Mijloace de invatamant in predarea limbii si literaturii romane

Mijloace de invatamant in predarea limbii si literaturii romane

Am vazut ca in procesul didactic al insusirii cunostintelor din diferite domenii, mijloacele de invatamant sunt indispensabile. In procesul studierii limbii necesitatea acestor mijloace este un fapt dovedit, caci ele "sunt menite sa puna la contributie diferitii senzori perceptivi prin care subiectul cunoscator (elevul) sa surprinda, sa redea complexitatea fenomenelor de limba supuse cunoasterii, sau sa organizeze, sa sistematizeze cunostintele, pentru a se imprima, prin intuitie, in mintea sa si a deveni, astfel, practic-operationale in procesul exprimarii orale si scrise."[1]Desigur, si in cazul limbii si literaturii romane mijloacele trebuie insotite de metode activ -participative care sa implice elevii in activitati de prelucrare a datelor reprezentate cu scopul de a inlesni accesul spre logic, spre operatii ale gandirii, care "usureaza trecerea de la fenomen la esenta, de la imagine la idee." Important este ca aceste mijloace sa determine producerea unor operatii mentale prin care sa se ajunga la elaborarea notiunilor. Am mai spus-o si o repet, este necesara si o justa dozare a acestor mijloace. De dorit ar fi ca in realizarea concreta, confectionarea unor materiale sa fie antrenati insisi elevii.

In cazul literaturii, pe langa mijloacele traditionale, de o mare varietate: tablouri cu imagini ale unor personaje literare din opere celebre sau reprezentand scene din opere mai ales dramatice, peisaje sugestive, analoage unor descrieri literare , portete de scriitori, manuscrise sau facsimile, editii princeps, reviste literare, fotografii de epoca, editii speciale ilustrate, tabele sinoptice, diagrame, harti literare, scheme recapitulative, etc., in practica moderna a studierii literaturii, se utilizeaza, in ultimii ani, frecvent, si mijloace tehnice audiovizuale, care contribuie la sensibilizarea elevilor. Astfel de mijloace sunt: diapozitivele, diafilmele, benzile magnetice, discurile, radioul, filmul didactic, etc. Pentru utilizarea lor, cabinetul de limba si literatura romana ofera cadrul adecvat.

Tehnica didactica a utilizarii mijloacelor didactice ( fie ele traditionale, fie moderne) consta, in esenta, in urmatoarele momente distincte:

a.     Pregatirea elevilor pentru vizionarea acestor mijloace ( pentru a nu fi niste privitori neutri, ci pentru a trai, in contact cu ele).

b.     Dirijarea receptarii mesajului vizual sau sonor (in special in cazul mijloacelor audiovizuale).

c.      Valorificarea observatiilor elevilor in cadrul activitatilor specifice procesului receptarii operelor literare.[3]

In folosirea acestor mijloace tebuie evitate formalismul, rutina, cat si excesele. Se impune si in cazul lor alegerea, combinarea, dozarea si integrarea cu grija in procesul didactic, pentru a nu risipi atentia elevilor si a diminua, astfel, functionalitatea lor instructiv-educativa. Din acest punct de vedere, observa Constantin Parfene, noile manuale alternative de limba romana, aparute in ultimii ani ( pentru ciclul gimnazial), "nu satisfac, integral, aceasta cerinta, in sensul ca sunt imbacsite cu o sumedenie de imagini, paginile lor, in majoritatea cazurilor, aratand ca un mozaic imagistic de portrete, peisaje, scene, tabele, scheme, diagrame, citate, specii rebusistice, citate, imprimate pe fonduri de o varietate coloristica, astfel incit aproape ca ineaca textele, mai ales scenariile didactice, cu probleme de rezolvat, concluzii, etc.," in comparatie cu "manualele straine, frantuzesti, in care componentele paginii sunt economicos dozate, cuprinzand textul beletristic, setul didactic cu intrebari si teme, mijloacele tehnice (portret, reproducerea unor opere plastice de valoare)."[4]

Mijloacele de invatamant in predarea limbii si literaturii romane pot fi clasificate astfel, in functie de criteriul istoric:

1. Mjloace de invatamant clasice:

1.1 Mijloace tehnice audio-vizuale

A. Mijloace tehnice auditive

A. a) Discul

A. b) Magnetofonul

A. c) Emisiunile radiofonice

B. Mijloace tehnice vizuale

B. a) Epiproiectia

B. b) Retroproiectia

C. Mijloace tehnice audio-vizuale

C. a) Emisiunile de televiziune

C. b) Filmul didactic

1. 2 Mijloace grafice

2. IAC

1 Mijloacele tehnice audio-vizuale in predarea limbii si literaturii romane

Faptul ca imaginea are o putere mare de convingere asupra indivizilor este o realitate evidenta care nu mai poate fi contestata. O simpla observare a puterii de influenta a mijloacelor media asupra modului de gandire al oamenilor si asupra felului in care ei se raporteaza la lume, constituie un argument de netagaduit in ceea ce priveste importanta imaginii in procesul de cunoastere a lumii in general. Cinematograful sau imaginea de televiziune pot reconstitui cu fidelitate lumea reala.

In opinia Virginiei Cretu, "obiectele, imaginea sunt punctul initial, indispensabil al cunoasterii", caci "limbajul singur nu poate crea notiuni."[5] Pe toate treptele invatamantului, mijloacele audio-vizuale fac ca toate notiunile sa aiba o acoperire in realitate, sa fie insusite prin cunoasterea sferei lor. Ele pot sa foloseasca educatorilor in preocuparea lor de a largi campul de observatie al elevilor prin mijloace naturale sau artificiale. Dupa cum am mai spus si anterior, ele se pot manifesta ca mijloace de formare a intregii personalitati a elevului, cu implicatii profunde asupra motivatiei, aptitudinilor, intereselor.

Aparitia si introducerea mijloacelor audio-vizuale in procesul instructiv-educativ a determinat o renovare pedagogica. La inceput insa, ca orice element de inovare, aceste mijloace au fost respinse de catre specialisti, fiind considerate "nocive pentru sanatatea mentala, pentru sistemul nervos al copiilor"[7] La polul opus incepusera sa se contureze o serie de opinii conform carora introducerea acestor mijloace in procesul de invatamant ar rezolva toate problemele pe care le ridica practica pedagogica. Nici una din aceste opinii nu poate fi considerata indreptatita, ci doar cunoasterea virtutilor pedagogice ale acestor mijloace poate duce la elaborarea unei strategii didactice adecvate.

In principiu, ceea ce a determinat introducerea mijloacelor tehnice audio-vizuale in activitatea de predare-invatare a fost "dezvoltarea rapida a stiintei si tehnicii moderne in domeniul inregistrarii si emiterii electronice a sunetelor, precum si de dezvoltarea aparaturii optice de proiectie."[8] Chiar si exploatat la maximum, materialul didactic traditional are limitele lui datorita caracterului static si in mare parte nesonor. De aceea "influenta asupra emotivitatii elevilor, asupra mentinerii atentiei si a participarii active si pline de interes in timpul lectiei nu se realizeaza in masura dorita. Evocarile prin cuvinte, oricat ar fi de detaliate, nu impresioneaza in aceeasi masura ca reprezentarile vizuale sau auditive.

Un motiv in plus pentru introducerea acestor mijloace in procesul instructiv-educativ este necesitatea rezolvarii problemei ridicate de cresterea rapida si continua a volumului de cunostinte pe plan universal si capacitatea elevilor de a-si insusi aceste cunostinte. Programele si manualele scolare s-au imbogatit cu un volum sporit de cunostinte ca urmare a acumularii informatiilor in stiinta, insa durata de insusire a acestor cunostinte a ramas relativ aceeasi, la fel si posibilitatile intelectuale ale elevilor. De aici a aparut si interesul pentru "evitarea supraincarcarii elevilor" , iar rezolvarea acestei probleme a fost gasirea si aplicarea unor noi mijloace, metode si procedee de instruire a elevilor.

"Introducerea mijloacelor audio-vizuale moderne in procesul de invatamant trebuie asadar considerata ca o cerinta obiectiva, impusa de necesitatea de a transmite un volum sporit de cunostinte, intr-un timp relativ scurt, determinand participarea activa a elevilor in procesul instructiv-educativ cu scopul de a mari eficienta lectiei

Folosirii mijloacelor audio-vizuale in cadrul invatamantului a generat discutii in randul specialistilor.Una din problemele avute in vedere este cea a proportiei folosirii acestora in raport cu cele traditionale. In legatura cu acest subiect s-au conturat mai multe puncte de vedere, intre care doua sunt la extreme. Pe de o parte sunt cei ancorati in traditie care resping orice element de inovatie si care sustin necesitatea de a ne limita la mijloacele traditionale. Pe de alta parte sunt cei care considera ca odata cu introducerea acestor mijloace moderne elementele traditionale trebuie trebuie eliminate din practica scolara. "Problema se cere inteleasa in sensul ca mijloacele moderne audio-vizuale nu trebuie considerate ca scop in sine. Ele nu exclud mijloacele, metodele si procedeele clasice de predare din procesul de invatamant, ci constituie auxiliare de pret, alaturi de mijloacele traditionale perfectionate la randul lor, in scopul realizarii cu maxima eficienta a lectiilor."

Prin modernizarea invatamantului cadrele didactice trebuie sa inteleaga "innodarea solida a firului traditiei cu noul" si nu o adoptare cu orice pret si fara logica a noului impreuna cu renuntarea la traditie.

De asemenea, o alta obiectie adusa folosirii mijloacelor moderne in procesul instructiv educativ este aceea ca "invatamantul s-ar tehniciza si implicit s-ar diminua rolul cadrului didactic ca factor conducator in procesul de invatamant. Se mai obiecteaza ca mijloacele tehnice sunt neputincioase in problema educatiei."[13] In legatura cu aceste obiectii,t rebuie spus ca rolul profesorului creste considerabil in cadrul unei lectii in care sunt folosite mijloace tehnice fata de o lectie predata numai cu ajutorul materialelor de mult utilizate in practica scolara. In plus adaugam ca "mijloacele tehnice sunt doar instrumente in mainile cadrelor didactice" care ofera o posibilitatea mare de a influenta constiinta si conduita elevilor daca sunt folosite in mod corespunzator.

Scepticii aduc numeroase alte obiectii folosirii acestor mijloace, insa s-a ajuns la concluzia ca, de fapt, "ele nu constituie un rau in sine, ci raul provine din neadecvarea metodelor de folosire a lor."[14]

Mijloacele audio-vizuale la lectiile de limba si literatura romana: Folosirea mijloacelor tehnice audio-vizuale la lectiile de limba si literatura romana ridica o serie de probleme deosebite care pornesc din specificul lectiei de limba si literatura romana. "Fie ca este vorba de gramatica, lectura literaturii sau istoria literaturii, in timpul lectiei, in centrul activitatii trebuie sa ramana textul."[15] Apoi, trebuie spus ca dincolo de predarea, invatarea si evaluarea informatiilor de tip gramatical, specific lectiei de romana este si transmiterea unor valori morale care sunt prezente in textele literare precum si dezvoltarea spiritului critic. "Literatura creeaza un climat emotiv propice dezvoltarii unor sentimente, unor trairi puternice." De aici se poate usor deduce ca prin folosirea mijloacelor audio-vizuale "elementul emotional al operei literare isi gaseste un drum mult mai direct spre afectivitatea elevilor". Prezentarea vietii si operei unui autor cu ajutorul mijloacelor tehnice vizuale va avea un impact mai mare asupra elevilor decat simpla expunere a profesorului. La fel si in cazul discutiilor despre conceptia despre arta a unui scriitor. Elevii vor fi stimulati emotional mai puternic daca vor auzi cuvintele scriitorului reproduse pe disc, pe banda de magnetofon sau prin orice alt mijloc auditiv decat daca profesorul le va vorbi despre sistemul de idei postulat de acesta.

Asadar, putem spune mai intai ca in receptarea literaturii, "materialele moderne audio-vizuale sunt chemate sa-si dea aportul la crearea atmosferei emotionale , necesara atat pentru intelegerea continutului operei literare (idei, trairi, sentimente), cat si pentru intelegerea maiestriei artistice. Apoi, rolul acestor mijloace este si de a apropia textul de elevi, pentru care textul literar este o chestiune abstracta, "o piesa de muzeu".Cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale textul literar "se contureaza, capata culoare, devine actiune, genereaza stari si trairi emotive."

Pe langa trairea mesajului transmis de opera literara, profesorul urmareste si "sa dezvolte gustul estetic al elevilor, adica a capacitatii acestora de a deosebi frumosul de urat, dezvoltarea judecatii estetice si atitudinii estetice a elevilor Profesorul nu cultiva doar afectivitatea si sensibilitatea emotionala fata de frumos, ci si intelectul: observatia, comparatia, judecata de valoare, ierarhizarea."[19] Rolul mijloacelor audio-vizuale nu este doar de a cultiva afectivitatea, ci si de a dezvolta activitati intelectuale. Domnul pofesor Maximilian Bendorfeanu da exemplu de folosire a acestor mijloace in cazul lectiei de receptare a textului "Pseudo-Kinegeticos" a lui Alexandru Odobescu unde pentru a-i face pe elevi sa inteleaga interesul autorului pentru artele plastice, interes reflectat in aceasta scriere, s-au prezentat imagini cu muzeul Louvre si cu Ermitajul, profesorul adaugand si faptul ca scriitorul a vizitat British Museum din Londra si Galeriile de arta din Dresda. Astefel, concluzioneaza domnul profesor Bendorfeanu, "una din dificultatile intampinate in intelegerea textului, folosind numai mijloace traditionale, a fost inlaturata. In locul unui text erudit, greu accesibil chiar si elevilor mari, s-a putut pune la dispozitia lor o succinta istorie a artelor in imagini, foarte necesara intelegerii continutului scrierii "Pseudo-Kinegetikos"

(alt exemplu)

De asemenea un alt rol al mijloacelor moderne audio-vizuale este "sugerarea plastica a mediului in care se desfasoara actiunea literara."[21] In Ion de Liviu Rebreau avem mediul taranesc, in timp ce in Patul lui Procust de Camil Petrescu avem mediul citadin. Legarea actiunii de mediul concret prin intermediul materialelor audio-vizuale contribuie atat la intelegerea textului, cat si la trairea lui afectiva.Totodata se creeaza si se delimiteaza si cadrul geografic in care se petrece actiunea. De exemplu in O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale. Indicatia data de autor: "In capitala unui judet de munte, in zilele noastre" situeaza actiunea in spatiu si timp. Citita sau explicata de profesor sau elevi, aceasta indicatie este foarte generala. Transpusa intr-un film, aceasta indicatie capata concretete: elevii vad cadrul geografic- oraselul de provincie - si cadrul istoric,adica acele caracteristici ale "zilelor noastre", respectiv ale sfarsitului de secol XIX.

"Pe langa cadrul geografic si istoric, materialele didactice audio-vizuale sunt capabile sa recreeze si cadrul psihologic al operei literare."[22] Luand exemplu aceeasi opera literara, O scrisoare pierduta sa observam indicatiile scriitorului cu privire la reactiile, gesturile, mimica personajelor, precum si replicile personajelor: despre Tipatescu: "cu aerul incruntat si pumnii inclestati", "pierzandu-si cumpatul din ce in ce", "d-abia mai stapanindu-se", "izbucnind"; replici: "Tine-ma Doamne!", "Mizerabile! Canalie nerusinata!". Scriitorul realizeaza prin intermediul replicilor si didascaliilor o subtila analiza a personajului Tipatescu, care trece de la " starile de impacienta, afabilitate, naivitate simulata, stapanire de sine, insinuare" pana la manifestari nervoase. "Fara indoiala, considera Maximilian Bendorfeanu, ca acest cadru psihologic al operei literare este mai puternic reliefat prin folosirea posibilitatilor moderne care stau la dispozitia scolii. Elevii vad in carne si oase, vad pe Tipatescu si-i surprind mimica si gesturile. Elevii inteleg mai bine ce inseamna "zambind cu bonomie" precum si mobilul acestora atunci cand scenele sant interpretate de mari actori." Astfel intelegerea trasaturilor de caracter ale personajelor este mult facilitata, in comparatie cu situatia in care sunt folosite doar materialele traditionale, care se limiteaza doar la text si explicatia profesorului.

" In explicarea textului, mai spune domnul profesor Bendorfeanu, mijloacele tehnice audio-vizuale joaca un rol de prim rang. Daca aceasta cerinta este satisfacuta prin mijloacele traditionale de catre profesor, cu rezultatele cunoscute, folosirea aparaturii moderne duce la depasirea stadiului explicarii textului, ajungandu-se mai usor la interpretarea lui."[23] In continuare domnul Bendorfeanu propune ca textele literare in loc sa fie explicate de profesor sa li se aduca elevilor pe un suport audio interpretarea acestor texte de catre mari critici. Pornind de la aceste auditii profesorul va continua analiza literara a textului, completand cu explicatii. De asemenea se pot audia operele studiate, urmarindu-se cararteristicile de limbaj, vocabularul, intonatia, tonul, toate aceste folosind ca baza pentru discutii.

Un alt rol al mijloacelor audio-vizuale semnalat de Maximilian Bendorfeanu este folosirea acestora ca "auxiliar de pret si in cercetarea creatiei literare. Daca ne folosim de acestea in explicarea textului, ele ne ofera si posibilitatea reconstituirii cailor creatiei literare."[24]Este vorba despre necesitatea ca elevii sa constientizeze ca actul creatiei literare reclama o munca intensa si un urias consum de energie, astfel reducandu-se si din distanta dintre cititor si scriitor care porneste din conceptia oamenilor ca opera literara este produsul doar al inspiratiei. In acest scop, folosindu-ne de mijloacele vizuale se pot prezenta elevilor manuscrisele marilor scriitori unde se pot observa stersaturile, adaugarile, perioada intinsa de timp pe care a presupus-o realizarea unei opere literare. Sa luam exemplul manuscrisului lui Mihai Eminescu in care apare poemul Luceafarul. In acest manuscris elevii vor observa munca laborioasa pe care a depus-o poetul pana s-a ajuns la forma poemului pe care o cunoastem cu totii. De exemplu, pentru a se ajunge la versul "O prea frumoasa fata", Mihai Eminescu a incercar zece variante : "O luminoasa fata", "Fecioara prea curata", "O pasare de fata", "Un giuvaer de fata", "Un soi frumos de fata". In cazul textelor de Ion Creanga, marele scriitor si-a scos materialul expresiv din limba poporului, dandu-i valori noi: a trage la musteata, a se olicai, a da si a rasda, a dormi somnul de veci. Desigur ca fragmentele audiate pe banda de magnetofon in interpretarea unei persoane talentate vor fi intelese mai usor de catre elevi, vor fi receptionate cu mai mult interes de elevi si vor ramane mai mult timp tiparite in mintea lor.

"In munca cu textul, prezentarea sub o forma sau alta a manuscrisului, prin intermediul mijloacelor tehnice audio-vizuale ii introduce pe elevi in laboratorul intim de creatie al scriitorului, ii apropie de actul creatiei literare pe care il inteleg si mai usor si il traiesc si mai profund"[26]

A. Mijloace tehnice audio: Dintre mijloacele tehnico-acustice mai frecvente la lectiile de limba si literatura romana erau utilizate magnetofonul si electrofonul (picupul). Magnetofonul a ocupat un loc insemnat in receptarea literaturii, in predarea istoriei literaturii si a notiunilor de limba, datorita posibilitatilor diverse de utilizare a acestuia, atat ca mijloc pur auditiv cat si conjugat cu proiectia fixa. Am vazut ca utilizarea magnetofonului se poate face in variate scopuri, cum ar fi, de exemplu, in asimilarea notiunilor literare. "Discul, pe de alta parte, spre deosebire de magnetofon, se utiliza in masura mai limitata, ca mijloc sonor, mai ales in dezvoltarea competentei orale sau analiza textelor literare, deoarece materialul se gasea gata imprimat, si era mai greu de selectionat in timpul lectiei numai fragmentele la care ne referim pentru precizari, repetari etc." Existau un numar destul de mare de discuri cu povesti, poezii, piese de teatru etc. Materialul imprimat pe discuri poate fi utilizat pentru aceleasi scopuri ca si magnetofonul. De pilda cand se studiaza operele literare ale marilor scriitori, se pot audia cu elevii poezii, fragmente din operele date, in scopul ilustrarii explicatiilor profesorului.

Magnetofonul si discul se pot folosi in orice moment al lectiei; bineinteles ca acest "moment" in care profesorul va introduce auditia in structura lectiei, in raport cu scopul pe care-l urmareste trebuie bine ales. "Pe langa alegerea momentului auditiei discului, un rol important il joaca si dozarea auditiei."[28]

Dupa efectuarea unui experiment la un liceu din Cluj domnul profesor Bendorfeanu a desprins o serie de concluzii in legatura cu utilizarea mijloacelor acustice: "Este necesar ca auditia sa se incadreze in lectie numai dupa ce continutul se cunoaste de elevi sau este foarte usor de inteles. Textul audiat trebuie sa fie exprimat foarte clar si absolut corect.In cazul in care prin auditie urmarim caracterizarea unor personaje din piese, romane etc., este indicat sa se dea spre audiere numai ce este caracteristic, auditia servind numai ca exemplificare in cadrul conversatiei sau povestirii. Se indica de asemenea ca auditia sa nu dureze in cadrul economiei unei lectii mai mult de 5-12 minute."[29]

A.a) Discul, acea "placa circulara din material plastic pe care sunt inregistrate sunetele (vibratiile sonore) ce pot fi reproduse de fonograf sau electrofon (picup)," s-a dovedit a avea importante valente instructiv-educative, convertindu-se intr-un important instrument al profesorului. Ceea ce ma intereseaza, in lucrarea de fata, este sa relev rolul acestui mijloc de invatamant in predarea limbii si literaturii romane. Ioan Cerghit considera ca, "in predarea operelor literare, mesajul audio inlesneste contactul direct cu textul scris si permite sa se dezvaluie semnificatiile multiple ale acestuia." De exemplu, in predarea literaturii populare, a acelor opere care initial au fost transmise publicului prin viu grai, si nu prin scris, auditia discurilor este o modalitate ideala de prezentare a acestora. Importanta in analiza acestor opere este recitarea, care trebuie sa fie apropiata de varianta in care circula in diferite zone ale tarii. "Lectura expresiva a unor fragmente literare, in interpretarea unor voci autentice, a insusi poetului sau a prozatorului care le-a creat, ori a unor actori renumiti, fixeaza atentia elevului asupra executiei, a formei; stimuleaza si dezvolta activitatea imaginatiei reproductive, fara de care textul literar nu-si poate dezvalui continutul sau emotional." In receptivitatea textului literar, un prim pas spre calea descoperii semnificatiilor textului, este lectura expresiva, care, realizata de un cititor cu experienta, poate transmite auditoriului o parte mai insemnata din gandirea si semtimentele pe care scriitorul le-a vrut transpuse in text. In intelegerea textului literar imaginatia si afectivitatea sunt procesele psihice necesare, care pot fi stimulate printr-o auditie corespunzatoare a textelor, prin inregistrari care "ofera un model de intonatie, de ritm, nuantare, respectare a pauzelor logice si psihologice, de transpunere a replicilor unor personaje din oprele dramatice, etc." Am vazut ca auditia inregistrarilor este utila in receptarea textului liric, insa ea este la fel utila si in receptarea textelor epice. "Inregistrarile dramatice dau viata personajelor din povestiri, basme, legende, pe care copiii le asculta cu nespusa placere si interes." Pana aici am remarcat importanta si contributia mesajului audio in predarea literaturii. Trebuie spus insa, ca el este util si in predarea problemelor de limba, "deoarece el da posibilitatea cunoasterii practice a normelor limbii literare, a familiarizarii cu expresivitatea si acuratetea; pot fi introduse o serie exercitii care previn stereotipizarea si sablonizarea exprimarii elevilor."

Astazi, utilizam in practica pedagogica CD-ul, care pastreaza aceleasi valente intructiv-educative pe care le detinea discul.

A. b) Magnetofonul este aparatul care permite atat inregistrarea cat si reproducerea imaginii sonore. In plan general, acest instrument, folosit in practica pedagogica, permite si favorizeaza desfasurarea activitatilor individuale si colective. Materialele folosite de magnetofon pot fi cele elaborate deja de minister sau da alte institutii oficiale, sau pot fi elaborate de elevi si/sau profesori. "Magnetofonul isi gaseste cele mai frecvente si eficace aplicatii in invatarea corecta a limbii romane (limba materna). In acest domeniu el se utilizeaza cu foarte bune rezultate in scopul dezvoltarii vorbirii, al insusirii lecturii si recitarii."[36] In "dezvoltarea vorbirii" magnetofonul aduce unele solutii, caci el "inlesneste controlul si corectia exprimarii orale efectuate de profesor sau de colectivul clasei de elevi." Magnetofonul permite, intr-o prima faza, sa se inregistreze exprimarea orala a elevului, dupa care, in faza a doua, i se da acestuia posibilitatea sa se asculte. Cu acest prilej, elevul isi identifica defectele de exprimare, greselile de vorbire. El efectueaza un autocontrol asupra propriei expresii orale pe care si-o poate autocorecta prin exercitii, pana la insusirea corecta a vorbirii. Si profesorul poate folosi aceste inregistrari pentru identificarea propriilor sale defecte si greseli de vorbire, pe care sa le autocorecteze, dar, mai ales, pentru identificarea greselilor cle mai frecvent intalnite in exprimarea elevilor, pe care sa le corecteze in viitor, prin exercitii. La fel si in cazul "deprinderii lecturii expresive", magnetofonul ii face pe "elevi constienti de deficientele lecturii lor si ii ajuta sa-si amelioreze propriul lor mod de a citi, sa-si formeze un ritm normal, corect, expresiv de citire," folosin aceei modalitate, de a inregistra iar apoi audia lectura elevilor. Magnetofonul poate fi folosit si in predarea literaturii, Ioan Cerghit recomandand reproducerea la lectiile de literatura unor inregistrari de fragmente de emisiuni literare transmise de posturile de radio si televiziune, legate de continutul lectiei, bineinteles, cum ar fi, de exemplu: recitari de poezii, dialoguri, scenarii, secvente din piesele jucate de actori consacrati. Inregistrarile pot avea intrebuintari diverese. Profesorul trebuie sa-si fololeasca imaginatia si spiritul inventiv, pentru a gasi solutii din cele mai diverse pentru problemele pe care le ridica predarea limbii si literaturii. Inca un exemplu de utilizare creativa a magnetofonului este in cazul pregatirii unei piese de teatru, cand elevii isi pot inregistra propria interpretare, apoi o audiaza sau o pot compara cu intrepretarea unor actori profesionisti.

A. c) Emisiunile radiofonice: Pedagogii au aratat ca si radioul se poate folosi cu bune rezultate, daca avem in vedere emisiunile destinate in mod deosebit elevilor. "Ca instrument pedagogic integrat in lectie sau in activitatea de ansamblu a scolii, radioul incepe sa atraga atentia educatorilor inca din anul 1922. El este folosit pentru difuzarea unor expuneri, conferinte, emisiuni de dezbateri, reportaje de calatorii sau actualitati, a unor interviuri, emisiuni de intrebari si raspunsuri, evocari, dramatizari, emisiuni de limba, de recitari, de studiu al unor texte istorice ori de emisiuni muzicale si de cultura fisica, etc., bineinteles concepute si realizate in functie de cerintele programelor scolare."[39] Cum pot fi valorificate aceste emisiuni in cadrul lectiilor? Ele pot servi ca punct de plecare pentrz discutii in clasa ori pentru a stimula eforturile de cercetare ale elevilor. Ioan Cerghit considera ca rolul emisiunilor radiofonice este "sa introduca prospetimea actualitatii in viata clasei," sa aduca o completare, o imagine auditiva, o motivatie, contribuin astfel la "inviorarea" explicatiilor profesorului. De asemenea, tot in ceea ce priveste rolul acestor emisiuni, trebuie remarcat ca ele pot stabili corelatii si coerente intre cunostintele achizitionate, exercita putere de atractie, tine incordata atentia elevilor, trezeste interesul si deschide un larg camp pentru exercitarea imaginatiei . Emisiunile radiofonice constituie un element de fixare a cunostintelor, contribuie la dezvoltarea culturii generale a elevului, starneste curiozitatea in jurul unor probleme actuale. Astfel, putem spune ca radioul ofera posibilitatea initierii elevului in problemele vietii sociale si politice nationale si internationale, transmitand si incercand sa cultive in personalitatea ascultatorilor atitudini si convingeri in conformitate cu idealurile invatamantului romanesc. O modalitate de a utiliza emisiunile radiofonice in procesul didactic era de a inregistra acele emisiuni pe banda magnetica, de a le pastra in fonoteca scolara si de a le folosi in cadrul lectiilor atunci cand era necesar, ca teme pentru conversatie, de exemplu. Se efectuau uneori aceste inregistrari dupa un plan dinainte stabilit potrivit scopului urmarit, urmand ca aceste inregistrari sa fie folosite in conformitate cu programa scolara.

Radioul exercita o putere de atractie asupra oamenilor, iar pentru multi elevi era o sursa de informare in prelungire a celor invatate in clasa de la profesor sau din manuale, insa el a pierdut teren in favoarea televiziunii

B. Mijloace tehnice vizuale: De asemenea, in scoli erau utilizate frecvent aparatele de proiectie fixa: diascopul si epidiascopul, care proiecteaza in general diafilme si diapozitive. Cu aceste aparate erau proiectate imaginile intr-un mod mult mai vizibil decit materialele vizuale traditionale si intr-o succesiune dinamica, mobilizand si captand astfel atentia elevilor.[42]

Modalitatea de folosire a acestor mijloace la lectiile de limba si literatura romana depinde de scopul urmarit, de maiestria invatatorului si profesorului, de buna incadrare a acestor mijloace in structura lectiei.Ministerul Invatamantului a editat multe diafilme si diapozitive care cuprindeau povesti din operele diferitilor sciitori, portrete si scene din viata sciitorilor, biografii, diapozitive ce reprezinta imagimi ale unor momente literare, opere de arta plastica, picturi si imagini ale unor scriitori.

B.a) Epiproiectia: Proiectiile epidiascopice se foloseau cu preponderenta in orele de literatura , prin intermediul lor elevii avand posibilitatea sa urmareasca imagini inedite, ilustrati din opere sau monografii, reproduceri dupa opere de arta.

Doamna profesoara Rozalia Craciun propune folosirea proiectiilor epidiascopice si in predarea gramaticii. In predarea substantivului, de exemplu, ea propune proiectarea unor imagini in care elevii sa identifice obiectele, sa le atribuie denumirea iar ca tema pentru acasa sa realizeze o compunere in care sa utilizeze cat mai multe din aceste substantive. In cadrul lectiilor de limba romana se folosea frecvent aceasta metoda a compunerilor gramaticale dupa anumite parti de vorbire, elevii pornind in realizarea ei de la anumite imagini din albume, reviste, carti. De asemenea, doamna profesoara propune folosirea proiectiei epidiascopice in orice tip de lectie, pentru indicarea unor sarcini de lucru, in locul foliei sau fisei de exercitiu, economisindu-se astfel timp si hartie. In predarea sintaxei se pot proiecta simboluri pe baza carora elevii alcatuiesc propozitii sau fraze, scheme recapitulative cu parti de vorbire si propozitie, in scopul sistematizarii si consolidarii cunostintelor gramaticale studiate. In plus, proiectia epidiascopica e un mijloc ideal si pentru stimularea elevilor, deoarece se pot prezenta toate materialele care oglindesc activitatea lor in clasa si acasa (teme, fise model, notite, etc.). Este usor de constatat ca prin folosirea acestui mijloc modern, alaturi de celelalte mijloace audio-vizuale, lectia de gramatica devine mai interesanta, mai atractiva si eficienta, iar elevii sunt mai activi, angajati mereu in actul de invatare.[43]

B.b) "Retroproiectia este un sistem de proictie statica prin transparenta, ce permite profesorului ca, stand permanent cu fata spre elevi, sa proiecteze imagini de dimensiuni mari pe un ecran aflat in spatele sau."[44]Aceasta caracteristica a retroproiectiei contribuie la ameliorarea comunicarii in clasa, caci profesorul pastreaza contactul cu elevii sai pe tot parcursul lectiei. Teodor Mucica mentioneaza o serie de avantaje pedagogice ale retroproiectiei: " profesorul ramane permanent cu fata spre elevi, in contact direct, activ, cu intreaga clasa, caci tot ce scrie, deseneaza sau explica pe o folie aflata pe retroproiector se proiecteaza pe ecranul din spatele sau; permite obtinerea unor imagini de dimensiuni mari la lumina zilei, reducand oboseala la elevi ce apare cand proiectia are loc in incaperi camuflate; elevii au posibilitatea de a-si lua notite in conditii de buna vizibilitate, sa deseneze sau sa lucreze cu alte materiale in timpul orei de curs; retroproiectia lasa deplina libertate profesorului in conceperea lectiei si destul loc fanteziei in confectionarea diferitelor materiale vizuale si in metodologia utilizarii lor; posibilitatea vizualizarii progresive a unei lectii; permite utilizarea unei game mari de documente ( folii transparente, texte dactilografiate pe folie, machete, diapozitive, imagini animate); imaginile de proiectat sunt reversibile, caci pot fi aduse pe ecran ori de cite ori e nevoie."

B. c) Diaproiectia "Folosind diafilmele si diapozitivele, cercetatorii au urmarit nu atat memorarea unor momente semnificative din viata scriitorului, cat crearea atmosferei emotionale (admiratia elevilor pentru marii nostri scriitori, stimularea gustului pentru operele sale) in scopul unei mai bune intelegeri a operei."[46] Folosirea diapozitivului in cadrul lectiei are o serie de avantaje care reies din caracterul sau de mijloc de invatamant ce solicita analizatorul vizual si de de caracterul sa tehnic. Diapozitivul poate subsitui, ca orice alt mijloc tehnic vizual, o realitate de oriunde si oricand, care ar fi inaccesibila elevilor in momentul lectie si care este inaccesibila observatiei directe. Termenul inaccesibil poate cuprinde o gama foarte larga de fenomene si procese, evenimente care s-au petrecut in trecut, obiecte ptrea mari ori prea mici, periculoase, neobservabile cu ochiul liber, etc. Diapozitivul ofera o gama larga de posibilitati metodice, el oferind posibilitatea de a fi integrat in diferite etape ale lectiei, intr-un ritm ce este potrivit cu particularitatile clasei, intr-o succesiune pe care o stabileste elevul sau profesorul, in functie de logica lectiei. Unul din cele mai mare avantaje ale diapozitivului pe care il identifica Minodora Perovici, este "acela de a fi reversibil, de a fi reluat si proiectat de cate ori este nevoie, in aceeasi lectie ori in structuri diferite." In general, cadrele didactice integreaza diapozitivul in lectie in functie de rolul pe care il atribuie acestui mijloc de invatamant. El poate folosi in crearea unei introduceri intr-o anumita tema, in stimularea observatiei, in sustinenerea prin imagine a cunostintelor pe care elevii urmeaza sa le dobandeasca, in fixarea cunostintelor prin reluarea lor sub forma unor imagini. Minodora Perovici mai reamarca faptul ca pregatirea elevilor pentru proiectie creeaza un anumit orizont de asteptare, activizand astfel procesele psihice. Ca si in cazul oricarei alte proiectii, profesorul trebuie sa dirijeze observatia, sa anime interesul, sa trezeasca motivatia, sa determine detectarea aspectelor importante si a informatiilor relevante pentru lectia respectiva. Doar asa elevul este un participant activ la propria sa instruire. In nici un caz proiectia nu trebuie sa fie momentul cand toti se relaxeaza si fiecare face ce vrea. Din contra, elevii trebuie sa fie activi, sa faca observatii, sa-si noteze nelamuririle, "caci a instrui pe cineva intr-o disciplina nu inseamna a-l face sa inmagazineze in minte asemenea rezultate, ci a-l invata sa participe la procesul care face posibila crearea de cunostinte." Mesajele vizuale, de orice fel, au avantajul de a concentra atentia elevilor catre ceea ce se proiecteza pe ecran. Pe masura transmiterii mesajelor vizuale, se dezvolta spiritul de observatie. La inceput, elevii vor observa imaginea de ansamblu, insa treptat, prin folosirea frecventa a proiectiei la ore, elevii vor sesiza si detaliile, elementele particulare, care vor contribui la declansarea unor procese ale gandirii, de analiza, comparare, cercetare. Folosirea diapozitivelor, ca de altfel al oricarui alt mijloc audio-vizual, in lectie contribuie la faptul ca retinerea cunostintelor nu se mai face prin memorare mecanica, prin invatare pe de rost, ci prin memorare logica. "In mod logic, aflat in fata unei imagini elevul trebuie sa ia o atitudine, sa o descrie, sa o coreleze cu altele, sa extrapoleze, etc.; in nici un caz el nu poate sa o reproduca "ad literam"." De asemenea, profesorul poate folosi proiectia pentru largirea vocabularului elevilor, sa acorde atentie insusirii corecte a terminologiei.

Mijloacele tehnice audio-vizuale clasice folosite in scoli erau aparatele de proiectie cinematografica si televiziunea. In filmotecile judetene si la Intreprinderile de cinematografie exista un stoc insemnat de filme din domeniul literaturii pe care profesorii le imprumutau si foloseau dupa necesitate: "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta", "Ion Creanga", "Vizita", "Lantul slabiciunilor". Filmele erau comentate sonor si se recomanda utilizarea lor in predarea biografiilor scriitorilor, la inceputul lectiei. Dupa proiectia filmului urma comentarea celor vizionate si completarea de catre profesor a cunostintelor prevazute de programa. Era "indicat ca filmele sa fie utilizate in mod rational, ca parte compenenta a lectiei, integrate in structura ei, in stransa dependenta de scopul lectiei si in stransa legatura cu celelalte momente ale lectiei. Se impunea renuntarea la proiectiile de filme sonore, in care filmul este destinat a fi unicul izvor de cunostinte pentru elevi."

Desigur, dupa cum am mai spus, este necesara o pregatire prealabila a elevilor pentru ca informatiile transmise de filme sa fie bine insusite. Se recomanda ca profesorul sa comunice inainte elevilor o serie de idei cu privire la continutul filmului. De asemenea, profesorul orienteaza elevii spre "sesizarea unor fenomene de esenta ce vor constitui elemente de baza in interpretarea fenomenelor literare," atragand atentia elevilor asupra unor momente anumite ale filmului. "Dupa vizionarea filmului se organizeaza o discutie asupra continutului, pe baza indicatiilor date, in vederea formularii unor concluzii adecvate." Pentru fixarea informatiilor se recomanda sa se includa ca tema pentru acasa unele probleme legate de textul audio-vizionat: raspunsuri la intrebari, pareri asupra unor personaje, situatii, caracterizari de personaje, rezumate etc."[52]

De asemenea, in practica pedagogica erau folosite si filmele de lung metraj prezentate de obicei in cinematografe: "Neamul Soimarestilor", "Padurea spanzuratilor", "Amintiri din copilarie"etc., care erau audio-vizionate in special pentru lectiile de recapitulare sau pentru cele de consolidare a cunostintelor.

C. a)Emisiunile de televiziune cu caracter literar: teatru, poezii erau si ele utilizate in practica pedagogica. Acestea erau inregistrate de profesori, deoarece programul de difuzare nu permitea vizionarea lor directa. O asemenea emisiune cu valoare didactica era "Mult e dulce si frumoasa"[53]

Cadrele didactice au fost preocupate de timpuriu de problema folosirii emisiunilor de televiziune ca mijloc de invatamant. Mihai Diaconu publica un articol despre "functionalitatea pedagogica a mijloacelor de televiziune scolara in cadrul lectiilor de limba si literatura romana" in Radio telescoala. El considera ca in cadrul lectiilor de limba romana, ca mijloc de invatamant, televiziunea scolara "contribuie, in primul rand, la realizarea unor obiective educationale vizand largirea orizontului cultural si spiritual al elevilor, pregatirea lor moral cetateneasca, in timp ce realizarea obiectivelor legate de educarea receptivitatii fenomenului literar si a interesului pentru lectura, raman legate, in primul rand, de munca elevilor cu textul literar pe baza studiului individual." Diaconu Mihai pune problema gasirii unei modalitati prin care limbajul verbal al textelor si limbajul imagistic al emisiunilor de televiziune sa se sprijine reciproc, in asa fel incat, folosindu-se de ele, elevii sa ajunga la o decodificare cat mai completa sa eficienta a mesajelor, deoarece in opinia sa, "cuvantul are caracter abstractizant si predicativ, in timp ce imaginea are caracter integrator si prezentativ."

"Exista situatii in care intre limbajul verbal si cel imagistic se poate stabili o interactiune optima din punctul de vedere al eficientei comunicarii, dar exista si situatii in care folosirea celor doua limbaje sa determine influente negative unul asupra altuia."[56] Pentru a demonstra aceasta ipoteza, Diaconu Mihai realizeaza un experiment in cadrul caruia la lectiile de citire la clasa a IV-a au fost integrate un numar de noua emisiuni de televiziune, elaborate pe baza colaborarii unui scriitor, un pedagog si un realizator.Emisiunile constau in texte literare ce indeplineau functia de comentariu unui film special creat pentru ele. Jumatate din clasa a vizionat lectura acesor comentarii in cadrul emisiunilor, iar cealalta jumatate a ascultat aceste comentarii inregistrate pe banda de magnetofon. La sfarsitul lectiei s-a cerut elevilor sa formuleze pe scurt principalele idei ale comentariului si sa sublinieze, fie prin citate, fie prin relatari proprii fragmentele de comentariu care li s-au parut a fi mai frumoase din punct de vedere literar. La sfarsitul acestui experiment s-a constatat ca:

a)     "elevii retin un numar sporit de fragmente daca lectura textului literar este este insotita de imagini cinematografice adecvate

b)     prezenta imaginilor cinematografice insotitoare ingreuneaza activitatea elevilor de desprindere a ideilor principale ale textului; tendinta centrala este de a amesteca laolalta imagini frumoase si pasaje frumoase ale comentariului, manifestandu-se o slaba capacitate de urmarire a logicii textului, a ideilor principale pe care se structureaza textul.

c)      in relatarile elevilor care au ascultat textul imprimat pe banda de magnetofon au aparut numeroase detalii suplimentare, in timp ce elevii care au insotit auditia textului cu vizionarea imaginilor TV s-au limitat strict la acele detalii cuprinse in imaginile filmate"

Din aceste constatari autorul articolului a concluzionat ca: " prezentarea unui text literar sub forma de comentariu la un film TV special creat pentru acest text, nu inlocuieste activitate de lectura a textului", insa un film TV aduce completari diversitatii de idei emise de text si il ajuta pe elev sa inteleaga semnificatiile textului prin prezentarea de imagini ale realitatilor abordate.

"Practica integrarii emisiunilor de TV im cadrul lectiilor de literatura la clasele ciclului primar" i-a aratat domnului profesor Mihai Diaconu ca televiziunea poate deveni un auxiliar pedagogic eficient in educarea unora dintre capacitatile si calitatile necesare unui viitor cititor de literatura."

In special "in munca de formare si educare a acelor convingeri, atitudini si disponibilitati afectiv-cognitive care alcatuiesc "readnessul" cititorului de literatura", spune autorul, emisiunile de televiziune pot fi folosite cu bune rezultate. Prezentarea unor emisiuni despre viata si opera unor scriitori, despre evenimentele istorice si sociale care i-au inspirat, cconduc pe elevi, destul de repede, la intelegerea caracterului construit al imaginii artistice, caracterul generalizator al imaginii artistice concrete, etc."[58]

De asemenea, emisiunile pot fi folosite si pentru a crea motivatia necesara aparitiei comportamentelor de participare la actul de lectura.

Autorul considera ca in educarea capacitatilor de interpretare a textelor literare, emisiunile de televiziune, desi joaca un rol mai putin important, comparativ cu aportul lor la educarea disponibilitatilor de participare, pot fi considerate, totusi un auxiliar util. Aceasta idee el si-o sustine tot prin realizarea unui experiment practic, in care elevii au fost solicitati sa stabileasca intelesul unor versuri dintr-o poezie cu continut istoric. Elevii au fost ajutati de o emisiune TV in care erau prezentati oameni si fapte istorice carora poetul le-a dedicat poezia. Elevii cunosteau aceste date de la o lectie de istorie, insa treceau printr-un fenomen de blocare a proceselor de reactualizare. In acest caz, emisiunea a avut rolul de a sparge acest blocaj si s-a constat chiar ca elevii s-au folosit si de alte informatii istorice care nu erau cuprinse in emisiune, dar care fusesera dobandite anterior si reactualizate prin folosirea emisiunii.

(Unul din obiectivele generale ale procesului de invatamant implicate in cadrul obiectului de citire este educarea receptivitatii literare a elevilor. Aceasta munca va continua pe tot parcursul anilor scolari, diversificandu-si metodele, continutul si formele de desfasurare. Pe langa acest obiectiv, se urmareste, de asemenea, si educarea unui ansamblu de convingeri, de formare a elevilor in spiritul inaltelor idealuri ale societatii noastre. Televiziunea poate fi folosita cu succes si adaptata in functie de natura obiectivelor generale la realizarea carora isi propune sa contribuie)(8, pag.42)

Preocuparea permanenta a cadrelor didactice de a imbunatati predarea limbii si literaturii romane in noile conditii face ca acestea sa experimenteze mereu noi procedee si metode.

Flanelograful la lectiile de limba: Flanelograful este un mijloc de invatamant vizual, format dintr-un panou pe care se fixeaza un flanel, de aici provenind si numele aparatului. Se recomanda ca panoul sa aiba o singura culoare, constituindu-se intr-un fond neutru ce nu va distrage atentia de la figurinele ce vor fi fixate pe flanel. Posibilitatile de realizare a panoului sunt multe, profesorul avand posibilitatea sa-si foloseasca imaginatia pentru gasirea materialului potrivit pentru nevoile clasei. Un exemplu ar fi ca panoul sa fie din tabla iar figurinele sa aiba pe spate un magnet. [60] Strunk Detlef recomanda folosirea flanelografului la lectiile de limba, iar in studierea problemelor de limba el aropune sa se porneasca de la limba vorbita. "Cu ajutorul flanelografului poate fi dirijata o conversatie care furnizeaza exemplele necesare pentru observarea schimbarii fermei substantivelor in cursul vorbirii, impreuna cu schimbarea functiei lor." In exemplul oferit, Detlef Strunk propune utilizarea unor figurine parti de vorbire ce formeaza o propozitie, fiecare figurina avand scrisa pe ea numele partii de propozitie pe care o reprezinta. De exemplu, pentru demonstrarea faptului ca substantivele isi schimba forma in functie de caz, autorul propune folosirea unei figurine reprezentand un baietel ce va fi imbracat cu un fel de hainuta pe care este scrisa forma substantivului "baiatul" la nominativ. In continuare i se va adauga o figurina pe care este scris numele actiunii pe care o indeplineste: "Baiatul da.". Elevilor li se va atrage atentia asupra faptului ca pe panou se afla o propozitie reprezentata de figurine. Se poate analiza aceasta propozitie si forma altele dupa acelasi procedeu: "Prietenul ia." Profesorul va atrage atentia elevilor ca se va dezvolta aceasta a doua propozitie, luandu-se figurina subiect din prima propozitie si asezandu-se intre subiectul si predicatul celei de a doua propozitie. Elevii vor observa ca in aceasta fraza, figurinei a doua nu i se mai potriveste hainuta, adica forma substantivului nu mai este adecvata contextului. Astfel, figurinei a doua i se va fixa alta haina, cu forma potrivita: "baiatului". Asta pentru exemplificarea schimbarii formei substantivului de la nominativ la genitiv. La fel se va proceda si pentru cazurile dativ si acuzativ, mutand figurina reprezentand "baiatul" dupa verb. La aceasta propozitie se pot adauga si alte figurine. Propozitiile pot fi scrise si pe tabla. Profesorul va atrage atentia elevilor asupra faptului ca, schimbandu-si locul in propozitie, substantivul "baiatul" si-a schimbat totodata si forma. "Astfel, elevii vor cunoaste mai usor problemele legate de declinarea substantivului, precum, mai tarziu, si de flexiunea altor parti de vorbire din categoria numelui, de declinarea adjectivului, a pronumelui, a numeralului. Pornind de la o situatie concreta, reprezentata de figurine pe panoul flanelografului si ilustrata prin viu grai de elevi, acestia vor vedea mai clar legatura intre functie si forma in limba." Cel mai important insa, mi se pare a fi faptul ca se evita "invatarea mecanica a unei paradigme, la care se rezuma de multe ori ora de gramatica in care se preda declinarea substantivelor, la sfarsitul careia profesorul este fericit san auda din gura elevului: baiatul, baiatului, baiatului, baiatul, o insirare de cuvinte fara rost." Mi se pare necesar sa mentionez un alt aspect, ca acest mijloc de invatamant este potrivit pentru clasele mici, insa este total neadecvat la clasele mari.

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Mijloace de invatamant confectionate de elevi: Pedagogii au urmarit mereu activizarea elevilor in procesul instructiv-educativ, angajarea lor in procesul de cunoastere si "inlaturarea conditiei de simplu spectator a unora din membrii colectivului."[64] Practica pedagogica i-a ajutat pe unii profesorii sa descopre unele modalitati de activizare a elevilor in actul invatarii. S-a pornit de la observarea faptului ca pentru multi elevi " aspectul abstract al unei notiuni se clarifica si devine interesant numai prin realizarea unor materiale palpabile." Astfel, doamna profesoara Livia Fumurescu propune pentru angajarea elevilor in activitatea didactica, "confectionarea unor materiale didactice functionale pentru orele de gramatica de catre elevi", solutia fiind adoptata pentru clasele a V-a si a VI-a, respectandu-se totodata in aceasta activitate, "principiul legaturii teoriei cu practica, deoarece se stie ca aceste cunostinte care se bazeaza pe experienta practica si sunt concret verificabile devin adevaruri de nezdruncinat."

Prin exemplele prezentate, doamna profesoara demonstreaza ca si la limba romana, desi exista ideea ca la aceasta disciplina predomina materialul verbal, "lucrarile executate de elevi ofera un camp larg de aplicare a cunostintelor teoretice insusite, avand un real rol formativ." Redam un exemplu de material confectionat de elevi care sa ii ajute in aplicarea cunostintelor teoretice. Pentru fixarea cunostintelor privitoare la familia de cuvinte, elevii au realizat "discul familiei de cuvinte", realizat de fapt din doua discuri, dupa cum urmeaza: primul disc are o raza mai mare decat cel de al doilea, care trebuie sa fie de alta culoare si sa aiba decupat un unghi de 30 de grade; pe discul colorat se scrie cuvantul de baza, iar pe discul alb, la o distanta de 5-7 cm de centru, se scriu sufixele ( si respectiv terminatiile), din care, impreuna cu cuvantul de baza, rezulta cuvinte derivate. Rotindu-se discul II, suprapus peste discul I cu o capsa, elevii obtin cuvintele derivate ale familiei cuvantului de baza. Spre margini, pe discul alb, s-a notat si partea de vorbire obtinuta prin derivare. S-a constatat ca elevii s-au angajat intr-o adevarata competitiein realizarea celor mai numeroase familii de cuvinte, "iar satisfactia realizarii a ceva concret a detrminat schimbari in atitudinea multor elevi dezinteresati de cunostinte teoretice", afirma Livia Fumurescu. Autoarea acestui articol da exemplu si de alte materiale realizate de elevi: "piramida sinonimelor", "benzi cu cuvinte compuse", "caruselul pronumelor", "stopul ortografic". Ne oprim putin asupra "stopului ortografic" pentru a spune ca acesta este o ortograma realizata de elevi si actualizata saptamanal de catre acestia, dupa ce a fost discutata prin momentul ortografic, care schematizeaza o problema de ortografie, cum este confuzia: ea/i-a/ia. Concluzia autoarei este ca, tot "ce se achizitioneaza prin efort propriu, prin cautari si incercari si este intarit prin satisfactii imediate se fixeaza temeinic, se pastreaza, folosindu-se chiar in gasirea unor noi solutii. Inventivitatea profesorului, dar si a elevilor, in confectionarea unor asemenea materiale didactice poate contribui la fixarea problemelor de gramatica, mai mult decat exercitiile propuse spre rezolvare sau decat explicatiile profesorului."

Tot legat de materialele diactice folosite la orele de limba romana, Livia Fumurescu, intr-un alt articol, recomanda folosirea "poliecranului, o realizare functionala si economicoasa"[67], care ar rezolva problema spatiului limitat al cabinetelor de limba romana sau al claselor. Argumentul adus pentru sustinerea acestei idei, este insasi experienta, care a confirmat numeroasele avantaje ale poliecranului. Poliecranul are doua parti: suportul lemnos si rolplansa. Primul corp este onfectionat din lemn si are o rama. "Sipcile de la extremitatile ecranului mascheaza cele doua role, pe care se infasoara rolplansa, rulata simultan, printr-o curea de transmisie-de la o volanta, aflata in extremitatea inferioara a ramei. Fata ecranului este protejata de sticla, fixata prin coltare sau prinsa pe o rama de lemn, mobila, ca o usa. Rolplansa reuneste 10-20 scheme pe hartie -cu sau fara suport textual, tapet sau alt material la metraj pe care se poate scrie." In opinia autoarei, acest ecran ar prezenta urmatoarele avantaje:

ocupa un spatiu redus, poate fi plasat pe orice perete;

concentreaza si sistematizeaza, in viziunea metodica a profesorului, diferitele compartimente ale limbii( fonetica, vocabular, morfosintaxa), oferind modele care sa inlesneasca identificarea cu usurinta a faptelor de limba urmarite si aplicarea cunostintelor;

rolplansele grupeaza scheme pe diferite aspecte gramaticale si pot fi schimbate si inlocuite, in ritmul lectiilor predate;

plansele pot fi pastrate in fata elevilor atat cat este nevoie, in timpul rezolvarii exercitiilor aplicative, in lectiile recapitulative sau chiar in afara orei;

ofera posibilitatea reluarii pe rolplansa a schemelor cu aspectele gramaticale insuficient intelese de unul sau mai multi elevi, cu scopul clarificarii si fixarii cunostintelor;

plansele se pot pastra si conserva foarte bine pana la urmatoare refolosire;

rolplansa si schemoteca evita supraincarcarea peretilor cu diverse materiale auxiliare;[69]

Livia Fumurescu recomanda foloirea, in clasa cabinet de limba si literatura romana, a trei poliecrane care ar rezolva insusirea algoritmilor de lucru. Poliecranul I reprezinta un indreptar ortografic, a carui rolplansa contine ortograme grupate pe parti de vorbire si este utilizabila ori de cite ori este nevoie, fiind un real sprijin in formarea deprinderilor de scriere corecta. Redam in continuare cuprinsul acestei rolplanse:

Cuprinsul:

1. Articolul demonstrativ CE-i spusesera (lui, li, -i)

CEI doi (Ionel si Gicu)

CEI lenesi au uitat. (lenesii)

2. Articolul posesiv: Reusesc a-L intreba (pe el, il, -l)

pe AL doilea

AI reusit a-I convinge (pe ei, ii, -i)

3. Pronumele personal EA I-a spus povestea. (ei, ii, -i)

IA creionul de pe banca. (ridica, a lua)

4. Pronumele nehotarat - Fixare prin stereotipie - unul-una- altul-alta-tot-toata

fie fie

ori                   CARE ori CINE

orisi orisi

oare oare

fie fie

ori CE ori CAT

orisi orisi

oare oare

5. Numeralul:             MIA (Maria) MI (mie, imi, mi-) -a spus ca MIA (de lei) contine zece sute.

6. Verbul: V-a placut povestea, (voua, va, vi, v-), dar el VA astepta finalul.

Va VOI admira pe VOI, viitorul tarii.

ATI auzit ca A-TI scrie temele in graba e ineficient.

7. Adverbul:               ODATA a citi lectia (candva).

O DATA (o singura data) si ODATA (imediat) a inteles-o.

Nu (mai) invata lectiile, ci scria NUMAI temele. (doar)

Adverbe: Vorbesc odata Substantive: Aminteste o data

deodata de o data

cateodata cate o data

totodata tot o data

altadata alta data

niciodata nici o data

vreodata vreo data

In MAI nu stia ca M-AI vazut pe mine.

Acum MAI incearca.

8. Prepozitia:              L-a ascultat LA scoala cantand nota "LA".

9. Conjunctia: I-ar da mamei florile, IAR ele I-ar comunica IAR vestea cea buna.

Ei SAU ele S-AU dus impreuna.

Poliecranul II ar trebui sa aiba, in viziunea autoarei, trei rolplanse, corespunzatoare capitolelor gramaticale studiateconform programei:

a) Fonetica ( cu scheme esentializate la sunetele vorbirii, diftongi, triftongi, hiat, literele - alfabetul, despartirea in silabe, accentul, etc.);

b) Vocabularul ( grupeaza mijloacele de imbogatire a vocabularului, derivarea cu sifixe si prefixe, diversitatea vocabularului - sinonime, omonime, antonime, paronime);

c) Morfosintaxa (declinarea substantivelor - rolul sintactic, gradele de comparatie ale adjectivelor - atribute, flexiunea nominala - parti de propozitie, conjugarea verbelor, etc.).[71]

Poliecranul III contine o rolplansa cu 10 scheme care vizeaza paralelisme sintactice. Sintaxa propozitiei ( subiect, predicat, atribute, complemente, etc.) este sistematizata pe jumatatea ecranului, in paralel cu propozitiile subordonate corespondente din sintaxa frazei (subiectiva, predicativa, atributiva, completiva). Prezentarea simetrica ofera posibilitatea clarificarii unor importante aspecte sintactice, facilitand intelegerea analogiilor existente.[72]

I. 2.Mijloace clasice grafice

Listele

Contin fapte ilustrand o regula generala sau fapte de limba particulare si individuale, iar compozitia si organizarea lor interna depind de natura faptelor (ortografice, morfologice, sintactice, stilistice) si de intentia pedagogica ( instruirea propriu-zisa, sistematizarea cunostintelor, formarea de priceperi si deprinderi). [73]

Iata o lista cu ortograme ( omofone) pe care o da exemplu Constantin Parfene:

al (art)                           Al meu este cel mai interesant proiect.

a-l (verb+pron.) A-l intelege nu mai pot.

ai (verb)            Ai mult de lucru azi.

a-i (verb+pron) A-i oferi ceva e lecucru deosebit

altfel (adverb) De altfel nici nu vreau sa ma duc.

alt fel (adjectiv+substantiv)               Am vazut alt fel de masina.

ati (verb)           Ati pregatit bine examenul.

a-ti (verb+pronume)                          A-ti pregati serios examenul e o obligatie.

bai (substantiv)                                  Nu e nici un bai

ba-i (adverb+verb)                             - Nu e bine. - Ba-i foarte bine.

car (substantiv)                                  S-a instalat bine in car.

car (verb)          Eu car bagaje.

c-ar (conj. verb)                                  El nu crede ca ar fi necesar.

cam (adverb)    Elevul acesta e cam indisciplinat.

c-am (conjunctie+verb)                      Am fost sanctionat pentru c-am gresit.

cai (substantiv) Merge pe cai batute.

ca-i (conjunctie+pronume)                Nu e politicos ca-i vorbesti asa.

ca-i (conjunctie+verb)  E bine ca-i politicos.

cea (articl adjectival)                          E cea mai buna la sport.

ce-a (pronume+verb)                         Ce-a facut la examen?

ceai (substantiv)                                 A baut un ceai fierbinte.

ce-ai (pronume+verb)  Ce-ai mai citi?

cei (pronume)   Nu snt cei asteptati.

ce-i (pronume+verb)                          Ce-i de facut cu cei ce intarzie?

cel (articol adjectival)                        E cel mai silitor dintre toti.

ce-l (pronume+pronume)                  Ce-l face sa nu invete?

cai (substantiv) Sunt destui cai pe pajiste.

c-ai (conjunctie+verb)  Se pare c-ai adormit in banca.

cor (substantiv)                                  Vorbesc toti in cor.

c-or (conjunctie+verb)                       C-or canta nu se stie.

dune (substantiv)                               In Sahara sunt multe dune.

du-ne (verb+pronume)                      Du-ne spre muzeu.

ia (verb)            Ia bicicleta si pleaca.

i-a (pronume+verb)                            I-a dat mult de furca.

iau (verb) Nu stiu daca iau premiu anul asta.

i-au (pronume+verb)                         I-au plimbat prin tot orasul.

iar (adverb)       Iar te-ai cufundat in ganduri.

iar (conjunctie) El citeste, iar ea asculta muzica.

i-ar (pronume+verb)                          I-ar oferi un cadou, dar nu are bani.

la (prepozitie)   Merg, grabiti, la scoala.

l-a (pronume+verb)                            Nu l-a mai trimis la scoala.

las (adjectiv)     E un om las.

l-as (pronume+verb)                          Nu l-as mai cauta.

lau (verb) Fetele se lau in apele izvorului.

l-au (pronume+verb)                         Ei nu l-au mai vazut pe aici.

mai (substantiv)                                 In mai apar primele cirese.

mai (adverb)     Nu mai este la scoala.

m-ai (pronume+adverb)                    M-ai cautat degeaba ieri.

mii (substantiv)                                  Mii mi s-au oferit.

mi-i (pronume+verb)                         Mi-i greu sa-ti raspund la intrebare.

mor (verb)        Mor de dorul tau.

m-or (pronume+verb)  M-or aprecia ei candva.

nai (substantiv)                                  Canta minunat la nai.

n-ai (adverb+verb)                             N-ai treaba acasa azi?

nare (substantiv)                                Toata lumea are nare.

n-are (adverb+verb)                           Numai Ghita n-are nare.

neam (substantiv)                              E de neam mare.

ne-am (pronume+verb)                     Ne-am inselat cu totii.

nor (substantiv)                                 In vazduh pluteste un nor alb.

n-or (adverb+verb)                             De ce n-or fi venit astazi?

odata (adverb)             Era odata o baba si un mosneag.

o data (numeral+ substantiv)                       A trecut numai o data pe la noi.

sa (adjectiv pronominal)                   Masina sa a luat foc.

s-a (pronume+ verb)                          Masina s-a defectat.

sau (conjunctie)                                 Pleci sau ramai?

s-au (pronume+verb)                         S-au imprastiat peste tot.

sai (pronume)               Ai sai sunt pantofii acestia.

sa-i (conjuctie+pronume)                  Trebuie sa-i faci sa inteleaga.

sar (verb) Iezii sar zglobii pe camp.

s-ar (pronume+verb)                          S-ar cuveni sa fii mai linistit.

sal (substantiv) A dori un sal e de inteles.

s-a-l (conjunctie+verb+pronume)     S-a-l lucra e mai greu.

tei (substantiv)             Da-te jos din tei!

te-i (pronume+verb)                          Nu te-i mai duce, asa-i?

tii (verb)            Tii minte ce ti-am spus?

ti-i (pronume+verb)                           De ce ti-i teama, nu scapi.

va (verb)           Se va duce in curand la piata.

v-a (pronume+verb)                           V-a indus in eroare pe toti.

var (substantiv)                                  Se impune sa dam cu var casa.

v-ar (pronume+verb)                         Nu v-ar incomoda zgomotele?

vii (substantiv) In vii rodul e bogat.

vii (verb)           Nu vii si tu la teatru?

vi-i (pronume+verb)                           Vad ca vii tare sete.

voi (pronume)              Voi va duceti la cinema?

voi (verb) Nu voi a face rau.

v-oi (pronume+verb)                          Pe voi v-oi duce eu la strand.

Tabele

Iata un tabel cu prefixe de origine greaca in structura cuvintelor limbii romane, pe care il reproduc tot din cartea domnului profesor Constantin Parfene.

Scheme

Dau exemplu de schema in cazul predarii subiectului.

Subiectul

Definitie: Parte principala de propozitie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Campia se intinde la nesfarsit.(substantiv)

El a biruit. (pronume personal)

1.exprimat: in cazul nominativ: Frumosul este cautat. (adj. substantivizat)

Primul s-a nascut la Iasi. (numeral ordinal)

A spera inseamna a trai. (verb la infinitiv)

Binele este rasplatit. (adverb substantivizat)

aparent in alt caz: Al tau e la munte.

I.dupa modul Ai casei sunt in gradina.

de realizare

inclus: Ma tolanesc pe iarba.

2.neexprimat: subanteles: Cartea e interesanta.

nedeterminat: Intr-o dimineata mi se batu la usa

inexprimabil: Plouase si noaptea.(verbe impersonale)

Subiectul

gramatical:

II. in constructii 1.reluat: A veni el Dragus la caus

afective: 2. cantitativ: Venisera la spectatori! Ce de oameni s-au adunat!

3.izolat: Norocul, lui nu-i trebuie ochi. (anacolutul)

Cand subiectul gramatical nu este si autorul actiunii, el este un subiect logic: El este spalat de mama. (el este subiectul gramatical, iar mama este subiectul logic.)[76]

Memoratoarele de limba romana

Memoratorul este o carte de format mic, in care se expun sumar elemente de baza ale unei discipline sau stiinte. Ele sunt utile si la disciplina limba si literatura romana, tocmai prin sinteza pe care o ofera a principalelor elemente ce se studiaza la aceasta disciplina. Memoratoarele se realizeaza pe nivele de varsta si se utilizeaza de catre elevi cu precadere in pregatirea examenelor de trecere de la o treapta la alta, dar se pot folosi si ca auxiliar de invatare pentru evaluarile de pe parcursul anilor de studiu. Un astfel de memorator este cel realizat de Vasilica Zegreanu, Memorator de limba romana pentru clasele 5-8, care sintetizeaza principalele probleme de limba pe care trebuie sa si le insuseasca elevii claselor gimnaziale. Reproduc, in continuare, din acest memorator, un fragment ce cuprinde tratarea adjectivului, o prezentare schematizata a datelor esentiale ce trebuie sa si le insuseasca un elev absolvent de gimnaziu.

"Adjectivul

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care insoteste un substantiv si arata insusirea unui obiect.

Felul adjectivelor:

1. variabile, cand isi modifica forma in vorbire:

- patru forme: bun, buna, buni, bune, (masc., fem., sg., pl.,)

- trei forme: mic, mica, mici, mici

- doua forme: mare, mare, mari, mari

2. invariabile, cand nu isi modifica forma in vorbire: gri, bleu, crem, maro, eficace, atroce, perspicace, propice, etc.

3. propriu-zise: mare, frumos, curat

4. provenite din verb la participiu: (cartea) cumparata; (pomi) infloriti;

5. provenite din verb la gerunziu (acordat): (mana) sangeranda, (cosuri) fumegande

Adjectivul se acorda in gen numar si caz cu substantivul determint.

Prin articulare adjectivele pot deveni substantive:

Un tanar ma asteapta.

Tanarul acesta era fratele meu.

Cand insotesc verbe, determinandu-le, unele adjective isi schimba valoarea gramaticala, devenind adverbe:

Sora mea canta frumos. (adverb)

Functiile sintactice:

- atributul adjectival: Nu-mi place iarna grea.

- nume predicativ: Iarna este grea.

- complementul circumstantial de timp: De mic le stie pe toate.

- complement circumstantial de cauza: A murit de batran.

- complement circumstantial de mod: Este mai mult lenes decat harnic.

- complement indirect: Din alb a devenit negru.

Gradele de comparatie ale adjectivului:

1. pozitiv: frumos

2. comparativ:

- de superioritate: mai frumos

- de egalitate: tot atat de frumos

- de inferioritate: mai putin frumos

3. superlativ:

- relativ - de superioritate: cel mai frumos

- de inferioritate: cel mai putin frumos

- absolut: foarte (grozav, tare, prea, nespus de ) frumos

Unele adjective nu au grade de comparatie: superior, inferior, exterior, optim, viu, mort, perfect, principal, vesnic, complet, enorm, fundamental, terminat, acvatic, energetic, industrial, etc.

Locutiunile adjectivale sunt grupuri de doua sau mai multe cuvinte care au impreuna valoarea unui adjectiv. Locutiunile adjectivale se comporta ca un adjectiv.

om cu judecata = chibzuit

om cu stare = instarit, bogat

om cu dare de mana = bogat

lucru de capetenie = principal, important

om de nimic = netrebnic, josnic"

Mijloace rebusistice sunt mijloace de invatamant interesante prin natura lor de joc al mintii (memoriei, gandirii, imaginatiei), cu caracter numai aparent distractiv. Sunt mijloace tehnice moderne, foarte folosite in presa, sub diferite forme: careurile cu cuvinte incrucisate, aritmogrifele, monoverbele, criptografiile, etc. Aceste mijloace au anceput sa patrunda din ce in ce mai mult in procesul didactic actual, introducand in lectii elementele de surpriza. "In insusirea limbii romane, cu bogatele ei nuante expresive, folosirea acestor mijloace, care capteaza atentia elevilor in primul rand prin configuratia lor variata, prin imagistica enigmatica, invioreaza procesul didactic."

Constantin Parfene considera ca folosirea rebusurilor este potrivita in momentele cand se realizeaza retentia si transferul, si mai cu seama la lectiile de recapitulare si de formare de priceperi si deprinderi. Tind sa fiu de acord cu domnul profesor ca rebusurile pot rezolvate de catre elevi doar in masura in care ei au achizitionat anumite cunostinte, au o baza. Cred, insa, ca ele pot fi folosite si la inceputul lectiei, ca instrumente de reactualizare a cunostintelor dobandite anterior

Iata un exemplu de careu de cuvinte incrucisate, de data aceasta pentru literatura:

A

B

1. Pronumele personal caracteristic pentru genul liric.
2. Cu ea, omul comunica frecvent in doinele populare
3. Specie a genului liric in care autorul descrie un peisaj.
4. Instrumentul muzical de care se leaga numele acestui gen literar.
5. Persoana pronumelor si a verbelor in cazul genului literar in discutie.
6. Modul de exprimare a gandurilor si sentimentelor autorului, in cazul acestui gen literar.
7. Figura de stil intalnita frecvent in genul liric.
8. Verb care exprima atitudinea eului liric( reflexiv).

Nota: La o dezlegare corecta, pe verticala AB veti descoperi termenul care exprima vocea lirica a poetilor( 2 cuv.).

Fisele de lucru sunt mijloace de invatamant, intrumente folosite cu precadere in evaluarea elevilor. Fisele de lucru contin o serie de cerinte derivate din obiectivele unei unitati de invatare, pe care elevii trebuie sa le rezolve individual sau pe grupe, in functie de activitatea didactica proiectata de profesor. Fisele de lucru se pot folosi atat la inceputul orei, pentru reactualizarea cunostintelor, pentru diagnosticarea nivelului la care se afla o clasa, cat si la sfarsitul orei, pentru fixarea cunostintelor sau evaluarea lor. Fisele de lucru pot fi concepute de profesor, sau pot fi luate din carti pregatite de specialisti in conformitate cu programa scolara si cu manualele.

Astfel, putem spune ca fisele de lucru sunt instrumente folosite in procesul instructiv-educativ pentru reactualizarea cunostintelor, diagnosticarea nivelului la care se afla o clasa, fixarea cunostintelor si evaluarea achizitiilor.

Cartile realizatae prin coordonarea Elizei-Maria Tofin, Gramatica: fise de lucru pentru clasa a VII-a: dupa programa revizuita 2008 si Gramatica: fise de lucru pentru clasa a VIII-a, cuprind exemple de fise de lucru realizate in conformitate cu continuturile prevazute de programa scolara. Reproduc, in continuare, cate un exemplu de fisa de lucru pentru fiecare clasa, a VII-a si a VIII-a.

La clasa a VII-a, pentru reactualizarea cunostintelor legate de adjectiv, iata fisa urmatoare de lucru:

Fisa de lucru

"1. Identifica adjectivele din textul de mai jos si completeaza tabelul:

O! tablou maret, fantastic!Mii de stele argintii

In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.

Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare

Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

(V. Alecsandri, Mezul iernei)

2. Formeaza adjective cu prefixul stra- si sufixele -esc si -cios:

3. Subliniaza atributele adjectivale din textele de mai jos si precizeaza cazurile adjectivelor:

a) Si mergand ei o bucata inainte, Harap-Alb vede alta dracie si mai mare

(I. Creanga, Povestea lui Harap-Alb)

b) Deodata, in fundul trotuarului aparu o silueta zvelta si putin dansanta in mers, ce nu putea fi decat a unei tinere fete.

(G. Calinescu, Cartea nuntii)

c) Vine singura la padure, descaleca, cerceteaza poienile, zambeste acestor caprioare proaste care se tem de dansa.

(M. Sadoveanu, Noptile de Sanziene)

4. Rescrie propozitiile de mai jos, corectand greselile:

• Fetele acestea ale mele le place sa mearga cu bicicleta.

• Dragele mele prietene, ma bucur sa va vad!

• Nu isi aduce aminte titlul unei carti mai vechi si mai importanta.

• Ea este fiica prietenei cea mai buna ale mele.

5. Alcatuieste enunturi cu patru adjective compuse.

Completeaza spatiile punctate cu articolele adjectivale (demonstrative)vpotrivite:

• Apele lacului..limpede s-au tulburat.
• Crengile copacilor.inalti au fost taiate.
• Culoarea bluzei..noi este moderna.

Completeaza spatiile libere cu formele gradelor de comparatie cerute:

POZITIV: inalt

COMPARATIV: DE SUPERIORITATE:.

DE EGALITATE.

DE IBFERIORITATE

SUPERLATIV: RELATIV: DE SUPERIORITATE: ..

DE INFERIORITATE:.

ABSOLUT: ..

Scrie femininul adjectivelor din grupa A si pluralul celor din grupa B:

A

des      .. dens . romanesc .

baroc . patriot . analog .

omolog           . snob . pitoresc .

B

darz .. scund . chel .

treaz .. crud . fix ..

confuz .. domol . ilustru .

obez .. satul . aspru .

Construieste forma de dativ-genitiv a urmatoarelor sintagme:

draga mea fata..                        maiastra pasare.

Explica ce este gresit in urmatoarele enunturi:

a) S-au creat cele mai optime conditii pentru studiu.

b) Acest material este de o calitate mai superioara.

c) Am gustat o foarte infima cantitate.

11. Scrie enunturi cu superlativul absolut al adjectivului veche, folosind mijloacele expresive indicate:

cu adverb:

cu locutiune adverbiala:

cu prefix:

prin repetarea adjectivului:

prin repetarea unei vocale:

intr-o propozitie exclamativa:

Subliniaza varianta corecta:

bluza roz / roza  

opinii contrarii / contrare

indiciu revelator / revelatoriu

baieti perspicaci / perspicace

certuri continui / continue

caz contradictoriu / contradictor

idei ambigui / ambigue

tineri tenace / tenaci

parerile celor mai multi colegi / celor mai multor colegi

acestor anumitor colegi / acestor anumiti colegi

ultimile zile / ultimele zile

Alcatuiste enunturi in care adjectivul "mic" sa indeplineasca urmatoarele functii sintatice:

a) atribut adjectival:

b) nume predicativ:

Pentru clasa a opta, iata un model de fisa de lucru pentru verificarea insusiriii notiunilor legate de propozitia compeltiva directa (CD)

Fisa de lucru

1. A. Dezvolta complementele directe marcate in propozitiile corespunzatoare:

a) Izbira pe mazuri, ii intoarsera in loc si incepura a-i bate si a-i taia pana ce-i naruira in apa Rautului.

(M. Sadoveanu, Neamul Soimarestilor)

b) Nu voi mormant bogat, / Cantare si flamuri

(M. Eminescu, Nu voi mormant bogat)

c) Langa lacul care-n tremur somnoros si lin se bate,

Vezi o masa mare-ntinsa cu faclii prealuminate.

(M. Eminescu, Calin [file din poveste

B. Precizati doua dintre modificarile aparuteprin expansiune.

2. Inlocuieste spatiile libere cu propozitii regente pentru completivele directe de mai jos:

.. daca va ramane pana maine.

.. sa repete aceasta trista experienta.

.. cum sa ajung mai repede.

.. de unde a cumparat masina.

.. pana cand va ramane.

.. cine este noul nostru coleg.

.. cati concurenti au terminat cursa.

3. Construieste trei fraze care sa corespunda schemei: PP CD CD

Ex: Stie sa faca cee ce trebuie.

Transforma in vorbire indirecta propozitiile de mai jos, precizand felul subordonatelor obtinute:

• - Unde mergi in fiecare zi la ora pranzului? l-am intrebat eu.

• - Respira adanc in timpul alergarii! i-a recomandat antrenorul.

• - De ce nu-ti recunosti vina ? ii reproseaza prietena ei.

• - Nu spune nimanui secretul nostru! il ruga fratele cel mare.

5. Construieste fraze in care sa existe completive directe care sa aiba ca regente verbe la modurile infinitiv, gerunziu, supin.

6. Precizeaza felul subordonatelor din frazele care urmeaza.:

• De acum se stie ca plecarea lui e inevitabila.
• Toata lumea stie ca nu a spus adevarul.
• Se vede care tainuieste ceva.
• Din gradina vede care alearga mai repede.
• El a inteles repede cine merita recompensa.
• S-a inteles de la sine cine era mai bun.
• Urmeaza ceea ce era de asteptat.
• Fiecare urmeaza ceea ce i se potriveste.

7. Corecteaza greselile din frazele:

• Ar fi vrut ca sa ajunga inaintea tuturor.
• Andrei nu mai stia care dintre colegi sa-l invite la masa.
• I-am spus din timp caci excursia ar putea fi amanata.
• Ar vrea sa stie ca cine nu-i impartaseste parerile.

8. A. Contrage subordonatele completive directe in partea de propozitie corespunzatoare:

a) Am jurat ca peste dansii sa trec falnic, fara pas,

Din pristolul de la Roma sa dau calului ovas.

( M. Eminescu, Scrisoarea III)

.b) El vede cum zboara flacaii Sucevei.

( G. Cosbuc, Pasa Hassan)

c) Pe cati i-au gasit, i-au manat spre curtea primariei.

(Z. Stancu, Descult)

..d) Cucoanele arata biletele dumnealor, explicand d-lui conductor de ce nu poate si Goe sa faca acelasi lucru

(I.L. Caragiale, D-l Goe)

B. Mentioneaza doua dintre modificarile aparute prin aceasta transformare.

9. Analizeaza frazele urmatoare, subliniind termenul regent al completivelor directe:

a) Tu crezi c-a fost iubire-adevarata

Eu cred c-a fost o scurta nebunie

Doar ce anume-a fost,

Ce-am vrut sa fie

Noi nu vom sti-o poate niciodata.

(I. Minulescu, Celei care pleaca)

b)Socotesc ca putem zice, fara sa ne indoim,

Ca e prea bun pentru fabuli veacul in care traim;

Macar ca se afla oameni care nu pricep deloc

Cum a putu sa vorbeasca un salbatic dobitoc

Si care vin sa te intrebe daca e adevarat

Ca in vremea veche cainii au vorbit asa curat?

( Gr. Alexandrescu, Satira Duhului meu)

10. Redacteaza o scrisoare de maximum 10 randuri, in care sa-i multumesti prietenului tau Radu, din Sibiu, pentru dictionarul trimis. Vei folosi si 4-6 completive directe introduse prin elemente de relatie diferite (ca, daca, cine, care, cum, unde)[79]

Dictionarul

Invatamantul de astazi este unul formativ, principala cerinta fiind aceea de a invata pe elevi cum sa invete, de a-i obisnui pe elevi cu mijloace si metode adecvate autoinstruirii. Una din conditiile ce asigura dobandirea cunostintelor stiintifice temeinice si trainice de catre elevi, formarea unei culturi stiintifice, este insusirea constienta a termenilor stiintifici.[80] Receptarea analitica a termenilor stintifici permite patrunderea in esenta a notiunilor respective. Este stiut ca, la clasele mai mici, elevii nu au reprezentari a notiunilor insusite. Viorica Pricop si Ovidiu Pricop considera ca "elevii ar putea inregistra un progres continuu in a opera cu limbaj geografic daca s-ar imbunatati sistemul de insusire a termenilor stiintifici geografici, utilizand dictionarul explicativ in general si dictionarul geografic in special, carte de lucru pentru elevi si un auxiliar important pentru profesori." Acelasi lucru mi se pare de o mare utilitatea si pentru disciplina limba si literatura romana, unde, cred eu, acest mijloc de invatamant nu trebuie sa lipseasca de pe bancile elevilor. Avand in vedere terminologia stiintfica abundenta din manualele de limba romana, dictionarul explicativ este un instrument indispensabil pentru insusirea corecta a notiunilor si pentru formarea reprezentarilor corespunzatoare. In plus, sa nu uitam competentele generale urmarite in predarea limbii si literaturii romane: utilzarea corecta si adecvata a limbii romane in receptarea si in producerea mesajelor orale si scrise. Pentru receptarea diferitelor mesaje, orale sau scrise, elevii trebuie sa fie obisnuiti sa utilizeze Dictionarul explicativ al limbii romane. Pentru cultivarea unei exprimari corete, elevii trebuie sa se raporteze mereu la Dictionarul Ortografic, Ortoepic si de Punctuatie. Pe langa aceste 2 dictionare, care trebui sa nu lipseasca din nici un cabinet de limba si literatura romana si sa fie puse la dispozitia elevilor oricand, nu sa stea incuiate in dulapuri ca piese de expozitie, cum am vazut practicandu-se frecvent, mai sunt si alte tipuri de dictionare care pot sprijini demersul acesta de cunoastere si insusire corecta a limbii si literaturii romane: dictionare de regionalisme, de expresii populare, de neologisme, de sinonime, de antonime, etc. Acestea pot fi si ele instrumente folositoare la disciplina limba si literatura romana. Important este, repet acest lucru, ca elevilor sa le fie facilitat si incurajat accesul la aceste intrumente de lucru, fiind necesar ca profesorul sa renunte la acest statut de unic detinator al informatiei, si sa ii invete pe elevi sa invete.

Ca sa concluzionam in legatura cu acest mijloc de invatamant, notam faptul ca rolul dictionarului la limba si literatura romana este: de a imbogati vocabularul elevilor, de a sprijini insusirea unor notiuni corecte si de a ajuta la formarea reprezentarilor corespunzatoare, de a asigura trainicia noilor atributii lexicale, inlaturand memorarea lor mecanica, si de a cultiva o limba corecta literara.

Instruirea asistata de computer

In zilele noastre, societatea se afla intr-o continua schimbare

In ultimele decenii invatamintul programat (inteles ca proces) a deschis calea unui sistem de instruire cu ajutorul masinii. O gama variata de masini de invatat ( predat), incepand cu cele mai simple si mai ieftine dispozitive mecanice si electro-mecanice si sfarsind cu cele mai complexe si mai costisitoare automate, de tipul calculatorului electronic au fost integrate in activitatea didactica, precum si in cea de auto-intruire. S-a sperat ca utilizarea computerului in invatamint va declansa o adevarata revolutie in maniera de a preda si de a studia.[81]

Invatamintul programat si dispozitivele automate de instruire sunt solutia la problemele invatarii umane in conditiile cresterii continue a volumului de informatie si a necesitatii unei instructii mai inalte. Facind apel la datele ciberneticii, noul sistem de instruire tehnicizata porneste de la ideea potrivit careia si intr-o situatie de invatare avem de a face cu un flux continuu de informatii, ca si in acest caz intalnim un tip de comanda sau mai bine zis de dirijare a activitatii de asimilare a cunostintelor si de control (reglare continua) a acestei activitati pe baza aplicarii principiului conexiunii inverse (feed-back). Ca atare si invatarea poate deveni un proces cu auto-reglare, iar activitatea de predare-invatare ca un proces cu reglare continua, obtinandu-se pe aceasta baza, un randament maxim.

Intregul invatamint programat se bazeaza pe cateva principii specifice si anume:

Principiul pasilor marunti

Ceea ce presupune fractionarea materiei de invatamint pe unitati elementare, logic si organic inlantuite, adica o anumita tema se descompune si se distribuie intr-un numar finit de unitati elementare, denumite si "pasi mici" sau "cuante" de informatie ( care fiecare in parte poate fi asimilata fara dificultate). Din insusirea ( parcurgerea) lor rezulta in mintea subiectului tema respectiva, cunostintele sau deprinderile propuse a fi insusite. Aceasta organizare micilor fragmente de cunostinte intr-o succesiune logica a fost numita program(a).

Principiul raspunsului activ

Potrivit acestuia fiecare pas cuprinde mai inai o informatie si apoi o aplicatie ca problema de control (o intrebare al carui raspuns trebuie gasit si scris pe loc, un exercitiu de efectuat o problema de rezolvat, etc.) ceea ce presupune, de fiecare data, o rectie activa. Elevul participa, astfel, activ la procesul pedagogic la nivelul fiecaruia din elementele programate.

Principiul verificarii (convingerii) imediate si directe a raspunsului, cu scopul de intarire a raspunsului corect si de evitare a insusirii gresite a materialului.

Urmand procesul in continuare, intr-un alt cadru (care apare in fereastra automatului ) elevul gaseste raspunsul corect pe care-l confrunta cu al sau. Intra, deci, in actiune aceasta verificare imediata si directa, repetata la intervale mici de timp, odata cu parcurgerea unui nou pas. Aceasta conexiune inversa se soldeaza cu inttrirea raspunsului corect, ceea ce devine un stimulent pentru continuarea studiului sau conduce direct si imediat la corectarea greselilor (corectarea operativa). Urmeaza apoi un nou pas mic, adica o noua informatie, o intrebare, un raspuns activ, o verificare si tot asa mai departe, pina la epuizarea temei.[83]

Principiul ritmului propriu (al individualizarii proceselor de invatare).

O astfel de organizare a predarii face posibil ca elevul sa pregreseze in ritmul sa propriu, optim, timpul parcurs pentru a gasi raspunsul bun nefiindu-i de dinainte limitat (ceea ce in clasele obisnuite nu se poate realiza). Elevii cu o gandire mai rapida strabat o secventa de instruire mai repede; cei mai lenti, o parcurg mai lent. Asadar, elevul nu este in concurenta cu colegii sai.

Principiul revizuirii programului

Toate programele trebuie sa fie validate, pe baza testarii elevilor, ceea ce asigura optimizarea si obiectivizarea proceselor didactice.

Momentele invatarii: subiectul citeste continutul informasiei cuprinse intr-un cadru, scrie raspunsul necesar, controleaza si dupa aceea merge mai departe. Deci, cititul corespunde principiului pasilor mici, scrisul - reactiilor active, controlul - verificarii imediate, mersul inainte - intaririi pozitive. Important este ca toate acestea decurg intr-un ritm propriu fiecarui subiect.

In sensul strict al cuvantului o masina de invatat este un aparat cu ajutorul caruia elevul primeste, cu ajutorul profesorului, un invatamint programat. O masina de invatat obisnuita nu este altceva decat o cutie metalica inzestrata cu dispozitive care permit executarea anumitor operatii:

a.     Prezentarea unui fragment de cunostinte, din cuprinsul programei, inclusiv a temei de rezolvat

b.     Inscriptia raspunsului

c.      Indicarea sau confirmarea imediata a raspunsului corect (intarirea).

d.     Daca raspunsul este corect sau a fost corectat, masina permite trecerea la problema urmatoare.

Manipularea aparatului si respectiv trecerea de la o operatie la alta se face cu multa usurinta, actionand anumite butoane, la fel de simple ca si cele care permit reglarea televizorului.[84](6, pag217)

Exista o varietate de tipuri de masini de instruit: unele folosesc numai programe cu raspunsuri la alegere, altele numai programe cu raspunsuri construite si exista, de asemenea, unele care folosesc ambele feluri de programe. Diversitatea lor deriva si din particularitatile de constructie (mecanice, electromecanice sau electronice), gradul de complexitate si de functionalitate, etc. Desigur, este evident ca aceste masini au evoluat si au devenit mai performante si mai usor de utilizat. In varful ierarhiei se situeaza computerul.

Avantaje si limite:

Dupa B.F. Skiner si alti psiho-pedagogi, acest sistem de instruire programata care face apel la masina de invatat (predat) prezinta o serie de avantaje pe care invatamantul traditional nu le poate oferi:

Are avantajul de a individualiza procesul de invatamant; ea este comparabila cu un meditator particular care se ocupa individual de elev.

Spre deosebire de traditionalele expuneri, manuale si alte mijloace audio -vizuale, masina intretine un schimb continuu de informatie intre program si elev; el este in permanenta atent, ocupat, indemnat la activitate.

In timp ce cursurile obisnuite si manualele dezvaluie materia de invatat fara sa se asigure daca elevul o insuseste cu adevarat, masina, intocmai unui meditator, insista ca fiecare punct sa fie perfect inteles ininte de a porni mai departe.

Masina nu prezinta decat materia pe care elevul este pregatit sa o abordeze , adica ii cere acestuia sa faca pasul pe care, la un moment dat, este in stare sa-l faca cel mai bine.

Datorita constructiei ordonate a programului, precum si a unor tehnici de declansare sau de aluzie, derivate din analiza comportamentului elevului, masina il ajuta pe acesta sa dea un raspuns corect.

Recurgand la acel feed-back imediat, masina intareste fiecare raspuns al elevului chiar in cursul procesului de invatare si prin aceasta ii modeleaza in mod eficace comprtamentul, mentinand vigoarea activitatii sale.

Dezvolta la elev capacitatea de a se corecta el insusi

Profesorul se poate lipsi de o parte din sarcinile de amanunt ale predarii.

Fireste, se aduc si unele reprosuri acestui sistem. Una din obiectii e ca masina, prin natura programului sau, nu ofera niciodata elevului o viziune globala, generala asupra materiei de invatat, asa cum o face manualul obisnuit sau expunerea profesorului. De asemenea, multi aduc critici utilizarii masinii considerand ca acest procedeu ar duce la o reintoarcere la didacticism.

Altii sustin ca introducerea masinii in invatamant ar avea darul sa antreneze dupa sine o anumita standardizare a activitatilor de invatare, ca ar avea chiar un efect de dezumanizare a activitatii de predare, lipsind-o acum de orice element personal. Un contraargument adus a fost acela ca masina de invatamint ar fi tot atat de personala ca manualul.[86] Actiunea masinii nu ar fi cu nimic mai dezumanizanta decat misiunea unui profesor care cauta sa impuna o singura si aceeasi programa unui numar de 30 de elevi ( cati alcatuiesc o clasa), atat de diferiti unii de altii sub aspectul experientei intelectuale castigate pana la un moment dat, cat si al intereselor si comportamentelor pe care le manifesta. Se considera ca masina permite aceasta individualizare la accesul cunoasterii si creste eficienta muncii scolare.

O alta obiectie este aceea ca masina tinde sa inlocuiasca profesorul. Contraargumentul adus a fost acela ca in cursul invatamantului programat se schimba pur si simplu functiile profesorului; el devine un programator, formand echipa cu psihologi, cibernetici si alti specialisti .Aceste functii amplifica ponderea contributiei profesorului la procesul de oraganizare a predarii, solicitandu-i in acelasi timp o pregatire de specialitate superioara. Tocmai caracterul mecanic pe care il are profesorul in invatamantul traditional, unde este un transmitatar, repetitor si corector al activitatii, sarcini care pot fi usor preluate de o masina, incearca sa inlature invatamantul programat.

Masinile contribuie si la obiectivizarea aprecierii, a evaluarii, efectuand cu rapiditate uimitoare o serie de operatii intelectuale si preluand o parte din operatiile de examinare.

"Instruirea asistata de computer vizeaza, cu siguranta, un element de inovare in invatamint sau de innoire prin inovatie si/sau reformare."( 5, pag321)

Ca orice inovatie, IAC, in sistemul romanesc actual si de pretutindeni nu a fost receptata pozitiv, gasindu-se la jumatatea drumului dintre necesitate si rezistenta. Cadrele didactice, de atitudinea carora depinde, intr-un procent hotartor, succesul sau esecul inovatiilor in invatamant, reactioneaza in aceasta situatie cu reticenta. Unor educatori li se pare o initiativa rizibila aceasta implementare a tehnologiei de comunicare si informare de tip multimedia in procesul intstructiv-educativ, altora li se pare un consum de energie sortit esecului, iar altora, mult mai conservatori, o imposibilitate. Problema este ca generatiile anterioare de formatori care nu au beneficiat, la randul lor, de educatie prin tehnologie de informare si comunicare fac greu efortul de a-si adapta stilul clasic de predare ( cu rezultate recunoscute ca fiind bune), verificat, unui stil de predare mult mai spectaculos, dar ale carui rezultate sunt incerte. Li se poate replica acestor obiectii ca transdisciplinarul nu anuleaza si nu trebuie sa inlocuiasca disciplinarul, ci ca il suplimenteaza, ii pune in evidenta continutul si ca prin creativitate se pot adapta lucrativ posibilitatile scolii la cerintele si rigorile tuturor stiintelor din perspectiva lumii contemporane. Elevii de astazi sunt beneficiarii unor cursuri de initiere si formare in informatica - care are statut de disciplina distincta in planurile de invatamint - dublata de un interes fervent din partea elevului pentru acest instrument superior de informare si comunicare. In aceste conditii, educatorii trebuie sa-si adapteze metodele de invatamant pentru cointeresarea elevului, in favoarea disciplinei pe care o preda orice profesor, utilizand tocmai instrumentul centrului de interes al elevului. Educatorul cu maiestrie va exploata posibilitatile informative ale calculatorului, eliberandu-se de sarcini si plasand elevul in centrul propriei lui educatii. Pe langa acest obstacol "de strategie", i se alatura si alte obstacole: obstacolul "fizic" de asta data, al nedotarii sau dotarii insuficiente, al lipsei de spatii, etc.; obstacolul "mental" al asocierii ideii de IAC cu disciplinele exacte sau tehnice, matematica, fizicaetc.; obstacolul "tehnic", in sensul lipsei de asistenta tehnica, existand un numar foarte mic de specialisti care doresc sa lucreze in sistemul de invatamant, iar cei care lucreaza sunt titulari pe disciplina informatica, neexistand norme de specialisti care sa se ocupe, in mod special, de asistenta, de consiliere, creare de soft-uri educationale pentru celelalte discipline si, in sfarsit, obstacolul "timp" care inseamna alocarea la inceput a unui numar cosiderabil de ore pentru pregatirea unei lectii asistate pe calculator in conditiile in care nu exista suficiente soft-uri, iar cele care exista circula pe arii restranse, sunt scumpe si trebuie adaptate mereu particularitatilor claselor. Astfel, putem concluziona ca interesul pentru IAC nu este pe deplin afirmat in invatamintul romanesc, in comparatie cu alte tari mai dezvoltate din punct de vedere al tehnologiilor de comunicare care se gasesc intr-un stadiu avansat al implementarii IAC.

IAC inseamna si utilizarea internetului in procesul de predare-invatare-evaluare.Potentele extraordinare ale internetului constau in facilitarea unui contact permanent cu lumea stiintifica nationala si internationala si, prin aceasta, cu promovarea limbii si culturii romane. Este evident faptul ca aceasta resursa extraordinara inca nu este suficient exploatata.(5, pag 322si 323), intrebarea fiind de ce aceasta retinere a cadrelor didactice de a folosi aceasta resursa.

In urma realizarii unor investigatii de catre doamna profesor Mihaela Secrieru, aceasta a constatat ca studentii considera, in general ca exista o serie de avantaje si dezavantaje pentru fiecare din aceste mijloace de informare. In cazul bibliotecii, avantajele ar fi: "prestigiul academic", "contine valori autentice, vechi", "ramtne mai aproape desi pare depasita", iar ca dezavantaje: "lipsa cartilor", "numarul de carti limitat", "birocratia". Pentru internet avantajele sunt mai numeroase: "rapid si eficient", "sursa de informare in masa", "nu are program ca la biblioteca", "locul de acces ofera mobilitate", "informatia este concisa, solicita si memoria vizuala", "ofera carti de ultima ora care in biblioteci apar tarziu sau deloc", "ofera idei stimulative, deschidere la nivel global", "informatia nu ocupa mult loc in biblioteca", insa au fost identificate si o serie de dezavantaje: "lipsa site-urilor specializate, (literatura)", "cost ridicat al accesului", "cuprinde si informatii superficiale, nevalide", "in cea mai mare parte informatiile sunt destinate adultilor", "solicita acuitate vizuala si oboseste", "se pierde treptat interesul pentru lectura".[87]

Studentii au mai adaugat si unele comentarii: "biblioteca si internetul sunt surse care ar trebuie sa se completeze", "unii profesori desconsidera total aceasta metoda si o considera nesigura, neserioasa (s.a.)"; "cartile in Romania costa foarte mult".

In legatura cu produsele romanesti ce se afla pe internet trebuie spus ca exista biblioteci virtuale care cuprind dictionare si opere ale scriitorilor romani, exista, de asemenea, site-uri ale universitatilor romanesti, ale editurilor si revistelor culturale, site-uri de psihopedagogie etc. Motoarele de cautare sunt internationale, dar portalurile sunt nationale si, desi au un caracter general, in majoritatea cazurilor, au sectiuni dedicate culturii si invatamantului. Cele mai cunoscute portaluri romanesti identificate de doamna prof. Mihaela Secrieru sunt: www.kappa.ro, www.biblioteca.euroweb.ro, www.romanianvoice.com, www.poezie.ro, www.dictionare.com, www.top100.ro. In domeniul culturii, in general, si al literaturii predomina portalurile: www.noesis.ro, www.romanianvoice.com, www.biblioteca.euroweb.ro, www.LiterNet.ro, www.cimec.ro, unde cei interesati gasesc opere ale sciitorilor romani, atat beletristica - teatru, proza, poezie - cat si critica literara. Exista si site-uri in intregime realizate pentru un singur autor, cum este cel specializat pe Mihai Eminescu, www.eminescu.petar.ro si www.mihaieminescu.ro, unde gasim viata si opera autorului. De asemenea dam cateva exemple de portaluri ale unor reviste de cultura: www.gazete.ro, www.revistapresei.ro, www.romlit.ro si ale unor edituri: www.niculescu.ro, www.teora.ro, www.edituracrisan.ro, www.aula.ro, www.litera.ro.