Metode si procedee folosite in vederea cultivarii flexibilitatii gandirii elevilor prin rezolvarea problemelor

Metode si procedee folosite in vederea cultivarii flexibilitatii gandirii elevilor prin rezolvarea problemelor

Activitatea de compunere a problemelor ofera terenul cel mai fortat din domeniul activitatii matematice pentru cultivarea si educarea creativitatii si a inventivitatii, reprezinta o culme a performantei cognitive. Diferenta intre a invata rezolvarea unei probleme si a compune o problema noua inseamna, in esenta, creativitate, dar pe niveluri diferite.

Creativitatea gandirii, miscarea ei libera, nu se poate produce decat pe baza unor deprinderi corect formulate, stabilizate si eficient transferate.

Tinand seama de aceasta am avut permanent in vedere indemnul lui I. Jinga:

Educatorii sunt datori sa-i invete pe elevi sa invete, sa-si puna intrebari, sa formuleze probleme si sa le dea cat mai multe solutii.

Prin aceasta elevii sa-si insuseasca ABC-ul acestei discipline aparent aride, dar inteleg si poezia matematicii, placerea de a descifra si a reciti ca pe o poezie multiple (si uneori ascunse) sensuri depre viata si despre Univers, constatand astfel ca intreaga matematica este si distractiva.

Am prezentat in subcapitolele anterioare cateva metode de rezolvare a problemelor tipice si consideratii metodice de care am tinut seama pentru a atinge obiectivele stabilite pentru fiecare ora de rezolvare a problemelor.

Ca urmare a acestui fapt la sfarsitul clasei a IV-a din cei 14 elevi, 9 rezolva cu usurinta problemele din manul si probleme asemanatoare, iar 5 aveau nevoie de intrebari de sprijin, ajutor pentru realizarea desenului ajutator, sugerandu-li-se ideea, dupa care puteau si ei sa rezolve problema.

Pentru obtinerea acestor rezultate s-a folosit ca metoda de baza exercitiul, stiut fiind faptul ca a sti sa rezolvi probleme este o indemanare practica- o deprindere- cum este inotul, schiul sau cantatul la pian, care se poate invata numai prin imitare si exercitiu. Daca vrem sa invatam inotul trebuie sa intram in apa, iar daca vrem sa invatam sa rezolvam probleme, trebuie sa invatam probleme.

Aceasta antrenare la efort a fortelor proprii constituie o conditie necesara pentru orice matematician si cu atat mai mult pentru cel ce invata matematica. Dar matematica nu impune numai rezolvarea de exercitii si probleme de catre elevi, ci , pentru a putea sa ocoleasca, sa sara peste obstacole diferite in activitatea cotidiana, am pus elevii in situatii specifice creatoare: sa vada si sa puna intrebari, sa combine date, sa caute multiple posibilitati de a utiliza, sa le restructureze, sa creeze probleme.

Avand in vedere ca izvorul creatiei exista la toti elevii, am cautat totdeauna sa-l dezvolt. In cadrul orelor de matematica s-au planificat lectii speciale, din orele la dispozitia invatatorului, de compunere de probleme. Aceasta este posibil si datorita faptului ca insasi programa scolara are in vigoare acest lucru, manualele contin exercitii care au drept sarcina compunerea de probleme, iar psihologia o recomanda sa o cultivam la cea mai frageda varsta, intrucat elevii nu sunt suprasolicitati la sarcinile cu caracter creator, le doresc, le asteapta, le solicita, au un efect pozitiv

asupra personalitatii lor. Le dezvolta increderea in fortele proprii chiar si celor timizi si slabi la invatatura.

In scopul cultivarii creativitatii, adica a gandirii, inteligentei si imaginatiei elevilor in activitatea de rezolvare a problemelor se folosesc variate procedee. Printre acestea enumeram:

- complicarea problemei prin introducerea de noi date sau prin modificarea intrebarii;

Document online: Jocuri muzicale in gradinita Referat: Fisa de evaluare predictiva - evaluare predictiva a achizitiilor prescolare

Exemplu:

"Doi elevi au sarcina sa culeaga impreuna 300 kg de mere, fiecare culegand jumatate din cantitate. In doua ore un elev a cules 80 kg de mere, iar celalalt 90 kg de mere. Cate kg de mere mai are de cules fiecare elev sau cate kg de mere mai au de cules impreuna cei doi elevi?" (clasa a III-a)

- rezolvarea problemei prin doua sau mai multe procedee;

Planul problemei precedente ar putea fi, pentru prima intrebare, urmatorul:

I II

300 : 2 - 80 = 70 80 + 90 = 170

300 : 2 - 90 = 60 300 - 170 = 130

70 + 60 = 130

- scrierea rezolvarii problemei intr-o singura expresie;

- alegerea celei mai scurte si mai economicoase cai de rezolvare;

- determinarea schemei generale de rezolvare a problemelor care fac parte dintr-o anumita categorie si incadrarea sau nu a unei probleme intr-o anumita categorie de probleme;

- transformarea problemelor compuse in exercitii cu paranteze care sa indice ordinea operatiilor;

- transformarea problemelor compuse in exercitii compuse astfel incat ordinea operatiilor sa fie succesiunea judecatilor si a relatiilor corespunzatoare continutului problemei;

- transformarea si compunerea din 2-3 probleme simple a uneia compuse.

Compunerea problemelor este una din modalitatile principale de a dezvolta gandirea independenta si originala a copiilor, de cultivare si educare a creativitatii gandirii lor.

Se pot compune si crea probleme in urmatoarele forme si urmatoarea succesiune graduala:

- probleme actiune, sau cu punere in scena;

- compuneri de probleme dupa tablouri si imagini;

- compuneri de probleme dupa modelul unei probleme rezolvate anterior;

- probleme cu indicarea operatiilor matematice ce trebuie efectuate;

- compuneri de probleme dupa un plan stabil;

- compuneri de probleme dupa mai multe intrebari posibile;

- compuneri de probleme cu o intrebare data si cu mai multe continuturi de date precum si relatii intre date ale continutului;

- compuneri de probleme cu intrebare probabilistica;

- compuneri de probleme cu un inceput dat, cu sprijin de limbaj;

- compuneri de probleme cu marimi date, cu valori numerice date;

- compuneri de probleme dupa un exercitiu simplu sau compus;

- compuneri de probleme dupa un model simbolic;

- compuneri de probleme cu modificarea continutului si a datelor;

- crearea libera de probleme;

- probleme de perspicacitate, rebusistice etc.

In activitatea de compunere a problemelor trebuie sa se tina seama de posibilitatile elevilor, prin sarcini gradate trecandu-se de la compunerea libera la cea

ingradita de anumite cerinte din ce in ce mai restrictive.