situatii utilizati sau veti putea utiliza strategiile de invatare individuala?

Facultatea

Sectia

Anul..

Varsta

Sex

2.6.2. Focus grupul este un interviu semi-structurat care ne permite sa aflam perceptiile, motivatiile, sentimentele, nevoile si atitudinile oamenilor. Prin intermediul acestei metode obtinem informatii mai putin concrete insa mai utile sub aspectul modului in care oamenii gandesc si relationeaza.

J.C. Abric (Abric - Psihologia comunicarii, 2002) mentioneaza despre acest tip aparte de interviu: creat de R. Merton, este menit sa studieze fenomenele de persuadare in masa, bucurandu-se in ultimii ani de un interes crescand in Europa; acest interviu vizeaza probleme ca: studierea reprezentarilor sociale, analiza impactului campaniilor de prevenire a SIDA. J.C. Abric, citindu-l pe Maisonneuve, considera ca principiul focus-grupului este "sa exploreze reactiile subiectului la o situatie pe care a trait-o."

G. Anderson (Anderson, G. - Fundamentals of educational research ) descrie focusul ca "o discutie informationala, neoficiala, structurata si moderata cu grija, in care ideile unei persoane ghidate de altii, creeaza o reactie inlantuita de dialoguri informative". Focusul implica un cadru relaxant si sigur in care subiectii sunt incurajati sa impartaseasca aprecieri si comentarii pozitive si negative fixand o anume tematica. Acest cadru permite clasificarea si modificarea intrebarilor, intensificarea discutiei si inlantuirea reactiilor si dialogurilor.

Focus grupul este un grup de discutiii intre 6-10 persoane, condus de un moderator. Discutiile se poarta pe o tema data, bine definita anterior intalnirii de grup.

Uneori cercetarea de tip focus grup se realizeaza inaintea crecetarii cantitative. Identificarea unor tendinte de comportament faciliteaza alcatuirea chestionarului pentru cercetarea cantitativa. Aceasta metoda poate fi folosita si concomitent cu cercetarea cantitativa atunci cand populatia tinta si pattern-urile de gandire si comportament ale acesteia sunt cunoscute si vom obtine o cantitate mai mare de informatii, cum este cazul cercetarii de fata. Deasemenea focus grupul poate urma cercetarii cantitative si poate furniza insight-uri cu privire la interpretarea rezultatelor intregii cercetari sau poate sugera strategii de actiune Repere metodologice pentru cercetarea de tip focus-grup, Laura Surdu,online www.iccv.ro).

Avantajele focus-grupului:

- Posibilitatea de a genera o cantitate mare de informatii despre un subiect precis;

- Ofera respondentilor prilejul de a-si exprima in detaliu sentimente, opinii si atitudini;

- Costul relativ mic;

- Ofera ocazia de a afla ce gandesc cu adevarat subiectii;

- Este un prilej de exprimare imediata a reactiilor;

- Ofera moderatorului posibilitatea de a adresa intrebari de tipul 'Ce-ar fi daca . ?';

- Pot genera idei si zone de interes care nu au fost luate in considerare initial.

Dezavantajele focus-grupului

- Rezultatele nu sunt reprezentative pentru toti indivizii unei anumite categorii;

- Numarul limitat de intrebari care pot fi adresate;

- Pot exista persoane care sa le domine pe celelalte, afectand astfel echilibrul discutiilor;

- Interactiunea membrilor grupului;

- Comentarii/pareri particulare ce nu se pot extrapola majoritatii;

- Efectul pe care il poate avea ordinea subiectelor de discutie asupra reactiilor participantilor.

Focus grupul a avut ca tema de discutie invatarea autodirijata. Aceasta tema a fost bine definita anterior intalnirii de grup.

Persoanele care au participat la discutie fac parte din cadrul colectivului de studenti de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, din anul IV. Acestea mai au si alte caracteristici comune si anume: aceeasi ocupatie-studenti, varsta intre 20-25 de ani, si un grad ridicat de omogenitate referitor la tema principala a discutiei, sunt studenti la o facultate care studiaza omul si ne pot formula mult mai multe idei despre aceasta tema.

Locul de desfasurare a fost ales intr-o sala de seminar, care a fost amenajata astfel incat subiectii sa se simta confortabil si sa nu fie in mod excesiv stimulati auditiv si vizual, pentru ca acestia sa se poata concentra asupra discutiei.

Recrutarea s-a facut aleator in cadrul facultatii, fiind alesi studenti de la sectiile de Pedagogie si Psihologie din anul IV de studiu.

Timpul de desfasurare al focus grupului a fost de 2 ore.

Ghidul de interviu

Este instrumentul principal de lucru al focus grupului. Daca intrebarile din ghidul de interviu sunt bine formulate, rezultatele cercetarii vor fi pe masura. Un ghid de interviu bine realizat usureaza munca moderatorului, permitandu-i sa urmareasca mai atent dinamica de grup sau sa dezvolte ideile noi care pot aparea in grup si care ar putea servi cercetarii, desi nu au fost gandite anterior.

Inaintea inceperii discutiei propriu-zise s-au realizat urmatoarele:

- prezentarea moderatorului, prezentarea scurta a institutiei pe care o reprezinta si explicarea rolului sau;

- prezentarea temei discutiei: invatarea autodirijata, importanta ei, modalitati de dezvoltare a acesteia la studenti in cadrul facultatii;

- regulile discutiei: nu exista raspunsuri corecte sau gresite; este de dorit ca subiectii sa vorbeasca tare si pe rand si sa participe toti la discutie;

- necesitatea notarii ideilor expuse pe timpul discutiei, asigurarea studentilor despre confidentialitatea celor discutate;

- prezentarea subiectilor prezenti la focus grup.

Fiind realizat intr-o institutie scolara, focus grupul s-a desfasurat mai degraba sub forma unei discutii colegiale de grup (peer group discussion).

Intrebarile din ghidul de interviu am cautat sa respecte o succesiune logica, cronologica si psihologica si sa acopere toate obiectivele propuse la inceputul cercetarii. Acestea sunt variate, am utilizat intrebari deschise, de "spart gheata", intrebari introductive, pentru a intra in ritmul discutiei, intrebari de legatura, intrebari cheie care au in vedere obiectivele cercetarii, intrebari ipotetice si intrebari finale.

2.7. Proiectarea cercetarii

Locul de desfasurare: in cadrul Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei

Durata:

Intrebarile ghidului de interviu

1. Sunteti in anul IV. Cum v-ati simtit la facultate?

2. Va simtiti pregatiti sa intrati in lumea profesionala?

3. Ce puncte tari si ce puncte slabe are facultatea la care sunteti?

4. Cum a contribuit Universitatea la pregatirea dumneavoastra pentru viata     

sociala si profesionala?

5. Pentru a ne descurca in viata e important sa stim sa invatam singuri? De

ce?

6. Dumneavoastra considerati ca stiti sa invatati singuri?

7. Unde si cum ati invatat cum sa invatati?

8. Ce contributie au avut pana acum institutiile scolare si cadrele didactice la

pregatirea dumneavoastra in invatarea individuala? Exemplificati!

9. Va cunoasteti stilul si capacitatile de invatare?

10. Care sunt cele mai folosite metode de invatare de dumneavoastra?

11. Unde credeti ca aveti lipsuri?

12. Va sunt suficiente strategiile pe care le stapaniti pentru a face fata

situatiilor din societatea actuala?

13. Ce parere aveti despre introducerea unui curs special pentru a invata cum

sa inveti?

14. In ce conditii ati merge la acest curs? Ce motive ati avea sa nu-l

frecventati?

15. Ce calitati at trebui sa aiba profesorul care ar tine acest curs?

16. In conditiile in care ati terminat facultatea, studierea unor ghiduri ar

contribui la propria formare?

17. Ce activitati sau situatii v-ar determina sa consultati ghidurile de invatare

autodirijata?

18. Este necesara implicarea noastra la propriul proces de formare?

19. Sa spunem ca puteti schimba un singur lucru in legatura cu participarea

dumneavoastra la autoinstruirea pentru invatarea individuala. Ce ati

schimba?

20. Daca ati avea parte de decizie in cadrul facultatii ce ati schimba pentru a-

i pregati pe studenti pentru o invatare pe tot parcursul vietii?

REZULTATELE CERCETARII - INTERPRETARI, COMENTARII

1. Performantele studentilor

In cadrul acestei cercetari ne-am propus sa aflam opiniile studentilor referitor la efectul pe care l-ar avea introducerea unui curs pentru invatarea autodirijata in cadrul facultatii, motivele care i-ar determina sa acorde importanta acestui curs si sa-l frecventeze, modul in care contribuie strategiile didactice la autoformarea lor si la transferul de cunostinte in cadrul unei noi invatari.

Prima ipoteza a problemei de cercetare este aceea conform careia participarea studentilor la un curs de formare a invatarii autoreglatoare i-ar ajuta sa obtina performante mai mari in invatare, atat in invatarea academica cat si in invatarea pe tot parcursul vietii.

Aceasta ipoteza am investigat-o cu o metoda de cercetare cantitativa, chestionarul si printr-o metoda calitativa si anume focus grupul.

Atat in chestionar cat si in focus grup am adresat studentilor intrebari referitoare la importanta invatarii autodirijate, la modalitatile si momentele in care si-au format pana in prezent cunostinte si capacitati de invatare autoreglatoare. Totodata am adresat intrebari care au avut scopul de a evidentia strategiile de invatare pe care acestia le detin.

Am considerat important sa aflam initial daca studentii stiu sa invete si ce anume a contribuit la aceasta invatare. Aceste aspecte sunt evidentiate de itemii 4, 5, 6, 7, 8, 14, 24 din chestionar si itemii 6, 7, 8, 9, 10, 13 din ghidul de interviu.

Vom prezenta rezultatele pe care le-am obtinut.

Primele doua intrebari din cadrul chestionarului sunt intrebari introductive, cauta sa-l introduca pe cel care completeaza chestionarul in mijlocul problemei. Ele au deasemenea si scopul de a afla experienta studentilor in invatarea din mediul academic. Acest lucru este important intru-cat studentii care nu mai sunt la prima facultate ar trebui sa aiba mult mai multe competente, aptitudini si cunostinte de invatare individuala. In urma chestionarii a rezultat ca doar 4 studenti sunt la a doua facultate, ceea ce inseamna ca exista omogenitate in ceea ce priveste durata studiilor.

Un alt aspect pe care dorim sa-l aflam de la studenti este nota pe care ei o acorda importantei invatarii individuale. Nota acordata de majoritatea dintre ei dupa cum se observa si in fig.1, este nota maxima. Am verificat in ce masura cei care au acordat nota maxima considera ca au cunostinte, deprinderi si abilitati de invatare individuala; cei mai multi considera ca stiu sa invete in masura relativa, si foarte aproape de numarul acestora sunt cei care stiu sa invete singuri in mare masura. (Fig.2)

Importanta invatarii individuale

Figura 1

Item-ul 5 din ghidul de interviu verifica importanta pe care o ofera studentii necesitatii de a sti sa inveti, in raspunsurile lor fiind surprinse si modul in care sunt utilizate cunostintele, capacitatile si aptitudinile de invatare independenta. Toti au considerat ca este important deoarece nu vom avea mereu un profesor langa noi care sa ne indrume cum sa depasim problemele sociale, pentru a te cunoaste mai bine asta insemnand sa stii ce vrei, ce ai nevoie, ce iti trebuie sa afli, cum sa obtii ceea ce ai nevoie. Dupa cum se observa au fost surprinse doua aspecte in parerile lor, pe de o parte utilitatea cunoasterii invatarii autodirijate, aceea de a ne pregati pentru invatarea de-a lungul intregii vieti si pe de alta parte au fost surprinse strategii ale invatarii autodirijate, ca stabilirea obictivelor, cunoasterea proprie, a necesitatilor, modalitati de indeplinire a obiectivelor.

Masura in care stiu sa invete studentii care acorda o importanta maxima invatarii individuale

Figura 2

A sti sa inveti presupune atat autoevaluare cat si evaluarea celor din jur, observarea modului de lucru, a performantelor obtinute, a tehnicilor si metodelor folosite. Am aflat opinia lor despre nivelul de pregatire al studentilor in general; totodata am verificat daca persoana respectiva se identifica cu ceilalti studenti. In cazul in care au existat cursuri de formare pentru invatarea autodirijata atunci marea parte ar trebui sa stapaneasca competentele necesare. Astfel la intrebarea daca studentii stiu sa invete cei mai multi au ales raspunsul de mijloc, in masura relativa, la fel si la intrebarea in ce masura dumneavoastra stiti sa invatati, insa este destul de mare si numarul celor care considera ca stiu sa invete in mare masura. (Fig.3)

Important este sa aflam daca ei stiu cu adevarat sa invete, daca strategiile pe care le detin sunt suficiente pentru o invatare performanta. Asadar am verificat ce strategii de invatare stapanesc studentii, cat de variate si de eficiente sunt si mai ales cat de importante sunt pentru desfasurarea cu succes a activitatii de invatare.printre metodele cele mai utilizate sunt: folosirea schemelor ajutatoare, structurarea continutului pe unitati de invatare si intervale de timp, repetarile, recapitularile, sublinierea cuvintelor cheie, asocierea cuvintelor, scoaterea ideilor principale.

Masura in care studentii stiu sa invete

Figura 3

Printre strategiile numite cel mai putin se afla: stabilirea pasilor studiului, pregatirea din timp a temelor, utilizarea intrebarilor, fixarea clara a scopului, asigurarea conditiilor ambientale, evitarea influentelor externe.

Dupa cum am observat multe din strategiile utilizate sunt pentru memorare, iar strategii foarte importante ca stabilirea obiectivelor, planificarea, evaluarea sunt amintite de foarte putini studenti sau chiar deloc. La fel strategii metacognitive, metamotivationale, cunoasterea si folosirea stilului de invatare nu sunt mentionate. Acest lucru demonstreza ca studentii detin o paleta destul de resrtansa de strategii de invatare si necesita imbogatirea ei, pentru ca invatarea sa devina mult mai eficace si eficienta.

Daca facem o comparatie intre strategiile de invatare elaborate de multi teoreticieni si strategiile utilizate de studenti am putea spune ca acestia din urma au un repertoriu destul de sarac. Cei mai multi folosesc in special repetitia si sublinierea precum si cateva tehnici de memorare. Sunt strategii de care nu sunt constienti ca le folosesc, insa este important sa fie dezvoltata aceasta lista de strategii si diversificata, pentru ca asa se pot depasi doar situatiile de memorare a unui material.

S-au realizat foarte multe studii despre modul in care omul invata cum sa isi controleze invatarea, cauzele care contribuie la insusirea strategiilor de invatare, cum asimileaza factorii exteriori si cum contribuie acestia la formarea lui. In lucrarea de fata dorim sa aflam opinia studentilor despre momentul si modul in care ei au devenit autoreglatori. Aceste intrebari ne ofera si informatii despre factorii care au contribuit la formarea lor intr-un anumit moment. Asadar cei mai multi dintre ei au raspuns ca si-au format cunostinte si abilitati de invatare individuala in liceu., iar in proportii aproape egale in facultate si in scoala generala.

Momentul si modul asimilarii invatarii autodirijate

Figura 4

Dupa cum se observa si in fig.4 dintre cei care au invatat in scoala generala si in facultate tehnici si metode de invatare, precizeaza ca le-au invatat singuri de-a lungul anilor, interventia scolii din punctual lor de vedere lipseste, iar dintre cei care au mentionat liceul exista un numar mai mic, relativ egal de studenti care considera ca in formarea lor au avut modele printre profesori sau au studiat articole, carti, despre acest subiect.

Chiar si din precizarile studentilor in cadrul interviului referitor la momentul si modul in care si-au insusit invatarea independenta majoritatea au mentionat liceul, pe langa familie, profesori si unii facultate. Cercetarea noastra ia in considerare introducerea unui curs pentru invatarea independenta in cadrul facultatii insa ne intrebam daca acesta nu ar trebui introdus in cadrul curricumului in anii mai mici de scoala

Itemul 11 din cadrul chestionarului are rolul de a vedea daca in cadrul facultatii frecventate de studenti au fost facute sau sunt facute cursuri speciale care au ca scop formarea pentru a invata singur. Studentii au avut ca sarcina si specificarea acestor cursuri.

Majoritatea au specificat ca nu s-au realizat pana in prezent nici un astfel de curs, insa au existat si persoane care au amintit cateva cursuri care au avut ca scop instrumentarea studentului cu metode si mijloace de invatare. Ei au exemplificat cursul de Metode si tehnici de invatare si Psihologia invatarii. Prin aceste raspunsuri putem deduce mai multe: odata ca studentii nu perceput asa cum trebuia scopurile acestor cursuri, motiv pentru care nu le-au mentionat in chestionare, si pe de alta parte se poate observa contributia universitatii la pregatirea studentilor in acest scop.

In multe cercetari realizate pe tema invatarii autoreglatoare teoreticienii contureaza modele de predare care sa aiba in vedere acest aspect, modele in care profesorul are un rol foarte important. Desi anumiti studenti, in timpul focus grupului au considerat ca scoala sau profesorii nu au avut nici o contributie la formarea lor, multi au dat exemple de sfaturi ale profesorilor, de tehnici folosite de acestia pentru a-i instrui pe elevi cum sa invete, acesti profesori facand parte din cadrul cadrelor didactice din liceu. Din relatarile lor am mai desprins un aspect, acela ca profesorii erau tineri si mai intelegatori vizavi de problemele lor.

Asa cum am specificat si in problema de cercetare, sustinem introducerea unui curs care sa aiba scopul de a-i pregati pe studenti sa-si conduca singuri activitatea de invatare. Este necesar un curs distinct intru-cat asa se pot dezbate mai clar toate aspectele care tin de invatarea imdividuala, iar profesorul se poate centra doar pe acest lucru fata de cazul in care toti profesorii ar trebui sa participle la acest demers in cursurile lor, prin metode specifice. In plus este mult mai putin costisitor sa formezi un specialist decat sa fie instruiti toti profesorii in acest scop.

In tabelul de mai jos sunt descrise in procente raspunsurile studentilor la intrebarea daca ar dori sa frecventeze acest curs, unde 4 este raspunsul da, 3 -nu, 2- uneori iar 1- fara opinie. Dupa cum se observa (tabelul 1) intr-un procent mai mare de 50% doresc sa frecventeze cursul iar un procent de 36.4% doar uneori. In acest procent ii putem include pe cei care nu considera ca e nevoie de o frecventa foarte mare a cursului, sau pe aceia care sunt inca nehotarati, nu cunosc beneficiile acestui curs, sau nu sunt suficient de motivati.

Tabelul 1

dorescSaParticip

Dorinta de participare a studentilor la curs

Itemul 14 al chestionarului verifica intocmai ipoteza. Cei chestionati au incercuit dintr-un numar mai mare acele motive pentru care ar frecventa acest curs printre ele aflandu-se si motivul de a obtine performante in invatare. Scopul a fost sa aflam pe ce loc se afla in conceptia lor importanta performantelor in invatare in scoala sau dupa terminarea ei pe parcursul vietii. Multi dintre ei au incercuit mai multe motive, sau chiar pe toate. Facand o suma, dintre motivele cele mai persistente sunt faptul ca acest curs ii formeaza pentru activitatile de invatare de pe parcursul intregii vieti, ii instrumenteaza cu metode si tehnici de invatare, isi cunosc capacitatile si stilul de invatare si vor deveni mai buni manageri ai propriei invatari. Faptul ca au ales aceste motive intr-un procent mai mare decat cele referitoare la performantele scolare sau la numarul de credite care poate creste, ne intareste credinta ca studentii doresc sa invete ceva util, ceva ce pot folosi oricand au nevoie, in orice situatie si in orice moment, aspecte care sunt mult mai importante decat rezultatele de moment.

Asadar ipoteza se confirma, studentii sunt de parere ca acest curs i+ar ajuta sa obtina performante mai mari in invatare. Obiectia care se face este ca studentii nu s-au referit la performante scolare, decat in foarte mica masura, deoarece aceasta a fost pusa in comparatie cu alte motive. Ei acorda o importanta mai mare performantelor pe care trebuie sa le obtina dupa terminarea scolii cand nu vor mai avea un indrumator.

Ceea ce are scoala de facut este sa-l invete pe student nu pentru acum ci pentru mai tarziu, pentru a se putea adapta fiecarei situatii, indiferent de natura ei.

2. Motivatia pentru invatare

A doua problema pe care am avut-o in vedere in aceasta cercetare este referitoare la motivatia studentilor pentru a frecventa cursul de invatare autodirijata.

In principal ne-a interesat influenta pe care o are existenta unui profesor de specialitate care sa sustina cursul pentru motivatia acestora.

Pe langa intrebarile referitoare la motivele pentru care ar frecventa cursul si barierele pe care le au, am introdus si itemi prin care am dorit sa aflam ce anume ii motiveaza sa participe la alte cursuri si frecventa pe care o au la cursurile facultatii (itemii 9, 10 din chestionar).

Rezultatele pe care le-am obtinut reies din itemii 14, 15, 19, 20, din chestionar, si itemii 14, 15 din ghidul de interviu.

Intrebarea 9 este referitoare la frecventa pe care o au studentii la cursurile din cadrul facultatii. Este important sa stim care sunt motivele pentru care acestia frecventeaza sau nu cursurile, ce este important pentru ei, ce anume i-ar motiva sa urmeze un curs sau cei ii determina sa nu participe la cursuri.

Deasemenea in cazul in care au existat cursuri speciale de invatare autodirijata, am sti daca studentii au frecventat aceste cursuri si de ce.

Rezultatele ne arata ca studentii au o frecventa medie, 10 dintre studentii care au completat chestionarele au frecventa mare iar 6 dintre ei au frecventa foarte mica.

In ceea ce priveste motivatia, observam ca acestia frecventeaza in mare parte cursurile care le plac, care reprezinta un interes pentru ei si considera ca le sunt utile pe de o parte si pe de alta parte pentru ca le place modul de predare al profesorilor. Aceste aspecte sunt foarte utile si pentru cercetarea de fata. Daca studentii percep cursul care s-ar introduce pentru invatarea autodirijata ca fiind util pentru ei, ca oferindu-le informatii pe care le vor folosi toata viata, atunci ei vor fi mai motivati sa il frecventeze si ulterior sa participe la propria formare si prin alte mijloace. Totodata pentru studenti este important ca profesorul sa fie specializat, sa foloseasca metode de instruire care sa-l aiba in centru pe student, sa stie sa valorifice calitatile pe care le detin cei pe care ii instruiesc.

O prezentare mai clara a motivelor se poate observa in figura 5, unde: a- ma intereseaza toate materiile, sunt necesare pentru formarea mea; b- merg la cursurile care imi plac si consider ca imi sunt de folos; c- merg la cursuri daca imi place modul de predare al profesorilor; d- frecventez cursurile in functie de alte activitati (loc de munca, alta facultate, cursuri de perfectionare).

Motivatia prezentei la curs

Figura 5

Motivatia prezentei la curs prentata in focus grup a fost diversa. Ea a vizat in principal: timpul, multi dintre studenti lucreaza si ar trebui sa se potriveasca cu programul lor de lucru; modul de predare, sa nu fie unul bazat pe teorie si sa puna accent pe aspecte cu adevarat utile, competentele profesorului, sa fie apropiat de student, sa fie specializat, sa tina cont de nevoile studentilor, empatie, sa stie sa gestioneze foarte bine situatiile problematice.

Alte motive rezultate din chestionar le putem deduce din cauzele pentru care n-ar frecventa cursul cele mai multe fiind referitoare la timp si la maniera de predare. Desi multi nu au avut motive pentru care nu ar frecventa cursul, a existat un procent destul de mare care si-au exprimat dezinteresul pentru cursuri in care s-ar pune prea mult accentul pe teorie si mai putin pe practica sau in care nu ar exista seriozitate. Au existat si persoane dintre cele care nu doresc sa urmeze cursul care au mentionat ca au propriul stil de invatare si nu e nevoie sa si-l schimbe, de unde reiese clar ca nu cunosc obiectivele cursului si avantajele pe care le-ar obtine.

Pentru a putea introduce cursul in cadrul planurilor de invatamant academic este necesara si cunoasterea parerilor studentilor despre momentul cand ar trebui facut cursul si durata pe care ar trebui sa o aiba acesta.

Dupa cum se observa si in figura 6 cei mai multi sunt de acord ca acest curs sa fie sustinut in anul I de facultate, cate un curs pe saptamana sau aproape in acelasi procent pe luna. Unii dintre ei au mentionat ca acest curs ar trebui sa existe inca din liceu.

Am considerat necesar sa aflam si ce doresc studentii sa invete la acest curs, exemplele lor aratand cel mai bine ceea ce au nevoie, si unde exista lipsuri. Vom enumera unele dintre cele pe care ar dori sa le studieze: metode de invatare rapida si eficienta, memorarea rapida, importanta si utilitatea invatarii, motivatia pentru invatare, tehnici moderne de invatare, invatarea in functie de varsta, tipuri de invatare, strategii utile pentru depasirea problemelor care apar pe parcursul vietii, stiluri de invatare ale adultilor, organizarea timpului de invatare, recapitularea si scopul ei, concentrarea, gasirea informatiilor si selectarea lor, extragerea cuvintelor cheie, metode si tehnici de invatare ale altor persoane, evitarea invatarii mecanice, eliminarea stresului. Sunt destul de multe lucruri pe care studentii nu le au formate si care i-ar putea ajuta in invatare. Este necesara stabilirea clara a scopului acestui curs, a obiectivelor sale, a modalitatilor de transmitere a informatiilor si de utilizare a lor in practica.

Preferinta studentilor pentru anul si durata cursului

Figura 6

Si aceasta ipoteza se confirma, sudentii accordant o nota importanta profesorului care sustine cursul.

Este esential ca studentii sa fie motivati sa urmeze acest curs iar ceea ce ii motiveaza este prezenta unui profesor de specialitate care sa foloseasca metode de instruire moderne, bazate pe formare si nu pe informare. Multi dintre ei au mentionat ca profesorul specializat este mai potrivit si datorita experientei in domeniul educatiei si cunostintelor vaste pe care le detine in acest domeniu.

Itmul 15 din ghidul de interviu verifica ipoteza conform careia studentii ar fi mai motivati sa participe la curs daca profesorul este specializat. Printre alte calitati pe care ar trebui sa la aiba profesorul participantii la discutie au mentionat: comunicativ, deschis la nou, sa aiba un mod de predare individualizat, sa ofere multe exemple, sa puna in centrul invatarii studentul si nevoile lui.

3. Transferul in invatare

A alta ipoteza a problemei de cercetare verifica opinia studentilor referitoare la transferul cunostintelor in alte situatii de invatare. Instrumentarea lor cu strategii de invatare autodirijata i-ar ajuta sa transfere conostintele, capacitatile, aptitudinile pentru a asimila si a intelege ale cunostinte, capacitati, aptitudini.

Am verificat aceasta ipoteza prin itemii 26, 27, din chestionar si 5, 11, 12 din ghidul de interviu al focus grupului.

Ultimele intrebari din chestionar au scopul de a afla opinia studentilor despre strategiile de invatare si importanta detinerii acestora pentru a putea face fata orcarei situatii de invatare, pentru a realiza transferul cunostintelor detinute, pentru invatarea altora noi.

Studentii au avut ca sarcina realizarea unei ierarhizari a metodelor si tehnicilor de invatare preferate si folosite cel mai des, si si-au exprimat gradul de satisfactie cu privire la strategiile de invatare pe care le detin.

Metodele de invatare preferate si utilizate de studenti in ordine descrescatoare sunt: invatarea textului prin scheme, recapitularea, evitarea influentelor externe care impiedica invatarea, dozarea optima a cantitatii de informatie pe unitate de timp, fixarea clara a scopului invatarii, planificarea pasilor studiului, pregatirea din timp a subiectelor pentru examen. Dupa cum se observa metodele mai importante sunt utilizate intr-o masura mai mica, cum ar fi stabilirea scopului invatarii, monitorizarea invatarii, tehnici de lectura rapida si eficienta. Studentii au nevoie de cunoasterea unor tehnici moderne de invatare care sa se adapteze cerintelor actuale.

Studentii care se considera satisfacuti de strategiile pe care le stapanesc sunt in ponderea cea mai mare si sunt de accord total sau partial ca, fiind abilitat cu strategii de invatare independenta , poti face fata orcarei situatii de invatare. (Fig.7)

In raspunsurile din cadrul focus grupului, acestia sunt de parere ca strategiile pe care le au nu sunt suficiente deoarece societatea e in continua schimbare si astfel si noi trebuie sa tinem pasul cu ea.

Chiar si la lipsurile pe care considera ca le au ei enumera iar strategii de memorare ca greutatea de a memora cuvinte fara sens, intiparirea cu dificultate a materialului, fiind nevoie de multe repatari. Cercetarile in domeniul invatarii autoreglatoare au facut mari progrese, iar metodele si tehnicile noi de invatare ar trebui facute cunoscute si studentilor, nu poti sa vrei sa inveti ceva daca nu ai nici o informatie despre ce ai putea sa inveti.

Figura 7

Este importanta atitudinea studentilor referitoare la contributia universitatii pentru formarea lor, pentru ca acesta este unul din scopurile ei majore? Acestia considera ca a avut foarte multe contributii, insa au existat printre ei persoane care condamna accentuarea prea mare a teoriei pe care nu o vor folosi in momentul in care vor intra in viata profesionala. Alte persoane, care lucreaza in mediul educational, au specificat ca sunt momente cand intr-adevar este importanta teoria asimilata in cadrul facultatii dar este important si sa stim sa o aplicam in practica.

Intrebarea daca se simt pregatiti pentru a infrunta lumea profesionala urmareste sa surprinda increderea pe care o au studentii in fortele lor si totodata autoevaluarea capacitatilor formate si putinta de a le folosi in alt context, de a realiza transferuri.

Studentii care au mai lucrat sau lucreaza inca erau increzatori si deja au avut ocazia sa-si testeze competentele, insa nu cred ca s-ar putea descurca in alta arie decat cea in care lucreaza acum, cei care inca nu au cunoscut campul muncii aveau reticente in ceea ce priveste integrarea lor la un loc de munca.

Ataat din raspunsurile prezentate mai sus cat si din alte raspunsuri ale studentilor se confirma ipoteza. Studentii stiu ca strategiile de invatare ii pote ajuta in urmatoarele situatii de invatare de-a lungul vietii, atat in viata profesionala cat si in viata sociala sau cea familiala. Multi dintre ei insa ori nu cunosc suficiente strategii de invatare individuala, ori nu le utilizeaza constient, tocmai de aceea institutiile de invatamant trebuie sa vina in sprijinul prin al le pune la dispozitie tot ceea ce este necesar pentru invatarea lor si a modului de utilizare, pentru imbogatirea celor existente deja, pentru o mai buna cunoastere de sine.

4. Autoformarea

O ultima ipoteza pe care am verificat-o este modul in care contribuie studentii la propria lor formare, aportul lor. Am considerat ca acei studenti care au fost motivati sau vor fi sa-si imbogateasca cunstintele si capacitatile de invatare individuala vor studia ghiduri de invatare autodirijata. De ce ghiduri, deoarece dupa terminarea scolii, nu vor mai exista profesori la care pot apela pentru a afla informatii, pentru indrumari, ori aceste ghiduri cuprin informatiile necesare. Un alt aspect ester acela ca informatiile se uzeaza foarte repede si ester necesar sa se schimbe si modul de invatare, apar mereu alte strategii, alte metode si tehnici de invatare mai utile si mai eficiente, iar individual poate avea acces la ele prin intermediul acestor ghiduri de invatare.

Raspunsurile la aceasta ipoteza sunt date in itemii 21, 22, 23, din chestionar si 16, 17, 18, 19 din ghidul de interviu.

Aceste intrebari vor sa identifice gradul in care studentii participa la propria lor formare (Fig.8), ce tehnici folosesc pentru a se informa si pentru a se cunoaste mai bine. Dorim sa aflam daca pentru ei este suficient ceea ce se invata in scoala despre cum sa inveti sau este nevoie de informare si formare continua si dupa terminarea scolii.

Consideram utila si studierea unr ghiduri de invatare autoreglatoare, acestea fiind un element al contributiei la autodezvoltarea capacitatilor, competetelor si aptitudinilor de invatare eficienta.

Contributia la propria formare

Figura 8

Cei mai multi contribuie la propria formare in masura relativa si in mare masura, insa in ceea ce priveste necesitatea studierii unor ghiduri pentru autoformare procentul cel mai mare il au cei cu acord partial. Cu toate aceste cei mai multi considera ca ceea ce se invata in scoala este suficient doar pentru o perioada de timp Fig.9)

Studentii trebuie sa aiba o mare contributie la propria formare mai ales ca cei prezenti termina facultatea si deci vor trebui sa se descurce singuri. Un mod de a contribui la autoformare este sa studiezi ghiduri de invatare autoreglatoare, lucru pe care acestia il aproba, intru-cat ajuta la pastrarea cunostintelor actuale, si la asimilarea altora noi. Desi sustin ca e importanta contributia profesorilor si a scolii ei mentioneaza ca la fel de important e interesul pe care il dau ei pentru dezvoltarea lor, dar ca bazele pentru acest lucru se pun in scoala.

Itemul 19 din ghidul de interviu este ipotetic. Punandu-se in situatia de a avea posibilitatea sa schimbe ceva in procesul lor de formare, vor iesi la iveala acele aspecte care nu au fost facute bine si care ar putea fi indreptate. Printre exemplele date enumeram: modul in care am inceput sa invat, un interes mai mare, o mai mare solicitare a profesorilor pentru sfaturi

Contributia scolii la formarea pentru viata

Figura 9

Persoanele prezente la discutie au realizat un joc de rol, s-au imaginat intr-o pozitie care are putere de decizie in cadrul facultatii si au specificate acele lucruri pe care ei le-ar schimba, cum ar fi: introducerea mai multor ore de practica, situatii de intercomunicare profesori-studenti, studierea unor lucruri importante, de la care sa ai satisfactie, introducerea unor domenii mai variate de practica pentru ca studentii sa stie spre ce sa se orienteze.

Si acesta ipoteza se confirma, cu toate ca acorda o mare importanta scolii. Ei considera ca ceea ce invata in scoala este suficient pentru aputea face fata problemelor vietii. Tocmai de aceea scoala are rolul de a-l motiva pe student sa invete de a-l pregati pentru o invatare continua. Invatarea nu se termina odata cu incheierea anului scolar, ea trebuie sa existe mereu.

CONCLUZII

Lucrarea de fata a avut ca tema self-managementul invatarii. In incercarea de definire a acestei sintagme am pornit prin definirea termenilor care o compun, si anume invatare si management. Ambii termeni sunt complexi. Invatarea a fost foarte mult studiata si s-au formulat variate definitii si teorii, iar managemantul este un termen mai nou, dar care a inceput sa ia proportii in multe domenii.

In definirea sintagmei, studiind cercertarile facute pe baza ei, ne-am lovit de existenta multor denumiri acordate invatarii fara instructie. Fiecare teoretician a incercat sa explice si sa demonstreze mai bine sensul si semnificatiile invatarii individuale. Cercetarile referitoare la aceasta tema au inceput mai slabut, insa au inceput sa fie din ce in ce mai diversificate si sa ocupe un loc important pentru educarea tinerilor. Schimbarile care au loc in societate, marcate in special de explozia informationala, ii determina pe specialistii in educatie sa ia masuri pentru pregatirea tinerilor, pentru ca acestia sa poata face fata acestor schimbari continue. Ori aceasta pregatire presupune instrumentarea lor cu capacitati de autoreglare. Autodirijarea reprezinta libertatea individului legata de deciziile acestuia privind propriile nevoi de invatare, prioritatile in domeniul nevoilor si al interesului de a invata, motivatia obiectivelor invatarii, alegerea unor stiluri si strategii de invatare, evaluarea rezultatelor invatarii.

In primul capitol al lucrarii prezentam cateva teze si teorii elaborate pentru invatarea autoreglatoare. De-a lungul timpului s-au facut cercetari referitoare la: modul cum devenim autoreglatori, daca suntem asa din nastere sau daca suntem influentati de conditiile externe, ce anume contribuie la autoreglarea noastra, ce anume ne motiveaza sa invatam, cum se formeaza strategiile, cum sunt ele invatate de indivizi, cum pot fi imbogatite sau schimbate, cum pot contribui profesorii la formarea elevilor, este invatarea autoreglatoare mai eficienta decat invatarea cu instructie?

In capitolul 2 al lucrarii am considerat necesara prezentarea strategiilor de invatare individuala. Deoarece spatiul nu ne-a permis nu au putut fi mentionate toate strategiile si nici dezbatute prea mult, insa am incercat sa surprindem a mare parte dintre acestea. Foarte multi teoreticieni sustin transmiterea la studenti in special a strategiilor de invatare. Clasificarea strategiilor este foarte complexa, incluzand strategii cognitive, metacognitive si metamotivationale, strategii de studiu, de management al resurselor.

Am facut si o clasificare a unor strategii mai noi, extrase din studiul prof. Ioan Neacsu, Invatarea academica independenta.

Asadar exista foarte multe metode care ne pot ajuta sa devenim mai buni in propria invatare, sa ne cunoastem mai bine, sa stim ce ne dorim si mai ales sa stim cum sa obtinem ceea ce ne dorim. Strategiile de invatare il pot ajuta pe student sa creeze legaturi intre cunostintele existente si noi continuturi, promoveaza auto-perfectionarea. Insa foarte importanta este si necesitatea crearii conditiilor pentru autoformare, pentru autocunoastere. Atfel individul isi poate descoperi propriile posibilitati, capacitati de invatare dar si preferintele si necesitatile de invatare. Teoriile despre strategii trebuie unite cu teoriile despre propria competenta, efort si sarcini academice pentru a fi manifestate in invatarea autoreglatoare.

Din articolele studiate am observat existenta in cadrul universitatilor straine a modalitatilor de pregatire a studentilor pentru invatarea autodirijata, precum existenta unor cursuri in acest sens. Multe dintre articole dezbat si modalitati de implicare a profesorilor, de antrenare a lor pentru a folosi tehnici care sa vizeze invatarea autoreglatoare.

Cercetarea din lucrarea de fata are ca scop aflarea opiniilor studentilor vizavi de introducerea unui astfel de curs, descoperirea acelor aspecte care ii motiveaza in frecventarea lui. Deasemenea am incercat sa surprindem si o autoevaluare a capacitatilor lor de invatare individuala pentru a vedea stadiul in care se afla si modul in care ei contribuie la dezvoltarea lor, la pregatirea pentru a face fata situatiilor care apar de-a lungul vietii.

Metodele folosite pentru culegerea datelor de verificare a ipotezelor au fost chestionarul si focus-grupul.

In faza de prechestionare am aplicat cateva chestionare unor studenti de la faculatea de medicina. Foarte multe dintre intrebari nu au fost completate, deoarece studentii nu aveau foarte multe cunostinte despre ce inseamna invatarea auto-reglatoare si nu am putut afla foare multe informatii de la ei. Din pacate putinele cunostinte pe care le aveau despre invatarea autoreglatoare, despre strategii de invatare influenteaza foarte mult modul lor de invatare, iar metodele si tehnicile folosite erau limitate.

Am luat decizia sa aplicam chestionarele si focus grupul unor persoane care au mai multe informatii despre aceasta tema, studentilor din anul IV de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei. Totodata intentia noastra a fost cea de a-i pune in tema pe acesti studenti de posibilitatea realizarii unei schimbari in cadrul curricumului, deoarece odata cu terminarea facultatii poate unii dintre ei vor deveni specialisti in educatie si vor putea sustine aceste schimbari.

Cu ajutorul chestionarului si focus grupului am obtinut suficiente informatii pentru a verifica ipotezele cercetarii.

Focus grupurile reprezinta o solutie accesibila atat din perspectiva timpului necesar pentru obtinerea rezultatelor cat si a costurilor (mult mai mici decat in cazul altor demersuri de cercetare). Focus grupul ofera apoi informattii suficient de relevante prin comparatie cu alte metode de cercetare.

Acesta este conceput sa creeze si sa exploateze dinamica de grup si astfel sa faciliteze culegerea de insight-uri colective, pastrand insa preferintele individuale ale acestora. Obiectivul principal al focus grupului ca metoda de cercetare este deci dinamica de grup, respectiv extragerea de insight-uri care sunt greu de obtinut in absenta interactiunii de grup. Cu alte cuvinte focus grupul este o metoda eficienta de a avea acces la "de ce" - urile din spatele opiniilor exprimate de indivizi.

Metoda focus grupului ne-a dat posibilitatea sa afla mai multe informatii de la studenti, sa observam atitudinea lor, mimica si gestica din care se pot extrage multe informatii. Studentii s-au simtit bine pe parcursul discutiei, au fost spontani si lejeri in parerile formulate.

Au existat intrebari la care a fost nevoie de alte intrebari suplimentare pentru a se intelege mai bine cerinta. Totodata discutia a fost controlata in momentele cand avea tendinta sa se indeparteze de tema.

Limitele acestei metode sunt legate in primul rand de moderator, de experienta lui. Intru-cat nu exista experienta in moderarea focus grupului au existat mici scapari, in ceea ce priveste controlarea grupului. Au existat persoane care datorita nepotrivirii lor cu facultatea au avut numai pareri negative conduse de fapt de aceasta stare. Desemenea au existat intrebari la care se raspundea monosilabic, dar situatia a fost remendiata prin intrebari suplimentare care au incurajat participantii la discutie.

Aceasta metoda ne-a oferit mai multe informatii care in completare cu cele obtinute in urma chestionarului pot ca verifice ipotezele formulate in cadrul cercetarii.

Studentii au fost destul de deschisi la idea introducerii unui astfel de curs, insa au avut si comentarii referitoare la aceasta schimbare. In primul rand modul de predare al cursului. Unii dintre studenti considera ca stadiul in care se afla predarea in sistemul din Romania nu permite realizarea cu succes al unui astfel de curs. Acesta ar trebui sa promoveze noi modalitati de instruire, care sa se bazeze pe cerintele studentului, sa fie practice si utile si sa stimuleze interesul studentilor. Ei considera ca nu exista foarte multi profesori pregatiti pentru un astfel de curs.

Intr-adevar cursul ar determina obtinerea unor performante mai mari in invatare datorita obiectivelor pe care le are: acela de a le transmite studentilor strategii de invatare, modalitati de utilizare si de schimbare a lor in caz de nereusita, tehnici de autocunoastere, de motivare, de control. Aceste calitati obtinute permit atat obtinerea performantelor pe parcursul anilor de studiu cat si dupa terminarea facultatii, de-a lungul intregii vieti.

Foarte multi studenti au subliniat necesitatea relizarii unui astfel de curs in anii mai mici ai scolaritatii, cand se formeaza deprinderile de invatare.

Studentul care are mai multe teorii articulate despre strategiile invatarii efective, in mod constant are performante mai mari in invatare. Nu este atat de importanta folosirea unor strategii de invatare cat folosirea constienta a strategiei. Din rezultatele cercetarii am realizat ca exista strategii pe care studentii nu le folosesc constient si astfel nu pot fi imbunatatite sau chiar schimbate in cazul in care nu sunt eficiente.

Cu toate ca subiectii considera ca au strategii de invatare independenta acest lucru nu se observa intru totul in exemplificarea acelora utilizate de ei. Repertoriul acestora este destul de restrans si este necesara imbogatirea lui, in special cu metode si tehnici noi de invatare care le-ar usura mult munca si i-ar pregati pentru situatii mai dificile.

Din raspunsurile lor am observat la unii o mica piedica in participarea lor la un astfel de curs, si anume aceea ca si-au format un stil propriu de invatare si nu mai au nevoie de alte indrumari. Am putea spune ca este o piedica in calea dezvoltarii pe de o parte, pe de alta parte lipsa motivatiei sau chiar necunoasterea sau intelegerea gresita a obiectivelor acestui curs.

Tocmai de aceea trebuie sa ne referim si la aspectele care ii motiveaza pe studenti si ce ar putea reprezenta o piedica pentru participarea lor la curs. Ne-a interesat in primul rand daca o motivatie pozitiva o reprezinta existenta unor profesori specializati, din raspunsurile primite se confirma aceasta ipoteza. Am observat ca studentii se bazeaza foarte mult pe profesor, pe scoala si tocmai de aceea este important sa le fie oferit acest sprijin dar totodata sa fie si motivati pentru a contribui mai mult la propria formare. O sarcina care presupune multa pricepere si forta de convingere din partea profesorului este sa stimuleze interesul elevului pentru ceea ce face, pentru capacitatile pe care le dobandeste astfel. Cu cat cel ce se educa reuseste sa preia aupra lui o parte din ce in ce mai mare din ceea ce face educatorul, cu atat el se va afirma cu adevarat ca un subiect al educatiei, ca un participant activ si lucid la opera propriei sale formatii.

Un aspect al invatarii extrem de important este instrumentarea elevului pentru crearea si folosirea abilitatilor sale de gandire si rationament pentru a atinge diverse obiective ale unei invatari complexe. Studentul trebuie sprijinit sa-si diversifice repertoriul strategiilor de gandire, de rezolvare de probleme si invatare, reflecand asupra lor, observand strategiile altora, sau prin instruire directa.

Studentii sunt constienti si afirma faptul ca a avea strategii de invatare ne poate ajuta sa facem fata orcaror situatii de invatare, sa realizam trensferuri de cunostinte pentru asimilarea altora noi. Referitor la momontele cand vor putea aplica aceste strategii ei nu au specificat doar locul de munca ci s-au referit la orice situatie.

Desi a fost idea unei singure persoane consideram ca este o idee interesanta, in special pentru ca studentii anchetati au specializarea in pedagogie, si anume aceea de a invata in cadrul cursului cum sa-i invatam pe altii cum sa invete, mai ales ca multe dintre persoanele care frecventeaza aceasta facultate sunt deja sau vor fi cadre didactice.

In ceea ce priveste importanta ghidurilor de invatare autoreglatoare, am observat ca studentii nu detin foarte multe informatii despre aceste ghiduri si prin urmare nici nu au studiat astfel de ghiduri. Totusi ar fi dispusi sa le studieze in momentul cand au nevoie de un sprijin , in momente cand scoala nu le mai poate oferi un astfel de sprijin. Asadar putem considera ca aceste ghiduri ar fi o continuare in formarea lor dupa ce termina scoala, confirmandu-se astfel ipoteza care considera studierea acestor ghiduri ca o contributie la autoformarea indivizilor.

Concluzia pe care o tragem este faptul ca studentii au nevoie de mai multa pregatire si ca universitatea trebuie sa contribuie si mai mult la aceasta formare a studentilor.

A invata sa inveti constituie unul dintre obiectivele dificile si permanente ale intregii activitati scolare.

Majoritatea educatorilor afirma ca eforturile investite in studiu, ca invatare sistematica, si chiar calitatea stilurilor de invatare ale elevilor sunt inferioare rezultatelor obtinute de ei in scoala. Ineficienta studiului pare uneori evidenta si persistenta atat la elevi, cat si la studenti, fiind socotita una din cauzele primare ale ramanerilor in urma la invatatura. (I. Neacsu- Metode si tehnici de invatare eficienta).

Sensul educatiei moderne este de a transmite bazele si metodele autoformarii individului de autoeducare pentru o viata intreaga, de a transforma omul care e educat de altii in omul care se educa pe sine insusi.

BIBLIOGRAFIE

Anderson, A. Learning strategies in physical education: Self-talk,                    imagery, and goal-setting online www.proquest.com).

2. Barna, A. (1995). Probleme teoretice si metodologice. Bucuresti: E.D.P.

3. Baban, Adriana. (2002). Metodologia cercetarii calitative. Cluj Napoca:

Editura Presa Universitara Clujana.

4. Bourner, T. (2003). Education & Training (Assesing reflective learning).

ABI, INFORM GLOBAL (online www.proquest.com).

5. Cerghit, I., Neacsu, I., Dobridor, I., Panisoara, I. (2001). Prelegeri

pedagogice. Bucuresti: Polirom.     

6. Ciolan, L. (2004). Cursul de Metodologia Cercetarii in Stiintele

Educatiei, Curs Manuscris, Facultatea de Psihologie si Stiintele

Educatiei. Bucuresti.

7. Fischbein,E. (1973). Elevii trebuie invatati cum sa invete. Bucuresti:

E.D.P.

8. Gibbons, M. The self directed learning handbook. Online www.self-

directedlearning.com.

9. Jinga, I. (2001). Managementul invatamantului. Bucuresti: Ed. Aldin.

10. Jinga, I., Negret, I. (1994).   Invatarea eficienta. Bucuresti: EDITIS.

11. Marinescu. Gh. (1995). Ghidul individual in invatamantul superior.

Bacau.

12. Neacsu, I. (1990). Metode si tehnnici de invatare eficienta. Bucuresti:

Ed. Militara.

13. Neacsu, I, (2006). Invatarea academica independenta. Ghid

metodologic. Bucuresti. (online - www.unibuc.ro).

14. Negovan, Valeria. (2004). Autonomia in invatarea academica-

fundamente si resurse. Bucuresti: Ed. "Curtea Veche".

15. Siebert, H. (2000). Invatarea autodirijata si consilierea pentru invatare.

Bucuresti: Ed. Institutul European.

16. Smith, P., Pellgrini, A. (2000). Psychology of education. Major

Themes. London and New York: Routledge Falmer.

17. Sprinthall, N., Sprinthall, R., Oja, S. (1994). Educational Psychology -

a Developmental Approach, 6^TH Edition

18. Travers, J. (1970). Fundamentals of Educational Psychology.

Pennsylvania: International Textbook Company.

19. Zimmerman, J., Schunk, D 1989). Self-Regulated Learning and

Academic Achievement. New York: Springer-Verlag.

20. Zörgo, B., Radu, I. (1979). Studii de psihologie scolara. Bucuresti:

E.D.P.

21. Vlasceanu, L. (1986). Metodologia cercetarii sociale. Bucuresti: Editura

Stiintifica si Enciclopedica.

22. www.ascilite.org.

23. www.proquest.com.

24. www.instituteoflearning.org.

25. https://www.studygs.net.

26. https://www.d.umn.edu/student/loon/acad/strat/time_man_princ.html.

www.how-to-study.com.

https://www.accelerated-learning-online.com/styles/default.asp.

29. https://ro.wikipedia.org.