Cuvint inainte

Modernizarea invatamintului in Republica Moldova reprezinta o suita de actiuni cu trimitere directa catre o noua calitate umana a celui educat si a unei societati dorite, in stare sa raspunda asteptarilor pentru libertate, democratie, progres si spiritualitate.

In contextul conceptului educational pe care se construieste / reconstruieste invatamintul liceal, curriculum-ul cuprins in aceasta carte reprezinta o performanta notorie a stiintelor educatiei si a practicii educationale din licee, universitati si institutiile de cercetare. De aceea prezentul curriculum nu are doar valoarea unor documente normative pentru invatamintul liceal, dar si pe cea de exponent al unei viziuni stiintifice riguros structurate cu privire la obiectivele, continuturile si tehnologiile educationale in scoala contemporana. Este o experienta de pionierat pentru R. Moldova si cu atit mai mult ne bucuram pentru autorii care au realizat-o, deoarece demersul educational si stiintific performant readuc si dezvolta in actualitatea scolara valorile fundamentale ale umanitatii si pe cele nationale, le traduc in termeni de actiuni educationale proiectate.

Conceput sa raspunda imperativelor venite dinspre experienta scolara, cuirriculum-ul liceal are si o valoare culturala, stiintifica si educationala imanenta proprie, ca si o valoare prescriptiva si proiectiva pe coordonatele careia se inscriu aspiratiile legate de invatamintul liceal - satisfacerea trebuintelor vocationale pentru instruire si formare, dezvoltarea intelectuala si spirituala in ritm propriu, asigurarea unei instruiri diferentiate si a unui trunchi comun pentru formarea culturala generala, cresterea rolului comunitatii scolare in stabilirea registrului instruirii vocationale etc. - toate acestea urmind sa produca un nou liceu si o noua scoala in care elevii, profesorii si parintii sa devina asociatii ideii de libertate in educatie.

Diversificat sub aspect cultural, inglobind ideea de multiculturalitate in educatie, curriculum-ul liceal este totodata si un instrument institutional important de unificare conceptuala a invatamintului in R. Moldova, prin intermediul si in interiorul caruia tineretul studios - iar printr-un demers colateral, cadrele didactice si parintii - se formeaza ca cetateni ai aceleiasi patrii, indiferent de limba de instruire, cultura si tara de origine. Deschiderea multiculturala si intemeierea curriculum-ului pe conceptul invatamintului formativ, agreat in mod firesc de statele cu o democratie dezvoltata, sporeste speranta de integrare oportuna si eficienta a invatamantului din R. Moldova in sistemul de valori al civilizatiei europene, din care poporul nostru face parte prin unitatea de spatiu si istorie, pastrindu-si si imbogatindu-si filonul congenital al identitatii sale nationale.

Reperele conceptuale ale curriculum-ului liceal

Reforma curriculara este componenta centrala si, totodata, garantia reusitei reformei globale a invatamintului national.

Reforma isi propune sa marcheze desprinderea definitiva a invatamintului nostru de modelul uniform si rigid al perioadei depasite.

Reforma este proiectata sa raspunda in mod adecvat la schimbarile si provocarile fara precedent pe care le rezerva secolul urmator elevilor aflati actualmente in scoala. Din acest motiv, renovarile structurale din domeniul curricular sunt vazute la ora actuala ca elemente de generare si de dinamizare a tuturor celorlalte componente ale reformei.

Structura si componentele Curriculum-ului National¹

(Prezentare dupa: Proiectarea curriculum-ului de baza. Ghid metodologic. A. Crisan, V. Gutu, 1997, si Curriculum de baza. Documente reglatoare, grup de autori, 1997.)

Curriculum-ul National in R. Moldova reprezinta ansamblul experientelor de invatare prin care scoala asigura realizarea finalitatilor invatamintului, propuse de catre Legea invatamintului.

Curriculum-ul National este flexibil si deschis, fiind in masura sa ofere fiecarui tinar sanse egale si reale pentru identificarea si valorificarea deplina a propriilor posibilitati.

In Republica Moldova Curriculum-ul National include urmatoarele componente:

1. Curriculum-ul de baza: documente reglatoare inglobind acei indici care prin natura lor asigura coerenta procesului de invatamint si a rezultatelor instruirii si in baza carora se elaboreaza celelalte componente ale paradigmei curriculare.

Curnculum-ul de baza include:

• Obiectivele educationale generale ale sistemului de invatamint

• Obiectivele generale transdisciplinare

• Obiectivele pe trepte si niveluri educationale

• Obiectivele pe arii curriculare

• Obiectivele generale ale disciplinelor scolare

• Planul de invatamint de baza (planul cadru)

• Standardele curriculare (in curs de elaborare)

2. Curriculum-ul pe discipline cuprinde:

• Conceptia disciplinei

• Obiectivele generale ale disciplinei

• Obiectivele-cadru

• Obiectivele de referinta pe clase

• Continuturile invatarii

• Sugestii metodologice

Sugestii de evaluare

• Bibliografie

3. Manuale si ghiduri de implementare

Obiectivele educationale generale constituie o categorie curriculara esentiala. Definite la un nivel de abstractizare, acestea consemneaza asteptarile societatii, vizind atit parcursul scolar al elevilor in ansamblul sau, cit si performantele cele mai generale care ar trebui atinse de ei la capatul scolaritatii. Obiectivele generale constituie expresia optiunilor politicii educationale, precum si a tipului de personalitate care se presupune a fi format.

Obiectivele generale transdisciplinare constituie primul nivel de concretizare a obiectivelor educationale generale, fiind percepute ca un mecanism reglator la nivelul curriculum-ului national.

Obiectivele generale transdisciplinare sint modele care reies din structura personalitatii si din cea a experientei sociale in sens larg, vizind sintetic cunostintele (a sti), capacitatile (a sti sa faci) si atitudinile (a sti sa fii) pe care elevii ar trebui sa le interiorizeze in cadrul intregului parcurs scolar.

Obiectivele pe trepte si niveluri. Finalitati. Acest tip de obiective are, de asemenea, un caracter transdisciplinar, concretizat insa in cadrul unui anumit ciclu de mai multi ani scolari. Cu alte cuvinte, este vorba despre obiective transdisciplinare vizind actiunea educativa pe parcursul unei anumite trepte de invatamint (invatamantul primar, invatamintul gimnazial, invatamintul liceal etc.)

In concordanta cu politica educationala promovata in contextul reformei invatamintului, necesitatea sincronizarii cu finalitatile invtamintului liceal rom,nesc si, in consecinta, cu ale invatamintului european este evidenta:

• formarea capacitatii de a reflecta asupra lumii, de a formula si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostintelor din diferite domenii;

• valorizarea propriilor experiente, in scopul unei orientari profesionale optime pentru piata muncii si/ sau pentru invatamintul superior;

• dezvoltarea capacitatii de integrare activa in grupuri sociale diferite: familie, mediu profesional, prieteni etc.;

• dezvoltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gindire critica, luarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe;

• cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii in scopul implinirii personale si al promovarii unei vieti sociale de calitate;

• formarea autonomiei morale.

Obiectivele ре arii curriculare. Aceasta categorie pedagogica transpune obiectivele transdisciplinare la nivelul unor obiecte de studiu inrudite sau al unor grupe integrate de discipline. De exemplu, ariile curriculare: limba si comunicare; matematica si stiinte, stiinte socioumane etc.

Obiectivele generale ре discipline deriva din obiectivele ре arii curriculare si includ principalele categorii de cunostinte, capacitati si atitudini çare se structureaza prin studierea unei anumite discipline. Ca si in cazul altor tipuri de obiective generale, acestea comporta in formulare un anumit grad de abstractie. Obiectivele generale constituie, pe de o parte, sursa formularii obiectivelor de referinta ale fiecarei discipline, iar pe de alta parte, a obiectivelor de evaluare sau a celor operationale elaborate de catre profesor.

Planul- cadru pentru clasele Х-ХІІ este documentul reglator çare delimiteaza ariile curriculare, obiectele de studiu si alocarea de timp minima si maxima aferenta acestora. Planul de baza se constituie din doua elemente: curriculum-ul nucleu si curriculum-ul optional. in baza planului propus pot fi elaborate diferite variante ale planului de invatamint la nivelul de unitate scolara.

Standardele curriculare asigura conexiunea dintre curriculum si evaluare. Pe baza lor se vor elabora nivelurile de performanta ale elevilor, precum si testele de evaluare. Standardele constituie o categorie curriculara de baza, situindu-se alaturi de finalitatile pe sistem si pe cicluri de scolaritate, dar si alaturi de curriculum-ul de baza.

Componente - cheie ale curriculum-ului disciplinei scolare (Dupa: Proiectarea curriculum-ului de baza. Ghid metodologic. A. Crisan, V. Gutu, 1997)

Conceptia disciplinei include: teoria generala privind structura si continutul disciplinei; ierarhizarea obiectivelor educationale; sugestii generale metodologice si de evaluare.

Obiective generale ale disciplinei ( vezi p.2.1.)

Obiectivele-cadru rezulta din obiectivele generale si au un nivel inalt de generalitate si de complexitate. Ele se refera la formarea unor capacitati specifice disciplinei si sint urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu.

Obiectivele de referinta (Cf. Crisan, Al., et al., 1993) se elaboreaza in baza obiectivelor generale ale disciplinei si se exprima in termeni de actiune concreta, relative la o situatie educativa din programa scolara. Cu alte cuvinte, ele reprezinta etape partiale si succesive ale atingerii obiectivelor generale. Din punct de vedere pedagogic, acest tip de obiective trimite spre rezultatele propriu-zise recomandate, adica spre cunostintele obtinute de catre elevi, spre capacitatile, comportamentele si atitudinile vizate de procesul didactic. Obiectivele de referinta se elaboreaza, de obicei, pe discipline, pentru fiecare an de studiu si pentru fiecare domeniu de cunostinte, capacitati si atitudini.

Obiectivele de referinta sint cele care se coreleaza cu subiectul lectiei (unui grup de lectii). Ele se concentreaza asupra a ceea ce se doreste sa se realizeze prin subiectul abordat, asupra cunostintelor si capacitatilor pe care elevii trebuie sa le dobindeasca, asupra modului in care se va face predarea si evaluarea.

Aхarеa pe obiectivele de referinta din curriculum-ul scolar, in concordanta cu subiectul lectiei, este mult mai eficienta decit utilizarea unei liste de obiective generale (abstracte).

Atunci cind se elaboreaza lista de obiective pentru lectie (lectii), este foarte important ca acestea sa fie puse in concordanta cu domeniile respective ale obiectivelor transdisciplinare (taxonomii).

Obiectivul lectiei, formulat corect, are intotdeauna un echivalent in structura obiectivelor transdisciplinare sau a taxonomiei propuse. Invatarea poate fi considerata eficienta si deplina (formativa), daca in cadrul unui subiect al unui continut (teme) vor fi atinse obiectivele de toate nivelurile.

Obiectivele operationale definesc comportamentul elevului dupa ce acesta a parcurs o experienta de invatare. Ele se refera la performante masurabile si detectabile prin schimbari vizibile de comportament scolar. Obiectivele operationale sint de obicei deosebit de detaliate. Tocmai din acest motiv, ele reprezinta ultimul nivel in ansamblul ierarhiei obiectivelor. in cadrul lor, se specifica foarte clar performanta urmarita, precum si conditiile in care ea devine posibila. Datorita caracterului amanuntit al obiectivelor operationale, dar si al numarului lor relativ mare la care se poate ajunge, ele nu apar, de regula, la nivelul textului numit curriculum scolar, ci sint elaborate de cele mai multe ori de catre profesori si vizeaza unitati sau ansambluri de unitati de continut, abordate la nivelul unei anumite lectii sau al unor grupuri de lectii.

Obiectivele generale transdisciplinare, obiectivele pe trepte, cele pe arii curriculare si pe discipline au fost realizate folosindu-se modelul definirii lor in baza de cunostinte, capacitati si atitudini. O asemenea structurare a avut la baza considerente de ordin tehnic. Este, insa, de la sine inteles ca in expunerea lor a fost respectat in mod integrat, deci in fuziune, ceea ce este, de fapt, esenta abordarii curriculare.

Continuturile reprezinta unitati de cunoastere pe baza carora se pot atinge obiectivele de referinta si operationale. Ele apar in curriculum fie sub forma transpunerii pe coordonate didactice a unor capacitati reprezentative pentru domeniul vizat, fie ca model flexibil pe baza carora autorii de manuale pot oferi solutii pedagogice adecvate pentru desfasurarea actului educational.

Sugestiile metodologice se refera la formele, conditiile si mijloacele de predare-invatare.

Sugestiile de evaluare accentueaza rolul evaluarii performantelor elevilor: de a asigura un feed-back permanent si corespunzator pentru:

- corectia deficientelor in asimilarea de catre acestia a ofertelor de invatare;

- corectia diverselor demersuri didactice promovate de catre profesor;

- revizuirea / restructurarea unor elemente ale curriculum-ului propus scolii;

- perfectionarea continua a procesului de evaluare ca atare, efectuarea unor analize si prognoze, utile oricarui proces de decizie.

Tinind cont de prevederile curriculum-ului propus, de analiza diverselor puncte de vedere asupra tehnologiilor pedagogice si a tendintelor de dezvoltare a tehnologiilor pe plan international, se propune un model de tehnologii pedagogice indreptat spre formarea directa a proceselor psihice si a demersurilor intelectuale ale elevilor.

Principii privind invatarea, predarea si evaluarea

(Curriculum national pentru invatamintul obligatoriu. Cadru de referinta. Bucuresti, 1998.)

Principii privind invatarea

• Elevii invata in stiluri diferite si in ritmuri diferite.

• invatarea presupune investigatii continue, efort si autodisciplina.

• invatarea dezvolta atitudini, capacitati si contribuie la insusirea de cunostinte.

• invatarea trebuie sa porneasca de la aspecte relevante pentru dezvoltarea personala a elevului si pentru integrarea acestuia in viata sociala.

• invatarea se produce prin studiu individual si prin activitati de grup.

Principii privind predarea

• Predarea trebuie sa genereze si sa sustina motivatia elevilor pentru invatarea continua. '

• Profesorii invatatorii trebuie sa creeze oportunitati de invatare diverse, care sa faciliteze atingerea obiectivelor propuse.

• Profesorii si invatatorii trebuie sa descopere si sa stimuleze aptitudinile si interesele elevilor.

• Predarea nu inseamna numai transmiterea de cunostinte, ci si de comportamente si de atitudini.

• Predarea trebuie sa faciliteze transferul de informatii si de competente de la o disciplina la alta.

• Predarea trebuie sa se desfasoare in contexte care leaga activitatea scolara de viata cotidiana. Principii privind evaluarea

• Evaluarea este o dimensiune esentiala a procesului curricular si o practica efectiva in clasa.

• Evaluarea trebuie sa implice folosirea unei mari varietati de metode.

• Evaluarea trebuie sa fie un proces reglator care informeaza agentii educationali despre calitatea activitatii scolare.

• Evaluarea trebuie sa-i conduca pe elevi la autoapreciere corecta si la o imbunatatire continua a performantelor.

• Evaluarea se fundamenteaza pe standarde curriculare de performanta, orientate spre ceea ce va fi elevul la finalizarea parcursului sau scolar si la intrarea in viata sociala.

Evaluarea autentica urmeaza:

• sa scoata in evidenta mai degraba puterile fiecarui elev decit esecul acestuia;

• sa informeze factorii educationali, indicind ce sa se predea si cum sa se predea;

• sa fie multidimensionala, concentrindu-se asupra evolutiei sociale si emotionale ca si asupra evolutiei cognitive;

• sa includa o relatie de cooperare intre profesori si elevi;

• sa evidentieze importanta studiului; sa promoveze succesul si studiul optim pentru toti elevii;

• sa fie inteleasa usor de toti elevii.

Evaluarea contrastiva a programelor traditionale si a curriculum-ului scolar

Programele curriculare pentru liceu prezinta, in Republica Moldova, o prima incercare de dezvoltare, la nivelul scolii si al profesorului, a conceptului educational modern. Conform aceluiasi concept, programele vor fi supuse unor perfectionari continue in vederea adecvarii lor cit mai depline la universul, aspiratiile si capacitatile elevilor, la cerintele societatii.

Limbi straine

Nota de prezentare

Limba straina la treapta invatamintului liceal este considerata ca un instrument important de abordare si valorificare a unui nivel nou de cultura si civilizatie, ca un mijloc eficace de maturizare spirituala si intelectuala. Ea le ofera elevilor о diversitate mult mai mare de continuturi si un nivel mult mai inalt de cunostinte si aptitudini, in raport cu cele achizitionate la treapta invatamintului gimnazial, desi obiectivele generale, in globalitatea lor, sunt similare. Tinind cont de faptul ca elevii au deja о practica de 8 ani de invatare a primei limbi straine si, respectiv, 5 ani de invatare a limbii a doua, precum si ca ei poseda anumite capacitati de comunicare in diverse sfere ale vietii cotidiene, accentul se va pune pe dezvoltarea plenara a autonomiei elevilor, pe introducerea unui numar mai mare de variabile ale diferitelor domenii de cunostinte socioculturale, perfectionarea capacitatilor de receptor al comunicarii, restructurarea sferei continuturilor si redimensionarea acestora pe valorile culturii nationale si general umane, centralizarea atentiei pe cele trei sfere de dezvoltare a personalitatii: cognitiva (intelectuala), tehnologica (psihomotrica), atitudinala (motivationala-afectiva).

Curriculum-ul s-a constituit in baza componentelor-standard obligatorii pentru toate cadrele didactice din invatamint (conceptia disciplinei, obiectivele generale si standardele educatiei lingvistice) si a componentelor de referinta, nonobligatorii (activitati de comunicare si de invatare, metode si tehnici de lucru, criterii de evaluare a performantelor obtinute etc.). Acestea din urma vor permite cadrelor didactice sa materializeze componentele-standard intr-o viziune proprie, flexibila si functionala, conform nivelului de pregatire al clasei, de experienta si capacitatile elevilor, iar autorii de manuale alternative vor putea aplica variate si originale modele de selectare si structurare a unitatilor de continut cuprinse in curriculum, intr-o maniera pe cit posibil de inedita, asigurindu-se, astfel, libertatea actiunii didactice.

Fundamentul teoretic si metodologic al curriculum-ului de limbi straine pentru invatamintul liceal are un caracter sistemic si este determinat de о serie de factori de ordin social, politic, economic, cultural, pedagogic si psihologic, pe care au fost axate subcomponentele de baza: conceptia disciplinei, obiectivele generale, obiectivele de referinta pe ani de studiu, selectarea unitatilor de continut, activitatile de invatare, elaborarea tehnologiilor didactice si a criteriilor de evaluare a performantelor obtinute, structurarea capacitatilor cognitive, creative, reflexive, comunicative si de interactiune sociala, sugestiile metodologice.

Utilizarea unui material didactic variat - manuale alternative originale, texte literare si nonliterare, desene, picturi, gravuri, fotografii, inregistrari audiovizuale de calitate, fragmente din piese de teatru actualizate prin intermediul mijloacelor extralingvistice corespunzatoare (registrul vocii, intonatie, mimica, gest, miscari) - va contribui in mod inevitabil la practicarea unui invatamint activ, la dezvoltarea celor patru deprinderi integratoare, la formarea unei exprimari libere si personale, foarte apropiate sau chiar identice cu limba vorbita de nativi, deoarece, in situatii reale de invatare elevii memorizeaza mai bine vocabularul si mijloacele expresive ale limbii, isi imbunatatesc considerabil competentele lingvistice, exprimarea autonoma a gindurilor, orizontul cultural, capacitatile de analiza si sinteza.

Studierea unei limbi straine de mare circulatie si extensiune teritoriala va contribui in mod decisiv la 'formarea directa si integrata a demersurilor intelectuale si a proceselor psihice de percepere, memorie si gindire' (Proiectarea curriculumului de baza, p.8), la dezvoltarea capacitatilor, cunostintelor si atitudinilor personale, apte sa consolideze maturitatea elevilor intr-un mediu lingvistic diferit de cel al limbii materne. Limba straina, ca instrument si sursa de cunostinte specifice, va contribui si la formarea profesionala a elevilor, prin explorarea domeniilor altor discipline cu continuturi mult mai diverse si bogate, aceasta din urma favorizind in mare masura definirea intereselor si motivelor proprii fata de optiunile scolare si profesionale. in procesul de predare/invatare se vor dezvolta la о treapta superioara competentele lingvistice, iar prin raportarea strategiilor si activitatii individuale de invatare, de receptie si producere, tipice limbilor straine, la cele ale limbii materne, se va crea, drept consecinta, о conceptie unitara despre functionarea limbii ca sistem, a carei studiere se va efectua intr-un mod reflexiv si constiincios.

Cadru conceptual

Procesul de predare/invatare a limbilor straine in liceu este structurat in deplina corelare conceptuala si de proiectare curriculara cu procesul respectiv din invatamintul primar si gimnazial, centrindu-se, astfel, pe principiile continuitatii, trans- si intradisciplinaritatii obiectului de studiu, corelarii cunostintelor, complexitatii continuturilor s.a.

Curriculum-ul dat reflecta, ca si la treptele de scolaritate precedente, deplasarea accentului de pe invatamintul traditional informativ-reproductiv, centrat pe profesor si bazat pe continuturi precise, pe un invatamint formativ-dezvoltativ, centrat pe elev si bazat pe strategii de predare/invatare, acestea din urma avind menirea sa promoveze autonomia, creativitatea, adaptarea la caracterul labil al realitatii, ingeniozitatea elevilor. Obiectivele urmarite (extinderea si aprofundarea cunostintelor lingvistice, deprinderilor comunicationale, reprezentarilor socioculturale si formarii atitudinilor fundamentale) au fost corelate si cu particularitatile de dezvoltare intelectuala, psihologica si de virsta ale elevilor. S-au luat in considerare si alte aspecte ale invatamintului liceal, cum sunt, de exemplu, cele ce tin de pregatirea formativa a elevilor care, dupa sustinerea examenului de bacalaureat, se vor incadra direct in cimpul muncii, sau de particularitatile specializarii aprofundate in domeniul limbilor straine a elevilor ce aspira la continuarea studiilor in invatamintul universitar. Este deci important sa se tina cont de faptul ca pentru unii absolventi ai liceelor studiile se vor termina in aceasta etapa, ei urmind sa achizitioneze toata paleta de cunostinte, capacitati si atitudini necesare pentru utilizarea autonoma a limbii straine studiate in activitatea lor sociala si profesionala; pentru altii etapa liceala va servi drept pista ascendenta spre asimilarea noilor cunostinte si competente.

Dat fiind faptul ca nivelurile de pregatire ale elevilor admisi in invatamintul liceal sunt diferite, procesul instructiv/educativ se va structura in clasa a X-a pe principiul omogenizarii, consolidarii si extinderii cunostintelor dobindite in gimnaziu, in clasa a XI-a — pe calea extinderii si aprofundarii acestor cunostinte, iar in clasa a XII-a — pe principiul aprofundarii si sistematizarii cunostintelor si competentelor achizitionate in etapa liceala.

Definirea termenilor-cheie

Caracterul special al terminologiei utilizate conditioneaza talmacirea urmatorilor termeni-cheie:

Educatie lingvistica - formarea capacitatilor de comunicare prin cunoasterea sistemelor unei limbi si actualizarea acestora la nivelul celor patru deprinderi integratoare (audierea, vorbirea, lectura si scrierea).

Capacitati de comunicare - totalitatea cunostintelor, competentelor si atitudinilor unei persoane care fac posibila comunicarea (Vl.Pislaru).

Sistem lingvistic - ansamblu complex de elemente lingvistice (fonetica, fonologia, lexicologia, morfologia, sintaxa, stilistica, ortografia si punctuatia) care formeaza un tot intreg, organizat si unitar, si se afla in anumite relatii, conditionindu-se si influentindu-se reciproc.

Act de comunicare - forma de manifestare, orala sau scrisa, de receptare sau exprimare a individului, prin acte concrete de vorbire structurate pe cele patru deprinderi integratoare, prin intermediul carora se realizeaza comunicarea.

Educatie literara - formarea orientata a cititorului de literatura artistica originala prin intermediul interpretarii semiotice si hermeneutice a operelor literare.

Abordare semiotica - activitatea de descifrare (decodare, analiza, discernere, sinteza, discriminare etc.) a sensurilor imanente ale situatiei de comunicare (textului literar/nonliterar), a sistemelor limbii si structurilor limbajului poetic (Vl.Pislaru).

Interpretare hermeneutica - activitatea de interpretare a textelor literare/nonliterare, a situatiilor de comunicare si propriei activitati (depistarea valorilor semantice ale textului, descifrarea structurii limbajului poetic, efectuarea comentariului literar, interpretarea proprie a mesajului literar, expunerea impresiilor postlecturale, exprimarea de atitudini si motivatii etc.).

Cunoastere axiologica a literaturii - depistarea, discernerea si exprimarea critica personala asupra valorilor literare universale / nationale in baza interpretarii textelor literare.

Producerea de valori literare - actul transferului valorilor imanente comunicative din textul literar in valori ale constiintei cititorului (Vl.Pislaru).

Document online: Proiect didactic GRUPA : mare - animale mari si mici in ograda la bunici Document online: Proiect tematic-mijloace de transport- “cu ce calatorim?”

Textul - suport didactic

In treapta liceala de invatamint extinderea, aprofundarea si consolidarea cunostintelor, competentelor si atitudinilor se realizeaza prin intermediul textului literar si nonliterar. in curriculumul de fata textul este considerat ca о unitate comunicativa complexa, structurata pe о serie de parametri tipici textualitatii: coeziunea, coerenta, intentionalitatea, accesibilitatea, informativitatea, situationalitatea si intertextualitatea.

Textele vor reprezenta diferite genuri si specii literare (roman, nuvela, fabula, piesa, povestire, schita, poezie), vor fi variate prin diversitatea continutului (social, politic, economic, didactic, filozofic etc.) si a modului de prezentare (descriere, naratiune, explicare, argumentare, monolog, dialog, scheci s.a.).

Selectarea textelor va tine exclusiv de competenta autorilor de manuale si se va efectua in raport cu valorile promovate, cu gradul de intensitate semantica si stilistica a vocabularului, importanta civilizatoare a operei literare, gradul de utilitate a vocabularului, gradul de dificultate la proiectarea activitatilor de extindere, aprofundare si consolidare a competentelor lingvistice si a celor de transfer, precum si cu alte necesitati vitale si de comunicare.

Obiective generale

Obiectivele generale privind predarea/invatarea limbilor straine sunt definite in deplina conformitate cu politica promovata de stat in sfera invatamintului si deriva din obiectivele pe arii curriculare. Ele au menirea de a servi ca puncte de reper pentru formularea obiectivelor de referinta, a obiectivelor operationale si a obiectivelor de evaluare pe lectii, pe trimestre si ani scolari, subordonind si ghidind astfel intreaga activitate a cadrelor didactice si a elevilor pe intreg parcursul treptei liceale de scolaritate.

Aria conceptuala a obiectivelor generale este structurata pe modelul comunicativ-functional, adaptat la particularitatile de virsta si de dezvoltare intelectuala si psihologica a elevilor, si canalizeaza procesul de predare/invatare a limbilor straine pe cinci directii principale de activitate:

• extinderea, aprofundarea, consolidarea si sistematizarea cunostintelor lingvistice (functiile denotativa, gnoseologica s.a. ale limbii);

• extinderea, aprofundarea, consolidarea capacitatilor de comunicare (functiile comunicativa, fatica, conotativa s.a.);

• extinderea, aprofundarea reprezentarilor socioculturale (functiile reprezentativa, acumulativa, estetica);

• formarea unui univers afectiv si atitudinal coerent (functiile emotiva, estetica, metalingvistica, pragmatica-sociala s.a. ale limbii);

• insusirea si stapinirea unor metode, procedee si tehnici de munca intelectuala (functiile metalingvistica, instrumentala s.a. ale limbii).

• Primele doua directii de activitate didactica contribuie la formarea capacitatilor lingvistice si comunicative ale elevilor prin dezvoltarea in fuziune a deprinderilor integratoare, de receptare si de reproducere a mesajelor si celor de intelegere a regulilor, normelor si metodelor de structurare a comunicarii, prin valorificarea modului de functionare a limbii la toate nivelurile (fonetic, fonologic, lexical, morfologic, sintactic, discursiv etc.), constientizarea faptului ca limba, din punct de vedere structural-functional, reprezinta un sistem unitar de semne indisolubil legate intre ele si care se conditioneaza in mod reciproc. Prin achizitionarea capacitatilor lingvistice si comunicative elevul, in mod implicit, isi dezvolta capacitatile intelectuale de gindire, reactie, intuitie, abstractizare. El devine, astfel, о personalitate autonoma in stabilirea relatiilor de comunicare, se adapteaza la elementele situatiilor reale de activitate, se integreaza activ in diverse dezbateri, schimburi de idei, in expunerea ideilor proprii, a unor opinii, a unor observatii critice etc.

Predarea/invatarea limbilor straine isi propune de asemenea sa asigure premisele de extindere si aprofundare a reprezentarilor culturale in sensul de deschidere a elevului catre valorile materiale si spirituale ale tarii a carei limba se invata: realitati spatiale, vitale, de comportament, fapte istorice, sociale, economice, tehnologice, artistice etc. Altfel spus, elevul trebuie sa cunoasca realitatile de ordin geoeconomic, geopolitic, geocultural, sa stie ce este conceptia despre viata, societate si lume, vazute din diverse unghiuri. Receptarea acestor realitati va contribui la constientizarea faptului ca exista si alte modalitati de organizare a societatii, de clasare si exprimare a experientelor traite, alte modalitati de relationare cu semenii sai ori cu persoane de origine sociala sau etnica diferita etc., il va face sa inteleaga mai bine esenta apartenentei sale la о anumita comunitate etnica si sa se integreze, prin intermediul limbii straine, intr-un alt mediu lingvistic, spatiotemporal si cultural. Extinderea si aprofundarea reprezentarilor culturale se va efectua in baza corelarii cunostintelor de limba, acumulate de elevi anterior, cu valorile nationale/universale, vehiculate prin intermediul limbii straine studiate.

Dimensiunea afectiva si atitudinala a personalitatii elevului va cuprinde intreaga zona a vietii sociale, culturale si morale, precum si zona echilibrului personal si a sentimentelor. Interiorizarea valorilor culturale, nationale, universale, morale etc., vehiculate prin limba si literatura studiata, vor crea premise excelente pentru structurarea unui sistem axiologic coerent, a propriei dezvoltari intelectuale, afective si morale: initiativa si independenta in gindire, formarea capacitatilor de a-si stapini emotiile, respectarea diversitatii culturale, etnice si confesionale, dezvoltarea capacitatilor de reflectie critica asupra valorilor si normelor sociale, intelegerea si respectarea drepturilor omului etc.

Dimensiunea capacitatilor metodologice presupune dotarea elevilor cu instrumentele necesare de munca intelectuala, asa incit ei sa devina independenti si sa poata aplica aceste instrumente in procesul de invatare si in viitorul domeniu de activitate profesionala. Achizitionarea unei metodologii adecvate va permite elevilor sa-si dezvolte gindirea sub diferite forme de manifestare (notiuni, judecati, argumente, meditatii) si sa adopte atitudini de investigare, cautare, interpretare critica etc., pentru a intelege si a rezolva in mod independent problemele cu care se vor confrunta in activitatea lor cotidiana. ; _t Structurate pe modelul comunicativ-functional si, respectiv, pe cele cinci directii fundamentale de activitate didactica, obiectivele generale prevad ca elevii, la sfirsitul treptei liceale de invatamint, sa fie capabili:

1. A audia, a intelege si a interpreta de sine statator о ampla varietate de mesaje, orale si scrise, emise de interlocutori sau de mijloace de comunicare in masa a informatiei, utilizind in acest scop competentele comunicative achizitionate la treptele precedente de scolaritate.

2. A produce о ampla varietate de mesaje, orale si scrise, utilizind in mod autonom si personal tehnicile si procedeele de elaborare a mesajelor, coerenta si coeziunea discursiva, in deplina conformitate cu situatiile concrete de comunicare.

3. A considera lectura: a) un mijloc important de achizitionare de noi cunostinte; b) о sursa inepuizabila de dezvoltare perceptiva, imaginativa, intelectuala, motivational-afectiva, de gindire creativa etc.; c) un instrument de divertisment si de imbogatire a bagajului cultural, utilizind in acest scop tehnicile adecvate pentru decodarea valorilor semiotice si hermeneutice ale varietatilor de mesaje literare, nonliterare sau iconice.

4. A structura dimensiunea expresiva a personalitatii prin insusirea si reproducerea unui vocabular emotiv cit mai variat si a unor anumite structuri frastice prin angrenarea mijloacelor extralingvistice de comunicare (gesturi, mimica, postura corpului, intonatie etc.), prin folosirea adecvata a figurilor de stil etc., creind in acest scop situatii de comunicare cit mai adecvate, utilizind un limbaj cit mai autentic si spontan, apelind la о gama cit mai vasta de activitati (discursuri, simulari etc.).

5. A constientiza importanta cunoasterii unei limbi straine drept fundamentala in procesul de valorificare a sferei socioculturale si spirituale vehiculate prin limba si literatura tarii respective.

6. A poseda un ansamblu de capacitati, competente si aptitudini in vederea crearii unui univers afectiv si atitudinal corect, bazat pe respect, toleranta si solidaritate cu alte persoane, pe obiectivitate, argumentativitate si spirit critic, pe respectarea diversitatii culturale, etnice si confesionale, pe exersarea drepturilor si datoriilor civice, pe cunoasterea, respectarea si aplicarea valorilor general-umane, pe formarea capacitatilor de a-si intelege si domina emotiile etc.

7. Cunoaste, la nivel elementar, structura si functionarea sistemului limbii straine pentru о intelegere mai buna si exprimare in aceasta limba, ceea ce ar inlesni constientizarea structurii si functionarii limbii materne ca sistem unitar de elemente in permanenta evolutie, pentru о mai buna sesizare a asemanarilor si deosebirilor dintre limba straina si limba materna in vederea evitarii interferentei lingvistice in actele de comunicare sau la realizarea activitatilor de transfer dintr-o limba in alta.

8. A stapini о gama variata de strategii de invatare menite sa favorizeze achizitionarea de noi cunostinte, ordonarea didactica a materiei de studiu si a formelor de activitate, inzestrarea cu capacitati de a se produce in calitate de locutor / cititor, de explorator/emitent de acte de comunicare, devenind astfel independenti si responsabili de propria lor activitate.

Continuturi recomandate

A. Arii conceptuale tematice

Clasa a X-a

I. Individul si mediul social-uman

1. Conditia fizica. Sanatatea, igiena. Maladii, la medic.

2. Familia. Rudele. Oaspetii. Prietenii.

II. Individul si activitatile sale

1. Cumparaturile. La magazin. La piata. La cafenea, bar, restaurant.

2. Servicii: transportul, telecomunicatiile.

3. Activitati sportive si recreative (calatorii, excursii, biblioteca, sporturi).

III. Civilizatia si cultura

1. Elemente de geografie

2. Sarbatori si traditii.

3. Personalitati ilustre.

4. Televiziunea.

Clasa a ХІ-a

I. Viata tinerilor

1. Gusturi, pasiuni, interese.

2. Viata scolara

3. Organizatii ale tinerilor

4. Generatia tinara si problemele ei (conflicte, droguri, SIDA).

II. Cultura si civilizatie

1. Elemente istorice importante.

2. Teatru si cinema.

3. Publicitatea. Mass-media.

4. Muzica si arte plastice.

Clasa a XII-a

I. Civilizatie si cultura

1. Fragmente de literatura.

2. Scriitorul preferat.

3. Muzee si expozitii.

4. Arhitectura.

5. Interferente culturale europene.

6. Stiluri de viata.

II. Viata tinerilor

1. Moda.

2. Planuri de viitor. Curriculum vitae.

B. Elemente de constructie a comunicarii

Ordonarea, combinarea sa tratarea elementelor de constructie a comunicarii vor fi corelate cu tematica fiecarui an scolar in parte si vor tine in exclusivitate de optiunile autorilor de manuale. Abordarea materiei lingvistice se va efectua din perspectiva practicii rationale si functionale a limbii, in variantele ei orala si scrisa.

La structurarea textului oral se va tine cont, de asemenea, de organizarea logico-semantica a mesajului (selectarea vocabularului, organizarea lui in unitati sintactice, expresivitatea in vorbire etc.), precum si de organizarea textului dialogat si monologat (formule de initiere, mentinere si incheiere a unui dialog, organizarea monologului informativ etc.).

La structurarea textului scris se va tine cont de organizarea acestuia (scopul, documentarea, partile componente, utilizarea semnelor de punctuatie), de stilistica grafica (scrierea caligrafica, asezarea in pagina, sublinierile etc.), de contextele de realizare (scrierea functionala: notite, teme, lucrari trimestriale), de scrierea reflexiva: relatari de fapte si intimplari personale, scrisori familiale sau de felicitare etc.; transformarea textului dialogat in text narativ (rezumatul, povestirea).

Prezentarea materiei lingvistice noi se va efectua de fiecare data pe baza actualizarii cunostintelor asimilate, precum si pe consolidarea si extinderea acestora.

Astfel, in clasa a X-a, clasa de recuperare si consolidare a cunostintelor, se va purcede la recapitularea materiei lingvistice asimilate in clasele precedente, precum si la racordarea acesteia la continuturile tematice respective. Accentul se va pune pe automatizarea standardelor structurale si formale in scopul manipularii lor cu un grad de dezinvoltura mult mai sporit decit in clasele gimnaziale. Clasa a XI-a, clasa de aprofundare si extindere a cunostintelor, aptitudinilor si deprinderilor elevilor, va constitui о noua avansare spiralata in domeniul continuturilor lingvistice si va permite asimilarea in profunzime a notiunilor de metalimbaj gramatical. Clasa a ХІІ-a, clasa de aprofundare si finalizare a studiilor, va orienta activitatea elevilor spre largirea, consolidarea si recapitularea materiei lingvistice. Structurile formale ale limbii vor fi preponderent predate si asimilate in micro-contexte, cu suportul conectorilor pragmatici, lexicali si formali.

In vederea unei structurari cit mai coerente a comunicarii, la exprimarea materiei lingvistice se vor indica si unele exemple concrete de abordare functionala si aplicativa a acesteia. Prezentarea semantico-functionala si gramaticala va tine cont de:

1. Functiile de comunicare

1.1. Relatii de civilitate: salutare, prezentare, stabilire de contacte, oferte si multumiri; simpatii, incurajare, ostilitate, scuze, doleante.

1.2. Influente exercitate asupra altora: incitare la actiune; ordine pozitive/negative; sfaturi, dorinte, solicitari

1.3. Aprecieri: aprobare, dezaprobare, calificare, comparatie; preferinte, indiferenta, contrarietate, deceptie, placere, regret, surpriza.

1.4. Informatie: cerere de informatie, oferta de informatie.

1.5. Discutii: acord/dezacord, argumentare, cauza/consecinta, conditie/ipoteza, opozitie; relansarea argumentarii, ruptura argumentarii.

2. Raporturile modale (subiective)

2.1. Punctul de vedere al locutorului: gradul de certitudine, capacitate/incapacitate, posibilitate/ imposibilitate, vointa/lipsa de vointa, obligatiune/necesitate, permisiune/lipsa de permisiune.

2.2. Atitudini afective: exclamari, insistente, mirare, regret, bucurie.

2.3. Exprimarea ipotetica: conditie reala, posibila, virtuala.

3. Categoriile semantico-gramaticale

3.1. Componentii fundamentali ai enuntului: exprimarea unei actiuni; exprimarea unei activitati involuntare; exprimarea unei activitati mentale.

3.2. Alte elemente ale enuntului

calificare: atribuirea calitatii, proprietatii; comparatia;

• cuantificare: posesie, adjective si pronume posesive.

3.3. Apartenenta:

• agent, cauza, mod, mijloc, subconstient, destinatie, tel.

3.4. Reperaj:

• repere spatiale: cuvinte interogative demonstrative, numeral, conjunctii;

• repere temporale: cronologie fundamentala (in raport cu prezentul);

• repere temporale complementare: in raport cu trecutul, de anterioritate, de simultaneitate, de posterioritate;

• repere actuale: stare temporara, permanenta; proces instantaneu, durativ, rezultativ, expectativ, iterativ;

• repere logice: adunare, enumerare, inlocuiri, contrast, reformulari, cauza, consecinta.

Continuturile de mai jos nu constituie un scop in sine al invatarii limbii straine in liceu. Ele sunt doar mijloacele prin care se realizeaza comunicarea. Ca atare, autorii de manual si profesorii vor evita transmiterea cursurilor universitare de lingvistica in cadrul unor lectii speciale de gramatica. Se va recurge in schimb la exercitii in care sa fie cuprinse elementele de mai jos si la situatii de comunicare pentru integrarea si mobilizarea lor.

LIMBA FRANCEZA

Clasa a X-a

І. Lexicul

II. Fonetica

Intonatia

• Intonatia frazei negative si afirmative. Raspunsuri la negatie si afirmatie.

• Intonatia frazei exclamative si imperative. Intonatia frazei interogative.

Accentuarea

• Accentul grupului ritmic.

• Tipuri de legatura. Legatura si inlantuirea in grupul fonic.

III. Morfosintaxa

• Ordinea cuvintelor.

• Substantivul

• Numarul (singular, plural, pluralul regulat, neregulat).

• Genul masculin, feminin.

Articolul

Articolul (hotarit/nehotarit, partitiv, contractat, elide).

• Omiterea articolului (in fata numelor proprii, denumirilor de orase, de riuri, adverbelor si substantivelor de cantitate beaucoup de/bien des choses).

Adjectivul

• Adjective posesive (pentru un singur obiect posedat/mai multe obiecte posedate).

• Adjective demonstrative. Substituirea adjectivelor demonstrative cu articolulu hotarit (ce chanteur - le chanteur).

• Adjectivele calificative. Genul adjectivelor. Exceptii (roux-rousse, fmis-fraiche etc.). Formarea pluralului. Gradele de comparatie ale adjectivelor.

• Adjectivul numeral: numeralele cardinale si ordinale, numeralele fractionare, operatiile aritmetice. Pronumele

• Pronumele personale (accentuate, neaccentuate). Locul pronumelor complemente.

• Pronume posesive.

• Pronume demonstrative.

Verbul

• Modul indicativ (prezentul, perfectul compus-conjugarea cu avoir si etre); viitorul simplu; imperfectul; timpurile imediate; mai mult ca perfectul; concordanta timpurilor.

• Modul conditional (conditionalul prezent si trecut); concordanta dupa si conditional.

• Modul subjonctiv. Subjonctivul prezent si trecut; concordanta timpului prezent si celui trecut ale subjonctivului.

• Modul imperativ

Diateza

• Diateza activa.

• Gerunziul

• Participiul trecut si acordul participiului trecut

• Adverbul: formare, grade de comparatie, locul

• Vorbire directa si indirecta

Clasa a XI-a

І. Lexicul

• Semantica cuvintului

• Formarea cuvintelor prin compunere

• Frazeologisme. Abrevieri. Sigle.

II. Fonetica

• Accentul.

III. Morfosintaxa

Fraza

• Exprimarea consecintei

• Elipsa

• Pronumele in adjectivele relative in nehotarite

• Pronumele adverbiale: en, y

Verbul

• Modul subjonctiv imperfect. Mai mult ca perfectul (recunoasterea). Subjonctivul in subordonatele relative: dupa superlativ, dupa un pronume nehotarit, dupa verbele si expresiile de dubiu la forma intero-negativa (crois-tu qu'il vienne?).

Interjectia.

Conectori:

• premierement, tout d'abord;

• par consequent, en consequence, d'ici-la, suite a, compte tenu de, quand bien meme, ensuite;

• finalement, au bout de compte, enfin, en guise de conclusion;

• par rapport a, par contre, au contraire, a difference de;

de toute facon, a plus forte raison, d'autant plus que;

• Aa veut dire que, c'est-a-dire, en bref, autrement dit;

• ceci dit, comme je l'ai deja mentionne.

Clasa a XII-a

I. Lexicul

• Polisemia, sinonimie, antonimie, paronimie, omonimie.

• Comparatia, metafora, personificarea, ironia, metonimia.

• Lexic stilistic functional: juridic, stiintific, publicistic.

III. Morfosintaxa

• Subordonatele introduse prin: sans que, tandis que, pourvu que, bien que, afin que.

Verbul

• Participiul prezent.

• Timpurile anterioare (recunoastere).

LIMBA SPANIOLA

I. Fonetica

• Accentul

• Intonatia. Intonatia in propozitiile afirmative/negative, in propozitiile enumerative complete /incomplete, in propozitiile interogative cu intrebari generale, partiale sau cu continut alternativ.

II. Morfosintaxa

Substantivul: genul, numarul.

Adjectivul: terminatii, numar, grade de comparatie

Articolul

• Articolul zero (casa, libro. tostador).

• Articolul hotant.

• Articolul nehotarit.

• Categoria de gen si numar.

Adjective pronominale posesive.

• Adjective pronominale demonstrative

Numeralul: cardinal, ordinal, operatii aritmetice.

Pronumele personal

• Formele tonice si atone ale pronumelui personal. Pronumele personal de politete si utilizarea lui.

• Pozitia enclitica obligatorie a pronumelor personale atone.

Pronumele posesiv

Pronumele demonstrativ

Pronumele reflexiv

Pronumele interogativ

Verbul

• Modul. Moduri personale: indicativul, conjunctivul. Moduri nepersonale: infinitivul, participiul, gerunziul. Intrebuintarea lor.

• Diateza (activa, reflexiva, pasiva).

Conjugarea verbelor la indicativ si conjunctiv

• Corespondenta timpurilor.

Verbele ser si estar si intrebuintarea lor.

Adverbul: grade de comparatie.

III. Sintaxa

Propozitii afirmative, interogative, imperative, exclamative.

Clasa a XI-a

I. Lexicul

• Expresii idiomatice.

II. Morfosintaxa

Substantivul.

Adjectivul

• Acordul adjectivului cu substantivul (Ana estudia la lengua у literatura espaOolas. Su magnIfica valentIay estilo).

Locul adjectivului. Formule de adresare afectiva.

• Exprimarea nuantelor de stima, apreciere, politete, afectivitate. Articolul

• Omiterea articolului hotarit.

Adjectivul pronominal interogativ

• Forme. Particularitati de utilizare.

Adjectivul pronominal de identificare si intarire

• Adjectivul pronominal negativ si nehotarit.

Numeralul

• Numerale fractionare

Pronumele relativ

• Formele pronumelor relative

Pronumele de identitate si intarire

• Forme si echivalente romanesti (acelasi / insusi, chiar). Identificarea / evidentierea persoanei (Vendr-n los mismos, como siempre. Yo mismo lo he visto).

Pronumele nehotarit

• pronumele negativ.

Modul imperativ

V Imperativul afirmativ al verbelor regulate /neregulate (Ляг, ре, sa/, dz, роп, se, ten, ven). Formele , verbelor pronominale la persoana a II-a plural (Ysentaos!). Pozitia enclitica a pronumelor , personale atone (YLavaos las manos! –Ylavaoslas!).

Imperativul negativ. Forme. Intonatie. Propozitii prohibitive.

Modul conditional

Moduri nepersonale

• Infinitivul.

• Participiul.

Clasa a XII-a

I. Lexicul

• Polisemie, omonimie, sinonimie, antonimie, paronimie.

• Metafora, comparatia, metonimia, personificarea, epitetul.

• Vocabular stilistic-functional (stiintific, tehnic, juridic-administrativ, publicistic, argotic).

• Maxime, sentinte, aforisme.

II. Morfosintaxa

Substantivul

• Valori expresive: metafore, comparatii, hiperbole, metonimii, sinecdoce, repetitii, personificari, alegorii, antiteze.

Adjectivul

• Valori expresive: epitet metaforic.

• Adjectivarea. Translatori: prepozitii (telegrafia sin hilos, cocina a gas), topica (mujer muy leIda, hambre fatigado, medias caprUn, yeguas pura sangre).

Verbul

• Perfectul anterior. Valoarea temporala a perfectului (recunoastere).

Viitorul anterior (recunoastere). Valoarea temporala.

• Constructii imprersonale

Constructii impersonale cu: verbe ce exprima diverse fenomene ale naturii, verbe tranzitive sau intranzitive folosite la persoana a ПІ-a, diateza activa

Adverbul

• Valori expresive: epitete, repetitii, formule eliptice.

III. Sintaxa

• Relatori: cuando, antes de que, luego de ctue, mientras que, cuanto, en cuanto, asl que, tan pronto como, apenas, despues de que, desde que etc.

LIMBA ENGLEZA

Clasa a X-a

In clasa a X-a vor fi recapitulate categoriile gramaticale de baza ale substantivului si verbului si ale determinantilor acestora, studiate in ciclul gimnazial.

I. Lexicul

• Mijloace de formare a cuvintelor: derivare, compunere, conversie.

• Monosemia/polisemia, cuvinte cu sens larg (do, get, make).

• Sinonimia: sinonime absolute si sinonime semantice.

II. Elemente de morfosintaxa

Substantivul

• Exprimarea genului substantivelor prin sufixare (-ess), compunere (he/she cat, boy/girl friend etc.).

• Categoria numarului, substantive colective folosite cu verbe la plural. Substantive singularia si pluralia tantum. Substantive numarabile si nenumarabile: modalitati de exprimare a numarului la substantive nenumarabile (a piece/bit/slice of N).

Exprimarea cazului posesiv - N1 's N2 vs.; constructia prepozitionala N_t ofN₂; forma posesiva absoluta (I go to the dentist's).

Articolul

• Folosirea articolelor hotarit, nehotarit si 'zero' in functie de categoria semantica a substantivului (such is life - the life they lead) si in diverse expresii idiomatice (to lose interest, with the help of etc.).

Determinanti cantitativi

• Adjective cardinale si ordinale.

• Pronume nehotarite: some, any, по,

• (A) little, much cu substantive numarabile si (a)few, many cu substantive nenumarabile.

• Operatorul de totalitate all: all adj. (Не is all right now); all adv.(all over the world); all N (All men are here).

• Each vs every.

• Enough –ideea cantitatii suficiente.

Adjectivul

• Adjective simple, derivate, compuse (unpredictable, long-legged).

• Ordinea adjectivelor intr-un lant determinativ (adjectivele care indica о calitate intrinseca se plaseaza mai aproape de N, cele de atitudine — cit mai la stinga de N).

• Gradele de comparatie (de superioritate si inferioritate).

Adjective demonstrative, posesive.

Pronumele

• One in functie pronominala.

• Pronume personale (2 cazuri), posesive, reflexive, reciproce.

Verbul

• Folosirea formelor aspectuale Simple/Continuous/Perfect/Perfect Continuous la cele trei timpuri.

• Diateza activa vs. diateza pasiva. Specificul pasivizarii verbelor cu doua complemente (a se compara cu limba romana): We were shown the sights, Не is spoken about etc.

• Modul imperativ;imperativul analitic cu verbul let.

• Folosirea verbelor modale.

Adverbul

• Gradele de comparatie la unele categorii de adverbe.

• Consecutivitatea in care sunt folosite mai multe adverbe.

III. Sintaxa

• Ordinea cuvintelor in enunturi (neutre si emfatice); structuri emfatice it is (was)who/that

• Concordanta timpurilor.

• Specificul propozitiei engleze: folosirea obligatorie a subiectului (in comparatie cu romana) – This/There (is/are) introductivi.

Clasa a XI-a

I. Lexicul

Valoarea denotativa si cea conotativa a cuvintelor.

• Omonimele: omografia si omofonia; paronimele.

• Formarea cuvintelor prin compunere: telescopie (smoke + fog = smog).

• Lexic comun si lexic specializat.

II. Elemente de morfosintaxa

• Verbul, modul subjonctiv.

• Tranzitivitatea verbului (verbe monotranzitive si bitranzitive). Structuri de tipul: want something /to do something, want somebody to do something.

• Constructii infinitivale (too high for те to teach, the last to leave, we must waitfor the point to dry).

• Verbele cu prepozitii pe cale de idiomatizare (to make up for the lost time).

• Exprimarea gradatiei cu determinantii adjectivelor si verbelor.

• Indicarea pozitiei extreme pe scara -very, (very) much, a great deal.

• О intensificare neinsemnata a sensului -quite, rather, fairly, considerabty etc.

• Diminuarea efectului - bit, little, slightly.

III. Sintaxa

Tipurile de propozitii interogative.

• Propozitii secundare conditionale: if, unless.

• Propozitii secundare comparative: as if, as though.

• Propozitii secundare concesive: though, although.

• Propozitii secundare de scop si rezultat: so (that), in order (that).

• Propozitii secundare de cauza: because.

• Propozitii secundare atributive.

Clasa a XII-a

I. Lexicul

• Formarea cuvintelor: lexicalizarea formei pluralului la substantive (color - colours 'culori', colours - 'drapel').

• Conversie: sintagma V., de exemplu: Don't 'how you do'at те!

• Metafora, comparatia, metonimia, personificarea.

II. Fraza

• Intrebari-ecou (rugamintea de a repeta).

• Omiterea informatiei: propozitii eliptice, sloganuri, exclamatii, apeluri de alarma.

• Cazuri de omitere a relativului that.

III. Elemente de gramatica a textului

Folosirea conjunctiilor, adverbelor conjunctive si altor marci discursive cu scopul inlantuirii propozitiilor si a frazelor intr-un discurs marcat prin coeziune si coerenta:

• pentru introducere (to begin with, firstly);

pentru asigurarea legaturii logice in continuare (moreover, furthermore, what is more, by the way, however, consequently);

• pentru incheiere, recapitulare (finally, to sum up);

• pentru diferentiere (or rather, onehas to distinguish between);

pentru emfaza (besides, anyway);

pentru exemplificare, desfasurare, comentariu (Let те give you an exemple. That is to say, In otherwords, Obviously, Strangelyenough,..,);

• pentru reluarea gindului (As I have mentioned before, as to/as for).

LIMBA ITALIANA

Clasa a X-a

I. Lexicul

Sensul propriu si cel figurat al cuvintelor: Lexicul din mass-media si specificul acestuia. Familii de cuvinte.

II. Fonetica

Cazurile de interferenta fonetica in cadrul sistemului de vocale si superarea acestora. Silaba. Particularitati de pronuntare si ortoepie. Pauzele.

III. Morfosintaxa

Substantivul

Genul substantivelor. Particularitati. Substantivele invariabile. Numarul substantivelor.

• Articolul definit. Prepozitiile articulate. Adjectivele demonstrative. Articolul indefinit si cel partitiv.

• Determinanti totalitari.

• Determinanti de identitate.

• Determinanti limitativi. Determinanti limitativi cardinali si ordinali.

• Determinanti de intarire (stesso, medesimo).

• Pronumele personale.

Adjectivul

• Genul. Alternante in bazele adjectivale.

• Categoria intensitatii si mijloacele de exprimare ale acesteia.

Verbul

• Flexiunea verbelor.

• Modul, timpul, persoana si numarul verbului.

• Paradigma verbelor (conjugarea).

• Concordanta formelor verbale ale indicativului.

• Vorbirea directa si vorbirea indirecta.

Adverbul

• Adverbe derivate de la adjective.

• Grade de intensitate.

IV. Sintaxa

• Tipuri de propozitii: afirmativa, negativa, interogativa, exclamativa.

Clasa a XI-a

• Valoarea denotativa si conotativa a cuvintelor.

• Abrevierea (acronimele, siglele).

• Imbinari frazeologice libere si ideomatice.

II. Fonetica

• Accentul si valorile sale, interferente de accentuare la conjugarea verbelor italiene.

III. Morfosintaxa

Substantivul

• Substantive singularia tantum si substantive pluralia tantum. Substantive cu о forma la singular si doua forme la plural.

• Modalitati si particularitati de formare a femininului animat,

• Determinanti relativi, interogativi, exclamativi.

Folosirea formelor pronumelui personal la cazul complementului indirect introdus cu prepozitia di.

• Folosirea formelor pronumelui personal tonic indirect cu prepozitia a.

Pronume indefinite

• Pronume indefinite cantitative, comparative, totalitare, non-totalitare. Particularitati ale formei de plural a pronumelor indefinite comparative.

• Si impersonal si si pasiv.

• Folosirea formelor verbale in subordonate.

• Diatezele activa si pasiva ale verbelor.

• Interjectia.

IV. Sintaxa

• Exprimarea cauzei, conditiei, consecintei.

• Propozitii eliptice.

I. Lexicul

• Lexicul special. Lexicul publicistic.

• Parimiile (proverbele, zicatorile). Maxime si aforisme.

• Polisemie, sinonimie, antonimie, paronimie, omonimie.

• Metafora, comparatia, metonimia, personificarea.

II. Morfosintaxa

• Pronumele si adjectivele posesive.

• Pronumele si adjectivele determinative. Pronumele si adjectivele indefinite.

• Pronumele si adjectivele de identitate. Particulele pronominale ne, ci, vi.

Pronumele de politete. Modalitati de folosire.

Adjectivul

Verbul

• Folosirea modurilor si formelor verbale.

• Folosirea conjunctivului si indicativului in diferite tipuri de subordonate.

• Principalele reguli de concordanta a timpurilor in subordonate cu indicativul, conditionalul si conjunctivul. Schema concordantei timpurilor.

• Formele modurilor nonpersonale (infinitivul, participiul, gerunziul).

LIMBA GERMANA

Clasa a X-a

I. Lexicul

• Sensul propriu si sensul figurat al cuvintului.

Mijloacele de formare a cuvintelor (derivarea prin prefixe si sufixe, compunerea, familii lexicale).

• Lexicul din mass-media.

II. Fonetica

• Accentul.

• Intonatia. Intonatia in propozitiile afirmative cu ordinea directa si indirecta a cuvintelor. Intonatia in propozitiile negative, interogative, exclamative.

III. Morfosintaxa

Substantivul

• Genul si numarul.

• Formarea pluralului.

Articolul

• Articolul hotarit si articolul nehotarit. Particularitati de utilizare.

• Omiterea articolelor (inaintea numelor proprii, denumiri de tari, orase etc.).

• Contopirea articolului cu prepozitii (inAdasains, beiAdemabeim).

Numeralul

• Numerale cardinale si ordinale.

Adjectivul

• Acordul adjectivului cu substantivul.

• Topica adjectivului.

• Declinarea adjectivelor.

• Gradul pozitiv, comparativ, superlativ. Comparative neregulate (gut - besser - am besten). Pronumele

• Pronumele relative (der, welcher, wer, was).

• Functia dubla a pronumelui relativ (de substantiv si conector conjunctional).

Utilizarea pronumelor personale, posesive, demonstrative, reflexive, nehotarite, negative.

Verbul

• Moduri personale

• Indicativul. Conjunctivul. Imperativul.

• Timpul si aspectele lui

• Diateza.

• Conjugarea verbelor.

• Corespondenta timpurilor (prezent, imperfect, perfect, mai mult ca perfectul, viitorul I si viitorul II, formele imperativului).

Prepozitia

• Pozitia prepozitiilor. Prepozitiile cu dativ si acuzativ (an, auf, in).

Adverbul

• Adverbele afirmative si de negatie.

IV. Sintaxa

• Propozitii enuntiative, exclamative, interogative.

Clasa a ХІ-a

I. Lexicul

• Frazeologisme. Abrevieri, acronime, sigle.

II. Fonetica

• Grupul fonetic

Intonatia. Intonatia in propozitiile exclamative. Intonatia imperativa in enunturile ce exprima un ordin, о porunca, о rugaminte, о implorare.

• Pauza. Pauza finala absoluta.

III. Morfosintaxa

Substantivul

• Singularia tantum (die Milch, der Zucher), pluralia tantum (die Kosten, die Zinsen).

Numeralul

• Numerale fractionare. Tehnica formarii ^l/₂ (ein halb).

• Numerale distributive (zu drift).

Pronumele

• Pronumele interogativ.

• Pronumele reciproc.

• Pronumele nehotarit.

Verbul

Moduri nepersonale.

• Infinitivul. Formele infinitivului. Constructii infinitivale. Frazele infinitivale.

• Participiul. Formarea participiului. Participiul I si participiul II. Acordul participiului.

Adverbul

• Gradele de comparatie ale adverbelor.

IV. Sintaxa

Fraza simpla

• Prepozitia. Prepozitia in calitate de conector sintagmatic. Prepozitii cu dativul si acuzativul.

• Exprimarea consecintei, cauzei si efectului.

Clasa a ХІІ-a

I. Lexicul

• Polisemie, sinonimie, antonimie, paronimie, omonimie.

• Lexicul tematic si cimpurile semantice.

• Dublete semantice.

• Vocabular stilistic-functional (stiintific, tehnic, juridic, publicistic, argotic).

• Neologismele.

• Parimii (proverbe, zicatori).

• Maxime, sentinte, aforisme.

• Metafora, comparatia, personificarea, metonimia, hiperbola.

II. Fonetica

• Ritm. Rima. Aliteratie. Simbolism fonetic.

III. Morfosintaxa

Substantivul

• Substantivul si determinantii sai.

• Valenta substantivelor (Angsf haben vor Dat).

Adjectivul

• Cazuri speciale de declinare a adjectivului atributiv.

Modul conjunctiv

• Conjunctivul II: prezent, trecut. Conjunctivul I: prezent, trecut, viitor.

• intrebuintarea conjunctivului in propozitiile conditionale, propozitiile comparative, cind verbul, de regula, exprima un act de vointa, un sentiment, о stare emotionala, о indoiala, о dorinta. Modul conditional. Valoarea de conditional in apostaza frazei conditionale.

• Principalele reguli de concordanta a timpurilor in subordonate cu indicativul si conditionalul. Adverbul

Valori expresive: epitete, repetitii, gradatii, intrebari retorice, formule eliptice.

• Procedee derivationale de formare a adverbelor.

• Valenta adverbului (stolz auf + Akk, bekannt mit + D., bei + D, fur + Akk).

C. Arii de comunicare

Solicitarea si confirmarea informatiei

A solicita si a oferi informatii generale si de ordin personal.

• A solicita confirmarea unei informatii.

• A solicita si a oferi informatii legate de perfectarea unui formular.

• A oferi informatii despre orarul scolar, despre reguli.

• A intreba directia.

• A prezenta о informatie.

• A cere о precizare.

• Descrieri

• A descrie persoane, locuri, evenimente.

• A compara si a exprima asemanarea.

• A descrie sentimente (la temele discutate).

• A descrie activitati de rutina in comparatie cu cele in derulare, trecute vs. prezente etc.

Exprimarea atitudinilor intelectuale, emotionale, morale

• A exprima acordul sau dezacordul.

• A confirma sau a contrazice.

• A solicita sau a exprima opinii, sugestii, motive, preferinte.

• A planifica о actiune, a anunta despre о intentie, о decizie luata.

• A exprima increderea, interesul sau dezinteresul, curiozitatea.

• A exprima ce-i place sau displace.

• A exprima bucuria, optimismul, admiratia, indoiala, pesimismul, supararea, frica, neplacerea, ingrijorarea.

• A exprima multumirea, satisfactia, consolarea.

• A exprima nerabdarea, asteptarea, speranta, mirarea.

• A exprima reprosul.

• A se plinge.

Exprimarea dorintei de a face ceva, a determina cursul unei actiuni

• A dori, a ruga, a ordona, a cere, a impune, a propune.

• A oferi ajutor.

• A se hotari.

• A incuraja.

• A corecta pe cineva.

• A protesta.

• A exprima intentia, promisiunea.

• A oferi instructiuni, indrumari, sfaturi, propuneri.

• A convinge pe cineva.

• A insista.

Formule de socializare

• A saluta si a raspunde la salut (inclusiv in scrisori).

• A (se) prezenta.

• A solicita atentia.

• A cere permisiunea de a face ceva.

• A multumi.

• A felicita si a exprima urari.

• A invita (a accepta sau a refuza invitatia).

• A cere scuze si a raspunde la scuze.

• A exprima regretul, compasiunea.

• A-si lua ramas bun.

Desfasurarea unei convorbiri

• A initia о convorbire, a putea sustine о conversatie si a о putea incheia.

• A-l ruga pe interlocutor sa repete, sa adauge.

• A-si manifesta interesul, atentia.

• A umple pauzele meditative.

• A accentua ceva in mod deosebit.

• A schimba tema.

Sugestii metodologice

Invatamintul liceal si procesul de predare-invatare propriu-zis va fi canalizat si orientat in trei directii magistrale:

• extinderea si aprofundarea capacitatilor de comunicare;

• extinderea, aprofundarea si consolidarea cunostinfelor lingvistice concepute ca elemente de construire a comunicarii;

• extinderea si aprofundarea reprezentarilor culturale.

In ciclul liceal vor fi continuate si dezvoltate cele 4 deprinderi integratoare pe care se bazeaza predarea/invatarea limbilor straine in gimnaziu. Profesorul va avea in vedere folosirea unor metode cit mai variate, potrivite grupului de elevi cu care lucreaza. in prezentul curriculum sunt sugerate in medie trei activitati de invatare pentru realizarea fiecarui obiectiv de referinta. Profesorul le poate folosi pe acestea, concepe altele pe modelul lor sau inventa exercitii cu totul inedite.

Se recomanda mai ales in cazul claselor XI-XII folosirea proiectelor si a portofoliilor realizate de elevi, metode care stimuleaza munca independenta si motivatia. De exemplu, la clasele XI, tema 'Viata tinerilor - gusturi si preferinte' se poate indica realizarea unui proiect care sa cuprinda chestionare aplicate colegilor; referate care sa generalizeze rezultatele obtinute la chestionare, fise de lectura din lucrari despre tineri sau articole de presa, fragmente din literatura, relatari din filme despre tineri.

Un asemenea proiect solicita cautarea surselor, acumularea informatiilor diverse, redactari de diferite tipuri (presupune selectarea aspectelor celor mai caracteristice, selectarea vocabularului adecvat, diferentierea modurilor de comunicare). Portofoliul, de exemplu, va include un plan initial de munca (realizat cu sprijinul profesorului), indicatii bibliografice, dupa caz, un vocabular realizat minimal, scheme cronologice, desene, harti, caracterizari ale personalitatilor istorice, citate din istoriografie si din literatura referitoare la perioada istorica respectiva.

Ceea ce este mai important (si diferentiaza portofoliul de proiect) este cuprinderea aprecierilor personale ale elevului asupra muncii sale (autoevaluarea). Acest aspect conduce la dezvoltarea capacitatilor metacognitive (elevul intelege cum invata, cum progreseaza, unde ii este mai greu, de ce se intimpla lucrurile acestea). Portofoliul include si: teme pentru acasa, care au legatura cu subiectul respectiv, lucrari de control, comentarii ale profesorului asupra muncii desfasurate de elev. Prin urmare, portofoliul a carui realizare necesita un timp indelungat (un semestru sau chiar un an) ilustreaza procesul invatarii si permite evaluarea formativa a feed-back-ului.

Textele inserate in manuale va trebui sa contina un lexic pe cit se poate de bogat si variat, sa fie selectat conform virstei si claselor, astfel ca acestea (textele selectate) sa contribuie in mod eficient la imbogatirea si diversificarea vocabularului liceenilor, precum si la dezvoltarea personalitatii lor. Accentul se va pune nu atit pe memorizarea si acumularea mecanica de noi unitati lexicale, cit mai cu seama pe activizarea, asimilarea si automatizarea lexicului si unitatilor frazeologice acumulate, a formelor si a cliseelor comunicative. in acest scop autorii de manuale vor trebui sa includa in acestea о gama variata de exercitii care vor contine nu numai comentarii semantice si lexicale (cl.X-XI), ci si stilistice (cl.XII). in aceasta ordine de idei, printre obiectivele si procedeele prioritare vor figura, in primul rind, comentariul literar propriu-zis, racordat la cerintele si continutul hermeneuticii moderne, si, in special, analiza stilistica a textelor beletristice. Un obiectiv nu mai putin important va constitui si aspectul civilizator al predarii-invatarii in etapa liceala. in acest scop pentru manualele de limba straina vor fi selectate texte care sa contina texte literare (preponderent din secolul XX), subiecte de istoria, geografia, arta, cultura si civilizatia tarilor a caror limba se studiaza.

Categoriile gramaticale incluse in capitolul 'Elemente de organizare lingvistica a mesajului' pot fi predate si invatate prin asimilarea automatizata in baza unor enunturi, exercitii orale si scrise, precum si in baza unor texte dialogate si situatii de vorbire. Accentul se va pune pe latura comunicativ-situativa si nu pe gramatica propriu-zisa. Cu alte cuvinte, se va porni de la situatii lingvistice comunicative orientate spre о gramatica a sensului. Exercitiile gramaticale vor fi racordate la necesitatile comunicarii active, in asa fel ca acestea sa contribuie la о apropiere progresiva a liceenilor de comunicarea reala. Or, obiectivul major al didacticii predarii limbilor straine va continua sa ramina acelasi — formarea competentelor comunicative.

Sugestii de evaluare

Evaluarea, in sensul larg al cuvintului, include: totalitatea proceselor si produselor care masoara randamentul de predare-invatare, corelatia dintre finalitatile procesului de instruire si obiectivele preconizate, directionarea activitatii profesorului si a elevului spre imbunatatirea calitatii invatarii si predarii, judecatile emise in vederea adoptarii unor decizii educationale concrete menite sa reflecte nivelul, volumul si calitatea reala a cunostintelor, competentelor si atitudinilor elevilor.

Formele evaluarii pot fi diferite, in functie de criteriile care stau la baza uneia sau altei clasificari. Astfel, in functie de scopul urmarit, evaluarea poate fi initiala (diagnostica), continua (formativa) sau sumativa (cumulativa); in functie de timpul evaluarii, aceasta poate fi curenta, trimestriala si finala; in functie de realizatorul evaluarii, formativa (realizata de profesor), autoevaluare (realizata de elev), coevaluare (realizata intre discipoli), interna (realizata de conducerea liceului) si externa (realizata de organismele de conducere a invatamintului).

Odata cu formarea grupurilor academice (claselor), este important de a incepe procesul de invatamint cu realizarea, prin probe scrise sau orale, testari, discutii, dezbateri etc., a unei evaluari initiale, in vederea determinarii nivelului de cunostinte, competente si atitudini achizitionate de elevi la treapta gimnaziala de scolaritate. Rezultatele obtinute vor avea о importanta dubla: in primul rind, ele vor permite profesorului sa depisteze lacunele comise la asimilarea programului gimnazial; in al doilea rind, profesorul va putea purcede la elaborarea programelor de recuperare, consolidare si extindere a cunostintelor in raport cu ansamblul de obiective ale invatarii care trebuie sa fie atinse.

Iar in cadrul modulelor concrete profesorul ii va orienta pe elevi sa se adapteze la caracterul specific si exigentele invatamintului liceal, la utilizarea tipurilor noi de munca intelectuala si dezvoltarea autonomiei in propria activitate de invatare, la intensificarea cooperarii cu colegii si profesorii sai.

Evaluarea curenta se va realiza dupa fiecare activitate, lectie, tema si nu va depasi continutul predarii-invatarii. Cu alte cuvinte, evaluarea are in vedere numai ceea ce s-a predat si este prevazut in curriculum. Orice item de evaluare din obiectivele programei va fi specificat pentru о anumita lectie - activitate.

Evaluarile efectuate de profesor in mod curent si continuu pot fi apreciate prin comentarii de tipul:

• elevii insusesc mai bine textele care cer о intelegere a mesajului, oricare ar fi statutul acestora (povestire, text documentar, text-fictiune etc.);

• intelegerea unui text documentar care cere asocierea imaginii cu textul a pus in evidenta mai multe dificultati decit era de asteptat;

• constituirea unei informatii pe baza a doua suporturi, imagine si text, constituie о imagine neobisnuita in mediul liceal;

• trei elevi din patru stiu sa deosebeasca tipurile de texte sau de lucrari efectuate in liceu in baza unor indicii materiale ale textului (tipar, paginare, alineate etc.);

• folosirea dictionarului pentru a intelege sensurile unui cuvint constituie competente achizitionate de majoritatea elevilor.

Aceste comentarii sunt numite si judecati de valoare. Evaluarile pot fi finisate si sub forma de tabele in care se inregistreaza scorul mediu in studierea limbii straine, valoarea fiecarui parametru fiind redata printr-o cifra care exprima numarul partilor din 100 de puncte:

Intelegerea – 58,9

Producerea de mesaje - 63,6

Cunoasterea de cod - 73,7

Reperaj in timp si spatiu - 50,4

Tabelele obtinute devin ghid de munca.

In acest sens, autoevaluarea inseamna aprecierea de catre elev a progreselor realizate. Е necesar ca fiecare elev sa fie constient de succesele obtinute si de performantele pe care trebuie sa le atinga. О pozitie intermediara intre autoevaluare si evaluarea curenta efectuata de profesor о ocupa coevaluarea (evaluarea reciproca). Avantajul acestei evaluari rezida in faptul ca elevii unui grup de cooperare isi evalueaza reciproc performantele, aplicind tehnici si criterii variate si constientizate deja in procesul de instruire.

Evaluarea sumativa poate fi realizata de profesor la sfirsit de capitol, tema, trimestru, an scolar, in functie de obiectivele preconizate de programa pentru limba straina. Ea poate fi organizata si realizata si de organismele locale de conducere a invatamintului, precum si de organismele centrale (ministere, institutii de cercetare, consilii de evaluare). О modalitate de evaluare sumativa demna de luat in seama о constituie proiectul /portofoliul. Avantajele acestuia sunt: elevul este evaluat pentru activitatea depusa ре о perioada de timp indelungata, care reflecta mai degraba progresele realizate decit о teza/lucrare de control sumativa aplicata intr-o ora sau doua la sfirsitul semestrului; tema proiectului portofoliului constientizeaza atit invatarea, cit si evaluarea, in vreme ce о singura proba sumativa nu este la fel de reala si concreta.

Evaluarea externa este statica, posterioara procesului de invatare, si are drept scop selectionarea candidatilor. Este realizata prin intermediul unor instrumente rigide, standardizate, obligatorii pentru toti elevii, aplicarea carora se reglementeaza strict (teste, examene orale sau in scris, comentarii etc.).

Evaluarea randamentului scolar anual se realizeaza prin examene de promovare. Media anuala se calculeaza pe baza mediilor trimestriale si a examenelor de promovare. Pentru elevii corigenti sau aminati la examen media generala se va calcula dupa sustinerea examenelor de corigenta sau de promovare.

Evaluarea finala se va efectua prin examenul de bacalaureat.

Ca orice forma de evaluare, bacalaureatul trebuie sa respecte curriculum-ul. Probele de examen trebuie sa corespunda obiectivelor de referinta, prevazute pentru clasele X-XII in prezentul curriculum.

Bibliografie

1.     Alexandrescu I., Lazarescu I. Deutsche Sprache-schwere Sprache?. Bucuresti, Editura Anima, 1993.

2.     Anglais, classes de seconde, premiere et terminale. Paris, Ministere de l'Education Nationale de la Jeunesse et des Sports, 1990.

3.     Annaratone C, Rossi M. Lingua е societa. Grammatica italiana per le scuole medie е superiori. Bologna, 1973.

4.     Balaban Th. Sugestii metodologice si didactice privind definirea obiectivelor generale ale invatarii limbilor straine la treapta invatamintului liceal. in: Anale stiintifice ale Universitatii de Stat din Moldova / Seria 'Stiinte filologice'. Chisinau: U.S.M., 1998, pag. 142-147.

5.     Battaglia G. Leggiamo е conversiamo. L'italiano per stranieri. Roma, 1974.

6.     Bettoni C., Vicentini G. Imparare dal vivo. Lezioni di italiano. Livello avanzato. - Roma, 1986.

7.     Charlot M., Lherete A. Partners. Anglais PremiEres. Paris, Editions Nathan, 1996.

8.     Cirstea-Romascanu M., Gramatica practica a limbii italiene. Bucuresti, 1980.

9.     Collins Cobuild English Grammar. London & Glasgow, Collins, 1990.

10.  Coste D., Constillon I., Frenezi V., Martins-Baltar M., Papo E. Un niveau seuil. Clamecy, Hatier, 1990.

11.  Crisan A., Gutu V. Proiectarea curriculum-ului de baza/Ghid metodologic. Cimislia, 'TIPCIM', 1997.

12.  Culegeri de proiecte didactice. Volumele I, II, III. Pro Didactica, Chisinau, Editura Arc, 1997.

13.  Curriculum de baza. Documente reglatoare. Cimislia, 'TIPCIM', 1997.

14.  Deutsch Aktiv. Neu 1B. 1С. Berlin, Langenscheidt, 1995.

15.  DiseOos curriculares. BacHillerato. Lenguas Extranjeras. Santa Cruz de Tenerife, Reforma, 1991.

16.  Dreyer-Schmitt. Lehr-und ubungsbuch der deutschen Grammatik. Munchen, Verlag fr Deutsch, 1995.

17.  Espagnol classes de seconde, premiEre et terminale. Saint-Yrieix-Limoges-Paris, Centre National de Documentation Pedagogique, 1996.

18.  Garcla Tirado M., Cof-n Amiel M. Lengua Extranjera: Frances Bachillerato. Madrid, Ministerio de EducaciUn у Ciencia, 1992.

19.  Italien. Classes de seconde, premiere et terminale. Paris, 1994.

20.  Langues vivantes en ВЕР. Programmes. Paris, 1997.

21.  Leech G., Svartvik J. A Communicative Grammar of English. Second edition. London- New York, Longman, 1994.

22.  Les langues vivantes: apprendre, enseigner, evaluer. Un cadre europeen commun de reference. Ghuide a l'usage des Concepteurs de Programmes. Conseil de l'Europe. Strasbourg, 1996.

23.  MacKay I. Phonetics: the Science of Speech Production. Second Edition. Ottawa, Ontario, Canada: ALLYN and BACON, 1991.

24.  Materiales didacticos. Lengua Extranjera I: Ingles/Bachillerato. Madrid, M.E.C., 1995.

25.  Mindrut O., Mindrut M. Curricilum si dezvoltare curriculara/Revista de Padagogie. Institutul de Stiinte ale Educatiei. Bucuresti, nr.3-4,1994, pag.51-56.

26.  New Flying Colours 1-re. Paris, Les Editions Didier, 1996.

27.  Oghina D., Stancu F., Stefanescu D.-O. Profiluri de formare si obiective transdisciplinare pentru invatamintul general/Revista de pedagogie, nr.3-4. Bucuresti, 1994, pag.43-50.

28.  Paidos C. Gramatica limbii engleze. Vol. I-III. lasi, Institutul European, 1995.

29.  Pislaru V., Crisan Al. s.a. Curriculum disciplinar de limba si literatura romina/Clasele V-IX. Chisinau, Stiinta, 1997.

30.  Terre C., Blamont-Newman K. Pick and Choose. Paris, Hachette Education, 1995.