Pedagogia si sistemul stiintelor pedagogice

PEDAGOGIA SI SISTEMUL STIINTELOR PEDAGOGICE[1]

Cuvinte cheie educatie, pedagogie, stiintele educatiei, intradisciplinar, interdisciplinar.

Educatia reprezinta unul dintre domeniile de cunoastere cu mari implicatii in vastul proces al dezvoltarii umane si sociale. Complexitatea sa este data de abordarile multiple care trebuiesc avute in vedere perspectiva adultului pe care o contine idealul educational, perspectiva subiectului aflat sub influenta educationala (nevoi si particularitati), perspectiva cadrului educational, aspecte institutionale sau neinstitutionale, aspecte statice (constante, valori) si dinamice ale procesului. Astfel, educatia se contureaza ca fapt pluridimensional, aflat sub incidenta abordarilor din domenii conexe filosofie, sociologie, psihologie, biologie, antropologie, economie, politologie, igiena etc.

Specificul discursului pedagogic asupra educatiei consta in perspectiva axiologic-normativa rolul major al pedagogiei nu este da a descrie fenomenul educational, de a observa ceea ce se petrece, ci insista pe ceea ce este bine si trebuie sa fie in perspectiva (C.Cucos).

Statutul pedagogiei ca domeniu de reflectie asupra fenomenului educational a facut vreme indelungata obiectul unor dezbateri aprinse, situate in jurul bine-cunoscutei interogatii Este pedagogia stiinta, tehnica sau arta?

Astazi majoritatea specialistilor afirma ca, desi pedagogia se infatiseaza ca o tehnica si chiar ca o arta (in cazul celor mai talentati dintre educatori) atunci cand ne referim la dimensiunea sa practic-aplicativa, ea a atins maturitatea epistemica a unei stiinte de sine statatoare, indeplinind toate rigorile are ca obiect de studiu fenomenul educativ si toate datele empirice si teoretice despre acest proces dispune de metode specifice sau adaptate de investigare si explicare a proceselor educative aspira la sistematizarea si rationalizarea domeniului educational prin determinarea de norme si legi (principiile pedagogice) si prin constituirea unui corpus unitar de concepte si teorii.

Astfel, pedagogia apare ca stiinta pozitiva care are in vedere realul concret, fenomenele observabile si cauzele explicabile. In acelasi timp, pedagogia intra in sfera domeniului filosofic prin reflexiile asupra valorii si prin prezenta finalitatilor educationale (C.Cucos).

Complexitatea domeniului cercetat si incapacitatea abordarilor traditionale de a raspunde unor probleme noi legate de fenomenul educational au condus la crearea unor ansambluri ideatice interdisciplinare - stiintele educatiei. Fenomenul, foarte frecvent in stiintele sociale ( interpenetrarea disciplinelor - Mattei Dogan, Robert Pahre), consta in crearea, la granita disciplinelor, a asa-numitelor campuri hibride, cele mai profitabile din punctul de vedere al inovatiei stiintifice.

Sistemul stiintelor educatiei include, alaturi de disciplinele pedagogice - nucleul tare al stiintelor educatiei - filosofia educatiei, psihologia educatiei, sociologia educatiei, statistica educationala, igiena scolara, economia educatiei, biopedagogie, ergonomia educatiei, etnopedagogie etc.

Pedagogia reprezinta stiinta de sinteza a educatiei, iar procesul dezvoltarii sale interne a condus la constituirea disciplinelor pedagogice sau a ramurilor pedagogiei.

Acestea pot fi grupate in trei categorii:

dupa nivelul de institutionalizare al educatiei: pedagogia prescolara, pedagogia scolara, pedagogia profesionala, pedagogia militara, pedagogia religioasa, pedagogia invatamantului superior, pedagogia adultilor, defectologia sau psihopedagogia speciala etc.

dupa gradul de studiere a unor laturi, sarcini sau forme ale educatiei: didacticile (metodicile), teoria educatiei, teoria instruirii, teoria evaluarii etc.

discipline care evidentiaza abordari diferite ale problematicii educationale: istoria pedagogiei, pedagogia comparata, pedagogia experimentala, prospectiva educatiei.