Nivelul interactional al managementului colectivului de copii

NIVELUL INTERACTIONAL AL MANAGEMENTULUI COLECTIVULUI DE COPII

Relatii interpersonale

Copilul stabileste relatii interpersonale , inca din fragile copilarie cu mama, cu familia sa, in timp ce pe masura dezvoltarii sale procesul de socializare se amplifica. Relatia copilului cu grupurile sociale in care se va integra dea lungul existentei sale vor exercita influenta deosebita atat asupra evolutiei sale ,ca persoana in permanenta devenire, cat si asupra randamentului activitatii desfasurate. Tipuri de relatii interpersonale in colectivul decopii:

1.Relatii de intercunoastere;

2.Relatii de intercomunicare;

3.Relatii socio-afective preferentiale;

4.Relatii de influentare;

Cu cat informatiile de care dispune cadrul didactic la un

moment dat despre copii si un anumit copil despre ceilalti colegi , sunt diverse si consistente, universal dinamic al interactiunilor este mai puternic.

Ionut, baietelul cu hipoacuzie poarta aparate auditive in ambele urechi iar copiii il priveau la inceput cu retinere curiosi, ocolindu-l chiar considerand ca neintelegand ce spun ei nici nu stiesa se joace . Le-am explicat ca el nu este bolnav si ca in urma unei raceli puternice are probleme de auz si deaceea nu a putut sa invete sa vorbeasca. Ionut se poate juca orice daca ei il vor invata cuvinte noi ca sa poata fii intelesi. Pe masura ce l-au cunoscut mai bine, barierele initiale au fost depasite.

Copiii ca si adultii resimt nevoia de a se informa reciproc,

de a comunica atunci cand intra in interactiune (anexa).

Inca de la venirea in gradinita am observat placerea copiilor

de a discuta despre ce au facut in ziua precedenta - despre o jucarie noua, ceilalti intreband de unde se poate cumpara, despre un desen animat la moda sau chiar despre evenimente din familie.

Acest tip de relatii presupun relatii de simpatie si antipatie .

In grupa mea toti copiii il simpatizeaza pe Ionut pentru ca este cuminte, nu-I loveste cu jucarii, este meeu vessel. Pe Tasi il evita fiindca e violent, imprevizibil, nu imparte cu nimeni jucariile si mereu nemultumit.

Colectivul de copii dezvolta o varietate de relatii si

interactiuni din care copilul deprinde o serie de norme si valori pe care le dezvolta pe termn lung.

Personal am observat influente de tip pozitiv si negative.

Copiii talentati la desen au reusit sa-I determine sip e altii sa exerseze pentru a fii mai buni la activitatile plastice (Maria doreste sa obtina diplome ca si Alexandra) Cei ordonati le-au insuflat si altora dorinta de a face ordine in sala de grupa, ori de cate ori situatia o cere.

Copiii obisnuiti ca acasa sa obtina ceva prin tipete, uneori

influenteaza negativ si pe unii colegi , care incep sa aiba acelasi comportament ( Tasi, Mircea).

Influenta educationala

A fi un cadru didactic performant inseamna a fi o prezenta semnificativa atat in viata obiectiva cat si in viata subiectiva a copiilor. Se cunosc patru factori care modeleaza influenteaza personala a cadrului didactic;

1. Relatia afectiva stabilita intre elevi si cadrul didactic. Daca relatia afectiva este pozitiva acest fapt va determina adoptarea de catre acopii a celor mai multe dintre atitudinile cadrului, iar in cazul unei relatii affective negative, se poate ajunge la reactii de respingere.

Luca, la grupa mica manca numai cateva feluri de mancare (in principal mancaruri pasate) .L-am ajutat sa ma cunoasca, sa se ataseze de mine si incet ,incet (dupa 2 luni) l-am determinat sa guste si alte tipuri de mancare.

Proiect: PROIECT DE ACTIVITATE - GRUPA: Mare -pregatitoare joc didactic: joc exercitiu "Vreau sa fiu scolar" Proiect: Evaluare finala-nivel i-pe domenii experientiale

2. Perceptia interpersonala - cadrul didactic-copil. Se refera la cunostintele, competenta si statutul cadrului didactic; modul in care sunt percepute toate acestea de catre copii determina influenta cadrului didactic asupra copiilor. Cand am studiat tema "Insecte" , Maria a fost impresionata de toate informatiile sip e parcursul saptamanii fetita mergea zilnic in parc sa urmareasca gandaceii, furnicile, sa le numere picioarele pentru a vedea daca sunt 6 si le poate include in categoria insectelor. Rebeca a spus mamei ca doamna educatoare stie atat de multe lucruri, chiar si cum se misca pamantul.

Vestimentatia mea , bijuteriile sunt observate de fiecare data de catre copii.

3. Folosirea in exces a influentei de catre cadrul didactic duce la crearea impresiei ca toate sarcinile cerute sunt plictisitoare, fara motivatie intrinseca.

Cand captarea atentiei facuta de educatoare este atractiva,

motivanta, copiii participa activ. Altfel, copiii au o atitudine de refuz.

In situatii de criza educationala , cand un copil perturba atmosfera, ma pozitionez langa el , comunicand tacit printr-o simpla mangaiere.

Gradul de individualizare a strategiilor de interventie ale

cadrului didactic ofera posibilitatea de a-si arata respectul fata de personalitatea fiecarui copil intensificand motivatia intrinseca, iar la nivelul relatiilor de grup se pot realize in timp nuclee in jurul unor lideri.

Un exemplu in acest sens este Alexandra, care stie sa aplaneze conflictele dintre copii . Am incurajat-o sa indeplineasca rolul educatoarei in jocurile organizate iar copiii o recunosc deja ca lider.

Comunicarea interpersonala

Din perspective managementului clasei a fost definita (level & Galle, London,1988) ca o "comuniune a elementelor cognitive, afective cu scopul de a transmite informatia, de a induce o emotie sau a da la iveala un comportament printr-un process de interactiune intre scris , visual, nonverbal, vocal, auditiv, symbolic".

Conform celor de mai sus se cunosc doua forme de comunicare interpersonala.

Comunicarea verbala are ca instrument de realizare

limbajul si ca modalitati de exprimare : comunicarea verbala simpla, convingerea si sugestia.

Comunicarea nonverbala are ca instrument de comunicare

elemente paralingvistice (se exprima atitudini interpersonale, stari affective dar consolideaza si ideile transmise).

Relatiile interpersonale din colectivul de copii sunt legate de procesele de comunicare a carei functii, cea metalingvistica este foarte importanta- cei care comunica sa se faca intelesi. Pentru a se face inteles cadrul didactic va trebui sa dezvolte o serie de conduite, cum ar fi :

explicarea termenilor folosind pauzele in vorbire sau

apeland la expresii suplimentare. In gradinita se apeleaza la astfel de explicatii cand apar cuvinte noi intr-un context, expresii cunoscute dar folosite cu alt inteles;

Precizarea punctelor de vedere din care cadrul didactic

abordeaza o situatie . In colectivul de copii sunt necesare explicatii suplimentare petru intelegerea unor sarcini, unor reguli de respectat.

Anticiparea inca din timpul proiectarii continutului

informational a multor nelamuriri care pot aparea in timpul desfasurarii activitatii. Aceasta conduita este adoptata frecvent in activitatile de cunoastere a mediului in care copiii adreseaza o serie de intrebari, mai ales referitoare la fenomene din natura iar educatoarea trebuie sa le anticipeze pentru a veni cu raspunsurile potrivit vocabularului copiilor si stadiului dezvoltarii gandirii lor . Incurajez copiii ca sa adreseze intrebari, in felul acesta participa activ si-si maresc volumul de cunostinte.

Un rol important in comunicare il au paraverbalul si nonverbalul.

Paraverbalul reprezinta modul cum "curge" vorbirea noastra. Monotonia discursului ii adoarme pe copii, vocea ridicata, strigata ingreuneaza intelegerea celor transmise. Discursul cadrului didactic se caracterizeaza prin volum, ritm, fluenta, tonalitate, articularea cuvinelor . La activitatile la care am asistat am observat ca o voce nepotrivita nu asigura o buna comunicare.

Volumul vocal trebuie sa fie mai tare la inceputul si la sfarsitul prezentarii pentru a sublinia obiectivele, concluziile. Anuntarea temei si precizarea obiectivelor se face cu o voce mai ridicata pentru a intra in atentia copiilor. La fel si concluziile desprinse in urma activitatii. Intr-o sala mai mica volumul vocii trebuie sa fie redus, pe cand intr-o sala mare poate fi ridicat dar nu tipat.

Ritmul vorbirii va fi variat pentru a nu se instala monotonia. La povestiri, lecture, vocea se moduleaza in functie de personaj, de momentul actiunii la care participa. Ritmul e de preferat a fi rar cand se subliniaza ideile principale dintr-o poveste, sintezele partiale sau finale in cadrul lecturilor dupa imagini sau observarilor.Ritmul rapid este folosit in pasajele de tranzitie.

Ruperile de ritm afecteaza intelegerea discursului. Atunci cand educatoarea povesteste , citeste sau explica ceva si este intrerupta de un factor perturbator, se rupe tot firul discutiei, atentia copiilor este distrasa si foarte greu se revine la starea initiala. Pauzele in vorbire sunt importante in anumite momente - pregatirea copiilor pentru o idée importanta, captarea atentiei.

Pauza emotionala are un impact deosebit asupra prescolarilor atunci cand se descopera un element surpriza, cand se anunta o actiune asteptata cu interes.

Tonalitatea trebuie sa fie normala ca vocea sa aiba multa caldura pentru ca iubirea sa fie perceputa de copii. Tonul se ridica pentru a sublinia idei esentiale sau pentru a solicita linistea(povestiri, explicatii, reguli).

Articularea cuvintelor - clara, distincta, corecta, fara omisiuni de silabe. Copiii sunt corectati in momentul cand ne aud toate sunetele din cuvinte. La activitatile musicale se executa exercitii de dictie prin pronuntarea silabisita a cuvintelor, in mod accentuat pentru a fi clar receptate si apoi cantata correct.

Nonverbalul se refera la modul in care privirea, corpul si gesturile insotesc vorbirea , amplificand sau reducand efectele acesteia asupra colectivului. O privire calda si un gest prietenos inseamna mult pentru un copil care tocmai s-a despartit de parinte, bunic. Nonverbalul ajuta la intelegerea mesajului transmis prin proza sau versuri.

Tot ceea ce inseamna comunicare interpersonala in colectivul de copii se prezinta ca fiind o componenta esentiala a managementului grupei - aflat in permanenta in atentia cadrului didactic.

C O N C L U Z I I

In urma parcurgerii teoriei despre managemetul colectivului de copii cu aplicarea in practica a aspectelor noi si constientizarea a ceea ce aplicasem anterior, pot conchide ca pentru educator, cunoasterea si stapanirea artei manageriale este esentiala. Cunoasterea managementului ca un process complex nu inseamna "dirijism' , iar managerii nu asigura imediat succesul unei actiuni.

Managementul grupei este un management partial, fiindca in acest plan predomina activitatile de predare , invatare, evaluare. Pe langa aceste activitati, educatorul culege si informatii despre copii, despre modul cum recepteaza ceea ce li se transmite, care sunt relatiil dintre copii, de aici rezultand posibilitatea de a identifica cai de inerventie si luare a deciziilor. Cadrul didactic este cel care reuneste toate resursele materiale , umane , resurse de ordin pedagogic si psihologic pe care le configureaza intr-o maniera proprie la nivelul colectivului sau . Un bun manager trebuie sa fie capabil sa realizeze schimbari profunde in cultura , climatul si instructia tuturor copiilor, sa introduca trategii care sa incurajeze colaborarea , toleranta, sporirea increderii in fortele proprii.

Stabilirea unor bune relatii , o comunicare corecta intr-un spatiu sanatos , organizat, cu respectarea regurilor convenite contribuie la formarea comportamentelor positive la copii si asigurarea unui management de succes.

BIBLIOGR AFIE

Ionescu Mihaela ,Managementul clasei, un pas mai departe in invatarea prin cooperare, Bucuresti, Editura Humanitas,2003

Iucu Romita, Managementul clasei de elevi, Iasi, Editura Polirom, 2000

Sirinian Lucretia , Petrescu Paloma, Management educational, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002